grupaj realizat de dr. Laurențiu Ciornei
Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică/Academia Română
Google, în parteneriat cu NASA și Oak Ridge National Laboratory, a lansat în octombrie 2023 o mașină de calcul care are capacitatea de a prelucra în câteva secunde ceea ce ar dura mii de ani chiar și cele mai mari și mai avansate supercomputere, atingând o piatră de hotar cunoscută sub numele de supremație cuantică. Ultimul computer cuantic al Google operează în 6 secunde operații pe care cel mai puternic supercomputer de până acum, făcut în 2019, le executa în 47 de ani.
Doi cercetători francezi, în încercarea lor de a descoperi metan în subteranul bazinului minier din Lorena, au dat, tot în octombrie a.c., cu sonda într-un mare depozit de hidrogen alb (estimat a fi între 6 și 250 de milioane de tone metrice). Denumit și hidrogen „de aur” sau „geologic”, acesta este produs sau prezent în mod natural în scoarța terestră și a devenit un fel de Sfântul Graal al climei. Reprezintă cea mai curată și performantă sursă de energie, deoarece atunci când este ars produce, bineînțeles, energie, iar ca reziduu doar apă, fără emisii de gaze cu efect de seră sau alți poluanți atmosferici. De aceea, îl face foarte atractiv și o potențială sursă de energie curată pentru marile industrii, precum metalurgia sau transporturile, care au nevoie de foarte multă energie (produsă din combustibili convenționali), încât este aproape imposibil să o atingă prin surse regenerabile, cum ar fi cele solare și eoliene. Germania a pus pe șine un tren de călători care este propulsat cu ecomotoare silențioase alimentate cu, bineînțeles, hidrogen. Tot în octombrie 2023.
Chinezii, aflați în perpetuă concurență cu americanii, au anunțat că au depășit bariera termică hipersonică, folosind la construcția unui aparat de zbor un material care rezistă la 4.000 de grade Celsius. Astfel, se vor putea construi avioane care să ajungă în orice punct de pe glob în mai puțin de două ore (la viteze de Mach 10 sau chiar mai puțin dacă vorbim de Mach 15). Iar de aici până la teleportare (deja realizată, încă din 2019, prin intermediul internetului cuantic) nu ar mai fi prea mulți pași.
Japonezii, că nu puteau lipsi din această enumerare, au anunțat, tot în octombrie, descoperirea unei rășini epoxidice din care se vor construi ambalaje, în special cele pentru băuturi, care odată ajunse în ocean se vor descompune. Mai mult decât atât, noile PET-uri au capacitatea de a se transforma în hrană pentru planctonul marin. Exemple de acest gen sunt din ce în ce mai multe în ultima perioadă, rod al unor cercetări intense care nu sunt dedicate doar industriilor farmaceutice sau de armament.
Așadar, aducând oamenilor focul prometeic al cunoașterii, știința devine implicată în toate trăirile umane, sursă nesfârșită și generatoare de fericire și bunăstare. Să fii cercetător în aceste zile este, într-adevăr, o provocare, extrem de motivantă din prisma accesului nemărginit la informație, dar mai cu seamă din punctul de vedere al răspunsului (feedbackului) aproape instantaneu.
În plus, prin deja consacratul proces de industrializare a științei aceasta devine parte determinantă la progresul economic și, bineînțeles, social. Aportul științei, descoperirilor acesteia, la creșterea economică, de exemplu, tinde să devină tot mai pregnant, contribuind din plin la bunăstarea unei națiuni.
Să amintesc faptul că România are cel mai derizoriu buget destinat cercetării, sau că înalți oficiali ai statului nu fac diferența între cercetarea fundamentală și cea aplicativă ar însemna să răsucesc un cuțit cu tăiș dublu într-o rană imposibil de vindecat. Să amintesc totuși că, așa săraci cum suntem în comparație cu ceilalți, ne bucurăm că sunt excepții care confirmă regula. Da, avem cercetători care sunt bine apreciați pe plan internațional, aduc un aport semnificativ în multe dintre produsele enumerate în rândurile de mai sus. Dar despre acești remarcabili oameni de știință români care primesc recunoașteri mondiale veți descoperi citind și varianta electronică a revistei „Economistul”.
