Proiectul PL-x 694/2026, adoptat de Senat, face nedeductibile toate serviciile de management și consultanță cumpărate în interiorul grupurilor de firme, inclusiv între companii românești, și plafonează dobânzile intragrup peste regulile europene pe care Codul fiscal le aplică deja.
În ianuarie 2026, Guvernul a abrogat, la recomandarea OCDE, limita de deductibilitate aplicată cheltuielilor plătite firmelor afiliate din străinătate, după mai puțin de o lună de aplicare. Senatul a votat la 21 octombrie un proiect care reia ideea într-o formă mai severă, extinsă și asupra grupurilor românești, cu aplicare de la 1 ianuarie 2027 inclusiv pentru contractele în derulare. Rămâne de stabilit dacă măsura combate aranjamente fiscale artificiale sau taxează de două ori costuri reale, iar decizia aparține acum Camerei Deputaților.
Ce a votat Senatul
Proiectul completează articolul 25 din Codul fiscal cu o regulă care face integral nedeductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță și asistență, precum și cele cu transferul drepturilor de proprietate intelectuală, atunci când fac obiectul unor contracte între societăți din același grup, și cu o a doua, care limitează deductibilitatea dobânzilor și a costurilor echivalente, inclusiv a majorărilor de întârziere, aferente creditelor intragrup, la dobânda medie practicată pe piața financiară din statul de rezidență al creditorului, plus o marjă de cel mult un punct procentual.
Guvernul și Consiliul Economic și Social au emis avize negative, Guvernul calificând măsura drept „o măsură disproporționată, care nu ar ține cont de substanța economică a tranzacțiilor”, iar Consiliul Legislativ a semnalat probleme de definiții și a recomandat reanalizarea datei de intrare în vigoare. Consiliul Fiscal nu a analizat proiectul pe fond.
Drumul „taxei pe afiliați”
2023-2025: primele inițiative de limitare a cheltuielilor cu afiliații, potrivit Camerei Consultanților Fiscali.
Ianuarie 2026: limita de 1% din totalul cheltuielilor, prevăzută la art. 25¹ pentru firmele cu afaceri sub 50 de milioane de euro, în relația cu afiliații nerezidenți, este abrogată prin OG nr. 6/2026, publicată la 30 ianuarie.
21 octombrie 2026: Senatul adoptă PL-x 694/2026, care elimină complet deductibilitatea serviciilor intragrup, inclusiv între firme românești.
1 ianuarie 2027: data propusă de aplicare, inclusiv pentru contractele deja încheiate.
Aceeași sumă, impozitată de două ori
În exemplul Camerei Consultanților Fiscali, o societate-mamă din Cluj facturează filialei din Iași servicii de management de 100.000 de lei și plătește impozit pe profit pentru acest venit. Filiala, deși a plătit serviciul, nu îl mai poate deduce, astfel încât baza sa impozabilă crește cu aceeași sumă. Grupul ajunge să plătească de două ori câte 16.000 de lei pentru o singură prestație.
Tehnic, situația reprezintă o dublă impunere economică, nu juridică, pentru că obligațiile aparțin unor contribuabili diferiți. Distincția nu micșorează problema, fiindcă în cazul unui serviciu real, necesar activității și plătit la valoarea de piață, refuzul integral al deducerii adaugă la profitul fiscal un cost pe care societatea l-a suportat, în loc să corecteze un avantaj artificial. Când prestatorul și beneficiarul sunt ambii contribuabili români, argumentul transferului de profit în afara țării nu mai are nici măcar obiect.
La dobânzi, exemplul consultanților pornește de la un împrumut de 10 milioane de lei luat de la o firmă-soră din zona euro, cu o dobândă de piață de 7% pe an. Dacă dobânda medie din zona euro este de 4%, plafonul ar fi de 5%, iar din dobânda anuală de 700.000 de lei, 200.000 de lei ar deveni nedeductibili, adică 32.000 de lei impozit suplimentar pe an, fără ca plafonul să țină seama de riscul debitorului, de monedă, de durată sau de garanții.
