Suspecții, inculpații și victimele care au calitatea de parte într-o procedură penală ar putea participa prin videoconferință la ședințele unei instanțe din alt stat membru, în baza unor reguli comune propuse de Comisia Europeană. Analiza Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), actualizată la 26 octombrie, explică diferența față de audierile video deja folosite pentru obținerea probelor: noul ordin european ar organiza participarea persoanei la ședință, cu condiții privind eligibilitatea, consimțământul și protecția dreptului la apărare.
Pe scurt
-
Comisia propune un ordin european de participare la distanță, ERPO, pentru suspecți, inculpați și victime care au calitatea de parte. Audierea prin video pentru obținerea probelor este deja posibilă prin ordinul european de anchetă; ERPO ar crea un cadru distinct pentru participarea la ședința penală din alt stat membru.
-
Participarea nu ar fi automată: autoritatea judiciară ar verifica situația persoanei și proporționalitatea măsurii. Propunerea acoperă rezidența în alt stat, șederea temporară pentru motive justificate care împiedică ori îngreunează prezența fizică și detenția în acel stat într-o altă procedură.
-
Consimțământul voluntar, neechivoc și informat ar fi regula. Emiterea ordinului înaintea obținerii acordului este diferită de derogarea care permite lipsa acestuia în condiții stricte, când prezența fizică ar amenința grav securitatea sau sănătatea publică.
-
Avocatul suspectului ori inculpatului ar trebui să fie prezent fizic în sala instanței, iar persoana aflată la distanță ar beneficia de un canal confidențial de comunicare cu acesta. Sunt prevăzute interpretare, accesibilitate și măsuri pentru copii, persoane vulnerabile și victime.
-
Propunerea prevede căi de atac, revenirea la participarea fizică pentru ședințele ulterioare în condițiile stabilite de text și suspendarea ședinței dacă problemele tehnice afectează drepturile sau echitatea procesului.
-
Reforma nu este adoptată. În Parlamentul European, dosarul este în așteptarea deciziei comisiei LIBE, cu Nikola Minchev raportor. Propunerea datează din iunie; actualizarea EPRS din octombrie oferă o explicație a regulilor aflate în negociere.
Inițiativa face parte din pachetul de cooperare judiciară și combatere a criminalității transfrontaliere prezentat de Comisie în iunie, despre care 2EU a relatat la acel moment. Ea reformează ordinul european de anchetă, instrumentul prin care autoritățile unui stat solicită obținerea unor probe în alt stat. Noutatea examinată de EPRS este un mecanism separat, European Remote Participation Order, destinat participării la ședințele unei instanțe penale.
Distincția contează deoarece legislația actuală permite deja audierea prin videoconferință a martorilor, experților, suspecților și persoanelor acuzate pentru strângerea probelor. Pentru martori și experți este posibilă și audierea telefonică. Participarea unei părți la propriul proces din alt stat nu are însă același cadru comun, iar practicile naționale diferă. ERPO ar încerca să acopere această lipsă, fără a transforma toate procesele penale în proceduri online.
Noul ordin ar putea acoperi una sau mai multe ședințe în fața unei instanțe competente în materie penală, de la etapa investigației până la încheierea procedurii, inclusiv pronunțarea pedepsei și căile de atac, după caz. În cazul victimelor, textul cere expres calitatea de parte în procedură.
Pentru emiterea ordinului, persoana ar trebui să locuiască în statul din care participă la distanță, să se afle temporar acolo din motive justificate care îi împiedică ori îngreunează prezența în statul unde se desfășoară procedura sau să fie deținută acolo într-o altă cauză. Autoritatea judiciară ar trebui să considere măsura adecvată și proporțională cu împrejurările concrete și cu drepturile persoanei. Aceasta ar putea solicita emiterea unui ordin, dar cererea ar fi examinată, nu aprobată automat, iar răspunsul ar trebui motivat într-un termen rezonabil.
Ca regulă, participarea la distanță ar necesita un acord exprimat voluntar și neechivoc, după informarea persoanei, într-o limbă pe care o înțelege, despre procedură, drepturile sale și posibilitatea de a consulta un avocat. Acordul și împrejurările în care a fost dat ar trebui consemnate.
