Parlamentari africani cer UE investiții în prelucrarea locală a mineralelor critice

Parlamentari din mai multe state africane au cerut, la 11 noiembrie, ca parteneriatele cu Uniunea Europeană în domeniul materiilor prime critice să includă investiții în prelucrare locală, infrastructură și formare profesională. În dezbaterea Adunării Parlamentare Paritare OACPS–UE de la Bruxelles, copreședintele Thomas Tayebwa a spus că beneficiile trebuie să se vadă în locurile de muncă, în contractele pentru întreprinderile locale și în veniturile investite în servicii publice.

La dezbatere au participat reprezentanți din Africa, Caraibe, Pacific și UE. Discuția s-a concentrat pe felul în care țările furnizoare își pot construi propriile industrii, în timp ce Uniunea urmărește să-și diversifice aprovizionarea și să prelucreze o parte mai mare din materiile prime pe teritoriul său.

Tayebwa, vicepreședintele Parlamentului Ugandei, a arătat că dezvoltarea industriei de prelucrare depinde de accesul la energie fiabilă, transport, finanțare și personal calificat. El a cerut ca parlamentele să verifice costurile publice, respectarea drepturilor lucrătorilor și a normelor de mediu, precum și transparența veniturilor din aceste proiecte.

Această solicitare reflectă o preocupare deja formulată în documentul oficial de poziție al Organizației Statelor din Africa, Caraibe și Pacific (OACPS). Documentul avertizează că dependența de exportul de materii prime expune economiile producătoare la variațiile prețurilor și poate împiedica dezvoltarea unor sectoare industriale mai complexe. Organizația cere ca accesul investitorilor străini la resurse să fie însoțit de investiții în capacități de prelucrare, tehnologii, competențe și lanțuri valorice regionale.

Regulamentul european privind materiile prime critice prevede ca, până în 2030, capacitatea de prelucrare din UE să poată acoperi cel puțin 40% din consumul anual al Uniunii de materii prime strategice. Reperul privește capacitatea industrială a UE. În timpul dezbaterii, un parlamentar ugandez a întrebat cum se poate concilia acest reper cu investițiile în instalații africane și ce ar însemna extinderea reciclării în UE pentru cererea de materii prime din Africa.

Din perspectiva industriei europene, Veerle Slenders, vicepreședintă executivă pentru Specialty Materials la grupul belgian Umicore, a argumentat că soluția nu este reproducerea integrală a tuturor etapelor industriale în fiecare țară, ci dezvoltarea unor capacități complementare. Piața materialelor pentru baterii are alte cerințe decât cea a metalelor prețioase sau a materialelor specializate pentru semiconductori și apărare. O investiție poate fi viabilă numai dacă dispune de energie stabilă, infrastructură, personal calificat, tehnologie, finanțare și acces previzibil la piețe.

Slenders a prezentat conceptul unei interdependențe reziliente, în care țările producătoare păstrează o parte mai mare din valoarea economică, iar instalațiile industriale specializate din Europa continuă să îndeplinească funcții pentru care dispun de capacități tehnologice și economii de scară. Ea a arătat că sortarea, pretratarea și recuperarea unor materiale pot dezvolta industrii locale chiar dacă anumite operațiuni metalurgice foarte complexe rămân concentrate în instalații specializate.

Un exemplu concret este parteneriatul dintre Umicore și Société pour le Traitement du Terril de Lubumbashi (STL), filială a Gécamines, în Republica Democratică Congo. Acordul anunțat în mai 2024 urmărește valorificarea germaniului din reziduurile miniere de la Big Hill, în Lubumbashi. Umicore oferă expertiză pentru optimizarea instalației de prelucrare a STL, iar acordul îi conferă acces exclusiv la germaniul procesat pentru utilizarea în aplicații tehnologice avansate.

În octombrie 2024, Umicore a anunțat că un prim lot de concentrat de germaniu produs în instalația hidrometalurgică a STL urma să fie trimis în Belgia pentru prelucrare suplimentară. În dezbaterea de la Bruxelles, Slenders a explicat că extinderea capacității a cerut investiții din partea ambilor parteneri și depinde de electricitate, transport și lucrători calificați.