A mai fost dat în paginile „Economistul” mesajul-avertisment al fostului președinte american Barack Obama care anunța că „centrul lumii s-a mutat la Pacific”, menționând în special China, dar și pe ceilalți „tigri” din Asia de Est: Japonia, Coreea de Sud și Singapore. Am vizitat, la început de septembrie, aceste națiuni fabuloase pentru care cercetarea și educația, în general, au devenit principalele motoare atât economice, cât și sociale, dezvoltându-se într-o armonie perpetuă spre creșterea calității vieții și bunăstare.
La capătul lumii este o altă lume
JAPONIA
Țara Soarelui-Răsare este (re)cunoscută pentru performanțele sale remarcabile în cercetarea științifică și dezvoltarea economică. Această țară a avut o evoluție impresionantă în ceea ce privește inovația tehnologică și dezvoltarea economică, care a contribuit semnificativ la poziționarea ei ca una dintre cele mai puternice economii ale lumii.
Cercetarea științifică din Japonia este sprijinită de o infrastructură solidă de cercetare, care include o rețea extinsă de universități de înaltă calitate, institute de cercetare și centre de inovare. Guvernul japonez investește semnificativ în cercetare și dezvoltare, concentrându-se pe domenii cheie precum tehnologia informației și comunicațiilor, robotică, biotehnologie, tehnologii energetice și inginerie.
Prin strategii precum Societatea 5.0 și Abenomics (politica economică adoptată de fostul prim-ministru regretatul Shinzo Abe), Japonia a încurajat inovația și a promovat colaborarea între sectorul public și cel privat, facilitând transferul de cunoștințe și tehnologii din mediul academic în sectorul industrial. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea unor industrii cheie, cum ar fi producția de automobile, electronică, robotică și producția de înaltă tehnologie.
De asemenea, Japonia este renumită pentru cultura sa corporatistă puternică, caracterizată prin accentul pe calitate, inovație și loialitate față de companie. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea unor branduri globale puternice și a susținut creșterea economică sustenabilă pe termen lung.
Și totuși, în ciuda acestor succese, Japonia se confruntă cu provocări demografice majore, cum ar fi îmbătrânirea populației și scăderea natalității, ceea ce pune presiune asupra pieței forței de muncă și a sistemului de asigurări sociale. Pentru a face față acestor provocări, Japonia a început să implementeze politici care promovează incluziunea socială, inovația în domeniul sănătății și încurajarea participării femeilor pe piața muncii.
În ansamblu, Japonia continuă să fie un exemplu de succes în ceea ce privește integrarea cercetării științifice avansate cu dezvoltarea economică durabilă, iar eforturile sale în acest sens pot oferi lecții valoroase pentru alte economii globale.
COREEA DE SUD
Cercetarea și dezvoltarea durabilă reprezintă aspecte critice pentru orice țară care dorește să atingă obiectivele de dezvoltare economică și socială într-un mod responsabil și sustenabil. Guvernul coreean a investit masiv și a dezvoltat politici și programe de sprijin pentru a promova inovația și dezvoltarea tehnologică în sectoare cheie, cum ar fi tehnologia informației, biotehnologia și energiile regenerabile.
În Țara Dimineților Liniștite se remarcă un sistem educațional de înaltă calitate, care pune un accent deosebit pe știință și tehnologie. Universitățile și instituțiile de învățământ superior din țară au contribuit la formarea unei forțe de muncă bine pregătite în domeniul cercetării și dezvoltării.
