Abstract:
În dezvoltarea sa, omenirea a avut nevoie mereu de idei trăsnite. O astfel de idee te poate face celebru, în ambele sensuri. Să îți propui să înmagazinezi energie electrică în depozite de gaze este o gafă tehnică de top, dar a găsi soluții este la fel de riscant, pentru că nu mulți te pot înțelege.
Cuvinte cheie:
depozite de gaze,
energie electrică, surse regenerabile de energie,
compresor,
generator electric.
Discursul televizat de la începutul lunii martie 2019 al ministrului energiei, domnul prof. univ. dr. ing. Anton Anton, prin care anunța că dorește „să introducă în România o idee care nu a mai fost introdusă în lumea asta (sau poate a fost introdusă dar nu știu eu) și anume aceea de a acumula energie electrică în depozite de gaze”, a stârnit valuri de hohote de râs și a generat comentarii complexe și extrem de acide pe rețelele de socializare prin faptul că afirmația nu este a unui oarecare, iar tehnic și tehnologic este imposibil acest lucru.
Ca unul care am pregătire în domeniul energiei electrice dar și al gazelor naturale, recunosc că afirmația distinsului membru al guvernului m-a surprins și l-am notat automat cu o notă foarte mică. Însă, gândul m-a dus instantaneu la o discuție purtată în 2014 cu câțiva participanți la „Conferința internațională privind procesele de fabricație inteligente și sustenabile” (26-29 iunie 2014), de la Universitatea din Lisabona, Portugalia, unde o secțiune era dedicată „ideilor trăsnite” . Unul dintre participanţi a lansat ideea construirii unui motor cu aer comprimat, silențios și nepoluant. L-am atenționat că ideea nu este nouă și i-am spus că în România, în tunelul transmontan neterminat Sinaia Izvor – Pietroșița (Dâmbovița), este blocată încă din vara anului 1916 (anul intrării țării noaste în primul război mondial) o locomotivă care funcționa cu aer comprimat (pentru scoaterea materialului excavat fără poluarea aerului) și se poate convinge căutând pe Google acest aspect…
La susținerea tezei mele de doctorat, acum aproape 20 de ani, intitulată „Contribuții la exploatarea sării prin dizolvare cu ajutorul sondelor”, teză elaborată sub îndrumarea renumitului profesor universitar doctor inginer George Iordache, am susținut ideea utilizării cavernelor de sare, rezultate prin minerit (saline) sau dizolvare, pentru depozitarea de fluide petroliere (petrol și gaze lichefiate), de materiale și deșeuri radioactive și chiar ca acumulatori de energie electrică excedentară. Împreună cu distinsul dascăl George Iordache, am efectuat numeroase experimente în șantier (cu aprobarea conducerii RA SALROM, București) la Ocnele Mari, în județul Vâlcea, și la Târgu-Ocna, în județul Bacău, și am concluzionat, pe baza studiilor și calculelor efectuate, că în viitorul apropiat vor avea loc numeroase prăbușiri în câmpurile unde se exploatează sarea prin dizolvare. Deși am semnalat oficialităților acest pericol și l-am făcut public la susținerea tezei de doctorat (unde se aflau în sala AP10 a UPG Ploiești prim-reprezentanți ai SALROM, ANRM și oficialități locale), nu a fost nicio reacție. La circa o lună, în septembrie 2001, avea să se producă prăbușirea câmpului II de la Ocnele Mari, cu consecințele negative binecunoscute, și apoi prăbușirea la 26 decembrie 2006 a terenului din centrul localității Ocna Mureș, unde a dispărut în saramură un supermarket. Întocmisem cu domnul profesor mai multe documentații pentru a le trimite la OSIM spre studiu si brevetare. Ne oferiserăm voluntari să efectuăm lucrările de consolidare a câmpurilor de sonde din mai multe schele, după o tehnologie nouă, cu utilizarea unui fluid preparat din materiale autohtone, după o rețetă proprie. Personal am predat documentația necesară, în toamna anului 2001, domnilor senatori Șerban Mihăilescu (cunoscut ca Miki Șpagă) și Antonie Iorgovan, la biroul senatorial de la Ploiești. După câteva discuții la minister cu mai mulți specialiști printre care și renumitul dr. ing. geolog Florin Zamfirescu, a fost aleasă o altă soluție tehnică, a unei firme din Cluj, înființată de un fost director al Institutului de Cercetări a Sării, al cărei patron a decedat la scurt timp. Ce a urmat este cunoscut.
