Folosirea repetată a procedurilor de urgență poate produce modificări durabile ale echilibrului dintre executiv și parlamente, chiar dacă măsurile sunt inițial prezentate drept răspunsuri temporare la crize, a avertizat Sacha Garben, profesoară de drept european la College of Europe, în cadrul EU Parliamentary Democracy Forum. Garben a indicat drept exemplu actual regulamentul SAFE pentru finanțarea investițiilor în apărare și a spus că sprijină acțiunea prin care Parlamentul European contestă la Curtea de Justiție alegerea articolului 122 TFUE ca temei juridic. Procesul privește validitatea bazei juridice și respectarea prerogativelor Parlamentului. Curtea nu a stabilit că regulamentul este ilegal.
Pe scurt
-
Sacha Garben susține că gestionarea succesivă a crizelor poate normaliza mecanisme prin care executivul ia decizii cu un control parlamentar mai redus, inclusiv în domeniul bugetar.
-
Ca răspuns, ea recomandă parlamentelor să investească în expertiză independentă, să își apere prerogativele inclusiv în instanță și să coopereze mai strâns între ele și cu Parlamentul European.
-
SAFE oferă statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde EUR pentru investiții rapide în apărare, în principal prin achiziții comune. Regulamentul a fost adoptat de Consiliu la 27 mai 2025 și se bazează pe articolul 122 TFUE.
-
Parlamentul European a sesizat Curtea de Justiție la 20 august 2025. În cauza C-560/25, susține că articolul 122 a fost folosit greșit și că actul ține mai degrabă de politica industrială prevăzută la articolul 173 TFUE.
-
Comisia susține poziția opusă și afirmă că deteriorarea gravă a situației de securitate justifică măsura de asistență financiară temporară în temeiul articolului 122. Litigiul nu fusese soluționat în sursele oficiale verificate pentru această știre.
Garben a prezentat guvernarea prin criză drept una dintre principalele provocări pentru controlul parlamentar contemporan. În analiza sa, situațiile de urgență pot justifica inițial concentrarea deciziei în executiv, accelerarea procedurilor sau utilizarea unor mecanisme speciale, dar unele dintre aceste modificări tind să supraviețuiască momentului pentru care au fost create.
Ea a legat această evoluție de criza zonei euro, pandemia de COVID-19 și mecanismele construite în jurul NextGenerationEU. Evaluarea potrivit căreia aceste episoade au redus calitatea controlului bugetar parlamentar îi aparține lui Garben și reprezintă analiza sa academică asupra evoluției instituționale europene.
Problema ridicată nu este dacă autoritățile trebuie să poată reacționa rapid într-o situație excepțională. Argumentul său este că urgența nu ar trebui tratată automat drept motiv pentru eliminarea parlamentelor din procese în care acestea ar avea în mod normal competențe legislative sau de control.
Garben a respins în acest context ideea că participarea parlamentară ar fi în mod necesar incompatibilă cu reacția rapidă. În viziunea sa, dezbaterea democratică și controlul juridic trebuie construite astfel încât să funcționeze și în timpul crizelor, iar evaluarea parlamentară poate continua inclusiv după adoptarea măsurilor prin anchete, audieri și verificarea deciziilor luate de executiv.
Pentru parlamente, ea a formulat trei direcții practice. Prima este consolidarea capacității proprii de analiză. Expertiza tehnică independentă poate permite parlamentarilor să conteste explicații foarte specializate ale executivului și să distingă situațiile în care complexitatea este reală de cele în care aceasta reduce în practică posibilitatea unui control politic.
A doua direcție este folosirea dreptului. Garben a cerut parlamentelor să își apere prerogativele constituționale prin control jurisdicțional atunci când consideră că acestea sunt diminuate. Tocmai aici a introdus exemplul SAFE și a spus că susține acțiunea Parlamentului European împotriva Regulamentului (UE) 2025/1106.
A treia este cooperarea. Ea a susținut o colaborare mai puternică între grupurile politice din același parlament și între parlamentele naționale și Parlamentul European, pentru ca informația, cercetarea și experiența acumulată într-un stat să poată fi utilizate și în alte jurisdicții.
SAFE, Security Action for Europe, a fost creat într-un context diferit de crizele economice și sanitare menționate de Garben. Regulamentul urmărește accelerarea investițiilor europene în apărare și pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde EUR, acordate pe baza unor planuri naționale.
Fondurile sunt destinate în principal achizițiilor comune pentru creșterea capacității industriale de apărare și acoperirea unor deficite de capabilități. Printre domeniile eligibile se află muniția, rachetele, artileria, sistemele terestre, apărarea antiaeriană și antirachetă, capabilitățile navale, dronele, spațiul, inteligența artificială, războiul electronic și mobilitatea militară.
Regulamentul a fost adoptat de Consiliu la 27 mai 2025 și a intrat în vigoare la 29 mai. Temeiul juridic ales este articolul 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Această alegere este centrul litigiului. Articolul 122 permite Consiliului să adopte, la propunerea Comisiei, anumite măsuri pentru a răspunde unor situații economice excepționale sau pentru a acorda asistență financiară unui stat membru confruntat cu dificultăți grave provocate de circumstanțe excepționale aflate în afara controlului său.
Procedura nu conferă Parlamentului European rolul de colegislator pe care îl are în procedura legislativă ordinară. Din acest motiv, alegerea articolului 122 nu este doar o discuție tehnică despre numerotarea unui articol din tratat. Ea stabilește cine participă formal la adoptarea actului.
