Sri Mulyani Indrawati
Ministrul de finanțe al Indoneziei
În acest an, lumea a experimentat o criză globală diferită de orice altceva întâlnit de-a lungul generațiilor. Pandemia de COVID-19 nu ține seama de nimic, este fără precedent ca extindere și a expus slăbiciuni generalizate ale sistemelor de sănătate, ale pregătirii pentru situații de urgență și ale coordonării multilaterale. Deși coronavirusul este un subiect ce ține de sănătate, rămâne o criză multidimensională.
Ca urmare a complexității absolute a efectelor negative, factorii de decizie de la toate nivelurile s-au confruntat cu provocări fără precedent. Guvernele au fost nevoite să găsească un echilibru între a proteja viețile și a proteja mijloacele de trai, precum și între a menține spațiul fiscal și a evita împovărarea și mai mare cu datorii. În această perioadă ieșită din comun, au devenit foarte clare compromisurile făcute între viteză, acuratețe și eficiența în elaborarea politicilor.
Deși cele mai multe guverne naționale au răspuns crizei într-o manieră similară la nivel global, eficiența politicilor a variat de la o țară la alta, reflectând diferențele dintre modul de guvernare, capacitatea instituțională, procesele de luare a deciziilor și alți factori. Sistemele robuste și inclusive de sănătate publică, pregătirea pentru situații de urgență, precum și măsurile de protecție socială au avut un rol deosebit de important. Pe viitor, aceste sisteme, împreună cu politicile macroeconomice solide și spațiul fiscal disponibil vor permite țărilor să răspundă mai rapid și mai eficient șocurilor similare.
Iar astfel de șocuri pot fi puternice și, mai rău, pot apărea în același timp. Din luna ianuarie până în luna aprilie a acestui an, economia globală a plonjat de la un nivel de optimism general la cel mai mare declin înregistrat de la Marea Recesiune până în prezent. Banca Mondială estimează că un număr de 100 de milioane de oameni vor fi aruncați într-o sărăcie extremă, anulând zeci de ani de progres.
În țările dezvoltate, povara COVID-19 și măsurile de carantină impuse au fost resimțite cel mai acut de către muncitorii și gospodăriile care nu au acces la măsuri de protecție socială adecvate. Fără extinderea asistenței, cei aflați în pragul sărăciei și cei din grupurile vulnerabile ar putea, foarte ușor, să ajungă într-o penurie mai profundă. Dar eficacitatea și rapiditatea răspunsului unui guvern depind foarte mult de disponibilitatea și fiabilitatea datelor. Țările care au deja informații detaliate și ușor accesibile despre potențialii beneficiari își pot ajusta programele foarte repede pentru a ținti populația cu risc. Cu toate acestea, pentru cele care nu dețin baze de date unificate, lărgirea bazelor de date în mijlocul pandemiei creează provocări importante.
Indonezia, ca multe alte țări, a răspuns pandemiei prin întărirea infrastructurii sale în domeniul sănătății publice, extinzând sistemul de protecție socială și susținerea afacerilor mici. Cu o bază de date unificată, deja existentă, a gospodăriilor, reprezentând 40% din populația de nivel inferior, am reușit să extindem rapid eligibilitatea pentru resursele sociale, având ca țintă să acoperim 60% din gospodăriile de nivel inferior.
În timp ce afacerile mici și sectorul informal au fost relativ bine protejate de crizele economice anterioare, aceste circumscripții au fost acum printre cele mai vulnerabile, ca urmare a măsurilor de carantină impuse de pandemie. Ca multe alte țări, Indonezia a pus, așadar, accent pe politicile de susținere a afacerilor mici, inclusiv prin subvenționarea ratelor de dobândă, reeșalonarea datoriilor și credite de capital circulant combinate cu garanții de credit.
