Interviu preluat de pe www.profit.ro/profitlive.O întâlnire cu un antreprenor tânăr, un antreprenor care a început parcursul său în lumea afacerilor de la o vârstă fragedă și care astăzi se poate lăuda cu câteva performanțe interesante: Bogdan Hossu jr., un nume cu rezonanță în lumea patronatului.
Bogdan Hossu, fondator al Wise Finance Solutions (WFS) este inițiativa ta antreprenorială. Despre ce este vorba?
Este o firmă de consultanță pe partea de fonduri europene și ajutoare de stat. Așa am pornit, cu un proiect pentru o altă firmă de software înființată de mine. Am câștigat 100.000 euro și ne-am cumpărat calculatoare și servere. După aceea, pur și simplu am primit cereri, am făcut un proiect de 150.000 euro, de 200.000 euro și am crescut doar cu clienți privați, nu am lucrat cu statul. În prezent, valoarea medie a unui proiect la noi este undeva la 20-30 milioane euro și ne concentrăm în principal pe atragerea investițiilor din afară în România. De doi ani am început să facem și multe evenimente în afară. Vineri, tocmai m-am întors din Japonia, am avut trei evenimente acolo. Anul viitor vor veni investiții de aproximativ 300 milioane euro din Japonia și ne bucurăm că am putut să contribuim la lucrul acesta. Încercăm pe cât posibil să promovăm România în afară, iar noi să ne facem treaba pe partea de fonduri.
Bun, hai să o luăm puțin pe felii. Odată pe fonduri europene. Cunoaștem împreună folclorul urban legat de dificultatea atragerii de fonduri europene în businessul românesc. Cât este mit și cât este realitate în acest folclor urban?
Cred că este undeva la mijloc. Există birocrație, este adevărat. Dar birocrație există în toate țările, nu doar în România. Poate că la noi, câteodată, am exagerat cu birocrația. În timp, totuși, am reușit să o reducem. Din păcate, la nivelul actual al birocrației, este foarte greu pentru un antreprenor aflat la început de drum să-și facă singur proiectul, să-l depună, să răspundă la clarificări și ulterior să îl și implementeze corect sută la sută. Există consultanți în piață, care fac acest lucru în fiecare zi – evident în orice muncă, dacă o faci zi de zi, devii mai bun – iar antreprenorii pot beneficia de experiența acestora.
Pe lângă birocrație, pot să vă spun că în 2016, spre exemplu, am fost implicați mai mult pe zona de agricultură, pentru că aici au fost foarte multe programe. S-au depus proiecte de peste 200% pe toate programele deschise. Deci proiecte există.
Proiecte există. Însă când crezi că în economia reală aceste proiecte, aceste solicitări de finanțări, se vor traduce într-un nivel mai bun de viață în comunitățile în care se implementează? Banii aceia trebuie să prindă cumva viață și să se vadă în economia reală.
E de durată. Pentru că din momentul în care, spre exemplu, eu ca antreprenor doresc să depun un proiect, o să îmi ia minim o lună sau două să fac acel proiect. Îl depun, perioada de evaluarea durează în medie între patru și șase luni, iar ulterior fac implementarea. Implementarea, în medie, ar putea să dureze un an, un an și jumătate. Deci, practic, toate proiectele depuse în acest an o să devină efectiv operaționale în 2018. E de durată, dar pe de altă parte sunt bani nerambursabili. Chiar și dacă mergi la o bancă, durează minim trei luni ca să primești un credit pentru investiție și ulterior, evident, trebuie să returnezi banii.
Bani care „costă”…
Bani care costă. Și trebuie să îi dai înapoi, și îi dai înapoi și cu dobândă.
Deci spui că n-ar trebui să ne sperie și că nu e chiar atât de dificil să funcționezi, să lucrezi, să atragi aceste fonduri europene, să pui acești bani europeni la treabă. Dar îți mai trebuie ceva. Înțelepciunea realizării proiectului de unde vine? De la antreprenor, de la consultant, sau și de la unul și de la altul?