Parlamentul European a contestat această alegere și a introdus la 20 august 2025 o acțiune împotriva Consiliului. Dosarul este înregistrat la Curtea de Justiție drept cauza C-560/25, Parlamentul European împotriva Consiliului Uniunii Europene.
Parlamentul formulează două motive principale. Primul este că SAFE nu ar îndeplini condițiile pentru utilizarea articolului 122, având în vedere obiectivele și conținutul regulamentului. Instituția susține că actul privește în realitate dezvoltarea politicii industriale a Uniunii în domeniul apărării și că articolul 173 TFUE ar constitui temeiul juridic relevant.
Diferența procedurală este importantă deoarece legislația bazată pe politica industrială presupune implicarea Parlamentului în procesul legislativ. Argumentul Parlamentului este, așadar, atât juridic, cât și instituțional, alegerea bazei juridice ar fi modificat rolul său în adoptarea unei măsuri majore de politică europeană.
Al doilea motiv privește obligația de motivare. Parlamentul susține că Consiliul nu a explicat suficient de ce sunt îndeplinite condițiile pentru utilizarea articolului 122 și invocă în acest sens articolul 296 TFUE.
Acțiunea nu cere pur și simplu oprirea imediată a SAFE. Parlamentul solicită anularea regulamentului, dar cere în același timp Curții ca efectele lui să fie menținute până când instrumentul ar fi înlocuit cu un act adoptat pe un temei juridic corespunzător.
Această cerere este relevantă pentru consecințele potențiale ale litigiului. Parlamentul contestă procedura și baza juridică fără să solicite apariția imediată a unui vid juridic pentru finanțările de apărare deja legate de SAFE.
Consiliul și Comisia au avut o poziție diferită privind legalitatea instrumentului. Regulamentul adoptat de Consiliu își fundamentează utilizarea articolului 122 pe deteriorarea situației europene de securitate după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și pe necesitatea unor investiții rapide și de amploare în capabilități de apărare.
Comisia a susținut public că deteriorarea gravă a contextului de securitate obligă statele membre să crească rapid investițiile în capacități industriale de apărare. Într-un răspuns oficial din iulie 2025, executivul european a afirmat că SAFE urmărește acordarea unei asistențe financiare temporare statelor membre confruntate cu dificultăți grave generate de circumstanțe excepționale și că articolul 122 este, în opinia sa, un temei juridic adecvat.
Comisia a mai afirmat că cerințele de competență și procedură prevăzute de articolul 122 au fost respectate. Aceasta este poziția executivului european în disputa juridică și nu o constatare a Curții.
Parlamentul, la rândul său, nu contestă în acțiune necesitatea ca statele membre să investească în apărare. Litigiul publicat de Curte se concentrează pe temeiul juridic și pe motivarea alegerii acestuia.
Situația juridică trebuie, prin urmare, formulată precis. SAFE este un regulament în vigoare. Acțiunea Parlamentului nu l-a suspendat, iar existența unui proces nu înseamnă că actul este nelegal. În materialele oficiale verificate pentru această știre, cauza C-560/25 este înregistrată ca acțiune a Parlamentului împotriva Consiliului și nu apare o hotărâre care să fi anulat regulamentul.
Parlamentul a avut totuși un anumit rol în examinarea consecințelor bugetare chiar înainte de adoptare. O declarație comună a Parlamentului, Consiliului și Comisiei prevede un mecanism de control bugetar pentru actele propuse în temeiul articolului 122, iar reprezentanții Parlamentului au discutat SAFE în acest cadru în aprilie și mai 2025.
Acest mecanism nu este echivalent cu statutul de colegislator. El permite examinarea impactului bugetar, în timp ce regulamentul SAFE a fost adoptat de Consiliu pe baza propunerii Comisiei.
Pentru Garben, acest caz ilustrează problema mai largă a competențelor care se deplasează către executiv sub presiunea unei urgențe. SAFE este un exemplu actual și litigios, dar argumentul său acoperă și situații în care schimbarea nu ajunge în instanță și se produce prin proceduri informale, acorduri politice sau acumularea în timp a unor practici administrative.
Afilierea profesională a lui Garben trebuie și ea delimitată. Programul forumului o identifică drept profesoară de drept european în departamentul de studii juridice al College of Europe. Comentariile formulate în panel sunt evaluările sale academice și nu reprezintă poziția Comisiei Europene, a Parlamentului sau a College of Europe ca instituție.
Intervenția sa nu oferă nici o concluzie asupra modului în care Curtea ar trebui să decidă cauza C-560/25. Garben declară sprijin pentru acțiunea Parlamentului și pentru argumentul privind folosirea greșită a temeiului de urgență, dar hotărârea asupra acestei chestiuni aparține Curții de Justiție.
Cazul SAFE transformă astfel o dezbatere abstractă despre controlul parlamentar în una verificabilă juridic. Pe de o parte se află argumentul Consiliului și Comisiei că situația excepțională de securitate justifică folosirea unui instrument de urgență pentru a mobiliza rapid până la 150 de miliarde EUR. Pe de altă parte, Parlamentul susține că obiectivul real este unul de politică industrială și că eliminarea sa din procedură nu este justificată de tratate.
Curtea va trebui să stabilească dacă alegerea articolului 122 a fost compatibilă cu tratatele. Până atunci, regulamentul rămâne în vigoare, SAFE continuă să funcționeze, iar intervenția lui Garben trebuie prezentată drept susținerea uneia dintre pozițiile juridice aflate în litigiu, nu drept verdict asupra acestuia.
