CJUE: detergenții periculoși în ambalaje asemănătoare celor alimentare pot fi interziși fără cazuri dovedite de confuzie

Autoritățile naționale pot interzice comercializarea detergenților clasificați ca periculoși dacă ambalajele lor seamănă cu cele alimentare și creează un risc de confuzie care nu este neglijabil, fără să dovedească faptul că un consumator a fost deja indus în eroare. Prin hotărârea din 5 noiembrie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat această regulă în cauza Orkla Care, precizând că protecția trebuie să îi includă pe copii și pe persoanele vulnerabile și să continue pe durata folosirii produsului.

Hotărârea din 5 noiembrie 2026, pronunțată în cauza C-395/25, interpretează normele europene privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor chimice, cunoscute ca Regulamentul CLP. Articolul 35 alineatul (2) interzice ambalajelor care conțin substanțe sau amestecuri periculoase livrate publicului larg să aibă o prezentare asemănătoare celei folosite pentru alimente, dacă această asemănare poate induce consumatorii în eroare. Instanța suedeză care a cerut interpretarea dreptului UE urmează să soluționeze litigiul concret.

Cazul a pornit de la detergenți lichizi de rufe vânduți de compania suedeză Orkla Care în cutii din carton colorat, alungite, cu partea superioară pliată și un capac cu înșurubare pe o laterală. După sesizări din partea consumatorilor, Agenția suedeză pentru produse chimice, Kemikalieinspektionen, a decis să interzică introducerea pe piață a nouă produse în acest tip de ambalaj. Autoritatea a considerat că forma și aspectul cutiilor, împreună cu culorile, eticheta și mențiunea că produsul este vegan, puteau face ca detergenții să fie confundați cu alimente.

Instanța din Nacka care a examinat contestația companiei a apreciat, la rândul ei, că ambalajele puteau fi confundate cu cele pentru lapte, iaurt, suc de fructe sau alte alimente lichide și puteau stârni curiozitatea copiilor. Orkla a atacat hotărârea la Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, a cărei secție pentru litigii imobiliare și de mediu a adresat CJUE întrebările privind aplicarea regulamentului.

Compania a contestat asemănarea cu ambalajele alimentare. Potrivit argumentelor sale, relatate în hotărâre, cutiile înfățișau produse textile, purtau un avertisment că lichidul nu trebuie înghițit și aveau o etichetă care sigila deschiderea înainte de prima utilizare. Orkla a mai susținut că alegerea cartonului fusese motivată de considerente ecologice. Disputa privea, așadar, inclusiv măsura în care aceste elemente puteau înlătura impresia creată de forma și prezentarea recipientului.

Răspunsul Curții pornește de la imaginea de ansamblu a ambalajului. Autoritatea trebuie să analizeze toate caracteristicile care pot fi percepute de consumator: forma, dimensiunea, volumul, designul, culoarea, etichetarea, materialele, textura și mirosul. Uneori contează asocierea mai multor elemente. Evaluarea se face pentru fiecare caz în parte, în raport cu posibilitatea ca ambalajul unui produs periculos să fie recunoscut greșit drept ambalaj alimentar.

Pentru a constata nerespectarea cerințelor, nu este necesar ca riscul de inducere în eroare să fie ridicat. Este suficient ca el să nu fie neglijabil, stabilit prin analiza caracteristicilor obiective ale ambalajului. Un caz anterior de confuzie poate constitui un indiciu, dar autoritatea nu este obligată să îl prezinte. În aceeași logică, absența unor asemenea cazuri dovedite nu înseamnă că riscul nu există.

Curtea explică și de ce un sigiliu detașabil nu rezolvă automat problema. Detergenții sunt folosiți în mod repetat și rămân în locuințe după deschiderea ambalajului. Protecția urmărită de regulament îi privește atât pe cumpărători, cât și pe ceilalți utilizatori potențiali, pe întreaga durată de viață a produsului. O etichetă care acoperă capacul și este îndepărtată la prima utilizare nu poate fi tratată ca un element decisiv de diferențiere, deoarece nu rămâne intactă pe întreaga durată de viață a ambalajului. Avertismentul de a nu înghiți conținutul se adaugă cerințelor privind aspectul recipientului și nu neutralizează neapărat impactul vizual imediat al acestuia.

Această protecție nu se limitează la consumatorul mediu, considerat suficient de informat, atent și prudent. Ea îi include pe copii și pe persoanele vulnerabile care pot întâmpina dificultăți în a percepe sau a evalua ambalajul. Curtea cere să fie luate în calcul limitele de acces la informațiile de pe etichetă și de identificare a produsului. Pentru anumite persoane pot fi mai relevante forma și textura percepute prin atingere sau mirosul; în cazul copiilor, autoritățile trebuie să examineze dacă aspectul recipientului sugerează că produsul este comestibil, de exemplu o băutură.

Comparația se raportează la publicul efectiv expus pe piața națională. Autoritatea suedeză poate ține seama de ambalajele alimentare cunoscute consumatorilor din Suedia, fără să verifice dacă aceeași prezentare ar fi înșelătoare și în celelalte state în care produsul este comercializat. Curtea consideră că această abordare este compatibilă cu regulile comune ale pieței interne: criteriile juridice de evaluare sunt aceleași, chiar dacă produsele cu care consumatorii sunt familiarizați și percepția lor pot diferi între țări.

O altă parte a hotărârii privește natura pericolului. Detergenții din litigiu erau clasificați în categoria substanțelor sau amestecurilor care pot provoca iritații oculare reversibile. Orkla susținuse că produsele nu erau periculoase dacă erau înghițite. Curtea consemnează însă că societatea admitea prezența unor agenți tensioactivi care pot provoca greață și vărsături trecătoare; hotărârea nu stabilește, așadar, că produsele sunt inofensive dacă sunt înghițite.

În orice caz, odată ce produsul este clasificat ca periculos, categoria concretă a pericolului sau modul de expunere nu sunt decisive pentru aplicarea cerinței privind ambalajul înșelător. Potrivit Curții, regula urmărește prevenirea oricărei expuneri periculoase care ar putea rezulta din confuzia cu un aliment, inclusiv a efectelor asupra ochilor. Criteriile privind asemănarea și riscul de inducere în eroare se aplică în același mod indiferent de natura pericolului.

Aplicarea acestor criterii la ambalajele Orkla revine autorităților și instanței naționale. Hotărârea CJUE nu stabilește data de la care se aplică interdicția națională pentru cele nouă produse: instanța din Nacka fixase efectele interdicției la trei luni după rămânerea definitivă a propriei hotărâri, iar compania formulase apel. Soluția litigiului suedez trebuie acum dată în lumina interpretării europene, care cere ca riscul de confuzie să fie evaluat și după ce produsul a ajuns în locuința consumatorului.