Între 2010 și 2025, amintirea unui trai mai bun înainte de 1989 a pierdut teren în fața prezentului, în vreme ce imaginea conducătorului a rezistat aproape neatinsă. Diferența dintre cele două ritmuri ale uitării spune mai mult despre România de azi decât procentul care a îngrijorat Washingtonul.
Un sondaj INSCOP din vara lui 2025, readus în dezbatere de un comentariu publicat la Washington în octombrie 2026, a fost citit ca semnul unei Românii care și-ar dori înapoi dictatura. Pus alături de măsurătorile din 2010, același material arată un lucru mai subtil și mai incomod, anume că memoria economică a comunismului se erodează vizibil, în timp ce mitul politic al conducătorului se încăpățânează să supraviețuiască. Analiza de față urmărește această despărțire și se întreabă ce anume oferă figura lui Ceaușescu unei societăți care trăiește mai bine decât oricând, fără să se simtă stăpână pe propriul destin.
| FIȘA CERCETĂRII Sondajul. „Percepția populației cu privire la comunism. Reperele nostalgiei”, realizat de INSCOP Research la comanda IICCMER.[1] Terenul. Între 25 iunie și 3 iulie 2025, prin interviuri telefonice (CATI), pe populația adultă neinstituționalizată. Eșantionul. Raportul integral indică 1.505 respondenți și o marjă de ±2,53%, iar pagina de prezentare menționează 1.100 de respondenți și ±2,95%. Termenul de comparație. Sondajul IRES din 21-23 iulie 2010, cu 1.460 de respondenți, interviuri CATI și o marjă de ±2,7%.[2] Ce nu măsoară. Intenția de vot, dorința de restaurare a regimului și nivelul real de cunoaștere istorică al respondenților. |
O cifră veche într-o conversație nouă
Știrea de azi, 28 octombrie 2026, are o genealogie care merită reconstituită.[3] Datele provin dintr-o cercetare de teren încheiată cu mai bine de un an în urmă, prezentată public la 22 iulie 2025 și comentată chiar atunci de președintele Nicușor Dan, care punea idealizarea trecutului pe seama „dezamăgirii profunde față de clasa politică” din ultimele trei decenii.[4] Revenirea acestora în prim-plan îi aparține lui William Echikson, fost corespondent în Europa Centrală, arestat și expulzat de Securitate în 1989, care a revăzut Bucureștiul în vară și a descris pentru CEPA contrastul dintre capitala întunecată a penuriei și orașul tinerilor profesioniști poligloți, cu studii în străinătate și cariere în tehnologie.[5]
Privirea venită din afară are meritul de a observa ceea ce obișnuința a făcut invizibil pentru noi, dar plătește însă un preț, fiindcă mută discuția din registrul cercetării în cel al alarmei geopolitice, iar acolo procentul de 66,2% devine un verdict asupra caracterului unei națiuni. Cifra, văzută de un cercetător, cere însă un tratament mai răbdător, pentru că are o istorie, o formulare și un termen de comparație pe care relatările grăbite l-au trecut cu vederea.
Două curbe care se despart
În iulie 2010, în săptămânile în care salariile bugetarilor erau tăiate cu un sfert, IRES întreba 1.460 de adulți ce fel de conducător fusese Nicolae Ceaușescu. Patruzeci și nouă la sută răspundeau că unul bun, 15% că unul rău, iar 30% alegeau varianta intermediară, „nici bun, nici rău”. Același sondaj consemna că 63% dintre români credeau că se trăise mai bine înainte de 1989.[6] Cincisprezece ani mai târziu, INSCOP obține 66,2% pentru „lider bun” și 24,1% pentru „lider rău”, la o întrebare a cărei distribuție publicată nu mai lasă loc unei categorii de mijloc, în vreme ce aprecierea că se trăia mai bine coboară la 48,4%.[7]
Două sondaje, cincisprezece ani distanță
| Indicator | IRES, iulie 2010 | INSCOP, iulie 2025 |
| Ceaușescu a fost un conducător bun | 49% | 66,2% |
| Ceaușescu a fost un conducător rău | 15% | 24,1% |
| Variantă intermediară („nici bun, nici rău”) | 30% | absentă* |
| Raport „bun” / „rău” | 3,3 la 1 | 2,7 la 1 |
| Se trăia mai bine înainte de 1989 | 63% | 48,4% |
| Nu se trăia mai bine / se trăia mai rău | 23% | 34,7% |
| Se trăia la fel | 9% | 13,2% |
| Raport „mai bine” / „mai rău” | 2,7 la 1 | 1,4 la 1 |
* Rezultatele publicate pentru 2025 însumează 100% fără categorie intermediară (66,2 + 24,1 + 7,8 nu știu + 2 nu răspund). Rapoartele sunt calculate de autor pe baza procentelor publicate. Sursele: IRES 2010 și INSCOP-IICCMER 2025.
