Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) a lansat lucrarea de cercetare „Carta Albă a IMM-urilor din România, ediţia cu numărul 20.
În calitate de coordonator al tuturor edițiilor de până acum, prof. univ. dr. emerit Ovidiu Nicolescu, președintele de onoare al CNIPMMR, a făcut o prezentarea a lucrării, evidențiind că „reprezintă cea mai aprofundată analiză a sectorului IMM din România, ce prezintă situația de ansamblu a mediului de afaceri în anii 2021 și 2022, dificultățile cu care se confruntă IMM-urile, nevoile și sursele lor de finanțare, modalitatea în care inovează, intenția de accesare de fonduri nerambursabile sau criteriile de care țin cont în alegerea partenerului de business, constituind baza pentru propuneri de strategii cu privire la viitoarele direcţii de susţinere şi dezvoltare ale mediului de afaceri românesc”.
Florin Jianu, președinte CNIPMMR, a subliniat: „Carta Albă a IMM-urilor din România reprezintă o analiză fanion nu numai pentru mediul de afaceri și România, ea fiind folosită de instituțiile internationale atunci când fundamentează propunerile pentru România. Doresc să fac o serie de recomandări specifice pentru anul 2022:
ENERGIE: trebuie să identificăm măsuri care să susțină consumul IMM-urilor și, de asemenea, cele 13mld. de euro din cadrul Fondului de modernizare trebuie utilizate
POLITICA FISCALĂ: restatutăm principiul ca solidaritatea să fie de la mare la mic și să continuăm politicile publice în care să fim solidari cu toții și nemodificarea codului fiscal în anul 2023
PNRR: trebuie rediscutat PNRR în acest moment dificil pentru societate, instrumentele incluse în acesta nu sunt conforme cu nevoile și necesitățile din societate
SALARIUL MINIM: CNIPMMR sustine cresterea salariului minim la 3000 lei cu următoarele condiții: Menținerea valorii contribuțiilor/taxelor la nivelul din prezent și aplicarea din 1 mai 2023
AGENȚIA ROMÂNĂ PENTRU INVESTIȚII STRĂINE ȘI PROMOVAREA EXPORTURILOR: dezvoltarea agenției în parteneriat public-privat.”
În sinteză, lucrarea evidențiază: „Principalele evoluţii contextuale cu influenţă negativă asupra activităţii IMM-urilor – 68,32% situația economică mondială, 59,39% insuficienta capacitate a guvernului, parlamentului etc. de a gestiona problemele economice, 57,12% predictibilitatea redusă a mediului de afaceri 52,82% birocrația excesivă, 44,90% pandemia Coronavirus; inflația (45,82%), incertitudinile evoluțiilor viitoare (43,36%), birocrația (40,90%), calitatea slabă a infrastructurii (33,43%), concurența neloială (33,33%), corupția (32,06%), creșterea nivelului cheltuielilor salariale (31,76%), fiscalitatea excesivă (31,56%) sunt principalele dificultăţi în activitatea IMM-urilor; 21,02% din organizaţii au estimat că evoluția mediului de afaceri va fi favorabilă dezvoltării business-urilor lor; 28,08% dintre aceştia nu intenţionează să acceseze fondurile structurale în 2022; 40,00% dintre IMM-uri se vor autofinanța în anul 2022.”
Pe marginea lucrării și a informațiilor pe care le prezintă, au susținut expuneri Marcel Ciolacu – președintele Camerei Deputaților, Adrian Câciu – ministrul finanțelor, Stelian Bujduveanu – viceprimar general al municipiului București, Dumitru Nancu – director general al FNGCIMM, Bogdan Cernescu – director Corporate Coverage BCR, Manuel Fernandez Amezaga – CEO Sodexo, Dana Baciu – director Persoane Juridice Groupama Asigurări.
Conform concluziilor studiului național organizat de Insights PulseZ, tinerii generației Z sunt cu adevărat interesați să își pornească o afacere. 1 din 2 tineri la nivel național sunt interesați de antreprenoriat
Principalele bariere cu care se confruntă tinerii ce vor să pornească o afacere sunt reprezentate de: lipsa resurselor financiare (78%), lipsa cunoștințelor concrete în gestionarea unei afaceri (66%) și lipsa mentoratului (64%). Mai mult de două treimi din respondeții studiului susțin că au nevoie de ajutor pentru a putea începe un business. În acest context, Romanian Business Leaders propune o soluție care vine în ajutorul Generației Z prin dezvoltarea comunității “Tinerii în Arenă”. Conform aceluiași studiu Insights PulseZ, jumătate din respondenți sunt optimiști, simțindu-se motivați și nerăbdători să înceapă o afacere. 55% dintre tineri își doresc să se inconjoare de alți antreprenori pentru a fi motivați să își înceapă business-ul.
