Despre business, cu sinceritate

Date:

Interviu Dragoș Anastasiu, fondator Eurolines și președintele Camerei de Comerț Germane din România

Profit de prezența ta, vom vorbi și despre proiectele personale din zona turismului, dar să discutăm un pic de la nivelul de reprezentare a mediului de afaceri. Ești implicat și în Romanian Business Leaders, ești implicat și în consiliul pentru IMM-uri, ești și președintele Camerei de Comerț Germane și în coaliția pentru dezvoltare. Ce se întâmplă?
Este o avalanșă în momentul de față. Cam așa ne simțim. O avalanșă de idei, de proiecte, de metode care mai de care mai inovative prin care se încearcă practic strângerea mai multor bani la buget pentru a pune în aplicare planul de guvernare ca să spun așa. Un plan de guvernare favorabil consumului prin mărire de salarii, de pensii ș.a.m.d. Și acum, stând de vorbă cu guvernul de foarte multe ori, am constatat că de fapt avem același obiectiv. Și noi vrem să se mărească pensiile, și noi vrem să se mărească salariile, și noi vrem să nu mai fie evaziune fiscală.Deci avem aceleași obiective. Numai că metodele sunt complet diferite și abordarea este diametral opusă pentru că noi suntem de părere că acest organism care se cheamă economia românească funcționează cumva. Și funcționează destul de bine, în sensul în care avem cea mai mare creștere din Europa. Sigur, bazată pe consum etc., etc., dar nu numai. Merge și industria, ar putea să fie și câteva alte domenii care să se dezvolte accelerat, cum ar fi turismul, cum ar fi industriile creative, cum ar fi agricultura, unde mai este mult spațiu. Deci noi zicem că o creștere de 10% în condiții sănătoase este posibilă. Ok, creștem și consumul, dar creștem în același timp și industria, producția, turismul ș.a.m.d. Deci, contextul este că pentru a avea mai mulți bani la buget trebuie făcute anumite chestiuni logice pe care noi, în economie, de obicei, le facem. Investiții, creștere sustenabilă, să găsim noi piețe, să mărim exporturile ș.a.m.d. Or, lucrul acesta nu se poate face peste noapte. Și spuneam de abordare diametral opusă în sensul în care ei vor repede, repede, pe repede înainte, și noi vrem același lucru, dar vrem pe termen mediu și lung, spunând hai să o facem cu cap. Și la noi în companii, dacă ne apucăm și mărim salariile peste puterea noastră de a produce nu facem altceva decât să ne dăm cu capul de pereți.


Ai spus că ar fi posibilă o creștere de 10%, o creștere economică a României reală de 10%.
Dacă nu se întâmplă nimic la nivel mondial. Potențialul nostru în momentul de față este mare. Acest organism care se cheamă economia românească funcționează cât de cât. Repet, cu o creștere economică de 5,9%. Ea ar putea să fie dusă către 10%, cu ajustări și cu mișcări delicate. Nu cu genunchii, cu picioarele. Trebuie să umblăm delicat la acest mecanism. Este după principiul never change a winning team. Dacă ceva funcționează bine, nu intra în această chestiune. Sigur că poți din punct de vedere politic să îndrepți lucrurile mai către stânga, mai către dreapta, depinde cum ai filozofia, dar fă-o delicat. Și noi asta tot spunem. „Faceți-o delicat, ajustați fin. Nu ajustați brutal și nu ajustați peste noapte”. În acest moment am deja o senzație, la ultimele două-trei întâlniri, o senzație de normalizare. În sensul în care am căzut de acord că Split TVA nu se poate implementa în forma în care a fost inițial propusă; am căzut de acord că anumite măsuri trebuie făcute mai lent.

