William A. Haseltine
Președintele ACCESS Health International, organism concentrat
pe sănătatea globală
COVID-19 a asaltat planeta în 2020, lovind prima dată Asia, iar mai apoi s-a revărsat în toată Europa și în cele două Americi, lăsând în urmă ceea ce părea a fi un val nesfârșit de necaz. Cu fiecare bornă depășită – primele 100 de decese din luna ianuarie, urmate de primele 1.000 în februarie, 10.000 în martie, 100.000 în aprilie și un milion în septembrie – mereu s-a pus întrebarea: când se vor sfârși toate astea?
În ciuda virulenței sale, mulți presupun pur și simplu că pandemia se va sfârși cândva în 2021. Dar astfel de speranțe sunt deșarte. A controla o pandemie implică patru componente fundamentale: guvernarea, administrarea, solidaritatea socială și existența unui set de măsuri medicale. Cele mai multe dintre țări nu au reușit în prezent să le atingă pe primele trei, nereușind decât să garanteze rămânerea COVID-19 printre noi și în anul următor.
Foarte probabil, iarna în emisfera nordică va aduce cu ea o creștere bruscă a infecțiilor și a deceselor. Pierderile vor fi mai mari îndeosebi în Europa și America de Nord, unde ratele de infectare zilnică erau deja foarte crescute la mijlocul toamnei. Iar în timp ce vremea va fi mai caldă în nord, America de Sud se va răcori și un alt val epidemic ne va năpădi.
În ceea ce privește cea de-a patra componentă a controlului epidemic, mulți presupun că un vaccin sau un tratament salvator de vieți este iminent. Adevărat, pandemia a scos la iveală cele mai bune părți ale științei și medicinei. Cercetătorii din toată lumea s-au mișcat mai rapid și au conlucrat mai mult decât au făcut-o vreodată, identificând virusul, ilustrându-i structura genetică și lucrând pentru a dezvolta un potențial vaccin și tratamente. Dar în ciuda acestor succese incredibile, există încă doar o șansă infimă să avem un vaccin sau un tratament care să fie sigur, disponibil la nivel global și suficient de eficient pentru a stopa pandemia până la finele anului 2021.
Vaccinurile care se află în acest moment în stadii avansate de testare clinică vor avea, probabil, doar eficiența vaccinurilor anuale contra gripei. Acestea nu vor preveni total infectarea și va trebui să fie administrate anual, când imunitatea acordată va slăbi. Mai mult, vaccinurile care sunt în curs de dezvoltare în acest moment pot necesita doze multiple, cu o întârziere de până la două luni înainte ca beneficiile să se facă simțite.
La fel, tratamentele salvatoare de vieți pentru cei infectați cu COVID-19 nu vor veni curând. Tratamentele care au fost inițial întâmpinate cu surle și trâmbițe – remdesivir, plasma convalescentă și dexametazona – s-au dovedit, de atunci, a avea un efect slab până la inexistent asupra morbidității și a mortalității. Iar tratamentele cu potențial terapeutic mai mare, precum anticorpii monoclonali, se află încă la luni distanță și se pot dovedi, în cele din urmă, a fi prea costisitoare pentru a fi disponibile pe scară largă.
Absența unei rezolvări rapide din punct de vedere medical crește nevoia de guvernare, administrare și solidaritate socială. Liderii politici trebuie să accepte responsabilitatea totală pentru viețile pierdute. La mai puțin de trei săptămâni după ce oamenii de știință au identificat virusul și după ce s-a raportat primul deces în Wuhan, președintele chinez Xi Jinping a carantinat 57 de milioane de cetățeni chinezi în provincia Hubei, împiedicându-i să călătorească spre celelalte regiuni sau să-și părăsească locuințele pentru altceva decât strictul necesar.