“Suntem fericiți să susținem viitorii antreprenori ce intră în programul Tinerii în Arenă și să îi pregătim pentru adevăratele provocări ale antreprenoriatului. Dorința noastră este să le oferim tinerilor cu vârste între 16 și 24 de ani accesul la informații despre antreprenoriat și să îi ghidăm către acțiunile reale pe care le pot face pentru a aduce ideile lor la realitate. Visele Generației Z trebuie să fie susținute prin informații, mentorat și oportunități tangibile și acționabile. Astfel, oferim participanților beneficii prin care să își poată crea și pune în practică planurile de business, perspectivele și așteptările. Programul prevede sesiuni de networking și de mentorat pentru tineri, unde aceștia pot interacționa cu antreprenori de succes și pot discuta despre ideile de business, nevoile și dorințele lor. Tinerii în Arenă reprezintă un hub de dezvoltare a noii generații”, a declarat Alin-Claudiu Apostu, Project Manager pentru Insights și Vreau să fiu Antreprenor.
Nevoia de mentorat este foarte importantă pentru tineri. Programul Tinerii în Arenă, aflat la a 4-a ediție, poate fi răspunsul.
Programul Tinerii în Arenă încercă să elimine barierele cu care se confruntă noii antreprenori și oferă un program de mentorat în care sunt implicați antreprenori de succes, din diverse domenii, care investesc resurse în dezvoltarea și susținerea tinerilor. Procesul de aplicare prevede completarea unui formular pe platforma de înscriere Vreau să fiu Antreprenor (https://vsfa.ro/arena) ce cuprinde o prezentare grafică a ideii de afacere și un videoclip de prezentare de maxim 90 de secunde. Înscrierile în program sunt acceptate până în 9 octombrie.
Tinerii care au participat la edițiile precedente se bucură de succes datorită eforturilor proprii și implicării atente și focusate ale organizatorilor Vreau să fiu Antreprenor, cât și ale antreprenorilor parteneri în program. Un astfel de start-up care ajunge să se extindă la nivel național este CityPack – o aplicație lansată anul precedent de cofondatorii start-up-ului, Andrei Cruceru și Eduard Diaconu.
Platforma se bucură în acest moment de un succes la nivel național, inițial fiind lansată la Râmnicu Vâlcea, fiind implementată și în București și clasându-se recent pe locul 7 în topul celor mai descărcate aplicații din România. Asemenea echipei CityPack sunt și alți antreprenori tineri care au pornit după Tinerii în Arenă și au reușit să vândă produsele și serviciile lor la nivel național și internațional.
Pentru înscrierea în programul Tinerii în Arenă accesați link-ul de acces: https://vsfa.ro/arena/.
Tinerii în Arenă este un concept marca Vreau să fiu Antreprenor și Insights, un proiect Romanian Business Leaders. Studiul Insights PulseZ este un studiu realizat anual de către Vreau să fiu Antreprenor & Insights cu scopul de a afla ce vor, ce fac și cum gândesc reprezentanții generației Z.
Parteneri media: HotNews, AGERPRES, Curs de Guvernare, IQads, Revista Cariere, Adservio, Jurnalul de Afaceri, New Money, Economistul, România Durabilă, Club Economic. Partener pe partea de comunicare este First PR Agency, iar pentru monitorizarea presei: Klarmedia.
„Vreau să fiu Antreprenor” (VSFA) este un program național, lansat în 2013, parte a organizației Romanian Business Leaders (RBL), care promovează gândirea și acțiunea antreprenorială în rândul tinerilor din România.
BusinessMark invită specialiștii de resurse umane la prima ediție HR Vibes ce va avea loc la Hotel Ramada din Oradea, pe 7 octombrie 2022. În cadrul acestei conferințe, ce se va desfășura în format hibrid, privim cu atenție la provocările cu care organizațiile se confruntă post-pandemie și la modul în care departamentele de HR au reușit să transforme obstacolele în oportunități de dezvoltare.