Privind spre 2021, este deja clar că forma și ritmul restructurării globale vor depinde de mai mulți factori interdependenți. Dar printre cele mai importante este guvernarea globală. Comunitatea internațională trebuie să găsească, de comun acord, o platformă care să mobilizeze redresarea și care să fie conformă Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă 2030 (ODD).
Cu toate acestea, dacă după criza financiară ce a urmat anului 2008, liderii G20 s-au reunit pentru a salva economia globală de la un colaps mai profund, în prezent ne confruntăm cu o lipsă de guvernare fără prcedent. Statele Unite și China sunt blocate într-un conflict legat de comerț, tehnologie 5G și alte probleme geopolitice, iar sistemele și procesele multilaterale au fost amânate în numele suveranității naționale.
În absența guvernării globale, fiecare țară este lăsată să se concentreze pe ceea ce poate face la nivel intern pentru a evita scenariul cel mai negru al unei pandemii prelungite, încercând, în același timp, să mențină progresul făcut pentru atingerea ODD. De exemplu, programele de protecție socială ale Indoneziei și politicile de susținere a afacerilor mici includ disocieri speciale create pentru beneficiari femei. Această abordare nu doar îmbunătățește nivelul de incluziune financiară a femeii, ci promovează și alte obiective de dezvoltare, deoarece femeile tind să aloce mai multe resurse copiilor.
De asemenea, factorii decizionali trebuie să ia în considerare și impactul pandemiei asupra modului de lucru și interacțiune dintre oameni, cu o încredere mult mai profundă în tehnologiile digitale și pe infrastructura internetului. Disfuncționalitatea produsă de COVID reprezintă astfel o oportunitate de a transforma economia prin aranjamente de muncă mai eficiente, mai utile și mai flexibile și prin emisii de carbon scăzute. Investițiile în tehnologia digitală și în infrastructură sunt valoroase prin ele însele și reprezintă, totodată, un catalizator puternic al redresării economice.
Mai mult, având în vedere scăderea, pretutindeni, a capacității fiscale, reformele destinate să îmbunătățească calitatea de cheltuire a fondurilor publice au devenit tot mai importante. Politica transparentă, informațiile exacte și instituțiile eficiente sunt cruciale pentru a ne asigura că resursele publice sunt cheltuite pe ceea ce este cu adevărat important pentru dezvoltare.
Dar chiar dacă guvernele se axează pe provocările interne din următoarea perioadă, cooperarea globală va fi, în cele din urmă, critică pentru a asigura o recuperare durabilă și inclusivă. Colaborarea internațională comună este necesară pentru a gestiona tsunamiul de datorii pe care l-a pus în mișcare pandemia. Multe țări se luptă, încă de dinainte de criză, cu povara datoriilor nesustenabile și va fi necesară cooperarea globală pentru a evita, în lunile ce vor urma, pantele descendente de credit și un val de crize a datoriilor publice.
Mai mult, deoarece pandemia nu va fi învinsă până când virusul nu va fi eradicat în toate țările, cooperarea globală va fi necesară pentru a asigura accesul universal la vaccinuri. Fără vaccinarea universală, COVID-19 va continua să crească discrepanța dintre săraci și bogați, exacerbând instabilitatea socială și politică dintre și în interiorul statelor.
Până acum, lumea a reușit să evite scenariul cel mai negru, ținând cont de multe dintre lecțiile învățate în urma crizei din 2008. Dar ne mai rămâne de trecut testul pandemiei. Criza anului 2020 ne-a arătat că avem nevoie de o cooperare globală mai puternică pentru a face față celei mai mari provocări a acestui secol.
Redresarea globală este acum în joc. Trebuie să reformăm și să revigorăm sistemul multilateral și să ne opunem celor care doresc să arunce bebelușul odată cu apa în care a fost îmbăiat. Economia globală este o barcă ce poartă soarta a 8 miliarde de oameni. Redresarea ei este în interesul fiecărei afaceri, al fiecărui guvern național și al fiecărui forum multilateral.
Sri Mulyani Indrawati este ministrul de finanțe al Indoneziei.