Transferul contribuțiilor la angajat…
Da. Și acolo, noi am pus întrebarea: „de ce o faceți? Ca să înțelegem foarte bine”. Sigur că sunt motive clare de a o face. OK. Să o facă. Ceea ce noi am tot spus în permanență a fost că noi nu vrem să fim o masă experimentală. Atât timp cât nu găsim anumite măsuri nicăieri în Europa – vezi Split TVA în forma propusă, vezi trecerea contribuțiilor din stânga în dreapta. Ar trebui să o facem, dacă vrem să facem inovație, pe eșantioane cumva. Deci, hai să facem niște pași mici, analize multe, hai să ne gândim de zece ori înainte, cum fac nemții. Deci ne gândim de zece ori înainte, facem un pas… când îl facem, să-l facem bine. Ceea ce am tot încercat să exprimăm și să ne facem înțeleși este că și atunci când măsurile se iau înapoi, se retractează, rămâne paguba. Faptul că discutăm atât de mult, faptul că începem să ne ambalăm, faptul că sunăm prin străinătate să ne schimbe sistemele contabile, faptul că facem grupuri de lucru ca să vedem care este impactul Split TVA sau contribuțiile ș.a.m.d. este o pagubă imensă pentru că lumea în loc să producă, în loc să fie eficientă, stă și se gândește la nivel național. Adică în loc să gândească un grup de x oameni – habar nu am, poate 100, deși eu nu am văzut echipe mai mari de 10-12 oameni care să fie și eficiente. Dar hai să zicem, mai întâi 12, după aceea 100. Și în momentul în care iese piatra către apă să nu mai sară toți nebunii să o scoată de acolo. Deci, lucrurile să fie cumva gândite înainte. Eu sper din toată inima. Ultimele două întâlniri mi-au dat speranțe.

În ce măsură dialogul cu autoritățile, relevante pe diverse probleme ale mediului de afaceri, îl simți ca fiind un dialog sincer, interesat de rezolvarea problemelor ridicate de mediul de afaceri?
Câteodată da, câteodată nu. Depinde. Că suntem pe toate zonele, pe toate ministerele ș.a.m.d., inclusiv cu primul-ministru. Depinde de oameni. În anumite zone chiar avem senzația că este un dialog sincer, în alte zone credem că mai degrabă deranjăm. Dar pentru că trebuie să bifeze, se întâlnesc cu noi. Deci depinde foarte mult de fiecare ministru sau om în parte. Acum vom vedea. Ceea ce am încercat noi să transmitem în afară de take it easy a fost: am înțeles că aveți planul de guvernare. Eu am apreciat faptul că pentru prima dată nu am mai văzut așa ceva, indiferent ce scrie în el. OK. Faptul că a existat un plan de guvernare articulat – repet, implementabil sau nu, nu asta discut acum –, dar simplu fapt că a existat un plan de guvernare cu to do list pe săptămâni, pe luni ș.a.m.d. mie mi se pare o chestie excepțională. Este pentru prima dată când am văzut în România așa ceva. Acum am venit noi, care suntem, culmea, cu to do list, cu planificări, cu nu știu ce, și am spus ok, bun. Am înțeles că o aveți, hai să regândim puțin, să tragem aer în piept, pentru că ei se țin de planul acela de guvernare ca de biblie. Ceea ce, repet, în condițiile implementabilității, este perfect. Așa facem și noi la companii project management. În momentul în care vezi că ai gândit de bună credință, să zicem ai luat în calcul toate elementele, și te izbești de anumite chestiuni, tragi aer în piept și spui: Domnule, am greșit. Nu mai implementăm anul acesta, implementăm anul viitor. Problema este că anumite măsuri sunt ușor implementabile pentru că sunt din pix – mărim salarii, mărim pensii –, în timp ce alte măsuri nu sunt ușor implementabile. Și noi în business am înțeles că mai întâi le facem pe alea mai greu implementabile și după aceea trecem la alea ușoare. Că a crește salariul este o chestiune pe care și-o dorește orice manager, orice patron ca să zic așa, antreprenor și orice angajat. Și este o chestiune de bun simț. Deci aia este în momentul în care îți permiți să mărești salariile everybody is happy. Or, aia nu o faci înainte să ai siguranța că îți vin banii. Și aici s-a pus cumva carul înaintea boilor și încercăm acum cu boii să prindem carul. Cam asta este. Și ultima chestiunea pe treaba asta pe care noi am spus-o de multe ori: domnule, nu dați în calul care trage. Nu dați în el. Că îi mai dai o dată un bici mic, îi mai dai o dată un zahăr ș.a.m.d. Acest mediu de afaceri stă la bază, el este economia. A avea salarii înseamnă că mediul de afaceri funcționează bine. A avea străzi, la fel. Spitale, la fel. Deci trebuie să funcționeze economia. Acești oameni antreprenori, care au fost huliți, fie că sunt multinaționale, fie că sunt antreprenori români de-a lungul anilor puși de multe ori în aceeași oală cu politicienii – „bă dacă ai avut succes ai furat”–, ăștia fac. Inclusiv politicienii ne-au adus așa cum ne-au adus până în momentul de față. Și dacă te uiți așa cum arată România, cel puțin până acum niște luni, mireasa nu arată rău deloc. Cu toate că s-a tras de ea în toate părțile, fiecare a mușcat, fiecare a încercat să ia ceva din ea – și așa a fost 27 de ani –, totuși această mireasă arată bine și este păcat. Avem un potențial senzațional. Asta le tot spuneam guvernanților. Și repet, eu am ceva speranțe.