Antonio Pedro, fost secretar executiv adjunct al Comisiei Economice a ONU pentru Africa, a propus o abordare mai largă, în care investițiile miniere sunt integrate în proiecte de industrializare regională. În intervenția sa, el a avertizat că bogăția minerală nu se transformă automat în putere industrială. Obiectivul trebuie să fie construirea unor industrii competitive, nu doar creșterea exporturilor sau anunțarea unor noi volume de investiții.

Pedro a susținut că finanțarea europeană și cea a băncilor de dezvoltare ar trebui să lege minele de instalații de prelucrare, zone industriale, rețele energetice, furnizori locali și piețe regionale. Coridoarele de transport care conectează exclusiv exploatările miniere cu porturile de export nu asigură, în sine, diversificarea economiilor. El a invocat necesitatea dezvoltării unor lanțuri valorice între mai multe țări africane, inclusiv prin utilizarea mecanismelor de integrare comercială continentală.

Intervențiile delegațiilor naționale au arătat că dificultățile diferă de la o țară la alta. Reprezentantul Nigeriei a solicitat un mecanism de monitorizare a beneficiilor locale, avertizând că proiectele strategice nu ar trebui să perpetueze modelul extracție–export. Din Namibia au venit cereri privind participarea efectivă la construirea industriilor viitorului, iar reprezentanții Malawi și Mozambicului au insistat asupra formării profesionale, investițiilor în prelucrare și participării întreprinderilor naționale.

În intervenția delegației Gabonului a fost evidențiată diferența dintre importanța țării ca producător de mangan și capacitatea sa de a transforma această resursă în produse cu valoare adăugată. Argumentul a fost că inițiative precum Global Gateway trebuie evaluate prin proiectele industriale realizate efectiv, nu exclusiv prin anunțurile privind investițiile.

Dezbaterea a inclus și critici la adresa practicilor istorice ale industriei extractive. Eurodeputatul belgian Marc Botenga a invocat trecutul colonial al exploatării resurselor congoleze și a cerut garanții că noua cooperare nu reproduce vechile raporturi de dependență. Eurodeputata neerlandeză Marit Maij a atras atenția asupra riscului ca lanțurile de aprovizionare să fie asociate cu violență, corupție și prejudicii pentru comunități, solicitând transparență și trasabilitate.

Reprezentanții societății civile au cerut să participe la negocierea și monitorizarea parteneriatelor. Binesh Chintaram, participant din Mauritius, a pledat pentru transformarea coridoarelor de extracție în coridoare de dezvoltare durabilă, cu investiții în servicii comunitare și măsuri împotriva poluării, strămutărilor și conflictelor. Intervențiile au arătat că un proiect poate contribui la securitatea aprovizionării europene fără să asigure automat beneficii pentru comunitățile în care se desfășoară extracția.

Reprezentanta Direcției Generale pentru Parteneriate Internaționale a Comisiei Europene (DG INTPA) a explicat că Bruxellesul încearcă să treacă de la cooperarea bazată predominant pe memorandumuri politice la identificarea unor oportunități concrete de investiții. În cadrul Global Gateway, Comisia utilizează asistență tehnică, granturi și instrumente de reducere a riscurilor pentru a facilita participarea instituțiilor financiare la proiecte din sectorul materiilor prime critice. Ea a prezentat această evoluție ca pe un mijloc de a sprijini simultan diversificarea aprovizionării europene și crearea unor capacități productive în țările partenere.

Cadrul juridic european include deja o condiție relevantă. Articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2024/1252 prevede că proiectele strategice din țări terțe trebuie să fie reciproc avantajoase pentru Uniune și pentru țara terță vizată, inclusiv prin adăugarea de valoare în acea țară. Evaluarea ia în considerare dezvoltarea mai multor etape ale lanțului valoric, stimularea investițiilor private locale și beneficiile economice sau sociale, între care ocuparea forței de muncă. Discuția de la Bruxelles a pus astfel problema transformării acestor criterii în rezultate care pot fi monitorizate.

La finalul ședinței, conducerea Adunării a prezentat o declarație care relua prioritățile unei rezoluții avute inițial în vedere. Textul prezentat oral cere investiții în prelucrare, rafinare și producție, protecția lucrătorilor și a comunităților, transparența contractelor și raportarea rezultatelor în termeni de locuri de muncă și valoare adăugată locală.