Pentru a aborda provocările legate de schimbările climatice, Coreea de Sud a pus un accent tot mai mare pe dezvoltarea energiilor regenerabile și a tehnologiilor curate. Guvernul a stabilit obiective ambițioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și dezvoltarea unui sector energetic sustenabil. Multe investiții merg, asemenea Japoniei, către tehnologiile care supun curenții maritimi pentru a produce ieftin energie curată.
Colaborarea dintre sectorul public și cel privat în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea este de asemenea un punct remarcabil, un succes major. Acesta a condus la dezvoltarea de parteneriate între companii, universități și instituții guvernamentale pentru a accelera inovația și transferul tehnologic.
Coreea de Sud este, probabil, statul cu cea mai sănătoasă creștere economică, cu un popor așezat (peste 60 % din populație este încadrată în clasa de mijloc, iar bogații au și ei o felie importantă: 27%). Plus predictibilitate în toate.
Toate acestea le-am aflat de la ES Chang Yoon Kim, președintele Camerei de Comerț Coreea de Sud – România. Cum au ajuns atât de repede și de departe pe calea performanței economice și sociale? Investiția în educație de nivel superior. Școala în Coreea este, de vreo 30 de ani, prioritatea nr. 1, iar guvernul (indiferent de ideologia politică) a respectat strategia fără niciun pas alături.
„Generații întregi de elevi au fost sprijinite să plece să învețe la cele mai importante și bune școli din lume. Statul sud-coreean a plătit toate cheltuielile de studii, pentru fiecare, cu condiția ca tânărul să revină în țară și să lucreze aici. Numai aici!” (Cam cum au făcut românii în secolul XIX, când cei mai buni dintre ei mergeau să studieze la Paris, Viena, Berlin, apoi reveneau în țară și construiau lucruri de care suntem mândri și astăzi.)
Până să ajungă la facultate, elevii sud-coreeni sunt pregătiți să învețe intens. Mulți liceeni coreeni se trezesc și pleacă de acasă la 5 dimineața, întorcându-se după ora 22. De asemenea, aceștia studiază și la sfârșit de săptămână. Programa școlară are cam 20 materii concentrate, în general, pe coreeană, engleză, matematică, memorare. Clasamente internaționale pun sistemul de educație sud-coreean pe primul loc (în termeni de rezultate ale învățării), poziția de lider fiind una care s-a menținut în termeni de ani (2013-2017).
La nivelul anului 2022, Coreea de Sud nu mai ocupă poziția de lider ca sistem educațional, dar rămâne pe podium. În clasamentul OECD raportat la rezultatele evaluării PISA (matematică și științe și citire/lectură), Coreea de Sud deține prima poziție la matematică, a patra poziție la științe și a doua poziție la lectură, după alte două țări asiatice, Singapore și Hong Kong. România ocupă locul 48 din 73.
SINGAPORE
De ce statul român eșuează mai mereu în respectarea contractului social? Unul dintre posibilele răspunsuri la această nefirească și neplăcută situație: cei mai mulți dintre funcționarii statului sunt incompetenți și neimplicați. Plus că politizarea excesivă a instituțiilor publice a scăzut mult calitatea resursei umane. În megapolisul asiatic, aflat la 137 de kilometri de Ecuator, corupția este la cel mai jos nivel.
Deși sunt adepții minimalismului, în Singapore am văzut vapoare în care intră lejer tot Teleormanul – cu case și oi –, iar în comunitățile de indieni – șobolani cât sifonul.
Da, Singapore este adesea numit „Micul Tigru” al Asiei datorită economiei sale puternice și raportului său semnificativ cu PIB-ul global. Acest nume este o recunoaștere a faptului că Singapore a reușit să-și transforme economia dintr-o țară cu venituri mici într-una dintre cele mai dezvoltate economii din lume, într-un timp relativ scurt. Această transformare economică remarcabilă a fost susținută de politici guvernamentale eficiente, infrastructură de înaltă calitate, educație de nivel mondial, inovație tehnologică și o forță de muncă bine pregătită. Aici nu poți sta ca simplu cetățean străin decât ca turist la un hotel bun sau dacă faci dovada că ești angajat. Iar ca salariu, acesta trebuie să fie, lunar, de minimum 7.000 de dolari.