Cu acest gând plăcut, că avem o țară care arată ca o mireasă încă bună de măritat, cu mari speranțe că îi vom face o casă de piatră frumoasă, ca să terminăm cu metafora asta, te provoc acum să discutăm un pic despre sector. Ai amintit că turismul poate fi factor spectaculos de creștere a PIB-ului, de încurajare a creșterii economice. Cum facem din Dunăre un element de atractivitate economică, strategică?
Per total, suntem într-o situație în care creștem fără să facem mare lucru. Adică în pofida a ceea ce facem, creștem. În pofida a ceea ce facem spun, pentru că, de exemplu, anul acesta România și-a închis birourile din străinătate de promovare a turismului care aparțin de minister. Sigur că poți să spui că erau ineficiente ș.a.m.d. Nu despre asta este vorba. Întrebarea este ce pui în loc? Și când pui în loc? Anul acesta nu s-a cheltuit absolut deloc aproape nici un ban pentru promovare. Anul acesta s-au închis birourile, deci anul acesta a fost un regres semnificativ instituțional în ceea ce privește promovarea României în străinătate. În același timp, avem o creștere la nivel de statistică de 12-13% în ceea ce privește venirea străinilor către România și asta este o chestiune care se face natural, prin propaganda din gură în gură. Este cert că străinii sunt impresionați de România atunci când vin aici. Problema noastră este cum facem să-i aducem, cum facem să sărim pragul acela de imagine legată de minorități naționale, legată de ăia care fură prin bănci, legată de foștii azilanți, legată de Ceaușescu ș.a.m.d. Că în Germania dacă întrebi pe cineva despre România, în general, fie nu știe absolut nimic, fie dacă știe, știe de rău și poate știe de Nadia Comăneci. Și ne ajută Simona Halep să sperăm. Sau Untold, sau știu și eu ce, niște chestii singulare pe care, iată, statul le bagă în seamă când se întâmplă, ca să zic așa, dar nu le ajută înainte să se întâmple. Când se întâmplă, după aia ni le punem la butoniere și ne mândrim cu ei. Ceea ce, mă rog, ne face plăcere. Dar repet, instituțional nu s-a făcut nimic pentru imaginea României în străinătate. Eu le-am propus guvernanților de mai multe ori un minister al imaginii, pentru că nu numai turismul se leagă de imagine, exporturile se leagă de imagine, tot ce înseamnă investiții. Și acolo ar trebui să intre diaspora neapărat, pentru că noi avem 4 milioane de oameni în străinătate care ar putea să fie ambasadori. Ar putea să fie ambasadori în sensul pozitiv al cuvântului. Îmi este teamă că mulți dintre ei sunt ambasadori negativi pentru că au părăsit România în condiții nu foarte plăcute pentru ei și au rămas cu impresia respectivă, povestind în străinătate de ce au plecat ei din România. Că s-au săturat de corupție, că s-au săturat de mizerie ș.a.m.d.

Dar sunt mulți români posibili ambasadori care doresc foarte mult să aibă succes și să-și încurajeze țara, să se și întoarcă.
Da, probabil că unii dintre ei. Proiectul Repatrio de la România Business Leaders. Chiar am avut un summit zilele trecute. Au venit 100 de antreprenori români din străinătate și descoperim în fiecare zi ce valori avem prin străinătate de care chiar habar nu avem, oameni care conduc firme, fie ale lor, fie ale altora de dimensiuni uriașe, concerne etc., etc. și care ar putea și vor să ajute România deși nu le-o cere nimeni. Noi le-o cerem, de la Repatrio, și de asta spun că statul face foarte puțin pe zona asta. Privatul se mișcă, privatul se mișcă cu 10-12%. Asta reușește privatul. Că de la noi vine toată treaba asta. Dar am putea să creștem, pentru că suntem la cifre foarte mici, am putea să creștem cu 50-60% în fiecare an în ceea ce privește venirile străinilor spre România. În ceea ce privește românii în România, că și asta este o temă interesantă ca să vedem cum merge, să știi că anul acesta Litoralul, care reprezintă jumătate din capacitatea de cazare a țării, cam așa este. Între timp mai scade puțin, pentru că se nasc alte regiuni care cresc, dar să zicem 40% din capacitatea de cazare a țării nu a mers foarte bine. Mai spun hotelierii că a fost puțin mai mult ca anul trecut, dar dacă vorbești sincer cu ei o să-ți spună că sunt cam pe acolo cu încasările, ca și anul trecut, dar sunt mai puțini clienți. Mai puțini clienți și care au plătit puțin mai mult decât anul trecut. La nivel de număr de oameni este o scădere de 3-4% față de anul trecut. Nu a mai fost nebunia din Turcia care anul trecut a lăsat acasă niște oameni, a fost cumva liniște și Turcia a mers cumva bine. Dar trebuie să analizăm atractivitatea litoralului românesc, de exemplu, în condițiile în care în nordul Mamaiei și Năvodari s-au născut 30.000 de locuri de cazare la privat care se duc pe Airbnb și care atrag mai mult decât aceste hoteluri (care multe dintre ele au rămas la un nivel care nu mai corespunde pretențiilor din anul 2016). Deci litoralul în accepțiunea mea nu este un produs care să ne atragă foarte mulți străini. Este foarte greu pe litoral.

