Fără „oxigen” în economie

Date:

Interviu cu Florin Jianu – președintele Consiliului Național pentru Întreprinderile Private Mici și Mijlocii

 

Sunteți vicepreședinte la nivelul Uniunii Europene a Artizanatului și IMM. Ce înseamnă pentru antreprenoriatul românesc această reprezentare la nivel european?
În primul rând Uniunea Europeană a IMM-urilor este organizația care reprezintă peste 13 milioane de IMM-uri la nivel european. Organizația-umbrelă a întreprinderilor mici și mijlocii și principalul partener de dialog pentru politica IMM-urilor a Comisiei Europene, a Consiliului European, a Parlamentului. Pe de altă parte, pentru Consiliul Național pentru Întreprinderile Private Mici și Mijlocii apartenența la organizația europeană, de altfel singura apartenență românească la o organizație europeană – suntem singurul patronat care suntem membri la o organizație europeană – apartenența la această organizație europeană transferă practic temele europene la nivel național și, pe de altă parte, face și vocea României auzită la nivel european, pentru că sunt foarte multe provocări privind următoarea perioadă programatică, privind foarte multe reglementări la nivel european care impactează întreprinderile mici și mijlocii. Și vocea României trebuie să fie reprezentată. De altfel, ca fiecare reprezentare, e atât de importantă pe cât îi dăm noi importanță. Noi ne facem treaba, suntem profesioniști.
Ați avut întâlnirea cu comisarul european Frans Timmermans. Și-a exprimat cumva punctul de vedere legat de dezvoltarea mediului de afaceri antreprenorial?
Cred că cea mai valoroasă idee care s-a desprins din discuția noastră, idee pe care de altfel o regăsesc la nivel european din ce în ce mai prezentă, e aceea a unei noi revoluții. O revoluție a datelor – mă rog, în engleză expresia este „revolution of data”. Date însemnând baze de date, însemnând informații pe care foarte multe instituții le dețin și pe care nu le folosesc în mod calitativ. În România, ANAF are o bază de date foarte valoroasă, Registrul Comerțului are o bază de date valoroasă, Ministerul Comunicațiilor, diverse instituții ale statului. Fiecare în felul ei și majoritatea nici nu le interconectează, nici nu le folosesc la absolut nimic; pentru că, gândiți-vă, de aici îți profilezi stakeholderii, de aici îți faci politicile publice, de aici ai răspunsurile la tot ceea ce întreprinzi într-un anumit mediu. Uitați-vă ce se întâmplă în toate aceste măsuri luate în sfera fiscală de exemplu. Noi nu primim date calitative – cum se spune, X firme sunt incorecte în ceea ce înseamnă plata, X angajatori nu își plătesc contribuțiile, X angajați nu beneficiază de un tratament corespunzător etc., etc. Vin aceste măsuri care de fapt au un impact negativ, care nu sunt măsurate și aici cred că este extrem de valoroasă ideea cum facem o nouă revoluție a datelor.

Cum o facem? Cum ținem pasul cu ea?
Sigur, eu aici aș da diverse exemple. Împreună cu Uniunea Europeană a IMM-urilor și din poziția de vicepreședinte am participat la SME assembly, ceea ce a însemnat Congresul IMM-urilor la nivel european, care a avut loc în Tallinn în Estonia. Și Estonia este deja un model de bună practică în ceea ce înseamnă digitalizarea. Acolo există pe un card toate informațiile unui cetățean, există acea e-rezidență, deci există inclusiv rezidență digitalizată, poți să îți faci firma în două minute on-line, poți să ți-o faci de la distanță, poți să nu fii în țara respectivă, și toate lucrurile astea au însemnat de fapt alinierea unei infrastructuri. Începând de la ambasadele unor țări prezente în Estonia și care au trebuit să prezinte date, să conlucreze foarte mult cu administrația până la oamenii angajați. Am văzut acolo oameni angajați în administrația publică estoniană, americani sau de alte naționalități, oameni care știau ce înseamnă. Gândiți-vă ce ar însemna ca la noi să avem angajat un american. Cred că spiritul nostru eminamente românesc s-ar revolta cu totul.

Foarte multe modificări de natură fiscală s-au întâmplat în ultima parte a anului 2017, și trăim în continuare o incertitudine cu privire la cum va arăta cadrul de reglementare fiscală în 2018. Care sunt principalele angoase sau punctele cheie în nemulțumirea întreprinzătorilor așa cum au fost acestea exprimate de membrii la nivel național, din toată țara? Bănuiesc că s-au strâns semnale.
Cred că ar trebui să plecăm de la cifre, de la numere. În momentul în care ai 261 de modificări ale Codului Fiscal numai într-un an de zile, noi am măsurat și media la nivel european: este de 60 de modificări anuale. Cred că sunt foarte multe lucruri care trebuie modificate într-un cod fiscal. El nu este un organism mort. Trebuie să faci niște modificări anuale în cadrul acestuia, dar noi am ajuns la 261 de modificări, mai mult de o modificare pe zi lucrătoare. Cum ne imaginăm noi că grosul întreprinderilor mici și mijlocii, 99,8% din companiile din această țară, care au în medie 2,5 angajați, vor ține pasul cu toate aceste modificări dacă menținem acest ritm? De aici, sintagma stabilitate și predictibilitate. Ceea ce în continuare ne îngrijorează pe noi este că toate aceste măsuri sunt luate fără analiză de impact, fără acel test IMM. Pentru că analiza de impact sau testul IMM care se regăsește în Legea Întreprinderilor Mici și Mijlocii îți dă de fapt pulsul măsurii pe care vrei să o ai. Testul IMM se poate face printr-un sondaj de opinie, printr-un interviu telefonic cu stakeholderii, printr-o întâlnire. Nu are importanță. Important este să-i întrebi și să îți dea un feedback asupra politicilor pe care le vrei puse în aplicare. În momentul în care peste 84% dintre ele spun că trecerea contribuțiilor va însemna costuri administrative, va însemna instabilitate, va însemna că netul unora dintre angajați va scădea, nu va aduce nici o valoare adăugată, de ce să pui în practică o astfel de măsură? Pentru a da numai un exemplu.

Care este impactul pe care îl sesizează mediul de afaceri mic și mijlociu?
În acest moment nu pot da o dată statistică pentru că noi tocmai suntem în mijlocul unei astfel de măsurători, să vedem cum impactează trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat. Am primit foarte multe feedback-uri de la firme din țară, care multe dintre ele spun: domnule, nu vom crește, nu vom mișca contribuțiile sau nu vom schimba contractele pentru că nu vom ști cum iese legea din Parlament. Dacă legea din Parlament va fi modificată într-un alt sens sau în sensul revenirii la situația inițială? Dacă pentru o firmă, eu știu, medie, de 200-300 de angajați, ai apucat să semnezi noile contracte și legea iese altfel, ce faci? Reiei de la zero lucrurile. Nu e un drept câștigat de omul respectiv. Nu poți să îi spui: stai așa că îți diminuez de fapt brutul. Sau revenim la situația inițială, sau facem altceva. Și atunci foarte multe firme au ales să lase contractele de muncă așa și am văzut foarte multe firme mari care trimit această comunicare. Și atunci găsesc alte formule. Fie le dau prime angajaților până când legea este finală și știm că există stabilitate, fie găsesc alte tipuri de formule. Deci aceasta este o primă analiză pe care o avem. Cu siguranță nu va scădea salariul, pentru că nimeni nu-și permite. E o lipsă de forță de muncă pe piață și știm cu toții încât nimeni nu-și va permite să facă acest lucru. Dar gândiți-vă că guvernul a dat o Ordonanță de urgență, pe care nu a discutat-o cu nimeni, prin care obligă orice firmă din această țară care are zero angajați să inițieze negociere colectivă. Bine, termenul de negociere colectivă este amuzant, cel puțin. Gândește-te la situația în care este angajatul propriei firme, legea îți permite da? Ce faci? Duci o negociere colectivă cu tine? Unde este acționar unic, și un angajat, el ce face? Își dă el un e-mail singur. Și își răspunde după aceea că nu este de acord. Sau ce? Nu. Lucrurile depășesc normalitatea și eu am vorbit cu foarte mulți întreprinzători în această perioadă întrebându-i ce fac, ei spunându-mi: domnule, facem negocieri colective, deci cu toții sunt disperaț,i pentru că s-ar putea să vină un control și să nu ai hârtiile respective. Lucrurile nu sunt gândite, nu sunt discutate, nu au coerență. Deci se cere inițiere. Nu contează că ai încheiat procesul respectiv, că ai ajuns sau nu ai ajuns la un acord. Deci iată că output-ul, de fapt, nu este finalizarea negocierii colective, negocierii respective, ci pur și simplu inițierea. Și inițierea înseamnă de fapt munca administrativă, nu înseamnă nimic altceva.

