Era orașelor-magnet sau de ce ora exactă a dezvoltării României se dă din provincie

Am început 2018 cu mult zgomot pe fond. Un zgomot provocat de scandalul politic aproape nesfârșit: un al treilea guvern PSD într-un an, asaltul la legile justiției și protestele masive anunțate. De la atâta zgomot aproape că am uitat că suntem în Anul Centenarului. Ne așteaptă un an plin de evenimente menite atât a celebra 100 de ani de România, cât și a pune pe agendă principalele provocări, dar și marile oportunități pe care țara noastră le poate valorifica. Prima bornă: România 101, Președinția Consiliului UE în 2019.
Astfel, unul dintre primele evenimente dedicate Centenarului a avut loc la finalul anului trecut la Ploiești, bucurându-se inclusiv de prezența Președintelui Klaus Iohannis: „Orașele României la 100 de ani de la Marea Unire”. Atât tema aleasă, cât și locul desfășurării sale – un oraș în plină creștere – reprezintă un semnal cât se poate de îmbucurător pentru una dintre temele prea puțin prezente pe agenda publică: dezvoltarea urbană și regională. Ca fost specialist în dezvoltare socială la Banca Mondială știu că despre orașele românești se vorbește mult. E firesc, având în vedere că orașele din România sunt orașele cu cel mai puternic ritm de creștere din Uniunea Europeană. Între anii 2000 și 2013 orașele din UE cu cel mai ridicat ritm de creștere a PIB-ului per capita, ajustat la puterea de cumpărare, au fost Timișoara, București, Cluj-Napoca și Craiova, acestea fiind urmate de Sofia (Bulgaria), Brașov, Iași și Constanța. Altfel spus, din primele 8 orașe din UE, 7 au fost din România.
Îmi manifest speranța că prezența șefului statului la evenimentul de la Ploiești va aduce un plus de interes și vizibilitate acestei teme, cea a dezvoltării urbane și regionale, inclusiv din partea autorităților, dintr-un motiv simplu: nu există țară dezvoltată care să nu se fi urbanizat. Astăzi forța economică a Bucureștiului – care depășește în termeni de produs intern brut pe cap de locuitor orașe precum Roma, Madrid, sau Berlin sau țări întregi precum țările baltice sau Croația.
Cu toate acestea, studiul din 2017 al Băncii Mondiale „Orașe Magnet – Migrație și Navetism în România” ne arată că în fiecare țară din UE performanța economiei naționale urmează îndeaproape performanța orașelor secundare, indiferent de performanța orașelor capitală. Concluzia studiului este că o economie națională puternică nu poate exista fără orașe secundare puternice. Orașele secundare, numite și orașe de rang 2, sunt acele localități cu o populație de aproximativ 50% din cea a capitalei, în curs de dezvoltare, de cele mai multe ori fiind niște hub-uri ale inovației. Iar pentru a se dezvolta în continuare, România trebuie să prioritizeze creșterea orașelor secundare. De multe ori, pentru dezvoltarea unei țări este folosită metafora „piramidei din pahare de șampanie”.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament