Ca în fiecare an, Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) a organizat la 23 noiembrie Ziua Economistului, derulată împreună cu Ziua Profesorului de Economie. La ediția actuală, comunitatea domeniului economic – din mediul de afaceri și din cel instituțional, din învățământul superior și preuniversitar, din cercetare – s-a reunit online, într-un eveniment care a permis conturarea unei imagini la zi în contextul crizei actuale și enunțarea unor repere de perspectivă, pe baza realității economice și a implicațiilor ei sociale.
În cadrul evenimentului au luat cuvântul prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române, președintele AGER, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din București, președintele Asociației Facultăților de Economie din România (AFER), prof. univ. dr. Constantin Mitruț, președintele Societății Române de Statistică (SRS).
În cuvântul adresat slujitorilor profesiei de economist în România, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman a evidențiat specificul situației prin care trecem, determinat de puternicul impact al COVID-19, manifestat prin pagube și pierderi economice și „efecte de o gravitate deosebită, irecuperabile, ca urmare a pierderii de mii de vieți omenești”. Profesorul Gheorghe Zaman a expus „câteva învățăminte cu caracter teoretico-metodologic și practic aplicative în ceea ce privește problemele și modificarea de paradigmă a modelului capitalist neoliberal actual al economiei de piață, aplicat cu diferențieri mai mari sau mai mici în marea majoritate a țărilor.
Ziua Economistului marchează deschiderea primului curs universitar de economie politică din spațiul românesc, susținut de Ion Ghica la 23 noiembrie/5 decembrie 1843 la Academia Mihăileană din Iași: „Despre importanța (însemnătatea) economiei politice”. Cursul a fost publicat la 27 februarie 1844 în „Foaie științifică și literară” (subtitlu al revistei „Propășirea”), nr. 8.
Decizia desemnării datei de 23 noiembrie ca Ziua Economistului a fost luată la al III-lea congres al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), aprilie 1997.
Cauzele care determină necesitatea acestei modificări, multe preexistente declanșării crizei COVID, dar amplificate și multiplicate de către aceasta, sunt următoarele:
- în pofida creșterii economice mai mari sau mai modeste în ultimii ani s-au intensificat polarizarea socială, sărăcia și decalajele economice, sociale și ambientale intra și interțări, cu alte cuvinte procesele de convergență au fost înlocuite de cele de divergență, ceea ce a stat la baza tensiunilor sociale, protestelor, crizelor, recesiunilor și a altor dezechilibre
- globalizarea considerată ca fenomen pozitiv, impusă obiectiv de progresul științific și tehnologic, generează o serie de fenomene negative, cu costuri economice și sociale foarte mari, între care migrația externă, hemoragia creierelor, migrația determinată de sărăcie, instabilitate economică, conflicte militare
- aplicarea unor tehnologii așa-zise disruptive, între care și G5, ale căror efecte asupra vieții încă sunt insuficient cunoscute
- criza de mediu, alimentară, șomajul generat de procesele de robotizare și automatizare mai ales la tânăra generație
- repartiția inegală a veniturilor din muncă și capital ca proporție din venitul național 40 și 60%
- polarizarea pieței muncii spre zone slab plătite a contribuit la creșterea ponderii salariilor mici, la fragilitatea veniturilor și salariilor
- deşi s-au îmbunătățit accesul și prețurile la produse supraofertate (electronice, produse electrocasnice, mobilă), în schimb au crescut prețurile la produsele de primă necesitate (locuințe, alimente de bază, educație, care au cea mai mare pondere în cheltuielile bugetelor de familie). Aceasta a condus la o capacitate scăzută de acumulare și de investiții
- s-a redus ritmul de creștere a productivității muncii și eficienței
- declinul investițiilor în bunuri publice și diminuarea rolului instituțiilor publice, parteneriatul public-privat se află la cote minime”.
Ca remedii posibile, în plan teoretico-metodologic, președintele AGER a enumerat: „DD pentru toți, incluziunea socială, investiții în sănătate și educație; redistribuirea veniturilor și salariul minim garantat; mobilul corporațiilor nu trebuie să-l reprezinte exclusiv profitul (cum declara Milton Friedman), ci crearea de valoare at large care include și responsabilitatea socială a corporațiilor stimulente de natură social culturale”; în plan practic aplicativ: „intensificarea schemelor de parteneriat public-privat fără a contrapune sectorul public celui privat; creșterea rolului statului-națiune, lume multipolară, nu monopolară (Liga națiunilor, 1945 – 53 state-națiune, 2020 – 193 state); investiții în CDI, mediu – eficiență ca factor de ieşire din criză; digitalizare, reziliență, redresare”.
