Discuțiile despre modelele de dezvoltare a României ating deseori problema felului în care sunt impozitați cetățenii și firmele. Dezbaterile despre cota unică de impozitare și despre impozitul progresiv apar frecvent în spațiul public și în mediul academic, iar opiniile pro sau contra ale oamenilor politici, ale economiștilor, jurnaliștilor sau ale altor persoane publice au ajuns să fie relativ bine cunoscute. Opiniile celor care sunt supuși impozitării – ale cetățenilor, ale publicului larg – sunt foarte puțin cunoscute. Tendința oamenilor politici, a jurnaliștilor și a managerilor de a refuza să finanțeze cercetările sociologice – accelerată după criza din 2008-2009 – are la bază ideea că publicul nu se pricepe la nimic și nu trebuie consultat atunci când se iau decizii strategice. Absența sondajelor a pervertit sfera publică, definită de specialiști ca locul de întâlnire al opiniilor guvernanților, experților și guvernaților.
Știința informației – știința Societății informaționale
1. Necesitatea unei științe a societății informaționale
Orice știință – ca „ansamblu structurat de cunoștințe umane” – are un anumit caracter social determinat de condițiile istorice și socio-economice existente în etapa de dezvoltare a acesteia. Astfel, de exemplu, dezvoltarea fizicii s-a petrecut simultan și independent cu/ de apariția și consolidarea societății industriale.
După ceva timp, din fizică – de fapt o știință a naturii ca altele – s-au desprins și dezvoltat considerabil alte domenii științifice: chimia, biologia, biochimia etc. Aceste evoluții au avut loc pentru că, în secolul al XIX-lea, societatea industrială avea nevoie de o știință care să studieze proprietățile fizice ale obiectelor naturale precum și modurile în care acționează forțele naturii astfel încât să permită acestei societăți o mai bună exploatare a resurselor naturale. Această știință a fost și este fizica!
În mod similar, societatea postindustrială denumită societate informațională – actualmente deja edificată (în unele state dezvoltate), în curs de edificare (în statele în curs de dezvoltare) sau aflată încă în stadiul de proiect (în alte state) – are nevoie de o știință care să studieze proprietățile informației și procesele de construire a informației, de comunicare a informației și de utilizare a informației, deci de știința informației.
Se poate afirma deci că știința informației este și va fi știința societății informaționale, așa cum fizica a fost și este știința societății industriale, precursoare a societății informaționale. [1.], [2.], [3.]