De ce a ajuns mediul de afaceri să reclame lipsa dialogului real?
În opinia mea, sunt două motive principale. O lipsă a culturii dialogului de substanță, adică atunci când ai un interlocutor pe care să-l și asculți, să și asimilezi și cumva să vii cu un feedback. Să ții cont de ceea ce spun stakeholderii tăi, pentru că dacă faci o politică publică ea impactează o sumă de firme, de oameni etc., de categorii sociale. Și atunci trebuie să îi asculți vocea, să spui are nevoie, nu are nevoie de acea politică, îi îmbunătățește viața, nu-i îmbunătățește viața. Și al doilea lucru este calitatea managementului. De aici cred că pornesc toate lucrurile. Atunci când ai un management performant în guvern sau în conducerea țării, atunci cu siguranță și output-urile sunt pe măsură, și preocupările sunt pe măsură. Pentru că vedem preocupări de tipul unii „actori economici sunt răi, alții sunt buni” – asta este învrăjbire socială. Vă dau exemplul cel mai concret, pe înțelesul oamenilor, a ceea ce înseamnă ajutorul de stat. Când am mers în guvern le-am explicat că nu cei care au beneficiat de ajutorul de stat sunt de vină, ci cei care au construit ajutorul de stat. Pentru că toată lumea a spus: vai, numai firmele străine au beneficiat de ajutor de stat. În momentul în care pui pragul de investiții de la 10 milioane de euro în sus, pe cine aștepți: Un întreprinzător mic să vină sau un întreprinzător mediu român? Și atunci vine o multinațională care mai vine cu încă 10 milioane de euro, pentru că investiția era de 50%, trebuie să mai vii și tu cu încă atâta. Și atunci am spus: domnule, hai să coborâm pragul la 2 milioane de euro, îți aduci și întreprinderile mici și mijlocii, le faci un instrument similar cu cel mare și după care ieși și spui am făcut și aici, am făcut și aici. Care este mai valoros? Câte locuri de muncă s-au creat? Păi uite la ăștia mici s-a creat dublu. Bun. Atunci mai scădem din suma alocată pentru programul companiilor mari și dăm la cei mici care au adus și locuri de muncă, taxe etc., etc. Deci, în felul acesta calitativ, în opinia noastră.

