„România 2022. Starea economică în contextul crizelor”

Date:

Lucrarea România – starea economică, lansată în anul 1998, își are geneza în dorința autorului de a așterne pe hârtie și a imortaliza gândirea proprie cu privire la evoluția social-economică a țării noastre. S-au scurs 24 ani, concretizați în 22 volume în care, prin analiză bazată pe datele oficiale reale și capacitatea de interpretare, am așternut pe hârtie numai ceea ce am considerat că este semnificativ și relevant cu privire la evoluția social-economică a României. Drumul nu a fost ușor, de multe ori m-a bântuit gândul că ar fi bine să fie ultimul volum adus pe piață. Știu că lucrarea a fost primită pe piață în cei 24 ani de până acum cu interes. Mediul academic, de cercetare sau alte persoane, cu înaltă pregătire economică, mi-au transmis gânduri bune, acestea fiind încurajatoare și „vinovate” de faptul că nu am oprit munca, concretizată, an de an, într-un nou volum.

Prin competența Bibliotecii Națională a României, lucrările publicate până în prezent se află în biblioteci de renume mondial, majoritatea asociate marilor universități ale lumii. Sper ca și acest volum să se alăture celor de până în prezent, în bibliotecile: Bayerische Staatsbibliothek – München – Germania, Harvard College Library – SUA, Stanford University Library – SUA, Cornell University Library – Ithaca – USA, Indiana University – Bloomington – SUA, The British Library – London – Marea Britanie, University of Chicago Library – Chicago – SUA, University of Pittsburgh – SUA, Hathitrust Digital Library – Ann Arbor – SUA, Bibliotheque et Archives Nationales du Quebec – Montreal – Canada, University of Oxford – Oxford – Marea Britanie, University of Illinois – Urbana – SUA, Library of Congress – Washington – SUA, sau University of California – Los Angeles – SUA și altele.

Un număr important de exemplare din această lucrare stă la dispoziția străinilor aflați oficial în România sau a unor instituții internaționale care, probabil, pe lângă punctele de vedere exprimate de autoritățile române cu privire la situația economică și socială a țării noastre la un moment dat, se apleacă și asupra punctului de vedere exprimat de o persoană, apreciată a fi autorizată în acest domeniu.

În treacăt, deși ar apărea ca o repetare, numai câteva exemple, validate de nemilosul timp, ne edifică pe deplin asupra aprecierii. Astfel, în 1990, prin scoaterea părților sociale deținute de salariații din vechiul regim din sfera investițiilor (producția) și aducerea pentru consum, s-a declanșat procesul inflaționist (este lesne de ce și apreciez că nu se impune să fac aici o pledoarie, tema fiind abordată în acest volum). Este adevărat că și în vechiul sistem superetatizat inflația acționa în mod mascat (pasiv), dar în 1990 s-a declanșat un fenomen care a „ofilit” fără posibilitate de revenire întreaga economie națională. Cu acei bani se putea face și altceva, de pildă să se înceapă, fie și limitat, primul pas pe linia privatizării, adică transformarea „părților sociale” în „acțiuni reale”. Nu s-a vrut, nu s-a putut ori s-au urmărit doar populismul și amăgirea bietului român. A urmat al doilea fenomen nociv și pentru o economie și societate așezată, dar pentru România care pescuia în ape tulburi și adânci, și anume declanșarea șomajului.

În mod cert, economia României avea un șomaj latent dar acesta nu trebuia scos „în stradă”, ci absorbit cu pricepere. Cum? Prin folosirea resurselor naturale, financiare și umane ale țării, adică cei trei factori determinanți în dezvoltarea economică, prin proces de reconversie primară a forței de muncă și, să zicem, declanșarea unui amplu proces de dezvoltare a infrastructurii naționale, care stă și astăzi pe ultimul loc din Europa. Ce ne lipsea atunci când toate materiile prime și materialele se aflau încă în proprietatea statului și era necesar doar ca disponibilizații din minerit și alte sectoare să fie transferați la Regia Națională a Drumurilor?

Un asemenea pas înseamnă „scăparea” de sub efectul negativ al șomajului, scutirea de finanțare a unui flagel social agresiv, menținerea a numeroase întreprinderi pe atunci, societăți comerciale și regii autonome (ciment, bitum, asfalt, produse lemnoase, fier beton, mașini și utilaje de profil și multe altele), într-un ritm susținut de activitate, cu efect în eficiența economico-financiară în toate cazurile. După 32 de ani, astăzi România ar fi avut o infrastructură rutieră fără cusur, dorită și utilizată de întreaga Europă. Acum cei ce se îndreaptă către estul Europei se cam codesc să folosească traseul de „drumuri fără poduri” românesc. Și astăzi un program național care să cuprindă măsuri proactive de dezvoltare a infrastructurii este încă o soluție salvatoare. Marii economiști consideră că într-o perioadă de criză profundă ca cea de acum, țările mai slab dezvoltate, cum este România, pot valorifica situația pentru a ieși din starea precară a unor domenii. În acest volum veți găsi exercițiul unei asemenea strategii. Dar se pare că ne cantonăm în a dezvolta infrastructura numai prin absorbția de fonduri europene (capitol la care proiectele antamate sunt nesemnificative și pe această cale se pierd drepturile pe care calitatea de membru al Uniunii Europene îl oferă) și la prețuri incredibile și greu de întâlnit prin altă țară europeană.

