_________________
de ANTARA HALDAR
Profesor asociat de studii juridice empirice la Universitatea din Cambridge
Comedia din 1597 a lui William Shakespeare „Zadarnicele chinuri ale dragostei” spune povestea a patru francezi care încearcă să facă față tensiunilor dintre dezvoltarea intelectuală și fericirea casnice. Aproximativ patru secole mai târziu, economista de la Harvard Claudia Goldin a reimaginat povestea din punctul de vedere al femeilor americane care jonglează cu cariera și familia. Cunoștințele profunde ale lui Goldin asupra rezultatelor femeilor pe piața muncii i-au adus premiul Nobel pentru economie.
Realizarea lui goldin este notabilă nu numai pentru că autoarea lucrează într-o disciplină dominată de bărbați – este doar a treia femeie din istorie care a câștigat premiul Nobelul pentru economie și prima care l-a câștigat singură –, ci și pentru că bursa ei se concentrează în mod direct pe gen. Cercetările lui Goldin – participarea femeilor în forța de muncă și, în special, diferența de remunerare dintre femei și bărbați – sunt de obicei etichetate drept economie feministă și marginalizate în domeniu.
Goldin, care se poziționează ca „detectiv-economist”, a rezolvat o serie de cazuri, dar, după cum a remarcat Comitetul Nobel, trei ies în evidență. În primul rând, cele mai multe teorii ale dezvoltării economice au presupus că, pe măsură ce economiile au crescut, femeile vor fi atrase automat și fără fricțiuni în forța de muncă. Dar cercetările lui Goldin arată că participarea femeilor la forța de muncă de-a lungul timpului urmează o curbă în formă de U.
Parcurgând cu meticulozitate date vechi de 200 de ani, Goldin a observat că, pe măsură ce activitatea economică se mută din agricultură către industrie, participarea femeilor la forța de muncă scade, în mare parte din cauza provocării de a ține în echilibru îngrijirea copiilor și munca în fabrică, în special pentru femeile căsătorite. Dar odată ce sectorul serviciilor devine dominant, femeile se alătură în număr tot mai mare forței de muncă.
În al doilea rând, diferența de remunerare dintre femei și bărbați – femeile câștigă în medie 77 de cenți pentru fiecare dolar câștigat de bărbați – a fost atribuită în mod tradițional nenumăratelor factori, de la nivelul
de educație până la diferențe de ambiție. Unii susțin că este o chestiune de aptitudini: fostul secretar al Trezoreriei SUA Lawrence Summers, de exemplu, a susținut în 2005 că bărbații sunt biologic mai bine echipați pentru la matematică și științe.
Dar, examinând diferențele dintre salarii în cadrul aceleiași ocupații, Goldin a arătat că explicația reală este mult mai simplă. După cum se dovedește, decalajul în curs nu poate fi atribuit nivelului educațional; în țările bogate, femeile au depășit bărbații pe acest criteriu. Și, deoarece diferența de remunerare există în cadrul profesiilor, nu poate fi atribuită reprezentării mai mari a femeilor în domenii mai puțin profitabile. Nici capacitatea cognitivă nu poate fi problema, având în vedere că salariul bărbaților și cel al femeilor sunt aproape identice la absolvirea universității.
Mai degrabă, femeile câștigă mai puțin decât bărbații din cauza realității biologice brutale a nașterii. Decalajul salarial începe să apară la un an sau doi după nașterea primului copil al unei femei. Până la vârsta de 45 de ani, femeile câștigă 55% din câștigul bărbaților, din cauza factorilor legați de naștere, cum ar fi întreruperi în carieră și reducerea programului de lucru.
În al treilea rând, cercetarea lui Goldin stabilește că așteptările femeilor cu privire la perspectivele lor contează. Din cauza „efectului demonstrativ” – adică exemplul dat de mamele și bunicile lor – ele s-au subestimat pe plan profesional. Acest lucru a început să se schimbe în SUA în anii 1970, cu investiții în creștere în educația feminină și amânări ale căsniciilor și nașterii.
Într-un document publicat în dimineața câștigării premiului Nobel, Goldin subliniază o serie de evoluții între 1963 și 1973 care au pus bazele acestei schimbări. Acestea includ adoptarea legii egalității de remunerare, cazul Roe v. Wade (când Curtea Supremă a SUA a recunoscut un drept constituțional la avort), o creștere a admiterii femeilor în Ivy League și, mai ales, accesul la contraceptive orale.
Bursa lui Goldin conține o serie de lecții importante pentru economie. Ea ilustrează importanța crucială a istoriei pentru înțelegerea realităților economice de astăzi (un omagiu potrivit pentru mentorul lui Goldin și colegul laureat al premiului Nobel Robert Fogel). Există probleme persistente și ineficiențe pe care piețele nu au reușit să le rezolve, chiar și de-a lungul secolelor. De ce încă plătesc femeile un preț atât de mare pentru că fac copii, un bun public prin excelență?
Bursa lui Goldin demonstrează, de asemenea, nevoia de a dezagrega agenții economici, deoarece rezultatele reflectă adesea profeții induse bazate pe identitate, structuri sociale și percepții subiective. De exemplu, după cum explică Goldin, majoritatea cuplurilor heterosexuale cu educație similară nu împart sarcinile domestice în mod egal, deoarece partenerul de sex masculin câștigă de obicei mai mult. Dar acest lucru mărește diferența de salariu.
Cel mai radical, lucrările lui Goldin arată că economia se regăsește nu doar în spațiile instituționale formale, ci și în spațiile intime. Ea ar trebui să fie la fel de preocupată de piețele căsătoriei ca și de piețele financiare. Dormitorul nu este mai puțin relevant decât sala de consiliu. Ideile abordate înainte în reviste pentru femei apar acum în revistelr economice.
Lucrarea lui Goldin subliniază un punct pe care feministele l-au subliniat de multă vreme: femeile nu au luxul de a separa personalul de profesional. Economia nu își poate permite să ignore realitatea că pentru femei fericirea domestică vine cu un preț, atât în ceea ce privește venitul, cât și independența.
Dintr-o perspectivă politică, avem două opțiuni. Putem reimagina căsătoria și creșterea copiilor pentru a ne asigura că femeile pot concura într-un sistem economic construit pentru bărbați, cum ar fi prin introducerea îngrijirii copiilor la locul de muncă și prin utilizarea stimulentelor fiscale. Sau, așa cum susține Goldin, putem reimagina economia astfel încât să funcționeze pentru femei, făcând-o mai flexibilă, mai puțin „lacomă” și mai concentrată pe empatie. Dacă nu facem nimic, totuși, chinurile dragostei vor continua să fie zadarnice pentru femei.
Antara Haldar, profesor asociat de studii juridice empirice la Universitatea din Cambridge, este profesor invitat la Universitatea Harvard și cercetător principal al unei burse ale Consiliului European de Cercetare pentru Drept și Cogniție.