Propunerea distinge două excepții. În prima, dacă buna administrare a justiției o cere în mod excepțional, ordinul poate fi emis înaintea obținerii acordului. Statul din care persoana ar urma să participe trebuie însă să verifice consimțământul înainte de a decide recunoașterea și executarea ordinului. Această procedură nu înlătură cerința acordului, ci schimbă momentul obținerii lui.
A doua derogare permite emiterea fără consimțământ atunci când prezența fizică ar reprezenta o amenințare gravă pentru securitatea ori sănătatea publică, demonstrată ca reală și actuală sau previzibilă, iar amânarea ședinței ori suspendarea procedurii ar contraveni bunei administrări a justiției. Drepturile apărării și echitatea procesului trebuie respectate. Derogarea nu s-ar aplica unui copil sau unei persoane vulnerabile dacă participarea la distanță ar fi incompatibilă cu nevoile specifice și interesul său superior.
Garanțiile ar urma să se aplice și modului concret de desfășurare a ședinței. Avocatul care reprezintă suspectul sau inculpatul ar trebui să fie fizic în sala instanței din statul unde se desfășoară procedura. Persoana aflată în celălalt stat ar trebui să poată comunica efectiv cu avocatul printr-un canal securizat și confidențial.
O autoritate competentă din statul din care se participă la distanță ar fi prezentă în timpul ședinței, ar verifica identitatea persoanei și buna funcționare a infrastructurii tehnice. Textul prevede interpretare când este necesară, accesibilitate pentru persoanele vulnerabile și adaptări la nevoile lor. Pentru victime, autoritatea ar trebui să asigure sprijin emoțional potrivit nevoilor individuale. Mecanismul presupune astfel cooperare între autorități, nu simpla alegere de către persoană a unei aplicații de apel video.
Persoana care are dreptul să fie prezentă la ședințe și a cerut ori acceptat participarea la distanță la mai multe dintre ele ar putea reveni la participarea fizică pentru ședințele ulterioare acoperite de ordin. În această situație, autoritatea emitentă ar retrage ERPO.
Propunerea prevede și căi de atac efective împotriva emiterii ordinului, precum și împotriva recunoașterii și executării sale. Contestarea recunoașterii ori executării în statul din care persoana participă ar avea efect suspensiv. Dacă în timpul ședinței apar probleme tehnice sau practice care afectează exercitarea drepturilor ori echitatea procesului, ședința ar trebui suspendată, iar autoritățile ar coopera pentru remedierea lor.
Recunoașterea reciprocă nu ar însemna executare fără verificări. Textul include motive de refuz, între care încălcarea interdicției de a judeca de două ori aceeași faptă și, în situații excepționale, riscul manifest de încălcare a unui drept fundamental. Autoritățile ar păstra astfel un control asupra respectării condițiilor legale.
Reforma are și o componentă mai largă privind probele: clarifică folosirea ulterioară și transmiterea lor către alte autorități, supravegherea transfrontalieră și utilizarea dispozitivelor tehnice de înregistrare. Comunicările oficiale dintre autorități ar urma să utilizeze, ca regulă, sistemul informatic descentralizat prevăzut de cadrul european pentru digitalizarea cooperării judiciare.
Propunerea Comisiei este datată 23 iunie 2026, iar pachetul a fost anunțat public la 24 iunie. Versiunea din 2 octombrie adaugă trimiterea la documentul de analiză al serviciilor Comisiei, fără a reprezenta adoptarea reformei. Analiza EPRS este un material de documentare pentru eurodeputați, nu poziția legislativă a Parlamentului.
La 27 octombrie, Observatorul legislativ al Parlamentului indică etapa de așteptare a unei decizii în comisie. LIBE, comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, este responsabilă de dosar, cu Nikola Minchev, din Renew Europe, raportor. JURI examinează tehnica reformării legislative, iar Consiliul discută propunerea la nivel tehnic.
Ordinul european de anchetă existent se aplică din 22 mai 2017 în statele participante, fără Danemarca și Irlanda. Participarea la viitorul act trebuie stabilită potrivit regulilor specifice acestor state. Noile dispoziții ar deveni aplicabile numai după adoptarea actului final și parcurgerea etapelor prevăzute de acesta; propunerea stabilește pentru transpunerea și aplicarea noilor măsuri un termen de doi ani de la intrarea în vigoare.