E mai degrabă o pornire interioară a antreprenorului. Spre exemplu, și eu, anul acesta, m-am hotărât ca după 12 ani de funcționare, să accesez niște fonduri. Și m-am orientat către zona de agricultură pentru că va fi de viitor. Sunt mai multe premise care arată lucrul acesta. Pot primi un procentaj de finanțare de 90%. Am început să mă documentez, strict pe zona de sere. Și, documentându-mă, am văzut că este un business care poate fi foarte profitabil. Dar trebuie să-ți aloci timp pentru acest lucru.
Ce șanse are agricultura românească? Spui că sunt semne pentru agricultură, iar noi știm că deocamdată agricultura românească depinde mai mult de Dumnezeu decât depinde de politicile economice, de politicile agrare, de inițiativa antreprenorială, de munca câmpului, în forma ei tradițională.
Am avut ocazia în ultimele șase luni de zile să interacționez cu destul de mulți agricultori. Majoritatea vor să facă și nu prea știu cum. Ei știu să-și cultive terenul, dar nu au trecut din punctul meu de vedere la nivelul următor pe o, să zicem, tehnologie superioară. Am încercat pe cât posibil, lăsând la o parte faptul că suntem consultanți fiscali, să îi ajutăm gratuit cu informații și să le spunem că există fonduri și ar trebui să le acceseze. Pentru că, culmea, interacționând foarte mult cu străinii, am observat un lucru. Eu dacă mă duc la un străin și îi spun că poate să facă un proiect în România cu 50% finanțare, în două săptămâni este în țară. Dacă îi spun însă unui român același lucru, îmi ia cel puțin o lună, sau două, poate, să îl conving.
De unde această neîncredere? Din lipsă de educație?
Cred că poate este și lipsa de educație, dar este și ceea ce apare în media. Faptul că fondurile europene sunt ca un mit, că nimeni nu poate să le acceseze, dar în realitate, pe perioada 2007-2013, strict pe zona de agricultură, rata de absorbție a fost de aproape 90%. Foarte bună. Iar acum, undeva la 200% din finanțările pentru toate programele pentru care au fost depuse proiecte.
Și atunci întreb. Sunt un reprezentant al mass-media și simt cumva săgeata trimisă spre presă. De ce nu faceți voi, cei care sunteți consultanți, exemple de succes, sau modele de urmat? De ce nu faceți voi să fie mai des auzită vocea voastră? De ce nu apăreți mai des să explicați că fondurile europene nu sunt acel mit de care trebuie să ne temem?
Încercăm pe cât posibil. Anul viitor avem în plan să facem evenimente în fiecare oraș. Cel puțin 12 evenimente în România, în care să promovăm fondurile europene către antreprenorii locali.
Cine sunt clienții? Care este profilul clientului vostru?
Avem mai multe tipuri. În primul rând, sunt multinaționalele care vor să vină în țară și vor să dezvolte proiecte mari. Suntem foarte concentrați pe zona de producție, fabrici, și în special pe sectorul auto, de componente auto. În 2017 vor fi foarte multe anunțuri, pe ceea ce am reușit să realizăm în 2016, de noi investiții în România. Separat este zona hotelieră, spre exemplu, pentru dezvoltarea mai multor hoteluri și obținerea de finanțări pentru aceste hoteluri. Mai este segmentul sănătății, cu proiecte de noi clinici medicale și spitale. La fel, în 2017 vor fi anunțate niște proiecte foarte interesante, de valori substanțiale. Și mai avem zona agricolă. Deci avem odată multinaționalele și separat avem antreprenorii care vor să investească fie în domeniul lor de activitate, fie într-un domeniu nou de activitate.
Să luăm cealaltă direcție, de care ai amintit încă de la început, de atragerea investițiilor străine. Care este mesajul cheie pe care îl adresați în campania de convingere a unui investitor străin să vină în România? E România ieftină? E România sigură? E România țara tuturor posibilităților, cu sau fără ghilimelele de rigoare?
Depinde și de țara în care mergi să promovezi România.
Care sunt atributele reale ale României pe care voi le puneți în valoare când vă atrageți investiții în țară?