China a arătat că numărul de infectări noi se poate înjumătăți în doar două săptămâni prin măsuri standard precum obligativitatea purtării măștii, distanțare socială și carantină și izolare obligatorii. Prin contrast, în țări precum Brazilia, Regatul Unit și Statele Unite, liderii politici naționali nu au ținut seama de amenințare și au tărăgănat impunerea măsurilor potrivite.
Mulți comentatori au atribuit succesul Chinei totalitarismului, dar sistemul de guvernare al unei țări nu este, de fapt, factorul decisiv. Mult mai important este dacă liderii politici doresc să dea la schimb suferința economică pe termen scurt și conveniențele cotidiene cu siguranța cetățenilor lor. În Noua Zeelandă și în Australia – ambele democrații vibrante – atât guvernarea, cât și administrarea puternică au reușit să reducă numărul de infecții până aproape de zero, iar liderii politici, precum primul-ministru al Noii Zeelande, Jacinda Ardern, au fost răsplătiți prin vot pentru acțiunile lor.
Primul an al luptei contra COVID-19 ne-a învățat că măsurile parțiale nu vor face altceva decât să alimenteze pandemia. Crizele naționale și globale solicită acțiuni naționale și globale coordonate. Statele Unite, Marea Britanie, Brazilia și alți întârziați au dat rateuri în ambele privințe.
Într-adevăr, unele țări încă mai continuă să promoveze noțiunea prostească de imunizare în masă, în ciuda dovezilor științifice care sugerează că nu există o astfel de protecție în această boală. Există patru tipuri comune (deși rareori se fac remarcate) de coronavirusuri care infectează până la 15% din populația lumii în fiecare an și care revin an după an, de cele mai multe ori reinfectând aceleași persoane. Presupunând că SARS-CoV-2 nu face excepție, orice țară care își pune speranțele într-o strategie de imunizare în masă ne va pune pe toți ceilalți în pericol în fiecare an.
Deși guvernul chinez a făcut câteva judecăți greșite la început, un lucru a fost făcut în mod corect și anume a avertizat restul lumii că virusul este transmisibil, se transmite prin aer și poate fi controlat doar prin măsuri drastice și imediate. Țările care au ignorat avertismentul au suferit cel mai mult de atunci, atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește viața oamenilor. Între timp, țările care au demonstrat solidaritate socială în controlul epidemiei au reușit să-și redeschidă economiile, deși nu neapărat și granițele.
În final, totuși, un răspuns colectiv reflectă doar suma acțiunilor individuale. În prea multe țări, oamenii se tem că a impune măsuri de protecție se rezumă la a renunța la libertățile personale. Cu toate acestea, în timp de război, atunci când pericolele sunt iminente, oamenii au dovedit, de fiecare dată, cât sunt dispuși să sacrifice pentru concetățenii lor.
În mod clar, este necesară o schimbare în modul de transmitere a mesajelor. Suntem în război cu virusul. Puțini sunt cei care se îndoiesc de importanța libertății personale, dar acum este momentul în care cu toții trebuie să renunțăm la anumite conveniențe, de dragul celor din jurul nostru.
Fiecare nou cutremur, tsunami sau boală care apare ne amintește că natura este o forță periculoasă. Dacă există vreun motiv pentru care multe dintre țările asiatice au reacționat mai rapid și mai eficient la COVID-19, acesta s-a datorat amintirilor pe care încă le mai au legate de SARS, H1N1 și gripa aviară. Experiența lor din ultimii ani a demonstrat că măsurile de sănătate publică care se aplică cu stringență printr-o guvernare puternică, prin administrare și solidaritate socială pot controla pandemia și pot limita numărul victimelor.
Aceasta este cea mai puternică lecție a anului 2020. Dacă nu se include în politicile naționale în 2021, pandemia ar putea dura nu doar pe întreg parcursul anului viitor, ci pe parcursul a mulți ani de acum încolo.
William A. Haseltine, om de știință, antreprenor în biotehnologie, expert în boli infecțioase, este președintele ACCESS Health International, organism concentrat pe sănătatea globală.
