Monitorul social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, a publicat un infografic referitor la calitatea vieții în anul 2023.
În general, recuperăm greu decalajele indicatorilor demografici privind calitatea vieții.
Speranța de viață este indicatorul care sintetizează cel mai bine condițiile de viață: când oamenii trăiesc bine, speranța de viață tinde să crească.
În România, speranța de viață la naștere a crescut semnificativ în ultimele două decenii, de la mai puțin de 69 de ani, în 1995, la 75,6 ani, în 2019. Rămânem totuși, alături de Bulgaria, mult în urma mediei europene, care depășește 80 de ani. Din păcate, în anii pandemiei de COVID-19 (2020-21) speranță de viață a scăzut la
72,9 ani. Ecartul dintre speranța de viață a femeilor (76,7 ani) și cea a bărbaților (69,4 ani) se menține constant, deși tendința europeană este de reducere. Există, de asemenea, un decalaj între speranța de viață la naștere în urban (76,7 ani) și rural (74,0 ani) – pentru anii 2012-2014, conform Anuarului Demografic al României, ediția 2015.
La 65 de ani (vârsta standard de pensionare) bărbații din România mai au de trăit, în medie,
12,7 ani, iar femeile – 16,5 ani.
Un alt indicator care reflectă sintetic condițiile de trai (îndeosebi în privința familiilor tinere) este mortalitatea infantilă. Și acest indicator s-a îmbunătățit semnificativ, de la 21,2 decese la 1.000 de nașteri, în 1995, la 5,6, în 2020 (conform INS). Dar și așa, suntem pe ultimul loc în UE, mult peste media de 3,6 la mie și peste penultima țară clasată (Bulgaria, 6,3 la mie).
Decalajele dintre urban și rural sunt imense, mortalitatea infantilă fiind 4,5 la mie în urban și 6,8 la mie în rural.
