Vasilije Čarapić, președintele Comisiei pentru relații internaționale și emigranți din Parlamentul Muntenegrului, a propus folosirea temporară a boților pentru a contracara rețelele care amplifică artificial dezinformarea pe platformele sociale, până când autoritățile vor dispune de instrumente mai eficiente pentru reglementarea fenomenului. În intervenția sa la EU Parliamentary Democracy Forum, parlamentarul muntenegrean a folosit exemplul ipotetic al unei campanii care utilizează 500 de boți și a întrebat de ce adversarii acesteia nu ar răspunde cu un număr similar de conturi automatizate. Propunerea îi aparține personal și nu descrie o operațiune aflată în desfășurare sau o măsură adoptată de Muntenegru ori de instituțiile UE.
Pe scurt
-
Vasilije Čarapić este membru al Parlamentului Muntenegrului și conduce Comisia pentru relații internaționale și emigranți. La forumul organizat de Parlamentul European a participat la sesiunea privind integritatea electorală.
-
El a propus, ca soluție temporară, răspunsul la rețelele automatizate de dezinformare cu instrumente similare și a ilustrat ideea printr-un scenariu ipotetic cu 500 de boți de fiecare parte.
-
Čarapić a pus un accent separat pe urmărirea fluxurilor financiare din spatele campaniilor de manipulare și pe verificarea structurilor financiare ale entităților care răspândesc informații false.
-
Intervenția nu oferă dovezi despre existența unui program oficial care folosește boți și nu identifică suficient actorii din exemplul său privind dezinformarea despre aderarea Muntenegrului la UE.
-
Cadrul european actual tratează conturile false și amplificarea prin boți drept tehnici asociate manipulării informaționale, în timp ce Digital Services Act impune responsabilități platformelor privind riscurile sistemice. Nu există în materialele analizate o politică UE care să propună crearea unor rețele publice de boți pentru contracararea dezinformării.
Čarapić a pornit de la ideea că răspunsul la campaniile de manipulare nu trebuie să se limiteze la verificarea afirmațiilor după ce acestea au ajuns deja la public. În opinia sa, autoritățile ar trebui să analizeze și structurile economice care fac posibilă distribuirea informației, inclusiv sursele de finanțare, relațiile dintre organizații și traseul banilor către entitățile care participă la amplificarea unei narațiuni.
El a prezentat această abordare din perspectiva Muntenegrului, stat candidat care își aliniază legislația cu acquis-ul european. Čarapić a spus că acest proces a demonstrat, în opinia sa, utilitatea mecanismelor europene care permit urmărirea fluxurilor financiare și verificarea structurilor juridice și economice ale unor organizații. Afirmația sa privește experiența și evaluarea prezentate de parlamentar în forum și nu trebuie transformată într-o constatare generală că orice sursă de dezinformare poate fi identificată prin analiza finanțării.
Parlamentarul a oferit drept exemplu o informație apărută într-o organizație media pe care nu a identificat-o în intervenție, potrivit căreia cinci state membre ar fi blocat aderarea Muntenegrului la UE. Čarapić a spus că statele respective au negat rapid această afirmație și că o analiză ulterioară a structurilor financiare ar fi scos la iveală conexiuni pe care le-a considerat interesante.
Documentele disponibile nu identifică publicația, persoanele, companiile sau presupusele conexiuni financiare la care s-a referit. Din acest motiv, exemplul poate fi relatat doar ca afirmație a lui Čarapić despre experiența sa, nu ca fapt independent verificat și nici ca bază pentru identificarea unor actori despre care el nu a oferit public detalii.
Contextul aderării este relevant pentru susceptibilitatea unor asemenea narațiuni. Muntenegru a deschis toate cele 33 de capitole ale negocierilor de aderare, iar cea mai recentă situație publicată de Consiliu arată că 18 erau închise provizoriu după conferința de aderare din 14 iulie 2026. Întrebările privind ritmul negocierilor, opoziția eventuală a unor state și momentul viitoarei aderări sunt, prin urmare, subiecte cu potențial politic ridicat în spațiul informațional muntenegrean.
A doua parte a intervenției lui Čarapić s-a concentrat asupra rețelelor sociale. El a susținut că nici statele, nici instituțiile nu au găsit încă o strategie completă pentru reglementarea modului în care campaniile politice folosesc algoritmi, conturi automate și alte mecanisme de amplificare. În acest context a avansat ideea de a răspunde temporar acelorași instrumente prin mijloace similare.
Exemplul celor „500 contra 500” trebuie înțeles drept o formulare ipotetică folosită pentru a ilustra propunerea. Čarapić nu a afirmat că Parlamentul Muntenegrului, guvernul său, Uniunea Europeană sau o altă autoritate operează o asemenea rețea și nu a prezentat un proiect, un buget sau un mandat instituțional pentru punerea ideii în practică.
El a descris abordarea drept o formă de folosire a unor metode neconvenționale până când va exista o reglementare mai eficientă. Intervenția nu a precizat cine ar trebui să dețină aceste conturi, cum ar trebui identificate public, ce instituție ar controla mesajele transmise, ce limite ar avea automatizarea sau cum ar fi prevenită transformarea unei operațiuni defensive într-o nouă formă de manipulare.
Aceste întrebări sunt relevante deoarece politica europeană existentă merge în principal într-o altă direcție instituțională, transparență, identificarea comportamentelor neautentice, evaluarea riscurilor platformelor și creșterea capacității de detectare. European Democracy Shield identifică explicit conturile false, amplificarea alimentată de boți și interacțiunile neautentice între tehnicile utilizate în campanii de manipulare informațională și ingerință externă.
Documentul Comisiei nu propune însă utilizarea unor rețele publice de boți drept răspuns simetric. Instrumentele europene prevăzute includ schimb mai rapid de informații, capacități comune de detectare, cooperarea între fact-checkeri, cercetători și autorități și dezvoltarea European Centre for Democratic Resilience.
Digital Services Act funcționează la un alt nivel. Regulamentul stabilește obligații pentru serviciile online și responsabilități suplimentare pentru platformele și motoarele de căutare foarte mari. Acestea trebuie să evalueze și să reducă anumite riscuri sistemice asociate funcționării serviciilor lor, iar Comisia supraveghează direct aplicarea celor mai stricte obligații pentru cele mai mari platforme.
Cadrul european nu poate fi redus la o regulă potrivit căreia orice bot este automat ilegal. Automatizarea poate avea și utilizări legitime, iar evaluarea depinde de comportament, transparență, conținut, scop și regulile platformei. Problema evidențiată în European Democracy Shield privește în special folosirea neautentică a conturilor false și a amplificării automate pentru manipularea spațiului informațional.
Din această perspectivă, propunerea lui Čarapić ridică problema diferenței dintre contracararea unei narațiuni și reproducerea mecanismului prin care aceasta este artificial amplificată. Chiar dacă mesajul distribuit ar fi factual, o rețea de conturi automatizate care se prezintă drept activitate organică a utilizatorilor ar putea ridica întrebări distincte despre transparență și autenticitate.
Forumului nu i-a rezultat o decizie asupra acestei idei. După intervenția lui Čarapić, moderatorul a continuat discuția cu Rodrigo Saraiva, vicepreședinte al Adunării Republicii Portugheze, care a formulat separat principiul potrivit căruia reglementarea ar trebui să se concentreze asupra mecanismelor și identităților artificiale, fără controlarea mesajului politic.
Saraiva a argumentat că libertatea de exprimare aparține persoanelor, în timp ce conturile artificiale nu pot fi tratate în mod identic cu cetățenii care participă la dezbaterea publică. Această intervenție a urmat propunerii lui Čarapić, dar documentele nu arată că a fost formulată explicit ca o replică sau respingere a acesteia. Cele două poziții ilustrează însă abordări diferite discutate în același panel despre relația dintre tehnologie, autenticitate și libertatea exprimării.
În alte sesiuni ale forumului au apărut propuneri orientate spre detectarea mai timpurie a rețelelor de influență, cercetarea finanțării, accesul cercetătorilor la date și cooperarea parlamentară în supravegherea platformelor. Ideea lui Čarapić este mai neobișnuită tocmai deoarece propune, temporar și în mod personal, folosirea unui instrument asociat de obicei problemei pentru a reduce avantajul celor care îl utilizează în campanii manipulative.
Nu există în materialele forumului o analiză a eficienței unui asemenea model. Nu sunt prezentate experimente care să compare o campanie de contracarare bazată pe boți cu alternative precum comunicarea instituțională rapidă, prebunking-ul, fact-checking-ul sau reducerea amplificării coordonate de către platforme.
Din acest motiv, ideea nu poate fi prezentată drept soluție demonstrată pentru dezinformare. Este o intervenție politică într-o dezbatere aflată încă în desfășurare despre ce pot face instituțiile atunci când o narațiune falsă se răspândește cu ajutorul automatizării mai repede decât poate reacționa comunicarea tradițională.
Prima parte a propunerii sale, urmărirea banilor, se înscrie mai ușor în instrumentele deja folosite în domenii precum transparența publicității politice și investigarea structurilor care finanțează campanii de influență. Regulile europene privind publicitatea politică cer informații mai clare despre sponsor și despre finanțarea reclamelor, iar European Democracy Shield urmărește întărirea capacității de identificare și analiză a operațiunilor coordonate.
Čarapić a legat cele două idei prin aceeași problemă practică. Pentru el, simpla infirmare a unei afirmații false răspunde mesajului, dar nu explică cine a plătit pentru răspândirea sa, ce rețea îl amplifică și cum poate fi redus avantajul tehnologic al respectivei rețele. Propunerea sa privind boții apare astfel ca o măsură temporară într-o strategie mai largă pe care o descrie prin investigarea finanțării și identificarea actorilor.
Distincția esențială rămâne cea de statut. Čarapić vorbește în calitate de parlamentar muntenegrean și președinte al comisiei parlamentare pentru relații internaționale, dar intervenția sa nu constituie poziția oficială a Parlamentului Muntenegrului. Programul EU Parliamentary Democracy Forum îl identifică drept participant la dezbaterea privind integritatea electorală, nu drept reprezentant al unei politici deja convenite.
La fel, participarea sa într-un eveniment organizat de Parlamentul European nu transformă propunerea într-o inițiativă a instituției europene. Nu există în documentele analizate un mandat, o propunere legislativă sau un proiect operațional al UE pentru desfășurarea unor rețele de boți ca instrument de contracarare a dezinformării.
