Legea prestatorului casnic, modificată în 2026, oferă o cale legală de plată pentru curățenia, gătitul sau grădinăritul ocazional, în timp ce îngrijirea copiilor, a vârstnicilor și a bolnavilor rămâne, în cea mai mare parte, o muncă neplătită făcută de femei
Organizația Națiunilor Unite a marcat la 29 octombrie Ziua Internațională a Îngrijirii și Sprijinului cu o temă care leagă sistemele de îngrijire de munca decentă, adică de salarii, contracte și protecție socială pentru cei care îngrijesc. În România, singurul instrument juridic construit special pentru munca plătită din gospodării, tichetul de activități casnice, a fost înregistrat în primele luni de funcționare a platformei de doar câteva mii de beneficiari și prestatori. Distanța dintre amploarea muncii de îngrijire și puținul pe care îl acoperă acest instrument arată unde se află astăzi limita politicilor publice românești în domeniu.
O economie pe care PIB-ul nu o înregistrează
Potrivit datelor publicate de ONU și de Organizația Internațională a Muncii, sectorul îngrijirii ocupă în lume aproximativ 381 de milioane de oameni, dintre care 249 de milioane de femei și 132 de milioane de bărbați, iar numărul persoanelor care vor avea nevoie de îngrijire ar putea ajunge la 2,3 miliarde în 2030, pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii numărului copiilor între 6 și 14 ani. Femeile care lucrează în sănătate și îngrijire câștigă, în medie, cu 24% mai puțin decât bărbații din aceleași domenii.
Hrănirea și supravegherea copiilor, sprijinul pentru părinții vârstnici, îngrijirea unui bolnav, gătitul, curățenia și spălatul rufelor se fac, în mare parte, în familie și fără plată, deci în afara acestor cifre, care privesc doar munca plătită, iar produsul intern brut nu le înregistrează ca producție de piață, deși de ele depinde capacitatea celorlalți membri ai familiei de a merge la serviciu.
Cine poartă munca neplătită
Femeile realizează 76,2% din volumul total al muncii de îngrijire neremunerate și îi dedică de 3,2 ori mai mult timp decât bărbații, potrivit acelorași date. Persoana care își reduce programul sau renunță la serviciu pentru a îngriji un copil ori un părinte pierde venitul curent, șanse de promovare și ani de contribuție la pensie, iar efectul se vede abia la vârsta pensionării, când întreruperile de activitate se traduc în drepturi mai mici. Lipsa serviciilor accesibile de îngrijire mută, astfel, un cost economic asupra familiilor și, în interiorul lor, mai ales asupra femeilor.
Ce rezolvă tichetele de activități casnice
Legea nr. 111/2022 privind reglementarea activității prestatorului casnic, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 38/2024, aprobată prin Legea nr. 50/2026, permite plata unor activități casnice ocazionale și necalificate prin tichete, prin derogare de la regulile Codului muncii. Lista cuprinde curățenia, spălatul și călcatul rufelor, gătitul, întreținerea grădinii, cumpărăturile și anumite activități de sprijin și îngrijire, cu condiția ca munca să nu fie făcută în scop comercial sau în folosul unor terți. Evidența se ține pe platforma electronică a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, iar obligațiile fiscale și sociale urmează un regim special, diferit de cel al salariului.
La începutul lui august 2024, la trei luni de la lansarea platformei, ANOFM raporta 1.727 de beneficiari și 1.562 de prestatori înregistrați. Mecanismul oferă familiei o cale legală de a plăti menajera sau grădinarul și oferă prestatorului un venit declarat și, în condițiile legii, acces la anumite drepturi de asigurări sociale. Lipsa unor serii oficiale publicate privind tichetele emise și preschimbate face însă imposibilă, deocamdată, o evaluare a efectului asupra muncii la negru din gospodării.
O persoană care lucrează regulat într-o gospodărie, după un program stabilit de cel care o plătește, se află într-un raport de muncă ce cere contract individual, motiv pentru care „prestatorul casnic” din lege acoperă doar o parte din ceea ce dreptul internațional numește „lucrător casnic”, iar tichetul nu poate înlocui contractul acolo unde Codul muncii îl impune.
Ce rămâne în afara tichetelor
Prestatorul care lucrează puțin sau neregulat poate să nu îndeplinească, de la o lună la alta, condițiile de asigurare prevăzute de lege, astfel încât plata prin tichete nu îi aduce automat protecția unui salariat și nici continuitatea asigurării sociale.
Îngrijirea neplătită rămâne complet în afara mecanismului, pentru că tichetele privesc numai activități remunerate. Mama care stă acasă cu un copil fără loc la creșă sau fiica ce își îngrijește tatăl imobilizat la pat nu primesc nimic prin acest sistem, iar costul lor economic depinde de servicii publice de îngrijire, de concedii și de măsuri de conciliere a vieții profesionale cu cea de familie, domenii pe care legea prestatorului casnic nu le atinge.
Gospodăria ca loc de muncă
Munca într-o casă străină se face adesea fără colegi și fără martori, iar lucrătorul depinde economic de cel la care lucrează, ceea ce face abuzurile greu de semnalat. Convenția OIM nr. 190 privind eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii, ratificată de România prin Legea nr. 69/2024, oferă un cadru de prevenire și sesizare care se aplică și acestor situații, fără să transforme automat orice activitate casnică ocazională într-un raport de muncă. Convenția OIM nr. 189 din 2011, dedicată lucrătorilor casnici, completează acest cadru cu reguli privind remunerarea, timpul de lucru și protecția împotriva abuzurilor.
Eficiența politicii românești în domeniu poate fi judecată după două întrebări simple, câte persoane care îngrijesc în gospodării au un venit declarat și o asigurare, respectiv câte familii pot apela la servicii de îngrijire fără ca unul dintre membrii lor să renunțe la serviciu. La niciuna dintre ele statisticile publice nu oferă astăzi un răspuns complet.
