Agnes Binagwaho
Vicecancelar al Universității
de Echitate Globală în Sănătate
Când COVID-19 a început să se extindă la nivel global în primele luni ale anului 2020, țările dezvoltate s-au luptat să țină virusul la distanță și multe dintre acestea au început să se îngrijoreze referitor la abilitatea țărilor africane de a ține piept pandemiei. Experți din întreaga lume au emis predicții sumbre, avertizând că sistemele precare de sănătate ale regiunii vor fi decimate. Cu toate acestea, dacă ne uităm înapoi la primele nouă luni de pandemie, este clar că țările africane nu doar au supraviețuit, ci au oferit și lecții despre cum se pot gestiona crize similare în viitor.
Aici, în Rwanda, sistemul nostru de sănătate a trebuit să fie complet refăcut în urma genocidului din 1994 împotriva tutsi, când au fost ucise un milion de persoane. Cu doar 26 de ani mai târziu, țara este considerată, pe scară largă, drept un lider mondial în ceea ce privește răspunsul în fața pandemiei. La mijlocul lui octombrie, când bilanțul deceselor din Statele Unite depășise 220.000, cel din Rwuanda se situa la doar 33, dintr-o populație de 12,3 milioane de locuitori.
Succesul Rwandei în lupta împotriva COVID-19 ar trebui să ne facă să reconsiderăm multe dintre presupunerile legate de ceea ce este necesar pentru a construi un sistem de sănătate puternic. De exemplu, Rwanda nu are o abundență de ventilatoare sau paturi în unități de terapie intensivă, ci are un sistem construit pe echitate, încredere, participarea comunității și concentrarea pe pacient. Luând decizii pe baza dovezilor, învățând din lecțiile trecutului și urmând exemplul altor țări care au avut succes, Rwanda a depășit așteptările și a dovedit că orice țară își poate menține cetățenii în siguranță cu strategiile și guvernarea corecte.
Pandemia a consolidat ideea pe care o predăm la Universitatea de Echitate Globală în Sănătate (University of Global Health Equity – UGHE), și anume faptul că o abordare a sănătății pe principiul echității este cea mai bună soluție de a asigura sănătatea publică pe scară mai largă. Atunci când guvernul Rwandei a instituit carantina în toată țara, la mijlocul lunii martie, s-a coordonat cu liderii satelor pentru a distribui hrana esențială zecilor de mii de gospodării care aveau nevoie. Deoarece cei care nu puteau lucra nu s-au lovit de perspectiva înfometării, au reușit să se supună regulilor carantinei, astfel păstrându-se pe ei și pe cei dragi, precum și pe noi toți, la distanță de virus.
De asemenea, guvernul a luat măsuri să se asigure că persoanele cele mai vulnerabile sunt testate, carantinate și tratate gratuit. Iar cei care au fost testați pozitiv se puteau baza pe susținerea publicului, inclusiv în ceea ce privește asigurarea hranei și a cazării.
Sistemul de sănătate al Rwandei urmează un model descentralizat care pune accent pe prevenție și grijă la nivelul comunității, asigurând astfel echitate geografică și acces. Fiecare sat are o echipă de lucrători în domeniul sănătății comunității, aleși, care înțeleg nevoile speciale ale circumscripției lor. De la izbucnirea pandemiei, cei 60.000 de asistenți în domeniul sănătății comunității au sprijinit Centrul Biomedical Rwanda (instituția care conduce intervenția la nivel național) în educarea cetățenilor vizavi de măsurile de prevenție, identificând potențiala populație care necesita susținere, organizând acțiuni de identificare a contactelor și monitorizând pacienții externați care au obținut dublu rezultat negativ.
Această abordare descentralizată, dar totuși integrată a ajutat Rwanda să obțină cel mai înalt nivel de încredere în sistemul de sănătate publică din lume. Aproape toți cetățenii Rwandei sunt încrezători că vaccinurile garantate de UNICEF și de Organizația Mondială a Sănătății sunt sigure și eficiente. Ca urmare, din anul 2011 până în prezent, țara aproape că a eliminat riscul de cancer cervical al populației cu vârsta cuprinsă între 12 și 23 de ani, prin administrarea vaccinului HPV fetelor.
