
Guvernele europene ar trebui să refuze utilizarea bazelor lor pentru atacuri împotriva Iranului dacă Washingtonul nu demonstrează existența unei amenințări iminente, recomandă Beth Oppenheim, cercetătoare la European Council on Foreign Relations. Într-o analiză publicată la 29 octombrie, după alegerile israeliene, ea cere europenilor să acționeze pentru limitarea escaladării înainte de formarea unui nou guvern în Israel, folosind instrumentele asupra cărora au control direct.
Pe scurt
-
Beth Oppenheim recomandă refuzul folosirii bazelor europene pentru atacuri asupra Iranului dacă SUA nu demonstrează existența unei amenințări iminente.
-
Analista vede riscuri de escaladare în perioada de interimat a guvernului Netanyahu. Scenariile sale nu confirmă că noi operațiuni militare au fost decise.
-
Propunerile includ coordonare cu partenerii arabi, respectarea încetării focului în Gaza, acces pentru ajutor și continuarea presiunii asupra extinderii coloniilor.
-
Team Gaza Initiative, invocată în analiză, a fost lansată în iulie cu 883,6 milioane de euro pentru proiecte în curs sau planificate și include parteneri din afara UE.
-
Comentariul din 29 octombrie folosește rezultate electorale preliminare și exprimă opiniile autoarei. UE nu a adoptat prin acesta o nouă condiție privind bazele militare.
Recomandarea pornește de la riscul ca blocajul politic să prelungească mandatul interimar al guvernului condus de Benjamin Netanyahu. Oppenheim consideră că incertitudinea internă nu înlătură capacitatea executivului de a recurge la forță și că europenii nu ar trebui să își amâne politica regională până la încheierea negocierilor pentru o coaliție.
Autoarea discută posibilitatea unor noi lovituri împotriva Iranului și a unei intensificări a operațiunilor în Cisiordania. Acestea sunt scenarii de risc din evaluarea sa, nu informații despre o operațiune decisă sau despre un calendar confirmat. La fel, condiția privind amenințarea iminentă este propunerea sa pentru accesul la baze, nu o măsură comună adoptată de Uniunea Europeană.
Analiza descrie o scenă politică fără o majoritate clară după votul din 27 octombrie. Cifrele preliminare pe care le citează atribuie 53 de mandate blocului lui Netanyahu, 48 opoziției sioniste conduse de Gadi Eisenkot și 19 partidelor cetățenilor palestinieni ai Israelului, Ra’am și Lista Comună. Pragul unei majorități în parlamentul cu 120 de locuri este de 61 de mandate. Aceste valori sunt prezentate în analiza din 29 octombrie ca rezultate preliminare, nu ca rezultate finale certificate.
În acest context, Oppenheim propune ca europenii să se coordoneze cu partenerii arabi pentru a se opune public unui nou război cu Iranul. Guvernele cu acces mai bun la administrația americană ar trebui, în opinia sa, să explice Washingtonului cum o escaladare ar putea afecta progresele din Gaza și Liban și perspectivele integrării regionale a Israelului.
Accesul la baze este instrumentul concret al acestei recomandări. Autoarea nu cere o interdicție asupra oricărei cooperări militare cu Statele Unite, ci refuzul folosirii bazelor europene pentru lovituri în absența demonstrației unei amenințări iminente. Decizia ar reveni guvernelor care controlează acele baze. Textul nu anunță că acestea au acceptat propunerea.
O a doua direcție este Gaza. Oppenheim recomandă presiuni americane asupra executivului israelian pentru respectarea obligațiilor de încetare a focului și ridicarea restricțiilor asupra ajutorului umanitar. Ea vede și un rol european în sprijinul tehnic pentru poliție, guvernare și procesul de scoatere din uz a armelor Hamas. Sunt opțiuni de politică avansate în comentariu, cu implicații diferite de simpla finanțare a unor proiecte.
Contextul financiar invocat are o dată și o componență precise. Comisia Europeană a lansat Team Gaza Initiative la 9 iulie 2026, cu un volum inițial de 883,6 milioane de euro pentru proiecte de redresare timpurie în curs sau planificate. Inițiativa reunește Comisia și parteneri internaționali, inclusiv state din afara UE, BEI și Banca Mondială. Suma nu reprezintă exclusiv bani ai bugetului UE și nici o nouă plată făcută după alegerile din Israel.
Pe relația cu Israelul, autoarea recomandă continuarea măsurilor împotriva entităților implicate în extinderea coloniilor și pregătirea unor răspunsuri mai ample în cazul escaladării. Acest punct se raportează la instrumente care există deja. La 28 mai, Consiliul UE a adăugat patru entități și trei persoane pe lista de sancțiuni pentru abuzuri grave împotriva palestinienilor în Cisiordania. Măsurile includ înghețarea activelor și, pentru persoanele vizate, interdicții de călătorie.
Poziția instituțională a UE rămâne distinctă de propunerile analistei. Concluziile Consiliului European din 15–16 octombrie susțin soluția a două state și cer inversarea extinderii coloniilor ilegale. Ele nu adoptă condiția propusă de Oppenheim pentru folosirea bazelor militare.
Analiza continuă argumentul formulat de autoare înaintea alegerilor, că o schimbare de premier nu ar transforma automat politica israeliană față de palestinieni. Noutatea comentariului de după scrutin este apelul la acțiuni europene în perioada de interimat, cu accent pe accesul la baze și limitarea riscurilor regionale. ECFR precizează că publicațiile sale exprimă opiniile autorilor, nu poziții colective ale organizației. Testul propunerilor rămâne dacă guvernele europene sunt dispuse să folosească aceste instrumente, nu doar să aștepte deznodământul politic de la Ierusalim.


