Foarte probabil,
mass media formează comportamentele oamenilor mai mult decât oricând în vremuri
recente. Mai ales în țări cu educație în criză, ele influențează cel mai mult
cetățenii.

Explicația este,
între altele, că mass media au ajuns la o dezvoltare fără precedent.
Personalul, aria tematicii, paleta tehnicilor și versatilitățile lor au sporit
enorm.

Grecii au fost
cei care au creat, știm bine, sfera vieții publice, distinctă de viața privată,
pe de o parte, și de stat, pe de altă parte. Media este parte apărută târziu a
sferei publice – acea parte consacrată dezbaterii dintre cetățeni și autorități
și dintre cetățeni.

În epoca modernă,
mass media au însemnat acțiuni ale publicului care raționează în raport cu
excesele decidenților. Trecute prin schimbări structurale ca urmare a
privatizărilor, politizării și tehnologizării, componentele media au ieșit însă
din rolul de mijlocitor în societate și au ajuns să formeze societatea.
Modernitatea târzie a făcut din mediatizare chiar condiție de existență. Ești
mediatizat, deci exiști! În plus, azi, la o perceptibilă „refeudalizare” a
domeniului, s-a adăugat asumpția că am asista la „sfârșitul istoriei”.

Ca fenomen de
mare impact, mass media sunt totuși condiționate. Observația mea este aceea că,
și în trecut, mass media au întreținut relații cu propaganda și ideologia și,
desigur, cu gândirea liberă, dar, mai nou, gândirea este sufocată de primele
două. Mass media au ajuns parte a propagandei – ieșită și aceasta din urmă de
sub canonul respectului pentru cetățenie și intrată vizibil în epoca
postadevărului – și urmează ideologii ale timpului. Sunt, firește, și
jurnaliști care și-au păstrat autonomia de evaluare și integritatea, dar mass
media ca ansamblu se lasă azi controlate mai mult decât se recunoaște.

Pe scena vieții
publice și-au făcut loc, desigur, și proiecte majore de afirmare națională ale
multor țări, care sunt cu totul altceva. În plus, mai există, har Domnului!,
personalități reale care-și spun, cu profesionalism și verticalitate, părerile.
Dar propaganda și ideologia au avansat.

Să detaliem. Am
trăit ani cu o redusă pondere a ideologiilor – înțelegând prin ideologie un
ansamblu de teze, teorii, noțiuni ce vrea să justifice accesul la decizie sau
păstrarea deciziei de către un grup. Au fost anii înțelegerilor internaționale
– cu Shanghai (1972), Helsinki (1975), Geneva (1985), Reykjavyk (1986), Moscova
(1988), Stavropol (1990), ca stațiuni ale drumului. Prin ele s-a pus capăt
urmărilor războiului mondial, „războiului rece” și ostilității ideologice și
s-a putut deschide calea democratizării, pe care am urmat-o după 1990.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI