Rezumat: Educația este principala șansă a unei generații, a unui individ în a-și forma un destin, un drum, o cale la nivelul societății. Educația este principala menire a școlii, a educatorilor, a mentorilor. Așa cum spunea Aristotel, „Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe”. Dar ce s-a întâmplat cu educația românilor? Care sunt modelele educaționale spre care se îndreaptă cei mai mulți dintre tineri? De ce unii dintre tineri aleg o altă țară pentru desăvârșirea educației? Răspunsurile sunt multiple, cu conotații social-psihologice, dar și economice.
Contextul învățământului actual din România
În România piața educațională este în formare, o serie de școli au început să perceapă competiția în ceea ce privește notorietatea, adică creșterea cotei de piață[1], manifestată prin deschiderea în raport cu politica educațională din Uniunea Europeană sau alte țări cu sisteme educaționale dezvoltate. Chiar și la nivelul pieței educaționale interne, unele dintre școli, mai ales publice, trebuie să facă față competiției manifestate de unele școli private, respectiv să răspundă cerințelor beneficiarilor actului educațional, elevilor. În acest sens, școlile pot stabili un anumit etalon în ceea ce privește calitatea serviciilor educaționale, complementaritatea dintre programele educaționale și cerințele pieței muncii, pe termen scurt, mediu și lung.
Totodată, bazinul de selecție al elevilor este același, atât pentru școlile publice, cât și pentru cele private. Diferența constă în puterea financiară/accesibilitate, confort/număr de elevi ce revin la un cadru didactic, capacitatea elevului de a alege o serie de discipline care să fie conform propriilor înzestrări, deprinderi, competențe, activitățile adiacente actului educațional standard/cluburile de elevi. Aceste aspecte au fost cele legate exclusiv de manifestarea competiției pe piața educațională, ca premisă a libertății de acțiune pe această piață a tuturor actorilor educaționali, în condițiile unei oferte educaționale elastice și a unei cereri inelastice sau chiar rigide.
Acest fapt conferă un avantaj pentru clienți, consumatorul de servicii educaționale, respectiv elevul, pentru că nivelul prețului serviciilor educaționale este mai mic în raport cu calitatea oferită.
Dacă privim în interiorul școlii, din perspectiva pregătirii elevilor, ca măsură de asigurare a accesului pe piața educațională, școlile se centrează pe elev, descoperirea de competențe și potențial de cunoaștere pe care le dezvoltă în beneficiul școlii. Astfel, școlile devin renumite, cu o cotă semnificativă pe piața educațională, dacă rezultatele elevilor ajung să fie strălucite.
Învățământul actual se bazează foarte mult pe competiție, elevii sunt încurajați să participe la competiții interne, interșcolare, la nivel național și internațional pentru a califica școala, pentru a atrage elevi, ulterior, prin popularizare. Acest fapt creează atât avantaje, cât și dezavantaje pentru elevi. Cei cu rezultate bune trag după ei școala, o plasează într-un top din care viitorii elevi se orientează în alegerea parcursului educațional, ceilalți nu au la dispoziție prea multe posibilități în a-și corecta lipsurile educaționale sau deficitul de cunoaștere.
Școala din România nu este aceeași pentru toți elevii; performanțele școlare deosebite ale unor elevi sunt rodul unei munci individuale a elevilor pe cheltuiala și suportul părinților, școala culege doar roadele. De aici și problema rezultatelor școlare la nivel național, prin care se constată abandonul școlar, creșterea alarmantă a analfabetismului funcțional, rezultate slabe și foarte slabe la bacalaureat.
Un alt efect al pregătirii în salturi îl constituie și lipsa de adaptabilitate a pregătirii elevilor pentru intrarea pe piața muncii în sensul creșterii nivelului de ocupare în domeniile pe care le-au absolvit.
În cele ce urmează analizăm fiecare factor care este determinant pentru piața educațională din România, atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ.
Olimpicii. Motivație intrinsecă sau extrinsecă?
România abundă de olimpici, rezultate spectaculoase, ceea ce atrage numeroase priviri și chiar invidie. Rezultatele sunt obținute de o muncă susținută a elevilor, de o persuasiune și o investiție considerabilă din partea părinților, de un efort deosebit al profesorilor, care astfel își regăsesc demnitatea, și motivația pentru actul didactic care este remunerat la o valoare justă (plata meditațiilor sau lauda, aprecierea în cazul profesorilor de la clasă).
Motivația pentru olimpici este evadarea din rutina sistemului educațional din România, antrenarea într-o echipă educațională superioară, deci o motivație intrinsecă. Pe de altă parte, este și o dorință de a arăta lumii că și aici, în România, excelăm, avem avantaj comparativ în ceea ce privește resursa umană – capitalul uman –, în cele mai multe cazuri exportată.
Rezultatele la examenele naționale, Eșec al unui sistem educațional centrat pe rezultate. Formă fără fond.
Examenele naționale au scăzut foarte mult, de la începutul anilor ’90, în ceea ce privește gradul de dificultate. Acest fapt se traduce în note mari și foarte mari pentru elevii care se pregătesc intensiv în cadrul sistemului paralel, piața meditațiilor, ceea ce este, așa cum am arătat, un sistem alternativ de recunoaștere a valorii profesorilor, o măsură a funcționării pieței educaționale ca raport între cerere și ofertă.
Elevii de 10 nu sunt de 10. Din punct de vedere al evaluării examenelor naționale gradul de dificultate al acestor examene este situat real, la nivelul notei 7. Așa încât, școlile de top sunt intens promovate, elevii lor sunt păstrați la un nivel ridicat tot prin aportul părinților, susținători ai educației plătite. Consider că notele de multe ori exprimă cota de piață a școlii, nu calitatea actului educațional sau a pregătirii judicioase a elevilor.
Analfabetismul funcțional. Efect al unei supraîncărcări a curriculei și a efectivului de elevi la clasă.
42% dintre elevii români sunt incapabili să înțeleagă un text citit la prima vedere și au dificultăți în ceea ce privește efectuarea unor operații matematice elementare[2]. Acest fapt înseamnă că acești copii nu se vor putea fi angajați peste ani decât în meserii care cer un nivel minim de educație. Acesta e rezultatul reformelor haotice din învățământ din ultimele decade, al politizării învățământului, care a atras oameni incompetenți, dar afiliați partidului, al lipsei de viziune, al lipsei de implicare în a exploata resursa umană potențială, capitalul uman, ceea ce ar însemna viitorul României, adică acei indivizi care vor plăti pensiile celor care astăzi sunt persoane adulte.
Discriminarea. Efect al sărăciei, al decăderii societății, al dezolantului în educație.
Un alt fenomen care se întâlnește în România, deloc de cinste, este discriminarea elevilor. În România se întâlnește frecvent în clase atât discriminarea pozitivă, cât și negativă. Unii dintre elevi sunt favorizați pentru că aparțin unei școli/discriminare pozitivă, considerată de top, profesorii sunt indulgenți în notarea și examinarea elevilor, aceștia obținând note ridicate doar prin simplul fapt că nivelul clasei este ridicat prin buna cotare a școlii. Acest fapt conferă elevilor un avantaj la intrarea în liceu sau chiar la facultate, ceea ce este un deserviciu propriu, cu repercusiuni în timp ori la nivel de conștiință. Discriminarea este un construct social. Astfel, aceste șabloane ce țin de inegalitate sau de tratament diferențial din păcate se transmit și generațiilor următoare. (Banton, 1994, 25).
Discriminarea survine în general din motive sociale, etice, etnice, religioase, economice. Cea mai cruntă mi se pare discriminarea economică, faptul că mulți elevi resimt lipsa banilor părinților ca un motiv de a nu socializa cu colegii pentru că le lipsesc anumite bunuri sau servicii. Excluderea dintr-un grup pe motive economice este foarte dureroasă pentru elevi, cu efect în planul privațiunilor, a lipsei motivației pentru viață, a disconfortului generat de repartizarea veniturilor în societate. Elevii, tinerii, încă au în obișnuință aprecierea fiecăruia după efortul depus. Cel puțin din perspectiva școlii, notele se iau în funcție de prestație. Iar pierderea încrederii în ei doar din considerentul lipsei sau insuficienței veniturilor ar trebui corijată din perspectiva unei bune educații care ar aduce avantaje financiare în viitor.
Un alt fenomen, care tinde către cristalizare socială, este o nouă formă de violență verbală care lucrează la mentalul elevului, conferindu-i o stare de slăbiciune, neputință, stigmatizare, izolare socială.
Discriminarea negativă este deosebit de păguboasă pentru elevi. De multe ori, în prezent, este asociată fenomenului de bullying.
Revenind la fenomenul de bullying, acesta se referă la: insultele, poreclele, îmbrâncirile, înjurăturile și intimidarea la nivel de grup. În România ia din ce în ce mai mare amploare acest fenomen. În 2016, numărul sesizărilor legate de fenomenul bullying a crescut cu 25% față de anul 2015 (conform Asociației Telefonul Copilului). Formele în care s-a manifestat fenomenul în România au fost: insulte, jigniri, porecle, sarcasm (42,98%), loviri, îmbrânciri (38,58%) și intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social (18,44%). Cei reclamați ca fiind bullies/agresori au fost, în proporție de peste 97%, tot copii.
Spre ce ne îndreptăm?
Spre decădere. Spre conștientizare. Spre înțelegerea istoriei și a rolului ei în prezentul și viitorul nostru. Spre păsare. Mie îmi pasă de cel de lângă mine și vreau să ajut. Să fac misionariat. Să mă interferez cu nevoile tinerilor și să îi fac să mă înțeleagă și pe mine, ca adult care nu îmi plac unele dintre comportamentele lui, dar și eu să înțeleg că el, tânărul, nu se regăsește în acest peisaj încremenit în timp, cu ore la care nu se poate identifica, cu un tip de limbaj sau informație care nu îl poate scoate dintr-o stare de lâncezeală, de acustică interioară dată de căști, youtube, internet fără limite, substanțe pseudointerzise. n
[1]Cota de piață este un instrument pentru determinarea ponderii unui anumit agent economic în circulația anumitor produse sau servicii și pentru identificarea unei eventuale poziții dominante pe piață. Se calculează ca numărul de clienți/procentul din numărul total al consumatorilor actuali sau potențiali ai unui produs, care revine firmei. https://www.iqads.ro/dictionar/cota-de-piata
[2]http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa/romania-pe-locul-1-la-analfabetism-functional-ue-2157265