La Oradea HR Vibes, discutăm despre digitalizarea departamentului de resurse umane ca instrument esențial în transformarea organizațiilor, acordând, totodată, o atenție sporită culturii organizaționale în contextul noilor modele de lucru hibrid. În acest context, vom discuta și despre abilitățile pe care trebuie să le dobândească liderii organizațiilor și managerii departamentelor pentru a depăși cu brio situațiile de impas generate de munca remote, dar și despre fenomene globale ce afectează piața muncii, precum The Great Resignation și Silent Quitting. Cu acest prilej, vom analiza nevoile angajaților din România și felul în care acestea se reflectă la nivel generațional, cu accent pe strategiile pe care le pot aborda organizațiile pentru a reține talente și a atrage noi candidați.
Evenimentul va cuprinde sesiuni de prezentări și un panel de dezbatere, la care îi vom avea alături de noi pe:
SPECIAL GUEST: Victoria Bacon, Senior Global Talent & Culture Manager, SilverRail
Minola Jac, Group Change and Organization Development Lead, Syngenta Group (Basel, Elveția)
Cezar Cârligeanu, Head of Sales, OLX România, Bulgaria și Portugalia
Alexandra Draghiciu, HR Director, Celestica
Alexandru Ungureanu, Implementation Team Leader Charisma HCM, TotalSoft
Diana Năstase, HR Director, FLEX
Mugur Tolici, HR Director, BNR
Codruț Nicolau, Director General, Edenred România şi Benefit Systems
Claudia Vidican, Human Resources Manager, iwis mobility systems
Aurelian Chitez, Director of Sales, Romanian Software
Liana Precup, Human Resources Manager, EVOZON
George Dragne, Business Growth Manager, SanoPass
Anca Becherescu, People Operations Manager, Tremend
Daniel Adumitrachioaiei, Director Resurse Umane, TeraPlast Grup
Daciana Trifa, HR Manager, SMA Metalltechnik RO
Loredana Suiugan, HR Director, PGS Sofa & CO
Bogdan Băbălău-Maghiar, Fondator, Action Mind
Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark (Moderator eveniment)
Punem la dispoziție trei tipuri de bilete: in person, online și on demand. Mai multe detalii despre agendă și tematică aici sau la adresa office@business-mark.ro.
HR Vibes este un proiect care își propune să construiască și consolideze comunități locale de profesioniști în resurse umane, fiind vizați: HR Managers & HR Directors, HR Business Partners, Talent & Acquisition Managers, Employer Branding Managers, HR & PR Specialists, Recruitment Managers, Hiring Managers, Internal & External Communication Managers, Consultanți HR, PR & employer branding, Directori generali, Team Leaderi. Proiectul HR Vibes a mai avut în 2022 ediții la Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu și Brașov.
Un proiect: BusinessMark Parteneri: OLX – Locuri de Muncă, TotalSoft, ROMANIAN SOFTWARE, SanoPass, Benefit – o companie Edenred Eveniment susținut de: Camera de Comerț Bilaterală Eleno-Română și Asociatia Firmelor Bihorene Suport tehnic asigurat de: SCS – Schinkel Conferințe Soluții
Parteneri media: Spot Media, IQAds, SMARK, Ziarul Bursa, Portal HR, Social Media România, Revista de HR, Debizz, MATEK, Jurnalul de Afaceri, Administrație.ro, Global Manager, Events Online, Revista Piața, Transilvania Business, BEROCC, Top Business, BusinessVoice, Spatiul Construit, Digital Business, Ziarul 21, PR Wave, Antreprenor în România, Club Economic, Economistul, Bănățeanul, Express de Banat, Arad24.net, All About Jobs, Angajatorulmeu.ro, România Durabilă
Iată cum a fost cea de-a X-a ediție a Supply Chain & Logistics Forum 2022
Pe 30 septembrie 2022, BusinessMark a organizat cu succes la București cea de-a X-a ediție a Supply Chain & Logistics Forum & Expo, eveniment dedicat specialiștilor din logistică.
Am avut alături de noi 10 specialiști din domeniu, alături de care am analizat provocările cu care se confruntă lanțurile de aprovizionare post-pandemie și ca urmare a crizei containerelor, creșterii prețurilor pentru materiile prime, inflației și a războiului din regiune.
Vă invităm să descoperiți punctele cheie ale evenimentului, ce a inclus sesiuni de prezentări și un panel. Cei care nu au ajuns la eveniment pot solicita înregistrarea conferinței pe site-ul BusinessMark, în secțiunea On Demand.
Bogdan Cheța, Director Supply Chain, Sphera Franchise Group (KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery și Taco Bell) a deschis prima sesiune a conferinței, vorbind despre necesitatea construirii o relație bazată pe încredere cu furnizorii.
„În fiecare companie sunt proiecte de reducere a costurilor, de optimizări, de studiere a variantelor alternative de aprovizionare, dar nu întotdeauna aduc rezultat. Mă aflu în fața dvs. pentru a discuta despre ce putem facem în plus – mai devreme sau mai târziu ne lovim de problema costurilor crescute și de rentabilitate. Sunt de părere că partea de calitate, de siguranță alimentară, de experiență a clientului nu poate fi pusă în pericol. Furnizorii vin și spun că a crescut materia primă și vin cu creșteri foarte mari. În 2022, avem o piață a ofertei mai mult ca o piață a cererii. Însă având în vedere că oferta e inelastică, trebuie să vedem ce putem prinde în preț și ce nu. Contează valoarea parteneriatului cu furnizorii: mulți dintre furnizori răspund și sunt alături de tine, dacă ai avut o relație bună cu ei – se vede investiția în timp și lucrurile făcute bine.
Dacă avem contracte mai vechi de 2020, trebuie să ne uităm în piață. 2020 și 2021 au fost atât de grei, încât este nevoie să ne uităm în piață. Ai nevoie de o echipă puternică, dar este singura soluție. În Supply Chain, întotdeauna ne gândim cum să ajungem mai repede la client. Trebuie să gândim diferit față de tot ce știam până acum și să avem curajul să punem la îndoială lucrurile care păreau sfinte, scrise în ADN-ul companiei. În momentul în care se desfășoară un studiu de piață, afli niște informații valoroase de la client și găsite căi de optimizare.
Nu e o pierdere de valoare a învăța furnizorul să lucreze eficient. Contează și metoda în care lucrezi cu furnizorul. Noi le-am pus întrebarea: «Ce trebuie să facem pentru a beneficia de un cost mai mic?» A doua întrebare este: «Ce vă ajută pe voi intern ca să ne dați un preț mai mic?» Clientul poate avea o eficiență internă pe care să o împartă cu tine. O altă întrebare este: «Care parte din serviciu/produs o putem face noi mai bine și care parte o puteți face voi mai bine?»”, a spus el.
Laura Simion, Logistics Director, Flanco Romania, care a atras atenția asupra unul alt element important: implicațiile unei experiențe negative a clientului asupra business-ului.
„În afară că își dorește un produs și verifică prețurile pe diverse site-uri, clientul se uită și la condițiile de livrare, nu doar la produs și la preț. 55% dintre consumatori doresc să caute un produs online și să verifice ce este disponibil în stocul magazinelor locale. 49% dintre consumatorii europeni se uită la condițiile de livrare. Clienții își doresc să fie primii care au un gadget și, eventual, să îl ia și la un preț bun. Se uită la cine îl pune cel mai repede în piață și îi face disponibil produsul din gama pe care și-o dorește.
În momentul în care clientul a avut o experiență negativă, o parte dintre ei își schimbă retailerul. Din cei 8% cu experiențe negative, 36% schimbă retailerul, 59% fac reclamație – dacă nu ne corectăm activitățile și nu le îmbunătățim, tot împotriva noastră se întoarce. 6% dintre ei postează pe social media și nu doar că e vorba despre acel moment, ci despre brand – nu e suficient că l-ai pierdut, dar pierzi și alți clienți, pentru că review-urile contează. Așa că trebuie să fim atenți la ce e important pentru client. Cei trei factori decizionali pentru a cumpărat sunt viteza, costul livrării, cât și conveniența livrării”, a subliniat ea.
În continuare, Cosmin Băroiu, General Manager, Mantis România, a prezentat soluția prin care unul din cei mai mari lideri globali din e-commerce a reușit să își eficientizeze procesele, pentru a răspunde cu promptitudine solicitărilor clienților.