Citite una după alta, cifrele par să anunțe o creștere spectaculoasă a admirației față de un personaj pe care cărțile istoriei actuale îl etichetează drept dictator. Așadar, prudența metodologică impune însă o altă lectură. Dispariția celor 30 de procente care refuzau, în 2010, o judecată tranșantă a redistribuit opțiunile spre ambele capete ale scalei, astfel încât au crescut deopotrivă aprecierile pozitive și cele negative, acestea din urmă de la 15% la 24,1%. Raportul dintre cei care îl socotesc bun și cei care îl socotesc rău a coborât, de fapt, de la aproximativ 3,3 la 1 la aproximativ 2,7 la 1. Titlurile care au vorbit despre o explozie a nostalgiei ceaușiste au descris, în bună măsură, efectul unei întrebări construite diferit.
Întrebarea despre trai îngăduie o comparație mai curată, deoarece ambele sondaje au păstrat varianta „la fel”. Aici mișcarea este netă, căci raportul dintre cei care spun că se trăia mai bine și cei care susțin contrariul scade de la 2,7 la 1 la 1,4 la 1. Măsurată astfel, memoria materială a comunismului (socialismului, de fapt) s-a înjumătățit în cincisprezece ani, în timp ce imaginea conducătorului a cedat foarte puțin. Cele două ritmuri ale uitării, unul alert și altul aproape imobil, alcătuiesc, iată, faptul cel mai interesant al întregului dosar și cel mai puțin discutat.
Cămara se golește de amintiri mai repede decât se golește balconul de mulțime.
Cămara, o memorie care își pierde martorii și argumentele
Eroziunea amintirii unui trai mai bun are pricini, dar mai ales explicații economice, greu de contestat acum. Venitul pe locuitor al României, exprimat la paritatea puterii de cumpărare, reprezenta aproximativ 26% din media Uniunii Europene în 2000 și a urcat la circa 79% în 2025.[8] Comparația cu anii 1980, când rația de pâine, apartamentele neîncălzite și întunecate, precum și cozile la alimentară compuneau cotidianul, devine tot mai greu de susținut în fața experienței directe a consumului actual, iar momentul măsurătorilor adaugă o nuanță. Sondajul din 2010 a surprins o țară lovită de austeritate, iar nostalgia de atunci purta amprenta unei spaime prezente. Cel din 2025 s-a desfășurat în săptămânile în care se pregătea un nou pachet de corecție fiscală, ceea ce face scăderea la 48,4% cu atât mai grăitoare.
În 2024, regiunea București-Ilfov ajunsese la 188% din media europeană a PIB-ului pe locuitor, iar regiunea Nord-Est rămânea la 48%.[9] Raportul de aproape patru la unu între două regiuni ale aceleiași țări explică de ce Echikson a putut găsi la o aniversare bucureșteană atmosfera unei petreceri pariziene, iar alți călători găsesc, la câteva sute de kilometri, sate fără apă curentă și fără canalizare. Ponderea populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, de 27,4% în 2025, față de 20,9% în media Uniunii, întreține pentru o parte considerabilă a societății senzația că progresul s-a petrecut în altă parte.[10]
Când Echikson notează că bunicii tinerilor de succes regretă „siguranța” anilor ’70, cu apartamentul repartizat de partidul unic (PCR) și slujba pe viață, el atinge un punct pe care statistica îl confirmă într-un mod neașteptat. Din cele aproximativ 9,1 milioane de locuințe ale României, doar 13,4% au fost construite în cele trei decenii de după 1990.[11] Țara locuiește în continuare în arhitectura economică a regimului socialist care a ridicat-o, iar 40,7% din populație trăia în 2024 în locuințe supraaglomerate, față de 16,9% media europeană.[12] Blocul funcționează ca un document material al trecutului, deschis zilnic de milioane de oameni, care le amintește că statul de atunci repartiza un acoperiș, strâmt, friguros și construit în grabă, iar piața de acum vinde unul la prețuri tot mai îndepărtate de salariu.