A urmat decretarea industriei românești drept „o grămadă de fiare vechi”. Ce a urmat? Grămada de fiare vechi a și ruginit și prin procesul de privatizare, mai bine zis de înstrăinare la orice preț nechibzuit (poate aducător de comisioane în puține buzunare), s-a evaporat toată industria, fără a se fi pus ceva construit în loc. Au dispărut toate întreprinderile românești la prețuri de nimic.

În domeniul turismului s-a practicat degradarea prin concesiune și nu vânzarea reală de acțiuni. Ulterior, un anume ministru, a păcălit o țară întreagă cu pârtii, telescaune, săli de sport și gondole care nu înlocuiesc frumusețea peisajului natural ce trebuia conservat și dezvoltat. Ulterior au ieșit la iveală și comisioanele care au acompaniat această particulară activitate investițională. Ceea ce se întâmplă astăzi cu beneficiarii comisioanelor nu face obiectul acestei cărți. Delta Dunării a ajuns și ea de plâns pentru cei ce i-au cunoscut adevărata valoare de patrimoniu național. Agricultura, în toată structura și complexitatea sa, a devenit o mare povară pentru țăranul (acum fermierul) român pauper. S-a distrus sistemul naționale de irigații și cultură prin asolamente, iar chimizarea și mecanizarea se fac întâmplător. Ne-am întors la „plugul tras de boi” și ne uităm numai spre cer cu rugăciunea în gând la Cel de Sus. Acesta mai și dă, dar nu bagă nimănui în traistă. Și anul 2022 va aduce cea mai grea iarnă de până acum pentru toți locuitorii României. Criza energetică va „săpa” adânc în condițiile de trai ale românilor. A fost cel mai slab an agricol, costurile tot nu se pot recupera și, de aceea, sărăcia se adâncește virulent. Pădurile au fost defrișate și exploatate nemilos. S-au distrus sute de mii de hectare împădurite care, nemaifiind, au întors clima pe dos și încă ne mai întrebăm de ce oare. Abia acum ies la iveală măsurile „fărădelegii” care a devastat potențialul economic al țării.

Toate acestea au efect asupra nivelului de trai, al calității vieții populației din România. Întreaga evoluție social-economică ne reliefează o cădere fără puterea de a fi oprită. Acum, filosofăm cu alți termeni (datorie publică, datorie externă, arierate, taxe și impozite, accesarea fondurilor europene, rectificări bugetare), toți puși în schema de „subzistență” fără capacitate de dezvoltare. Să fim serioși și măcar sinceri cât să înțelegem că cei care ne ademenesc nu se gândesc decât la interesele lor nu și la binefacere pentru tot românul. Secretul stă tot în resursele naționale, câte au mai rămas, în conservarea avuției naționale și în capacitatea creatoare a românilor. Este primul pilon care dă încredere, fie și într-o evoluție cu pași mărunți. Atenție la cele câteva resurse naționale, aparent nesemnificative, dar de o valoare uriașă în realitate, pe care le mai avem. Scăpați-le din ghearele celor ce le vor „privatizate” pe nimic, pentru interese meschine, individuale sau de grup, precum întreaga industrie și bogățiile subsolului României. Ne uităm, ascultăm, contemplăm și, deoarece nu înțelegem nimic, rămânem doar stupefiați cu întrebări ce vor rămâne veșnic retorice. Am expus câteva considerente, pentru a se înțelege ce se găsește în acest volum.

Toate cele de mai sus izvorăsc chiar așa, dar în mod gradat, pentru a nu-l înfiora pe cititor, prin datele supuse analizei. Volumele de până acum, în conexiunea lor, exprimă evoluția continuă, bună sau rea, a economiei țării noastre. Acest volum acordă atenție sporită efectelor pe care actualele crize (COVID-19, financiar-economică, energetică, alimentară etc.) le au asupra evoluției economiei naționale.

Chiar dacă acum este tratată cu o atenție mai redusă, mai ales de cei ce se pot identifica a fi făptuitorii „nerealizărilor”, cu timpul aceste studii vor fi de mare interes nu numai în New York, München, Londra, Quebec, Oxford, Illinois, Chicago, Harvard, Stanford, Pittsburgh etc., ci și în România, când se va dori a se înțelege ce s-a întâmplat de alunecăm în mod continuu într-o vale fără albie. Iată ce am gândit că ar fi util să exprim aceste aprecieri, nu pentru a stârni un interes suplimentar, ci pentru a prefigura ce rezultă din analiza bazată pe date certe.

Cei care vor identifica în cuprinsul cărții o structurare și pe tronsoane de timp vor înțelege că, fără a mă exprima explicit, îi las cititorului puterea de a „împărți responsabilitățile”, eu încă nu zic „vina”, în mod diferit, tuturor celor care au asigurat managementul economiei naționale. Am îndrăznit să pun în fața cititorului această lucrare plecând de la faptul că se împlinesc 22 de ani de studiu și muncă neîntreruptă, în care m-am ferit să fac etichetări, dar nu am ocolit adevărul, de cele mai multe ori, crud, al evoluției României.

Nu cu timiditate, ci cu atenție, am sugerat ceea ce trebuia sau trebuie făcut pentru a întoarce cursul devastator al evoluției social-economice. Cred că aceste volume, inclusiv acesta, pe care le-am produs și dat pe piață, vor fi probă atunci când „istoria”, dacă altcineva nu se încumetă, va judeca de ce am evoluat astfel și de ce am ajuns aici!

 

 

 

 

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...