Suntem în UE, suntem în NATO, deci ăsta este atributul din perspectiva siguranței.
Toate celelalte 27 de țări sunt.
Corect. Cred că în primul rând trebuie să se știe că existăm. Vă dau un exemplu. Am fost în Japonia și nici măcar nu știau de România. În afară de Germania, Italia, Franța etc., n-au reușit să ne menționeze o țară din estul Europei. În comparație cu țările din regiune, odată ce investitorul știe de noi, intrăm în concurență în principal cu Ungaria, Polonia și Cehia, fiecare țară având avantaje și dezavantaje. Un avantaj pe care încă îl avem sunt costurile. Noi suntem, din perspectiva taxelor, cei mai ieftini după Bulgaria în spațiul intracomunitar. Și asta contează pe un termen de 10 sau 20 de ani pentru o investiție mare. Vă dau un exemplu. Pentru un investitor japonez am făcut un calcul pentru 1.500 de angajați. În 10 ani face o economie între 10 și 20 de milioane euro, doar din diferența de taxe salariale, față de o investiție similară în Ungaria sau Polonia. Este o diferență care contează.
De 10-15 ani, România, raportată la țările din jur, stă mult mai bine la nivelul costurilor de a face business. Ce ne facem cu lipsa de predictibilitate care este adesea invocată de mediul de afaceri intern, multinațional sau extern?
Dacă vorbesc de investitorii mai apropiați de Europa, este o problemă des invocată. Dacă vorbim de investitori mai îndepărtați, cel puțin din experiența mea de până acum, nu s-a pus această problemă în discuție. Cred că asta ține în principal, în mod evident, și de guvern. Acum avem un guvern nou, bun, rău, care ar trebui să stea măcar patru ani să-și implementeze politicile pe care le dorește, și, tocmai, să dea un semnal în afară că există această stabilitate. Pot să spun că noi avem parteneriate cu destule bănci internaționale și se pune problema în felul următor: „iar aveți alegeri, iar se schimbă conducerea, iar trebuie reîncepute discuțiile”.
Toți au alegeri, la fiecare patru ani.
Corect. Doar că noi am schimbat guvernul acum un an, și vor fi echipe noi, protocoale noi, discuții noi cu instituții internaționale și schimbarea asta creează confuzie și e oarecum un minus al nostru față de alte state.
Să revenim la lista de atribute ale României.
Pe lângă faptul că facem parte din Uniunea Europeană și suntem în NATO, este evident că dacă un investitor vine, de exemplu din Turcia (vedem foarte multe investiții din Turcia), vine și investește în România ca să poată să ducă producția în Vestul Europei, să îl declare ca fiind produs în Uniunea Europeană. Avem taxele mici, ne situăm imediat după bulgari. Separat mai avem și mulți vorbitori de limbi străine. Sunt mai multe studii care atestă că peste 80-85% din populație cunoaște limba engleză, ceea ce e mult față de alte țări. Se elimină o barieră de comunicare. Avem și zona de franciză italiană și spaniolă, care pentru noi sunt oarecum limbi comune, chiar dacă nu le studiem, și contează. Separat mai avem și forța de muncă calificată. În anumite zone ale țării avem universități care produc forța de muncă calificată. Chiar dacă acum, dacă vorbim de Vest, forța de muncă este absorbită foarte repede și există chiar o criză în acest sens.
Forța de muncă calificată în contextul în care toți antreprenorii care au stat pe acel scaun pe parcursul anului au reclamat/denunțat lipsa forței de muncă, un risc în zona asta, a pieței forței de muncă și au reclamat în continuare atributul de mână de lucru ieftină.
Ăsta e un lucru discutabil. Înțeleg că toată lumea vrea să facă profit. Pe de altă parte, dacă vorbim de o multinațională care vine aici să producă niște componente cu valoare adăugată ridicată, automat își vor aloca un buget salarial ridicat. Sunt de acord că mai găsim forță de muncă la salariul minim pe economie, dar pe de altă parte dacă
businessul este profitabil și putem să alocăm un buget mai ridicat zonei salariale, oamenii se găsesc. Pot să vă răspund din perspectiva clienților noștri.