Cercetătoarele Monika Prusik și Maria Lewicka au arătat, pe un eșantion reprezentativ de polonezi care trăiseră comunismul, că nemulțumirea față de prezent explică nostalgia mai convingător decât amintirea unui trecut fericit.[13] Cămara se golește, în această logică, pe măsură ce prezentul o umple, și se reumple ori de câte ori prezentul își încalcă promisiunile.
Balconul, sau puterea care supraviețuiește trecutului
Dacă amintirea traiului cedează, figura conducătorului rezistă, iar sondajul din 2025 lasă să se vadă unde își are sediul această rezistență. Procentele cele mai înalte ale nostalgiei nu privesc însă farfuria sau salariul. Acestea privesc statul și țara, de vreme ce 77,2% dintre respondenți cred că România era mai bogată înainte de 1989, 73,2% că era mai respectată în lume, 66,4% că statul avea mai multă grijă de cetățeni, iar 58,7% că instituțiile funcționau mai eficient.[14] În același timp, 80,9% recunosc, normal, că libertatea era mai mică decât astăzi.
Aici se află nodul interpretării: mulți respondenți despart bogăția țării de bunăstarea proprie, iar această despărțire reproduce, fără să o știe, logica economică a anilor 1980. Regimul a achitat integral datoria externă până în primăvara lui 1989 exportând alimente, energie și produse industriale de care populația avea nevoie, recurgând inclusiv la rezerva de aur, astfel încât un stat fără datorii ajunsese să guverneze o societate cu cartele.[15] Patrimoniul statului creștea în contabilitatea oficială, în timp ce patrimoniul gospodăriilor se consuma în frig și la coadă. Memoria colectivă a reținut prima jumătate a acestei ecuații și a lăsat-o pe a doua să se estompeze.
Un stat fără datorii guverna o societate cu cartele, iar memoria a păstrat doar prima jumătate a frazei.
Condamnarea invadării Cehoslovaciei, în august 1968, i-a construit lui Ceaușescu reputația conducătorului capabil să înfrunte Moscova, iar reputația aceasta a supraviețuit Tezelor din iulie 1971, care au deschis drumul cultului personalității și al închiderii ideologice.[16] Autonomia statului față de un imperiu nu s-a transformat niciodată în libertatea cetățeanului față de stat. Pentru o țară care se întreabă, în 2026, cât cântărește între Bruxelles, Washington și presiunea rusească de la Marea Neagră, imaginea unui om care părea să decidă singur devine un capital simbolic disponibil oricui dorește să îl valorifice politic.
Moștenitorii fără amintiri
Karl Mannheim observa, în 1928, că o generație se definește mai puțin prin data nașterii și mai mult prin felul în care întâlnește evenimentele formatoare ale vremii sale.[17] Tinerii români de astăzi nu au întâlnit comunismul, dar l-au primit prin povestirile familiei, prin manualele care îi rezervă un spațiu modest și prin rețelele sociale, unde fragmentele de arhivă circulă desprinse de context. Rezultatul este o nostalgie care își pierde martorii fără să își piardă moștenitorii.
Așadar, iată cum datele sintetice, reci, ajung să contrazică speranța că simpla înlocuire a generațiilor va rezolva o asemenea ”problemă”. În 2010, 47,6% dintre românii de 18-35 de ani îl considerau pe Ceaușescu un conducător bun, cu doar 12 puncte sub cei de peste 65 de ani.[18] În 2025, 45% dintre tinerii de 18-29 de ani apreciau regimul comunist drept un lucru bun pentru România, față de 67% în rândul celor trecuți de 60 de ani.[19] Distanța dintre generații este reală, însă aproape jumătate dintre tinerii care nu au văzut niciodată o cartelă păstrează o imagine favorabilă a sistemului care le impunea.