Singapore este cunoscut pentru abordarea sa proactivă în promovarea afacerilor și investițiilor, menținând un mediu favorabil pentru comerț și întreprinderi. De asemenea, se remarcă prin infrastructura sa bine dezvoltată, hubul său financiar și poziția sa strategică în regiunea Asia-Pacific, care îl transformă într-un centru comercial și financiar vital.
Aici, ca de altfel și în Japonia sau Coreea, se insistă mult pe integrarea pe scară largă, în cât mai multe domenii, a inteligenței artificiale. „Este un bun și-un boom pe care trebuie să-l acceptăm și să-l folosim în beneficiul nostru. Nu trebuie să ne temem, cu siguranță ne va face mult mai bine decât rău. AI va lucra bine în educație, cercetare, comunicații, sistemul medical și, foarte important, în susținerea durabilității în majoritatea domeniilor”, spune profesorul Aaron Thiean, prorector al Universității Naționale din Singapore, prima instituție de învățământ superior din Asia și ocupanta locului 8 în topul mondial al universităților.
Un fel de silogism
Educația și mentalitatea reprezintă, în primul rând, elementele care ne despart de acea lume mai mult decât o pot reprezenta cei peste 10.000 de kilometri, chiar și dacă i-ai face cu barca, nu cu avionul. Ca și noi, și ei trăiesc cu mâna pe fundul sacului, și la ei resursele naturale clasice se diminuează rapid, doar că au o altă viziune: se adaptează rapid, nu bocesc și caută alternative în orice le poate fi de folos.
Astăzi, de exemplu, agricultura-mâncarea. Nu mai pot face orez în cantitățile necesare (din pricina expansiunii imobiliare), caută energie și proteine din mare și din pădure. Alge, pești, alte viețuitoare pe care noi, mândri europeni, le dezavuăm, la ei pot deveni – peste noapte – delicatese. În Japonia, mi-am făcut curaj și am încercat toate mâncărurile speciale care mi-au fost puse în față. Am mâncat icre crude, viemi de mare, pești și crustacee nemaivăzute și, credeți-mă, cel de-al cincilea gust (umami) vine din fundul oceanului. În Coreea, la Seul, m-am răsfățat cu bucate alese crescute, marea majoritate, în ferme minimaliste dar intensive, iar pe stradă, seară de seară, cine dorește poate mânca delicatese făcute din vietăți marine sau din ce poate rămâne, cât de cât comestibil, dintr-o vietate după ce a fost gătită, așa ca pentru noi, europenii (exemplu: stroganoff aproape crud din stomac de porc). În Singapore, după feluritele experiențe am revenit la clasicul european. Indienii fac mâncare bună, cred, dar mie mi se strângea și inima, și stomacul.
Așadar, totul ține de educație, mentalitate, viziune și sustenabilitate. Europa cu o mentalitate învechită, cu o conducere dedicată suprareglementărilor nefolositoare, insistă pe o agricultură tradițională, mare consumatoare de resurse și ineficientă. Ca exemplu, la noi, în România, se dau bani de la stat pentru „programul tomata”. Subvenții naționale – doar pentru fermierii cu solarii pentru roșii – de peste 50 de milioane de euro.
Și, în același timp, cele mai multe tomate de pe piața românească provin din Turcia și Spania, pe care plătim alte multe zeci de milioane de euro. O fi bine? La fel în cultura mare, unde insistăm primejdios pentru irigații costisitoare, iar mai bine de o treime din produse (din lipsa unor spații de depozitare adecvate și suficiente) se depreciază sau sunt mâncate de viețuitoare care în țări din Asia pot fi considerate delicatese.
Așa că ar trebui să ne punem, măcar din când în când, întrebarea: cât știm despre ce nu știm?