„Am vrut să prezentăm acest proiect, pentru că succesul lui vine din crearea unor fluxuri sănătoase. Am fi putut să punem mai mulți oameni în picking, dar privind de sus, blocam packing-ul și sorting-ul. S-a creat o cadență și un trafic controlat care dă fluiditate și elimină blocajele. Un aspect interesant e că acest proiect a început în februarie 2021 și s-a terminat la final de august 2021 – 6-7 luni a durat implementarea, timp în care s-a construit fulfillment center-ul.
Este un sistem care oferă suport decizional pentru companiile care trebuie să ia decizii ținând cont de foarte multe criterii. Acum lucrăm la adăugarea de automatizări accesibile, precum: «Cum putem crește productivitatea în sorting?» sau alte aplicabilități de tehnologii, cum ar fi un operator să poată lucra cu ochelari care să îi ofere suport în activitate, dar și aplicabilități de lumină”, a spus el.
Un proiect de transformare a Supply Chain trebuie să înceapă prin acordarea de atenție oamenilor din companie”, a punctat Daniel Enache, Supply Chain Global Access Range Manager, Dacia.
„Noi ne-am dat seama că zona de oameni ar fi o provocare importantă în perioada asta – și prin prisma faptului că în zona de automotive avem nevoie de anumite competențe. Ne-am dat seama că modificările ce apar în contextul de business sunt, majoritatea, ireversibile, iar viteza cu care transformările se operează este foarte mare.
Transformarea pe care noi, ca organizație, trebuie să o facem de unde va veni? Din exterior sau din interior? Pentru noi, pentru a crea valoare pentru client, cel mai benefic ar fi ca aceasta să vină din interior; de aceea am lansat un proiect de transformare a Supply Chain, pentru a ne putea descurca în perioada următoare.
S-au făcut multe workshop-uri, oamenii au venit și au vorbit despre dificultățile unor procese, care sunt procesele ce ar putea fi digitalizate. Tot acești oameni au venit cu idei și cu propuneri de soluții. Am dezvoltat acțiuni de tip coaching, pentru că oamenii au simțit nevoia să fie ajutați, au fost acțiuni între departamente. Am realizat că trebuie să luăm mai repede deciziile, să fim mai curajoși. Am lucrat foarte mult pe zona de comunicare – pentru că o informație comunicată greșit poate avea efecte în interiorul organizației.
Zona de automotive a fost puternic afectată de criza de componente, însă rezultatele din ultimul an și jumătate sunt extraordinar de bune, am reușit să dăm valoare către clienții noștri”, a spus el.
De aceeași părere este și Mirela Scărlătescu, COO, Druckfarben Romania, care a încheiat prima sesiune: „Nu construim un business. Construim oameni, care construiesc business-ul. Dacă avem oamenii potriviți, ulterior putem face procese și ne putem gândi la instrumentele prin care ne putem atinge obiectivele. Mă uit la Supply Chain din ultimii 7-8 ani ca la un business de sine stătător, în care cea mai importantă componentă sunt oamenii: cum îi alegem, cum, îi motivăm, cum îi dezvoltăm?
Dacă nu ne uităm la aceste aspecte, următoarele etape sunt foarte greu de implementat și nu vom putea face procesele. E mai bine să alegem foarte bine de prima oară și apoi să depunem toate eforturile pentru ca angajații să rămână cu noi. În echipele noastre avem generația X, millennials și în curând vom avea și angajați din generația Z. Fiecare generație are alte obiective, alte instrumente pentru a fi motivată – noi, ca manageri, trebuie să avem grijă să îi motivăm diferențiat atât pe generații, cât și de la om la om. Prin prisma pandemiei, am început să știm foarte multe despre oamenii noștri.
Lucrul de acasă a adus foarte multe provocări – cum motivezi omul fără să devii un fel de Big Brother? Vom avea work from home pentru mulți ani. O să vă atrag atenția asupra piramidei Maslow – de multe ori, nu știm cum să motivăm oamenii. Trebuie să ne întrebăm ce nevoi are un om? Dacă avem probleme cu oamenii, să revizităm piramida. Nu cumva noi încercăm să le asigurăm niște nevoi superioare, când el nu le are pe cele de bază asigurate?
Deja se discută că ne vom schimba complet cariera la 40 de ani – se schimbă carierele, vom fi nevoiți să facem alte lucruri. Situația de pandemie cred că ne-a schimbat ca lideri, ca manageri, cât și pe oamenii noștri. Nu trebuie să interferăm cu lucrurile personale ale angajatului, dar un om nefericit, cu probleme personale, nu va performa”, a explicat ea.
