Economia colaborativă – model de economie pentru România la orizontul 2040

Date:

Începând cu anul 2010, la nivel global conceptul de „economie colaborativă” a redevenit comună nouă, tuturora, celor implicați în economie. Mai mult, așa cum a fost definită în termenii actuali de către raportorii Parlamentului European, economia colaborativă „cuprinde o gamă largă de activități, aferente unei multitudini de modele de afaceri colaborative, inclusiv cele fără scop lucrativ; modelele de afaceri asigură o plajă largă, de la platformele colaborative care permit schimbul de bunuri sau servicii în toată lumea până la mici IMM-uri colaborative care oferă servicii pentru comunitățile locale”[1].

Încă din cele mai vechi timpuri economia colaborativă a cunoscut diverse forme, de la schimburile de tip troc, până în ultimii ani, când acesta a avut o creștere exponențială în ceea ce privește actorii implicați (utilizatorii tranzacțiilor și veniturilor), remodelând în ultimă instanță în multe domenii modul în care sunt furnizate produsele și serviciile, acesta datorându-se în primul rând evoluției tehnologiei la nivel global și a apariției unor noi modele de business.
Pentru a ajunge cu propunerile noastre la cum va arăta economia colaborativă în orizontul 2040, vom evidenția câteva dintre datele istorice ale ultimilor ani care ne determină să conturăm ipotezele de lucru pentru viitor.

În anul 2012, prin Declarația ONU au fost definiți cei 5 P, respectiv: persoane, planetă, pace, prosperitate, și nu în ultimul rând parteneriat. Toți cei 5P sunt piloni de bază atât a mediului economic, dar mai ales a noastră, a tuturor. Cu privire la domeniile de activitate în cadrul cărora conceptul de economie colaborativă se regăsește, este de menționat faptul că la începutul anului 2014 șase domenii de activitate (schimb de mărfuri/comerț cu amănuntul, servicii, folosirea spațiului/cazare, alimentație, transport și bani) erau definite la nivel european ca fiind domenii relevante. Înainte de 2016 numărul domeniilor aproape că se triplase: extinzându-se în noi sectoare (de exemplu, sănătate, logistică, comunități locale, amenajarea spațiului, utilități precum energia etc.) sau creând noi tipuri de activități (de exemplu mișcarea producătorilor din sectorul manufacturier) potrivit datelor existente la nivel european.

Tehnologiile rețelelor sociale au întrerupt radical comunicațiile, marketingul și asistența pentru clienți. Cu aceleași tehnologii, clienții cumpără acum produse o dată și le împărtășesc între ei. Dincolo de funcțiile de afaceri, economia colaborativă are impact asupra modelelor de afaceri de bază, care în prezent și viitor vor fi din ce în ce mai mult orientate către meseriile viitorului. „Nevoia de interdisciplinaritate s-a afirmat cu tărie în a doua jumătate a secolului trecut și disciplinele au slăbit separatismul rigid care a dominat timp îndelungat. Parteneriatul lor s-a mai numit multidisciplinaritate, echipele de cercetare/lucru au devenit pluridisciplinare, în timp ce transdisciplinaritatea abordează o zonă liberă de circulație” (România după criză. Reprofesionalizarea, IPID, 2010) a economiei colaborative. Până în prezent, există deja mai multe definiții pentru economia colaborativă. Dicționarul Oxford definește „economia colaborativă” ca fiind „un sistem economic în care activele sau serviciile sunt partajate între persoane fizice, fie gratuit, fie în schimbul unei taxe, în general cu ajutorul internetului”.

Tehnologia blockchain, instrumentele financiare inovative și tehnologia digitalizată au condus la apariția unor „modele de afaceri în care activitățile sunt facilitate de platforme online care creează o piață deschisă pentru utilizarea temporară a unor bunuri sau servicii oferite de multe ori de persoane fizice”, specificând, totodată, că în general tranzacțiile aferente economiei colaborative nu implică un transfer de proprietate și pot fi derulate cu scop lucrativ sau nelucrativ.

Modelele de afaceri în orizontul 2040 apreciem că vor avea la bază instrumentele și canalele economiei colaborative și vor funcționa în general trei tipuri principale de actori (furnizorii de servicii – persoane fizice care oferă servicii, bunuri, abilități, timp, în schimbul unei taxe sau gratuit, în mod ocazional (furnizori ocazionali) sau profesional; utilizatorii acestor servicii și platformele colaborative care conectează cererea cu oferta în timp real și facilitează tranzacțiile), utilizând trei piloni principali de piață, așa cum sunt detaliați în figura 1.

Figura 1: TREI FORȚE DE PIAȚĂ CONDUC ECONOMIA COLABORATIVĂ,
© “The Collaborative Economy,” Altimeter Group, June 4, 2013.


Agenda europeană pentru economia „colaborativă” publicată în anul 2016 de Comisia Europeană a avut ca principal obiectiv reglementarea la nivel european urmare a incertitudinii privind drepturile și obligațiile diferiților actori care participă la economia colaborativă, respectiv examinarea principalelor aspectele-cheie cu care se confruntă deopotrivă participanții la piață și autoritățile publice, grupate în cinci domenii-cheie:

  • 1.) Cerințe privind accesul pe piață;
  • 2.) Regimuri de răspundere;
  • 3.) Protecția utilizatorilor;
  • 4.) Persoanele care desfășoară activități independente și cele implicate în economia colaborativă
  • 5.) Fiscalitate.

Economia colaborativă, așa cum este definită conceptual, principial și funcțional, poate contribui în mod direct la dezvoltarea economică sustenabilă la nivel local, regional, național, european și global, impactul fiind nu numai bazat pe oportunități de afaceri, dar mai ales pe impactul social pe care îl poate genera, respectiv crearea de noi locuri de muncă, o creștere economică sustenabilă și surse de venit stabile. Acest aspect este motivat de faptul că „potențialul economiei colaborative este de luat în seamă, cu o creștere anuală de peste 25% și, teoretic, câștigul economic estimat ca urmare a unei mai bune utilizări a capacităților datorită economiei colaborative ar putea ajunge la 572 miliarde EUR” potrivit surselor la nivel european.

Totuși, din punct de vedere academic putem avea rezerve în măsurarea valorică a economiei colaborative, dat fiind faptul că la nivelul literaturii de specialitate încă nu a fost agreată o metodologie privind măsurarea „impactul economiei colaborative asupra economiei, societății și mediului”. Potrivit Eurobarometrului, 42% dintre consumatori consideră serviciile economiei colaborative mai convenabile și 33% apreciază faptul că sunt mai ieftine sau chiar gratuite.

În 2020 modelele de afaceri colaborative au apărut pe de o parte urmare a contextului pandemic COVID-19 și în primul rând urmare a revoluției digitale, care am putea spune că va influența în mod direct meseriile viitorului, sectoarele economice și care va avea un impact profund asupra pieței muncii. Mai mult, impactul va fi direct asupra relațiilor de muncă între „platformele colaborative și lucrători, cu riscul concret de a submina condițiile decente de muncă, standardele legale minime și protecția socială adecvată”. Educația, respectiv cunoașterea, va avea un rol fundamental în limitarea acestor riscuri viitoare.

Pentru a putea contura viitorul, considerăm că a cunoaște cum a fost definită economia colaborativă (neexistând o definiție unanim acceptată și din punctul de vedere al literaturii de specialitate), precum și dacă aceasta se confirmă la orizont 2040 prin caracteristicile și particularitățile acestui model economic, respectiv: Olson și Kemp, 2015 definea „economia colaborativă ca o piață care satisface următoarele condiții: existența un exces de ofertă (în ceea ce privește un anumit tip de bun/calificare), iar partajarea acestor bunuri/servicii generează beneficii atât pentru ofertant cât și pentru clienți; și internetul oferă mijloace de comunicare și coordonare a procesului de partajare a acestor bunuri/servicii”; Stephen Miller definea în 2016 „economia colaborativă este un model economic în care oamenii generează și partajează între ei bunuri, servicii, spațiu și bani”; Michael Cusumano, 2015, „economia colaborativă este rezultatul unei noi ere, în care resursele subutilizate devin servicii puse la dispoziție spre închiriere/angajare, în regim peer-to-peer, prin contribuția internetului și a smartphone-urilor”; Botsman în 2013 a definit „economia colaborativă este un model economic dezvoltat prin intermediul internetului, bazat pe partajare, schimb, comercializare sau închiriere de produse/servicii, permițând accesul asupra proprietății”; în 2015 H.A. Posen definea: „economia colaborativă facilitează posesia comună, producția localizată, cooperarea, funcționarea micilor întreprinderi și regenerarea abundenței economice și naturale.

De asemenea, economia colaborativă încurajează modurile inovative de a partaja facilitățile subutilizate”, „economia colaborativă este ecosistemul aflat în expansiune, bazat pe accesul temporar al clienților la produsele și serviciile partajate” a fost definită de Santana și Parigi, în anul 2015; Choi et. al în 2014 definea economia colaborativă că „reprezintă consumul colaborativ, realizat prin partajare, schimb și închiriere de resurse, fără transfer de proprietate”.

