Anul de cumpănă al Europei

Date:

Josep Borrell
Înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate

În 2020, populația mapamondului a experimentat viața în ritm lent, pe măsură ce dezvoltarea politică s-a accelerat. Pentru Uniunea Europeană, navigarea prin criza provocată de COVID-19 a fost plină de provocări; cu toate acestea, în ciuda multelor negativisme, europenii nu doar au strâns rândurile, ci au și evoluat împreună, făurind un bloc mai unitar. Cooperarea globală ar trebui să se revigoreze puternic în 2021, iar UE ar trebui să continue pe calea „autonomiei strategice”, astfel încât să își protejeze cetățenii în anii și în decadele ce vor urma.

Este un truism că anul 2020 a fost marcat de o cumpănă. De fapt, întreaga lume suferă mai multe mișcări tectonice de ani de zile, care includ, dar nu se limitează la creșterea neîncrederii publicului, politicile polarizatoare și care susțin identitatea, creșteri economice insipide, creșterea datoriilor și adâncirea inegalității. Am fost martorii transformării interdependenței în armă. Comerțul, tehnologia, investițiile, turismul și alte foste modalități de creștere a cooperării au devenit instrumente ale puterii și domenii de competiție acerbă.

Aceasta a fost imaginea generală pe care noi, cei din guvernarea UE, am văzut-o în decembrie 2019, când am fost numiți în funcție, chiar înainte ca situația să devină mai provocatoare. Pentru noi, europenii, părea că tot ceea ce era important era contestat, fie în ceea ce privește cooperarea multilaterală, solidaritatea dintre țări, generații și indivizi sau chiar respectul primordial pentru fapte și știință. Pe lângă alte numeroase crize ce mocneau în vecinătatea UE și escaladarea tensiunilor dintre America și China, am fost loviți dintr-o dată de COVID-19, ceea ce a acutizat toate celelalte provocări pe termen lung cu care se confruntă Europa.

Testul de rezistență la stres al pandemiei

Nu se poate nega faptul că UE s-a confruntat cu dificultăți în prima perioadă a pandemiei. Eram nepregătiți și multe dintre statele membre au înclinat, inițial, să le lase pe celelalte să se apere singure. Dar imediat au urmat acte reale de solidaritate, cu multe țări care au preluat pacienții altora și care au trimis echipamente de urgență celor care aveau nevoie. Apoi au survenit măsurile la nivelul Uniunii Europene. Banca Centrală Europeană a furnizat lichidități masive, iar Comisia Europeană a autorizat state membre să-și atragă deficite mari pentru a-și susține economia.

Discuțiile s-au concentrat imediat asupra modalităților în care UE ar putea oferi suport financiar țărilor afectate cel mai mult, iar aceste dezbateri au culminat cu crearea istoricului „fond de redresare”. O sumă fără precedent, în valoare de 1,8 trilioane de euro (2,1 trilioane de dolari americani), s-a alocat noului instrument denumit Următoarea Generație UE, ceea ce reprezenta bugetul pentru următorii șapte ani ai blocului. Mai mult, s-au spulberat două semne distinctive foarte vechi de politică economică. Pentru prima dată, liderii UE au fost de acord să instituie datoria comună extinsă și să permită transferurile fiscale, cu condiția ca utilizarea fondurilor să fie aliniate la cele două priorități gemene, respectiv finanțarea tranziției către ecologizare și securizarea viitorului Europei în domeniul digital.

Pe plan internațional, poziția UE a fost clară: o „lume pandemică” are nevoie de soluții pe mai multe planuri. Noi am trăit în baza acestui motto, chiar și atunci când alții acționau pe cont propriu. Conferința noastră (virtuală) din mai 2020, de strângere a fondurilor pentru cercetare, a fost o demonstrație perfectă a punctelor forte unice pe care le are UE. În timp ce Statele Unite și China săreau, în mod proverbial, una la gâtul celeilalte, Europa a preluat frâiele pentru a conduce acțiunile legate de acest subiect critic. Mai mult, am făcut acest lucru într-un mod eminamente european (puteți să-l numiți „Multilateralism 2.0”), conlucrând nu doar cu guverne, dar și cu fundații și cu sectorul privat.

Din vară, Europa a suferit un al doilea val de infectări și s-a confruntat cu noi măsuri de carantinare. Deși avem mult mai multe cunoștințe legate de COVID-19 și de modul de tratament, „oboseala cauzată de pandemie” este extinsă. Mai mult, inițiala revenire economică pare a păli în intensitate, indicând faptul că criza va continua să ne domine viața pentru mai multe luni și, poate, pentru următorii ani. Ca atare, trebuie să continuăm mobilizarea domeniilor relevante, de la cel al sănătății publice, până la securitatea și guvernarea globală.

Un nou moment propice pentru multilateralism


Ca urmare, revitalizarea multilateralității va deveni o prioritate primordială a UE pentru anul 2021. Bineînțeles, nu putem atinge acest țel singuri. Dar anticipăm că vom avea mai mulți parteneri în anul ce va urma, în comparație cu 2020. Cu Joe Biden succedându-i lui Donald Trump ca președinte, se așteaptă ca Statele Unite să se realăture Acordului de la Paris în domeniul schimbărilor climatice, să acorde din nou susținere Organizației Mondiale a Sănătății, să revină la acordul privind înarmarea nucleară în Iran și să adopte o poziție mai constructivă în raport cu Organizația Mondială a Comerțului.

Revenirea Americii pe scena globală va servi ca mult așteptata injecție în favoarea multilateralității. Sperăm ca alții, inclusiv China și Rusia, să urmeze exemplul, inversându-și poziția selectivă și orientată spre interesul propriu, către o abordare de cooperare multilaterală atât în cadrul Organizației Națiunilor Unite, cât și în afara ei.

Pledoariile pentru „cooperarea bazată pe reguli” cu siguranță par, adeseori, mai lipsite de inspirație decât apelurile bombastice de a „prelua controlul”. Trebuie să ne asigurăm că multilateralismul oferă rezultate tangibile pentru cetățeni. Nimeni nu se va afla în siguranță până când nu vom avea un vaccin eficient, astfel încât întrebările esențiale legate de vaccinare se referă la cine va primi ce, când și cum. Există un risc grav al apariției „naționalismului vaccinării” sau al „politicilor de gestionare a vaccinului”, prin care țările bogate și puternice să se impună primele. La începutul anului 2020, unele dintre țări au folosit „diplomația măștii” pentru a obține concesii politice în schimbul echipamentelor de protecție personală primordial necesare. UE va insista asupra abordării inverse: vaccinurile trebuie tratate ca un bun public global și trebuie distribuite în funcție de nevoile medicale.

Cea de-a doua prioritate multilaterală pentru anul 2021 este legată de schimbarea climei, un alt domeniu în care UE s-a dovedit fruntașă. Stabilind deja un target de neutralizare a emisiilor de carbon pentru anul 2050, ne apropiem de un acord de angajament ferm pentru a reduce cu 55% emisiile de de gaze cu efect de seră, până în 2030. În plus, aceste eforturi par a-i fi inspirat pe alții: China și-a exprimat intenția de a neutraliza emisiile de carbon până în 2060, iar Japonia și Coreea de Sud au afirmat că vor atinge acest obiectiv până în 2050. În acest moment, mai este necesar ca Statele Unite, India, Rusia, Brazilia și alte țări cu valori crescute ale emisiilor de carbon să se alăture obiectivului propus.

Schimbarea climatică reprezintă o provocare a timpurilor în care trăim. Odată cu pandemia de COVID-19, semnele de avertizare au devenit vizibile pentru toți și există un consens științific legat de măsurile care se întreprind. Diferența constă, bineînțeles, în faptul că nu va exista niciodată un vaccin împotriva schimbărilor climatice. Așa că trebuie să reducem curba emisiilor de gaze cu efect de seră în cel mai scurt timp posibil.

Autonomia europeană strategică

În ultimul rând, în același timp cu urmărirea multilateralismului, trebuie să construim capacitatea de a acționa autonom atunci când este necesar. Așa cum am afirmat acum un an, europenii trebuie să înfrunte lumea așa cum este, nu așa cum ne dorim să fie. UE trebuie „să învețe să vorbească limba puterii”.

Pandemia a evidențiat nevoia de autonomie europeană strategică, un concept cu origini în alianțele de apărare, dar care acum se extinde către domeniul sănătății publice și către multe alte domenii. Am învățat într-un mod brutal faptul că a depinde de un număr restrâns de furnizori pentru obținerea bunurilor de bază costă, mai ales atunci când furnizorul este o țară ale cărei sisteme de valori sunt în contradicție cu ale tale. Diversificarea reprezintă soluția acestei probleme și, atunci când este necesar, soluția poate consta în scurtarea lanțului de aprovizionare.

Această abordare nu se referă doar la situațiile în care lipsesc de pe piață produsele medicale. Autonomia strategică este despre cum poate Europa aborda slăbiciunile ce apar într-o arie largă – de la tehnologii esențiale și infrastructură (precum rețele digitale și informatica dematerializată) la minerale rare și materiale brute necesare realizării tranziției către ecologizare. Trebuie să evităm dependența excesivă de furnizorii externi în aceste sectoare strategice. Scopul nu este acela de a îmbrățișa autarhia și protecționismul, ci acela de a ne proteja independența politică, astfel încât să fim stăpâni ai alegerilor noastre și ai viitorului nostru.

Unele dintre elementele acestei strategii au fost aplicate în 2020. Europa deține acum un mecanism de a monitoriza investițiile străine și am început să contracarăm efectele false ale subvențiilor străine. De asemenea, stimulăm rolul internațional al monedei euro și pregătim măsuri suplimentare în domenii precum achizițiile publice. Așa cum se întâmplă acum, piața de achiziții a UE este deschisă aproape total, în timp ce altele rămân aproape complet închise. Trebuie fie să asigurăm reciprocitatea, fie să luăm măsuri pentru a reechilibra situația.

Autonomia strategică se aplică, de asemenea, și domeniului cibernetic. Cum poate Europa gestiona datele? Trebuie să evităm dihotomia, când datele aparțin fie marilor platforme tehnologice (cu grad mic de control din partea guvernului), fie statului (inclusiv legăturii sale cu aparatul de securitate). Ultima legislație majoră a UE în domeniul tehnologiei a fost Regulamentul pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal din 2018 și multe s-au schimbat deja de atunci.

Acestea sunt doar câteva dintre multele provocări pe care UE va trebui să le înfrunte în 2021. Va fi un drum anevoios, dar vom ieși învingători dacă rămânem concentrați pe două priorități complementare: revitalizarea multilateralismului și dezvoltarea autonomiei strategice.


Josep Borrell este înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și unul dintre vicepreședinții Comisiei Europene.

Articolul precedent
Articolul următor

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Rata şomajului în județul Ilfov în iunie 2024

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Ilfov...

Fonduri prin platforma Seedblink, pentru elevi din școli și licee

Platforma educațională digitală Spark Generation, din Cluj-Napoca, anunță că...

Împrumut Garanti BBVA Leasing de la BERD, în sprijinul IMM-urilor

Garanti BBVA Leasing, parte a Grupului Garanti BBVA...