Svetlana Boym distingea între nostalgia restauratoare, care pretinde că reconstruiește casa pierdută, și nostalgia reflexivă, care cultivă dorul știind că întoarcerea este imposibilă.[20] Bunicii din relatarea lui Echikson o practică, în bună parte, pe a doua, ancorată în biografie și în regretul tinereții. Nepoții riscă să o moștenească pe prima, eliberată de amintirile care ar fi putut-o tempera. Studiul comparativ condus de Anke Fiedler în Germania de Est și în Polonia arată că tinerii negociază activ între poveștile de familie și narațiunile oficiale, alcătuindu-și o imagine proprie a trecutului.[21] Direcția acestei negocieri depinde de calitatea informației care le stă la îndemână, iar în România, unde încă din 2011 majoritatea tinerilor declarau că subiectul lipsește din discuțiile de la școală, informația a fost lăsată multă vreme în seama familiei și a ecranului.[22]
Oglinzile vecinilor
PewResearch a constatat că proporția polonezilor care apreciau situația economică a majorității ca fiind mai bună decât în comunism a urcat de la 47% în 2009 la 74% în 2019, un deceniu de creștere susținută. În Ungaria, aprobarea pluralismului politic a coborât de la 74% în 1991 la 56% în 2009, apoi a revenit la 72% în 2019, iar în Bulgaria și Ucraina mai mult de jumătate dintre respondenți considerau că oamenii o duc mai rău decât înainte.[23] Nostalgia se comportă ca un indicator ciclic al încrederii, mult mai mobil decât o presupusă trăsătură permanentă a unui popor.
Germania de Est, de exemplu, oferă un contraexemplu instructiv. Ostalgie, cu atașamentul său pentru obiectele, mărcile și formele de sociabilitate ale RDG, coexistă cu o aprobare de 85% pentru sistemul multipartit.[24][25] O societate poate păstra cu duioșie amintirea unui Trabant și poate respinge, în aceeași clipă, Stasi. Exemplul iugoslav adaugă o dimensiune pe care România o cunoaște într-o formă atenuată, regretul după un stat care conta. În 2016, 81% dintre sârbi considerau că destrămarea Iugoslaviei le prejudiciase țara.[26] Acolo, nostalgia privea o putere pierdută mai mult decât un regim anume, iar această lecție ne privește direct.
Ce cumpără, de fapt, nostalgia
Privită cu instrumentele economistului, nostalgia funcționează ca o cerere pentru bunuri pe care prezentul le livrează insuficient sau la un preț perceput ca nedrept. Sondajul permite identificarea a trei asemenea bunuri, previzibilitatea vieții, siguranța publică, unde 75,1% socotesc trecutul superior, și demnitatea colectivă a unei țări respectate. Niciunul nu presupune dictatura, însă toate pot fi împachetate, de un om politic abil, într-o ofertă care strecoară printre aceastea și autoritatea fără control.
Alegerile prezidențiale din 2024, al căror prim tur a fost anulat pe fondul suspiciunilor de interferență externă, au arătat cât de repede se poate converti un asemenea capital simbolic în voturi.[27] Daniel Șandru, președintele IICCMER, a descris idealizarea comunismului drept o problemă de securitate națională.[28] Diagnosticul, destul de frust, s-ar putea susține cu o precizare: vulnerabilitatea se află între distanța dintre cererea legitimă de previzibilitate și demnitate și capacitatea instituțiilor democratice de a o satisface. Acolo unde această distanță rămâne mare, figura lui Ceaușescu nu are nevoie de propagandă ca să supraviețuiască. Îi ajunge un prezent care nu convinge aproape pe nimeni, mai cu seamă după ”măsurile Bolojan”.
Merită reținut, totodată, că preferința pentru democrație a rămas majoritară în măsurătorile care au pus întrebarea direct. În 2014, 80,9% dintre români alegeau democrația în fața comunismului.[29] Aprecierea unui conducător dispărut și dorința de a trăi sub un regim asemănător aparțin unor registre diferite, iar confundarea lor transformă o problemă de politică publică într-un rechizitoriu împotriva propriilor cetățeni.