Supply Chain & Logistics Forum a continuat cu un invitat special: Roman Rylyk, Supply Chain Operations Director, Board member Sub Sahara Africa Executive Committee, Henkel, care a vorbit despre capacitatea organizațiilor de a depăși obstacolele.
„Dacă vorbim despre reziliența în Supply Chain, aceasta are legătură cu capacitatea de a depăși obstacolele și de ne recupera, la nivel de business. Să privim spre elemente importante, precum reziliența în fața obstacolelor și capacitatea de recuperare. Dacă ar fi să facem o analogie cu corpul uman, ai nevoie de suport pentru o recuperare rapidă atunci când ai o infecție în organism. La început, te poți axa pe evitarea factorilor disruptivi. Reziliența reprezintă o etapă în care organizația dobândește agilitatea și flexibilitatea de a răspunde provocărilor.
Trebuie să ne întrebăm și dacă organizația noastră este pregătită să facă față momentelor de impas? O organizație matură trebuie să fie conștientă de riscuri, să își informeze echipele cu privire la acestea. Fiecare membru al echipei trebuie să își înțeleagă rolul și ce decizii trebuie să ia în cazul unor situații neprevăzute. Fiecare organizație deține niște cunoștințe privind riscurile și, de aceea, este important să profităm de aceste informații în procesul de luare de decizii. Un rol important îl are și tehnologia – astfel că instrumentele de raportare ne pot fi utile în momente de risc”, a explicat el.
Ultima parte a evenimentului a fost dedicată unui panel de dezbatere moderat de Cosmin Băroiu, General Manager, Mantis România și Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, la care au participat: Claudia Badea (Cora România), Laura Simion (Flanco România), Sînziana Pardhan (P3 România), Raluca Radu (ANSWEAR România și MTH Digital) și Cristian Roșca (Macromex).
„Această criză pandemică a fost, pentru noi toți, un exercițiu de adaptare la noile nevoi din piață. Cu o agilitate foarte, foarte mare, am reușit să ne adaptăm într-un timp scurt. Proiectele s-au văzut de la începutul pandemiei și continuă. Noi lucram la un nou website înainte de debutul pandemiei, însă ne-a ajutat foarte mult să știm ce își dorește clientul și cum ne putem adapta la nevoile lor.
În pandemie, am luat mai multe decizii importante pe zona de e-commerce, precum implementarea unui warehouse management system. Am setat o prioritate a unor proiecte pe termen scurt, mediu și lung, astfel încât le continuăm și pe anii viitori. Este foarte importantă setarea priorităților și comunicarea cu celelalte departamente din cadrul companiei. Decizia de a implementa acest proiect s-a conturat din strategia de e-commerce, însă pe măsură ce am început să analizăm am realizat că e la fel de important și în hypermarket, pentru că eficientizează toate procesele”, a explicat Claudia Badea, Ecommerce and Crosschannel Director, Cora România.
Despre importanța comunicării a vorbit și Laura Simion, Logistics Director, Flanco România: „Cred că cele mai importante sunt planificările realiste, comunicările interne, între departamente, dar și externe, cu furnizorii – acestea sunt esențiale. Nu poți să faci investiții și implementări fără să îți chemi la masa discuțiilor toți partenerii.
Trebuie să ne întrebăm și ce facem pentru viitor? Te apuci să faci schimbări și implementări, însă când vorbim despre digitalizare, România este o țară cu zeci de hârtiuțe. Noi am început un proces de a scoate toate hârtiile din magazine, lucru care are impact asupra tuturor proceselor pe care noi le făceam în magazine. Toți au trebuit să își refacă procesele, astfel încât să respectăm și legislația. Acum o lună am trecut la implementarea primelor etichete electronice – toți facem campanii, toți modificăm prețurile la un moment dat, astfel că trebuie să treci la digitalizare.”
Sînziana Pardhan, Managing Director, P3 România, a vorbit despre eficientizarea lanțului logistic și despre implicațiile pe care le are last mile delivery.