Ce propune proiectul și ce prevede deja Codul fiscal
| Domeniul | PL-x 694/2026 | Regula deja în vigoare |
|---|---|---|
| Servicii de management, consultanță, asistență, proprietate intelectuală | Nedeductibile integral, dacă sunt cumpărate de la o firmă din grup | Deductibile dacă sunt efectuate în scopul activității (art. 25 alin. 1), cu ajustarea prețurilor de transfer și regula anti-abuz (art. 11) |
| Dobânzi la credite intragrup | Plafon: dobânda medie din țara creditorului plus cel mult 1 punct procentual | Limitarea costurilor excedentare ale îndatorării, prin transpunerea Directivei ATAD (art. 40²) |
| Bănci, leasing, IFN | Fără excepții | Regim distinct pentru dobânzi |
| Contracte în derulare | Aplicare de la 1 ianuarie 2027, fără tranziție | Neaplicabil |
Surse: Camera Consultanților Fiscali (prin Economica.net și Curs de guvernare, 2 noiembrie 2026), Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Ce spun dreptul european și Curtea de Justiție
Articolul 4 din Directiva (UE) 2016/1164, cunoscută drept ATAD, limitează costurile excedentare ale îndatorării pentru a preveni erodarea bazei impozabile, fără să impună un plafon al dobânzii intragrup raportat la dobânda medie din statul creditorului. România a transpus regula prin articolul 40² din Codul fiscal, iar noul plafon s-ar suprapune peste acesta fără o regulă de prioritate, într-un regim mai restrictiv decât cel european.
În cauza Lexel AB (C-484/19, 20 ianuarie 2021), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că legislația suedeză care refuza deducerea dobânzilor la un împrumut intragrup transfrontalier, în condițiile în care o finanțare internă comparabilă era deductibilă, restrângea nejustificat libertatea de stabilire. Simplul fapt că dobânda este plătită unei societăți afiliate nerezidente nu justifică, prin el însuși, un tratament fiscal mai sever.
Hotărârea Arcomet Towercranes (C-726/21), pronunțată într-un litigiu privind o filială românească, admite dreptul administrației fiscale de a cere documente suplimentare care să dovedească realitatea serviciilor intragrup, cu condiția ca exigența să fie necesară și proporțională. Cauza privea TVA, nu impozitul pe profit, însă logica ei este relevantă: afilierea poate justifica un control mai atent, fără să devină motiv suficient pentru excluderea deducerii. Recomandările OCDE privind prețurile de transfer merg în aceeași direcție, cerând evaluarea serviciilor intragrup după beneficiul economic real și după valoarea de piață, nu eliminarea lor fiscală din cauza relației de grup.
Ce rămâne de decis
Camera Deputaților, for decizional, are de ales între o regulă generală, ușor de aplicat și greu de apărat în fața dreptului european, și instrumentele pe care Codul fiscal le conține deja, de la prețurile de transfer la regula anti-abuz și la plafonul ATAD. Costul unei reguli generale nu se oprește la grupurile de firme, pentru că băncile, companiile de leasing și instituțiile financiare nebancare, finanțate adesea din interiorul grupului, ar putea transfera impozitul suplimentar în dobânzile și ratele plătite de clienți.
Întrebările la care inițiatorii nu au răspuns
- De ce o măsură abrogată în ianuarie 2026, la recomandarea OCDE, revine într-o formă mai severă fără o evaluare de impact?
- Ce aranjament fiscal artificial combate nedeductibilitatea serviciilor prestate între două firme românești?
- Cum se definesc „managementul”, „consultanța” și „asistența”, termeni pe care proiectul nu îi precizează?
- Care dintre cele două reguli privind dobânzile se aplică atunci când plafonul nou și limita ATAD dau rezultate diferite?
- De ce se aplică noile reguli și contractelor încheiate legal înainte de adoptarea lor?