Pentru că suntem sub umbrela „Profit live”, e firesc să te întreb cum vă merge firma. Dă-mi, de la momentul lansării ei, de la start-up și până în prezent, o dinamică, o cifră de afaceri și o rată a profitabilității.
Pot să zic că am avut fluctuații. Au fost momente când am fost mai sus, momente când am fost mai jos, ca cifră de afaceri am reușit să atingem câteva milioane. La un moment dat, am început să coborâm, acum am început iar să creștem. Pur și simplu depinde de an. Suntem foarte dependenți de zona de absorbție a fondurilor europene. A fost o perioadă, 2007-2013, când evident au fost fonduri atât pe partea de fonduri europene, cât și parte ajutor de stat. Apoi a fost o perioadă de doi ani în care nu au existat fonduri, ci s-au făcut doar implementări de proiecte anterior depuse. Iar acum, evident, când se stabilesc bugetele noi, vor exista creșteri pentru toată lumea, nu doar pentru noi.
O să te rog să faci un comentariu legat de planul Juncker. Acest fond uriaș de investiții strategice la nivel european, despre care s-a spus la momentul lansării că va relansa creșterea economică a Uniunii Europene per ansamblu prin alocarea de bani în proiecte de investiții uriașe, relevante, de interes comun, pentru toată Europa. România nu a prea prins trenul Juncker. De ce? Care este explicația din punctul tău de vedere?
Cred că noi, ca țară, avem mai multe probleme. Și nu doar legate de planul Juncker, ci în general. Noi avem o problemă vizavi de lobby în general. Nu avem oameni pregătiți în afară care să poată promova corect țara. Separat, nu am văzut foarte mult interes nici din partea instituțiilor bancare. Și evident, lipsa asta de comunicare a dus la lipsa de rezultate concrete.
De unde crezi că vine această lipsă de interes a băncilor din România spre a atrage investiții aici? Nu m-aș duce cu gândul atât de departe, în zona teoriilor conspirației. Totuși, dacă Viena decide că e mai bine să vină investiția în Austria, atunci Viena dictează Bucureștiului să tacă.
Chiar dacă e așa, foarte probabil nu o să aflăm. Am ocazia să mă întâlnesc destul de des cu mulți oameni din bănci și e o întrebare bună. Cred că pur și simplu s-au concentrat pe alte proiecte, a existat și o stagnare, s-au păstrat într-o zonă facilă. Nu am văzut foarte mult interes. Băncile au făcut profit inclusiv în timpul crizei 2009-2010, lucrând cu statul, nu cu antreprenori. Am reconfirmat un răspuns pe care de altfel îl tot comentăm.
Cum va arăta 2017? Nu vreau să te transform într-o mafaldă sau în Nouriel Roubini. Dar din ceea ce simți, dincolo de afectiv? Din ceea ce ai muncit anul acesta apropo de vizite, de contracte, de precontracte, de întâlniri de lucru? Cum va arăta economia țării în 2017? La ce chestiuni notabile ne putem aștepta?
Eu cred că zona de investiții străine o să crească în 2017. Din ceea ce am văzut în anul 2016, au fost foarte multe companii străine care în anii trecuți nu s-ar fi uitat la România și acum se uită. Probabil o parte din ele vor investi, dar se vor anunța investiții mari, foarte probabil și cu ajutorul guvernului, poate va veni și un nou constructor de autoturisme.
American, european sau asiatic, sau japonez?
Eu aș spune european sau asiatic.
Ai spus că 2017 este anul în care se vor anunța investiții majore străine. Ne gândim la proiecte mari finanțate de investitori străini sau ne gândim chiar la nume sonore în businessul global?
Nume sonore din businessul global. Vom vedea inclusiv destul de mulți investitori americani.
Voiam să îmi iau la revedere însă mi-am adus aminte că îmi ești dator. Profitabilitatea firmei?
Procentual, vorbim de 20-25%.