Alături de cunoașterea și validarea modelului de economie colaborativă care se poate defini pentru România la orizontul 2040, pornind de la definirea conceptului de economie colaborativă, apreciem necesitatea definirii mecanismelor economiei colaborative, prin care se pot evalua atât ofertantul, cât și cumpărătorul, mecanisme și modele proprii fiecărei economii care utilizează canale digitalizate de distribuție, respectiv platforme digitalizate. Aceste mecanisme utilizează instrumente specifice erei digitale, respectiv internetul și tehnologiile software, care prin instrumente de piață încurajează consumul, respectiv comportamentul participanților pe platformă de tranzacție/comercializare/etc.
Modelele de afaceri colaborative sunt mai complexe și mai variate, au la bază factori determinanți, grupați în funcție de trei criterii relevante, respectiv: societal (creșterea densității populației, motivați pentru durabilitate; dorința pentru comunitate; altruism generațional), economic (generați bani în exces sau inventar inactiv, creșteți flexibilitatea financiară, accesul peste proprietate – Lisa Gansky, autoarea cărții „The Mesh: Why the Future of Business este Sharing”, ne-a spus: „Ne mutăm dintr-o lume în care proprietatea era ceva la care aspirăm, într-o lume în care accesul la bunuri, servicii și talent triumfă” – influența de finanțare VC: investitorii sunt cheia creșterii economiei colaborative), tehnologie (rețele sociale, dispozitive și platforme mobile, sisteme de plată: e-commerce și platforme de plată sunt necesare pentru a intermedia tranzacții între cumpărători și vânzători).

Prin intermediul economiei colaborative, mai exact prin intermediul instrumentelor și mecanismelor de funcționare a acesteia, clasa de mijloc va devenit o clasă de forță, reprezentând majoritatea populației globale, și se estimează că până în anul 2030 va ajunge la 5,2 miliarde de oameni.
Un element la care trebuie să reflectăm cu atenție este cadrul de reglementare aplicabil pentru economia colaborativă atât la nivelul UE, cât și la nivel global, fiind clar definite obligațiile din punct de vedere legal ale actorilor implicați în activități colaborative, drepturile și protecția consumatorilor, cadrul de reglementare și regimul răspunderii, detalierea statutului lucrătorilor, precum și regimul fiscal aplicabil, acestea fiind doar câteva dintre principalele aspecte la care apreciez că ar trebui să reflectăm.
Este de remarcat faptul că la nivelul autorităților locale din orașe au apărut primele reacții pozitive privind economia colaborativă, generat pe de o parte de densitatea populație, precum și de proximitatea fizică, care au generat adoptarea unor practici colaborative, mai ales în unele sectoare unde digitalizare prin intermediul platformelor era prezentă, respectiv sectoare cum ar fi cazarea și transportul. Aceste aspecte pozitive de colaborare între autoritățile locale și platformele colaborative au generat experiențe pozitive de bune practici, cum ar fi spre exemplu și furnizarea de formare profesională pentru cetățenii comunității respective, accesarea serviciilor de asigurări sau campanii de informare în rândul cetățenilor în legătură cu posibilele obligații fiscale și juridice.

Anul 2019 este un an de reflectare asupra ultimului deceniu al economiei comune, iar pandemia de COVID-19 a accentuat și mai mult trecerea la economia colaborativă prin intermediul platformelor digiale de tranzacționare, respectiv noi modele de afaceri și un nou comportament al consumatorului, respectiv al cetățeanului față de bunuri și servicii, față de locul de muncă și față de mediu în ansamblu. Creșterea economiei colaborative a depășit chiar și ipotezele celor mai optimiști economiști de pe piață la nivel global, iar această creștere este dată și de puterea piețelor care converg în prezent.

Subiectul „economia colaborativă în orizont 2040” este mult mai larg, însă voi încheia cu o remarcă proprie referitoare la acesta. Economia colaborativă sau economia guvernată de cei 5 P (Persoane, Planetă, Prosperitate, Pace și Parteneriat) apreciem că va fi tipul de economie specifică și României la orizont 2040 și care va cuprinde modele de lucru bazate pe activități specifice meseriilor viitorului cu tehnologii avansate momentului și cu rolul societal al individului foarte clar definit, iar mecanismul de tranzacționare și de măsurare a veniturilor va fi guvernat de banca de timp.


[1] RAPORT referitor la o agendă europeană pentru economia colaborativă (2017/2003(INI))

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...