O formă de sprijinire a antreprenoriatului se numește programul acesta Start-up Nation. Care este impactul?
Eu țin foarte mult la acest program. Cred că este un program foarte bun. Cred că dacă, de exemplu, facem comparație cu ceea ce înseamnă fondurile europene, unde sumele sunt consistente, evaluarea se face doar în câteva luni, semnarea aproape a zece mii de contracte, demararea lor e un lucru extraordinar, cu o mână de oameni. Dar ce mă nemulțumește pe mine este că anul viitor nu mai există programul acesta, Start-up Nation, în bugetul de stat. Nu avem o viziune de dezvoltare. Adică am făcut într-un an un program încercând să ce? Să păcălim pe cineva sau să cumpărăm bunăvoința cuiva, sau să facem ceva? Gândiți-vă că în 2017 s-au finanțat 10 mii de firme, dar s-au înființat peste 70 de mii doritoare de a fi în acest program sau în general a fi prezente în economie. Și al doilea lucru este lipsa de viziune a ceea ce înseamnă continuarea. Ai creat o masă, ai aruncat semințele, da, nu este de ajuns, trebuie să și uzi ogorul respectiv să vezi ce se întâmplă mai departe. Să aduci elemente privind educația, să aduci elemente de ceea ce înseamnă la nivel european. Se vorbește foarte mult – și comisarul Timmermans, și toți ceilalți discută despre acest concept de cum îl dezvolți mai departe, cum îl duci la internaționalizare. I-ai dat un program, este foarte simplu de început, dar cum ajuți cât mai mulți și să crească?
Care este dinamica mediului IMM? Am avut ani în care se închideau mai multe firme decât se porneau.
În 2016 s-a întâmplat asta, a fost pentru prima oară în ultimii opt ani când s-a întâmplat acest lucru. Pentru 2017 trebuie să vedem, să tragem linia. Dar erau mai multe firme înființate decât închise. Eu nu mai știu acum cum să măsurăm șansele, pentru că în momentul în care dai un test IMM public, îl aduci către guvern și spui: 84% dintre firme nu sunt de acord, 60% închid sau disponibilizează locuri de muncă și nu este luat în seamă și merg înainte tăvălug cu măsura transferului contribuțiilor sau cu TVA Split care și asta, atenție, nu este rezolvată. Trecem toți la TVA Split. Dar și aici putem să luăm un indicator de măsurătoare. Să ne uităm la câte firme s-au înscris benevol. 300 de firme. Ori 300 de firme la aproape 500 de mii , vorbesc de IMM-uri nu vorbesc și de PFA-uri.

Predictibilitate și transparență sunt sintagmele folosite adesea; până la urmă este un lucru simplu pe care îl cere mediul de afaceri de la mediul decident: predictibilitate și transparență. Unde vom vedea impactul negativ al construcției bugetare pe 2018?
Păi impactul negativ îl vedem deja, pentru că în aceeași zi în care am făcut noi declarațiile a dat și Comisia Europeană faptul că nu mai trebuie să ajustăm cu 0,9%, ci cu mai bine de 1%, peste 1%. Or, în primul rând o să intrăm în acel deficit structural, în procedura de deficit structural și asta o să se întâmple în primele trei luni ale anului. În al doilea rând, o să vedem că salariile mărite creează dezechilibre majore în societate și în ceea ce înseamnă diferența dintre mediul public și mediul privat. În al treilea rând, nu o să vedem oxigen în economie. Mie așa îmi place să spun investițiilor, oxigen în economie. Pentru că o investiție publică înseamnă de fapt oxigenul de care are nevoie economia. Or, în momentul în care pui investițiile la un loc cu atragerea de fonduri europene și adunate, te lauzi că sunt mai mari decât în acest an, dar, atenție, decât execuția acestui an, nu decât alocarea în acest an, lucrurile nu au cum să funcționeze. În al patrulea rând, dacă vorbești de prevenție, și tu de fapt îți propui ca prin bugetul de stat să mărești amenzile cu peste 147% încasarea amenzilor, atunci evident că nu mai vorbești de nici un fel de prevenție. În momentul în care vorbești de debirocratizare și îți propui ca banii pe care îi aduci la bugetul de stat din emiterea de avize, permise etc. să fie cu peste 1000% mai mari decât în acest an, de aici fragilitatea. Și, în opinia mea, cred că ar trebui să trecem de la un buget contabil sau eminamente contabil la un buget pe obiective. Ar trebui să spunem: în anul 2018 ne propunem să terminăm autostrada de la București la Brașov, în anul 2018 ne propunem să terminăm două spitale naționale, în anul 2018 ne propunem să creștem gradul de ocupare al tinerilor cu X%, să creștem numărul de firme.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Financial Intelligence organizează a șasea ediție a evenimentului FORUMUL ROMÂNIA DIGITALĂ

Financial Intelligence, cu sprijinul Directoratului Național de Securitate Cibernetică...

O nouă provocare pentru Green Deal  

| de Laurențiu Stan, consultant financiar (foto)

Studiu: 38% din românii care își împart cheltuielile cu partenerul sau familia nu își monitorizează plățile

38% dintre românii care își împart cheltuielile cu partenerul...