Între timp, unele țări vestice s-au luptat să îi determine pe cetățenii lor să se supună măsurilor cele mai de bază de sănătate publică, precum purtarea măștii în public, fapt datorat lipsei extinse de încredere în instituții și în expertiză. Dacă pandemia de COVID-19 a dovedit ceva, a fost că încrederea publicului este un component determinant al sănătății publice. O țară poate avea cele mai avansate tehnologii medicale din lume, dar dacă poporul nu are încredere în guvern sau în instituțiile de sănătate publică, valoarea acestora va fi irosită.
Pe măsură ce schimbările climatice și intervenția omului continuă să distrugă sistemele naturale, riscul izbucnirii unei alte boli zoonotice va continua să crească în anii și deceniile ce vor urma. De aceea, este critic să învățăm din greșelile și din succesele crizei generate de COVID-19, pentru a ne pregăti mai bine pentru tratamentele și metodele de prevenție necesare pe viitor.
În Rwanda am utilizat ceea ce am învățat din epidemiile de Ebola din 2014 și 2018 izbucnite în țările învecinate și pașii pe care i-am urmat pentru a preveni intrarea epidemiei în țara noastră ne-au ghidat în intervenția noastră față de COVID-19. De aceea asistenții din domeniul sănătății comunității au fost instruiți rapid cu privire la regulile de bază privind igiena. Dar având în vedere faptul că fiecare epidemie este diferită, acesta este un proces în continuă derulare. Cu fiecare provocare sosesc noi inovații, cunoștințe și strategii de ranforsare a sistemului existent și se fac pregătiri pentru următoarea epidemie.
Mai mult, instructajul și educația publicului trebuie reînnoite și actualizate cu fiecare nouă generație de detectivi ai bolilor și de experți în sănătatea globală. De aceea, noi, la UGHE, instruim studenții din întreaga lume în ceea ce privește pregătirile și intervenția în cazul epidemiilor și al pandemiilor, precum și în gestionarea epidemiilor în mod echitabil pe principiul bazat pe comunitate, denumit „o singură sănătate”. Aliniind educația cu cerințele sectorului de sănătate publică, putem să ne asigurăm că profesioniștii din domeniul medical furnizează serviciile de care au nevoie comunitățile lor și că aceștia sunt absolvenți care dețin abilități de conducere, cunoștințe și abilități antreprenoriale pentru a inova și a se adapta.
Așa cum cetățenii Rwandei și liderii africani din domeniul sănătății reflectă asupra lecțiilor învățate până acum din criza provocată de COVID-19, la fel ar trebui să facă și omologii lor vestici. Țările care s-au luptat să izoleze virusul și efectele sale economice ar trebui să-și reorienteze sistemele de sănătate pentru a servi nevoilor comunităților lor. Toate țările ar trebui să gândească în mod critic nu doar legat de resursele și tehnologiile disponibile, ci și la problemele legate de echitate, acces și încredere publică.
Pandemia încă nu a fost învinsă. Dar în timp ce multe populații vestice cad pradă scepticismului și se îndoiesc de ei înșiși și de liderii lor, Rwanda și-a protejat de virus vasta majoritate a cetățenilor ei și a consolidat încrederea în modelul său de sănătate publică. Aceleași principii care stau la baza acelui model ar putea să salveze vieți în țări mai aprovizionate și mai bogate, atât în prezent, cât și în viitor. Speranța este acum că toate celelalte țări vor adopta o abordare în stil rwandian, căci suntem la fel de protejați ca și cei mai vulnerabili vecini din comunitatea globală.
Agnes Binagwaho, fost ministru al sănătății în Rwanda, este vicecancelar al Universității de Echitate Globală în Sănătate și lector superior al Departamentului de Sănătate Globală și Medicină Socială la Școala de Medicină Harvard. Ea este membru al Academiei Africane de Științe și membru al Academiei Naționale de Medicină a Statelor Unite.
