de Răzvan Cătălin Dobrea,
prof. univ. dr. Facultatea de Management, Academia de Studii Economice din București
Educația financiară a devenit în ultimii ani subiectul unor dezbateri intense, dar și al unor acțiuni concrete realizate de actorii principalii ai mediului financiar-bancar, ai mediului educațional și ai unor instituții reprezentative la nivel național, cu scopul diseminării unor principii, reguli și instrumente dedicate asigurării sustenabilității financiare, în plan personal și organizațional.
Contextul favorabil al demersului de instruire, integrat cu nevoile complexe ale diferitelor categorii de populație, a generat o creștere semnificativă a programelor de educație, cu efecte directe în planul creării, identificării și utilizării unor instrumente dedicate protecției financiare. Interesul crescut al tinerilor pentru soluții rapide și cu efecte directe asupra situației financiare s-a concretizat în organizarea de programe specializate de educație financiară, multe dintre acestea având o valabilitate temporară, specifică fie unei etape de vârstă, fie unor instrumente financiare cu caracter limitat de accesibilitate.
Organizațiile din domeniul educației universitare, cu precădere cele din zona economică, au fost primele care au reacționat favorabil în consolidarea unor programe de educație adaptate tinerilor, pe categorii de vârste diferite. Performanța acestora este recunoscută din punctul de vedere al calității și acurateței informațiilor oferite, al modului de organizare și evaluare, al utilizării unor instrumente avansate de management financiar digitalizat. Mai mult de atât, organizarea și operaționalizarea unor parteneriate educaționale între universități și entitățile din mediul preuniversitar au facilitat crearea unor parcursuri profesionalizate de educație financiară, care au depășit barierele de vârstă și au asigurat trasabilitate și complementaritate. O vulnerabilitate potențială a acestor programe a fost cea legată de asigurarea unor mecanisme de monitorizare și înregistrare a rezultatelor obținute, cu precădere cele manifestate pe termen mediu și lung, precum și de folosire a unui sistem de feedback care să permită îmbunătățirea continuă. Universitățile implicate au completat în acest sens platformele dedicate pentru monitorizarea parcursului profesional și cu secțiuni dedicate performanței financiare, la nivel individual, care facilitează colectarea de date relevante și utile pentru optimizarea programelor de educație financiară.
În aceeași direcție, instituțiile reprezentative la nivel național, precum Banca Națională a României, Academia Română, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Institutul de Studii Financiare, Bursa de Valori din București, Institutul Bancar Român, Asociația Română a Băncilor etc., au inițiat demersuri ample, prin structuri specializate, create cu scopul de a consolida principiile de educație financiară în rândul populației active din România. Rezultatele acestor programe, reflectate în primul rând în numărul de participanți, prin diversitate și flexibilitate, reprezintă adevărate repere pentru dezvoltarea de noi concepte integrate și mai ales pentru armonizarea lor într-o viziune nouă, adaptată la noile transformări ale mediului economico-social.
Instituțiile financiar-bancare au inițiat și implementat programe proprii de educație financiară, orientate pe anumite categorii de clienți activi sau potențiali, acestea fiind adevărate instrumente de marketing și responsabilitate socială. Intensificarea concurenței la nivelul programelor oferite, coroborată cu noua dimensiune a serviciilor financiare oferite, bazată în principal pe instrumente digitalizate și ușor accesibile, asigură un nivel de convergență între obiectivele personale ale populației implicate și obiectivele economico-financiare ale instituțiilor în ceea ce privește extinderea numărului de clienți și diversificarea serviciilor oferite.
Putem afirma practic că educația financiară organizată a atins astfel nivelul de maturitate corespunzător pentru a trece la o nouă dimensiune, de data aceasta bazată pe abordare integrată, pe sisteme de planificare strategică inteligentă și parteneriate durabile, completitudine, adaptabilitate și flexibilitate continuă, în raport cu nevoile actuale și de perspectivă ale populației și tuturor actorilor implicați.
Soluția, din perspectivă personală, trebuie să vină din zona noului sistem de management ce trebuie implementat la nivel de program integrat de educație financiară, un sistem care trebuie dezvoltat și consolidat pe noi dimensiuni. În ansamblul acestora, o primă dimensiune trebuie să aibă în vedere crearea unor instrumente adecvate pentru analizele de nevoi, structurate cel puțin pe categorii de vârstă, pe statut socio-profesional, pe niveluri de educație etc. Doar o cunoaștere documentată și aplicată într-o manieră continuă poate constitui punctul de plecare în adaptarea programelor de educație la nevoile diversificate și în permanentă schimbare.
A doua provocare în managementul programelor de educație financiară este cea legată de constituirea și operaționalizarea parteneriatelor complexe la nivelul tuturor actorilor implicați în furnizarea serviciilor educaționale. În mod evident, astfel de parteneriate pot valoriza competențele relevante ale actorilor principali și pot deveni adevărate repere în schimbul de bune practici la nivel instituțional dar mai ales național.
Implicarea stakeholderilor în managementul programelor de educație financiară reprezintă o nouă dimensiune ce trebuie consolidată prin crearea unor instrumente agile, care să permită accesul, colectarea și managementul informațiilor provenite de la aceștia. Programele furnizate trebuie permanent optimizate și în raport cu percepțiile, interesele și obiectivele stakeholderilor, care pot asigura niveluri superioare de performanță și transparență.
Abordarea managerială a programelor de educație financiară prin prisma criteriilor de eficiență și eficacitate trebuie, de asemenea, reorientată de la problematica strictă a costurilor inițiale la cea a calității și durabilității rezultatelor obținute. De cele mai multe ori, costurile educației precare sau ale unor rezultate incerte și cu grad limitat de recunoaștere pe termen mediu și lung sunt mult mai mari decât cele ale unor programe integrate, coerente și mai ales cu rezultate transparente și generatoare de impact.
Etica și transparența programelor de educație financiară reprezintă, de asemenea, dimensiuni complexe ale noului model managerial, ce necesită dezvoltarea și utilizarea unor instrumente moderne, cu larg nivel de recunoaștere și obiectivitate. Comunicarea managerială adecvată, bazată pe tehnologie digitalizată și focusată pe categorii de actori implicați, poate contribui la creșterea performanței de ansamblu a demersului de instruire.
Aceste provocări ale noului sistem de management, alături de altele care vor fi detaliate într-un viitor demers de publicare, conferă credibilitate și mai ales justifică necesitatea unui program național de educație financiară. Dezvoltarea și implementarea acestui program se pot face cu sprijinul și mai ales suportul actorilor relevanți și care să asigure valorizarea competențelor deja acumulate în contextul noilor transformărilor ale mediului economico-social.
Răzvan Cătălin Dobrea este prof. univ. dr. la Facultatea de Management a Academiei de Studii Economice din București.