Cămara nostalgiei se va goli odată cu ultimii martori ai vicisitudinilir acelor vremuri mute, reci și întunecate. Balconul va rămâne populat atâta vreme cât România nu își va construi o imagine proprie a puterii, una în care statul competent, respectat în afara granițelor și previzibil înăuntru să nu mai fie asociat cu un singur om și cu o singură epocă. Lucrul acesta ține de instituții, de școală și de economie, iar el se măsoară în ani de guvernare pricepută.
| CINCI PROPUNERI PENTRU O DEMOCRAȚIE CARE VREA SĂ CÂȘTIGE COMPARAȚIA Locuirea ca politică de memorie. Un program național de reabilitare a fondului locativ ridicat înainte de 1990, completat de locuințe publice de închiriat pentru tineri, ar răspunde direct argumentului că „statul îți dădea casă”, pe terenul unde acesta este cel mai puternic. Convergența regiunilor. Investițiile publice pot fi prioritizate după decalajul dintre regiunea Nord-Est și București-Ilfov, cu apă curentă, canalizare și internet în fiecare localitate ca indicatori de performanță asumați public. Istoria economică în școală. Lecțiile despre comunism câștigă forță atunci când adaugă represiunii și datele economice, de la exportul de alimente pentru plata datoriei la productivitatea și calitatea bunurilor, astfel încât mitul „țării bogate” să primească un răspuns în cifre. Un barometru comparabil al memoriei. IICCMER, institutele Academiei Române și INS ar putea repeta anual aceleași întrebări, cu același format și cu eșantioane suplimentare de tineri, pentru ca dezbaterea să se sprijine pe serii comparabile, ferite de efectele formulării. Statul previzibil. Reguli fiscale stabile, anunțate din timp și respectate pe durata unui ciclu electoral, constituie cel mai eficient antidot la nostalgia pentru o viață în care oamenii știau ce îi așteaptă. |
Comparația dintre sondajele IRES 2010 și INSCOP 2025 are valoare orientativă, deoarece institutele, eșantioanele și formatul întrebărilor diferă, mai ales prin prezența sau absența variantei intermediare. Rapoartele dintre răspunsuri sunt calculate de autor pe baza procentelor publicate. Grupele de vârstă din cele două cercetări nu coincid (18-35 de ani în 2010, 18-29 de ani în 2025), iar indicatorii comparați pe vârste privesc întrebări diferite, ceea ce permite observarea unei tendințe, fără măsurarea ei exactă. Marja de eroare a eșantionului general nu se aplică subgrupurilor. Indicatorii economici provin din seriile Eurostat, la datele de publicare menționate în note.
[1]INSCOP Research pentru IICCMER, „Percepția populației cu privire la comunism. Reperele nostalgiei”, teren 25 iunie-3 iulie 2025, prezentat la 22 iulie 2025. https://www.inscop.ro/iulie-2025-sondaj-de-opinie-inscop-research-perceptia-populatiei-cu-privire-la-regimul-comunist-reperele-nostalgiei/ și raportul integral găzduit de IICCMER: https://www.iiccmer.ro/wp-content/uploads/2025/07/15.07.2025-Raport-Sondaj-Comunism-2.pdf
[2]IRES, sondaj de opinie realizat în perioada 21-23 iulie 2010, 1.460 de respondenți de peste 18 ani, CATI, eroare maximă ±2,7%. https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2010-07-26-7631936-0-sondajul-ires.pdf
[3]Daniel Mihai Dragomir, „Rezultat incredibil într-un sondaj recent! Câți români consideră și astăzi că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru țară”, Știripesurse, 28 octombrie 2026. https://www.stiripesurse.ro/nostalgia-nicolae-ceausescu-sondaj-inscop-analiza-cepa_3931910
[4]Euronews România, reacția președintelui Nicușor Dan la rezultatele sondajului, 22 iulie 2025. https://www.euronews.ro/articole/nicusor-dan-ma-ingrijoreaza-profund-rezultatele-sondajului-55-8-dintre-romani-con
[5]William Echikson, „Nostalgic Nightmares in Romania”, Center for European PolicyAnalysis (CEPA), seria Europe’sEdge, 26 octombrie 2026. https://cepa.org/article/nostalgic-nightmares-in-romania/
[6]Vezi nota 2.
[7]Vezi nota 1.
[8]Eurostat, PIB pe locuitor exprimat în standarde ale puterii de cumpărare, 2025, preluat de Economedia, 11 aprilie 2026. https://economedia.ro/grafic-topurile-cu-cele-mai-bogate-si-cu-cele-mai-sarace-tari-din-europa-in-2025-vezi-pe-ce-loc-se-afla-romania-si-ce-tari-depasim.html. Pentru nivelul din 2000, vezi Echikson, art. cit.
[9]Eurostat, PIB regional pe locuitor (PPS), 2024, preluat de ZF English, 2 octombrie 2026. https://www.zfenglish.com/macroeconomics/eurostat-romania-s-bucharest-ilfov-region-had-gdp-per-capita-23045365. Pentru regiunea Nord-Est, aceeași serie Eurostat.
[10]Eurostat, populația expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială în 2025, preluat de Playtech, 1 mai 2026. https://playtech.ro/2026/romania-printre-tarile-ue-cu-cel-mai-mare-risc-de-saracie-anul-trecut-datele-eurostat-arata-un-decalaj-ingrijorator/
[11]Cushman&Wakefield Echinox, analiza fondului locativ național, preluată de The Diplomat Bucharest. https://www.thediplomat.ro/?p=7359
[12]Eurostat, rata supraaglomerării locuințelor, 2024, preluat de Romania Insider, actualizat la 12 august 2026. https://www.romania-insider.com/eurostat-romanians-overcrowded-households-dec-2025
[13]MonikaPrusik, Maria Lewicka, „Nostalgia for Communist Times andAutobiographicalMemory: Negative Present or PositivePast?”, Political Psychology, 37(5), 2016, pp. 677-693. https://doi.org/10.1111/pops.12330
[14]Vezi nota 1.
[15]Banca Națională a României, Caiete de studii nr. 56, mai 2021, pasajele privind achitarea datoriei externe și rezerva de aur. https://www.bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Caiete/Caiete%20Studii_56.pdf
[16]IICCMER, Cronologia comunismului românesc, intrările pentru 21 august 1968 și 6 iulie 1971. https://www.iiccmer.ro/comunism/cronologie/
[17]Karl Mannheim, „Das Problem derGenerationen”, KölnerVierteljahrsheftefürSoziologie, 7, 1928.
[18]Vezi nota 2.
[19]HotNews.ro, prezentarea rezultatelor INSCOP-IICCMER pe grupe de vârstă, iulie 2025. https://hotnews.ro/?p=2029155
[20]Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001.
[21]Anke Fiedler, TomaszRawski, KrzysztofŚwirek, Julia Traunspurger, „The perceptionandinterpretation of conflicting mnemonic narratives: Post-communistremembrance in EastGermanyandPoland”, International Journal of Comparative Sociology, 64(2), 2023. https://doi.org/10.1177/00207152221115434
[22]CSOP-IICCMER, sondaj realizat între 26 aprilie și 2 mai 2011, 1.125 de respondenți, preluat de Cotidianul, 27 mai 2011. https://www.cotidianul.ro/sondaj-csop-iiccmer-peste-60-dintre-romani-percep-comunismul-drept-o-idee-buna/
[23]PewResearch Center, „Political and economic changessincethefall of communism”, 15 octombrie 2019. https://www.pewresearch.org/global/2019/10/15/political-and-economic-changes-since-the-fall-of-communism/
[24]Vezi nota 23.
[25]Bundesstiftung zur Aufarbeitungder SED-Diktatur, „Ostalgie”, material educațional. https://www.bundesstiftung-aufarbeitung.de/de/vermitteln/bildung/aufbruch-umbruch/ostalgie
[26]ElizabethKeating, ZaccRitter, „Many in BalkansStillSee More HarmFromYugoslaviaBreakup”, Gallup, 18 mai 2017, date colectate în 2016. https://news.gallup.com/poll/210866/balkans-harm-yugoslavia-breakup.aspx
[27]Vezi nota 5.
[28]G4Media, declarațiile lui Daniel Șandru, președintele IICCMER, la prezentarea sondajului, iulie 2025. https://www.g4media.ro/sondaj-inscop-peste-jumatate-dintre-romani-vad-comunismul-ca-pe-un-lucru-bun-director-iiccmer-idealizarea-comunismului-este-o-vulnerabilitate-de-securitate-nationala-stefureac.html
[29]Evenimentul Zilei, sondaj INSCOP realizat între 27 noiembrie și 2 decembrie 2014, 1.076 de respondenți, publicat la 15 decembrie 2014. https://evz.ro/sondaj-inscop-la-25-de-ani-de-la-revolutie-peste-80-dintre-romani-aleg-democratia-in-dauna-comunismului.html
