Președinta grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, Iratxe García Pérez, i-a cerut Ursulei von der Leyen să propună un impozit pe profiturile excepționale ale companiilor energetice, din care să fie finanțat un ajutor social pentru gospodării. În dezbaterea privind starea Uniunii de la Strasbourg, García a cerut ca sprijinul să ajute familiile să plătească electricitatea și încălzirea, dar și alimentele și carburanții.
În intervenția sa, García cere ca firmele care beneficiază de pe urma crizelor energetice să contribuie la protejarea familiilor afectate de scumpiri. Ea descrie un ajutor pentru bugetul gospodăriei, fără să îl limiteze la o reducere pe factura de electricitate. Forma plății și criteriile prin care ar fi selectate gospodăriile rămân însă neprecizate.
Grupul a reluat cererea într-un comunicat dedicat sprijinului social, prezentând-o drept un răspuns la creșterea costului vieții. García susține, în paralel, accelerarea surselor regenerabile și reducerea dependenței de combustibilii fosili. Ea cere menținerea Pactului verde european și a obiectivului neutralității climatice în 2050, considerând energia curată, sigură și accesibilă o condiție a competitivității.
Propunerea readuce în discuție o soluție folosită în criza energetică precedentă. În mecanismul convenit de statele membre în 2022, contribuția de solidaritate viza petrolul, gazele naturale, cărbunele și rafinarea. Contribuția se aplica părții din profitul impozabil care depășea media de referință majorată cu 20%, suplimentar față de impozitele obișnuite. Statele puteau folosi măsuri naționale echivalente, iar veniturile erau destinate sprijinului pentru gospodării și companii.
Datele colectate ulterior arată dimensiunea și limita acestui precedent. În raportul său din mai 2025, Comisia consemnează încasări de 26,15 miliarde de euro până la 30 iunie 2024, aferente exercițiilor fiscale 2022 și 2023, din contribuție și măsurile echivalente. Comisia precizează că aceste venituri puteau finanța numai parțial măsurile naționale de sprijin. Suma este un rezultat istoric, nu o estimare pentru inițiativa cerută acum.
Precedentul nu definește automat viitorul impozit. García nu precizează dacă acesta ar relua sectoarele, pragul de profit sau durata vechii contribuții și nici dacă ajutorul ar fi administrat la nivel european sau național. De asemenea, discursul nu stabilește cum ar fi calculată partea de profit considerată excepțională, o alegere care ar determina ce companii plătesc și asupra căror câștiguri.
Pentru gospodării, efectul ar depinde de valoarea ajutorului, condițiile de acces și momentul plății. În lipsa acestor elemente și a unei estimări comune a veniturilor și cheltuielilor, intervenția stabilește sursa de finanțare dorită și destinația socială, fără să ofere încă un drept la sprijin sau un calendar de acordare.
