Loránt Vincze menține reforma repartizării mandatelor în Parlamentul European la stadiul de document de lucru

0
Loránt Vincze vorbește la microfon, cu plăcuța sa de identificare pe masă.
Raportorul Loránt Vincze intervine în comisia pentru afaceri constituționale a Parlamentului European, pe 10 noiembrie 2026, în dezbaterea despre repartizarea mandatelor. Cadru extras din înregistrarea oficială. © European Union, 2026 — Source: European Parliament.

Eurodeputatul român Loránt Vincze (PPE) a prezentat pe 10 noiembrie, în Comisia pentru afaceri constituționale a Parlamentului European (AFCO), un document de lucru privind repartizarea permanentă a mandatelor între statele membre. Raportorul a spus că dosarul va rămâne în această etapă, deoarece o formulă de calcul depinde de alegeri politice încă deschise, inclusiv câte locuri să aibă Parlamentul și ce populație să intre în calcul.

Pe scurt

  1. Vincze a prezentat mai multe modele de repartizare. Comisia nu a votat o formulă în cadrul dezbaterii.

  2. Parlamentul are în legislatura 2024–2029 720 de locuri, dintre care 33 revin României.

  3. Consiliul European a cerut o metodă permanentă până la sfârșitul lui 2026 și, separat, o propunere privind componența pentru 2029–2034, dacă este posibil până la sfârșitul lui 2027.

Pentru legislatura actuală, numărul mandatelor a crescut de la 705 la 720. Cele 15 locuri suplimentare au revenit unui număr de 12 state. Franța, Spania și Țările de Jos au primit câte două, iar alte nouă state câte unul. Vincze a folosit acest exemplu pentru a arăta că Parlamentul revine la negocierea repartizării la fiecare legislatură.

Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește un minim de șase și un maxim de 96 de mandate pentru fiecare stat, precum și un plafon general de 750 de membri plus președintele. Reprezentarea este proporțională descrescător. În calculul de dinaintea rotunjirii, statele mai populate au dreptul la mai multe locuri, iar fiecărui eurodeputat dintr-un stat mai populat îi revine un număr mai mare de cetățeni decât unui eurodeputat dintr-un stat mai mic.

Printre opțiunile prezentate în comisie, compromisul de la Cambridge combină un număr fix de locuri pentru fiecare stat cu o alocare proporțională în funcție de populație. O altă formulă împarte mandatele folosind trei componente, una egală între state, una proporțională cu populația și una calculată în funcție de rădăcina pătrată a populației. Alegerea parametrilor poate schimba numărul de locuri al fiecărui stat.

O altă întrebare este cine intră în populația de referință. Repartizarea actuală folosește populația rezidentă obișnuită, care include cetățeni ai unor țări din afara UE. Vincze a propus examinarea unui set statistic dedicat Parlamentului, întrucât tratatul prevede că instituția reprezintă cetățenii Uniunii. Documentul mai propune folosirea datelor de la 1 ianuarie din anul aflat cu doi ani înaintea alegerilor europene, urmată după șase luni de transmiterea propunerii Parlamentului către Consiliul European. El examinează și posibilitatea unei rezerve de locuri pentru viitoare extinderi.

În dezbatere, raportorul din umbră Vytenis Andriukaitis (S&D) a avertizat că formulele aplicabile pe termen lung ar putea costa unele state mandate. Charles Goerens (Renew) a ridicat problema dreptului de inițiativă al Parlamentului și a marjei sale de negociere dacă repartizarea ar fi delegată unei formule.

Decizia din 2023 a Consiliului European stabilește actuala repartizare și cere o metodă permanentă până la sfârșitul lui 2026. Pentru următoarea legislatură, Parlamentul trebuie să înainteze o propunere cu suficient timp înainte de începerea legislaturii 2029–2034, dacă este posibil până la sfârșitul lui 2027. Consiliul European stabilește componența în unanimitate, la inițiativa Parlamentului și cu aprobarea acestuia. Dosarul figurează în continuare ca fiind în așteptarea unei decizii în comisie.