Ce înseamnă investiția în Deltă?
Cea mai gravă problemă acolo este forța de muncă – cum este peste tot în România, dar în Deltă în special – și mentalitatea locului. Pentru că oricine vine din afară este un venetic care vrea să ne ia ceva. Un tărâm interzis. Și este păcat, pentru că rar se aliniază stelele și astrele așa cum s-au aliniat în Sfântul Gheorghe, unde numărul 1 în turismul românesc, care reprezintă numărul 1 în turismul mondial, a investit și s-a și îndrăgostit de locul respectiv. Și este și cel mai mare angajator al locului. A venit și a spus „domnule noi nu mai închidem resortul acesta cum se închidea până acum la 15 septembrie, îl lăsăm până la 3-4 ianuarie, facem și Crăciunul și Revelionul, ținem deschis, ținem angajați 80 de oameni ai locului cât se poate de mult, și pentru asta suntem dispuși să pierdem”. Și anul trecut am pierdut vreo 300 de mii de euro pentru că l-am ținut deschis 4 luni mai mult decât trebuia ca să zic așa. Îl închidem numai din ianuarie până la mijlocul lui martie, vin oamenii înapoi și după aia dăm drumul în aprilie. Deci acesta este scopul. Și proiectul meu nu se cheamă Green Village, proiectul meu se cheamă mai degrabă Sfântul Gheorghe, pentru că este un loc minunat, un loc în care din două mii și ceva de oameni înainte de Revoluție au ajuns la 600, și aceștia au vârsta foarte avansată, cel puțin la nivelul local, pentru că acolo îmbătrânești cumva puțin mai accelerat, mai repede. Dar este un loc minunat în care noi avem un proiect acum care se cheamă Sfântul Gheorghe 2022. Nici măcar nu trebuie foarte mulți bani investiți acolo. Trebuie multă minte și multă unitate.

Cine face turism în Deltă? Cine sunt oaspeții?
Cine sunt sau cine ar trebui să fie? Este o mixtură acum. Sunt unii care așteaptă Mamaia în continuare și care sunt deranjați de faptul că pe stradă umblă vacile și calcă prin bălegar când și când. Există o bună bucată. Sau care la piscină în Green Village vin cu casetofonul pe umăr. Mai există și această categorie. Dar există străinii. La noi sunt numai 10% și țelul este să fie mult peste 50%. Sunt străinii aceia care sunt cu discernământ, în turism se cheamă turism cu discernământ, și care dau bani mulți ca să vadă locuri exotice. Adică se duc până în Vietnam ca să vadă Delta făcând 30 de ore și plătind de 10 ori mai mult decât plătesc în Delta Dunării. Și aici sunt dispuși să vină. De aia avem nevoie, pentru că ăia vin și în aprilie, vin și în octombrie, și în noiembrie. Și vin în general seniori. Și mai avem categoria de români bine educați, care vor liniște, care vor tradiție, care vor naturalețe, care se duc pe jos până la plajă prin nisip un kilometru și ceva, nu trebuie să ia trocariciul sau știu eu ce. Sunt acei oameni care caută liniștea și se regăsesc, și citesc, și se duc pe malul mării, și iau calul și se plimbă 20 km ș.a.m.d.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

JT GRUP OIL încheie primul semestru cu afaceri de 108 milioane lei și un profit net de 2,58 milioane lei

JT GRUP OIL, distribuitor de carburanţi și unicul dezvoltator...

Analiză Storia – Cum au evoluat prețurile apartamentelor în principalele orașe din țară

Prețurile medii ale apartamentelor de vânzare – vechi și...

Evoluția pieței românești de fuziuni și achiziții în primele 9 luni ale anului 2024

Piața de fuziuni și achiziții (M&A) din România a...