„Noi am realizat că singura constantă este schimbarea. A fost pandemie, acum avem o situație geopolitică specială și nu știm ce schimbări vor mai apărea. Prin natura lor, lucrurile se schimbă și nu poți avea rețete aplicabile pentru orice situație. Din punctul nostru de vedere, pandemia a avut un impact pozitiv, pentru că a adus nevoia de noi spații de depozitare pentru companii. Pentru noi, imediat în momentul în care a venit pandemia, poate toți ceilalți își opreau activitatea, în timp ce, în parcul nostru, nivelul de activitate a crescut la nivelul de la Black Friday. Flexibilitatea mentală este foarte importantă (…).
În calitate de dezvoltatori, putem aduce valoare în lanțul logistic astfel încât să venim în întâmpinarea cerințelor consumatorului final, dar aducem un impact și în reducerea costurilor. În 2019, am evaluat impactul unui depozit de last mile, rezultatele fiind pozitive din perspectiva costurilor. Transportul are un impact de peste 50% în acest last mile delivery. Are sens să plătești puțin mai mult pe depozitare, pentru că salvezi foarte mult la costurile de transport. La o reducere cu 10km a distanței către consumatorul final, deci o apropiere de metropolă, impactul în costuri este de 1 milion de euro la un depozit de dimensiuni medii. Noi dezvoltăm activ depozitele din interiorul orașelor, segment foarte dezvoltat în vestul Europei. În România este încă în fașă, dar am făcut deja primii pași în acest sens”, a spus ea.
La rândul său, Raluca Radu, Country Manager, Answear; Fondator și Managing Partner, MTH Digital, a punctat că organizația pe care o reprezintă are ca prioritate îmbunătățirea proceselor: „Am ajuns la un e-commerce reprezentând 10% din totalul de retail, dar este mult loc de creștere. Consumatorii sunt obișnuiți să comande și online, dar și offline, și există o sinergie între cele două canale. Și pentru noi pandemia a venit cu provocări pe lanțul logistic.
Când vine vorba de așteptările clientului, studiile arată că așteptările clienților au crescut – aceștia se așteaptă să au opțiuni de livrare în aceeași și sau a doua zi. Aici mi se pare că există un avantaj al retailerilor locali – vin jucători din Polonia, Cehia, Germania în piață, iar interesant e că acești jucători nu au cum să ofere livrare în mai puțin de 3 zile și, cu toate acestea, se găsesc în top. Pentru retailerii internaționali, o prioritate va fi îmbunătățirea proceselor – și noi luăm în calcul îmbunătățirea opțiunilor pentru last mile delivery.”
În tot acest proces, nu trebuie minimizat impactul pe care îl au oamenii, a amintit Cristian Roșca, Supply Chain Director, Macromex: „Pandemia ne-a învățat că oamenii contează extraordinar de mult. Am văzut situațiile în care am fost puși, când oamenii nu puteau veni la lucru, când magazinele erau parțial închise. Am învățat să fim mai deschiși, să fim mai curajoși în ceea ce privește modul în care luăm decizii și să căutăm soluții continuu (…).
Astăzi, Macromex are două platforme de e-commerce, unul dedicat canalului de retail și celălalt pentru HoReCa. Acestea oferă posibilitatea pentru clienții noștri să își facă inclusiv un calcul de rentabilitate pe soluția aleasă, dând mult mai mult timp oamenilor de vânzări să acționeze ca niște consultanți, ci nu ca niște cititori de oferte (…). Dacă te duci în orice depozit logistic de food vei găsi oameni care se chinuie să destocheze. În ciuda șocurilor la care suntem expuși și a tentației de a lua poziții rapide și radicale, cred că pandemia ne-a învățat să fim mai analitici, mai precauți, să privim altfel stocurile. Ne-a învățat și să luăm poziții scurte, să urmărim piața cu o frecvență mai mare, să dialogăm mai mult cu furnizorii noștri, dar și cu colegii din alte departamente, pentru că doar așa putem ajunge la o poziție corectă în ceea ce privește stocurile.”
La cea de-a zecea ediție a „Supply Chain & Logistics Forum” au participat aproape 200 de persoane, atât la Radisson Blu Hotel, cât și virtual, pe platforma MyConnector.
Evenimentul a fost organizat de: BusinessMark
Partenerii evenimentului au fost: Mantis România, P3 România
Evenimentul a beneficiat de susținerea: ARILOG, BEROCC
Suport tehnic a fost asigurat de: SCS – Schinkel Conferințe SoluțiiPartenerii media ai evenimentului au fost: spotmedia.ro, Ziarul Bursa, Debizz Magazine, MATEK, Jurnalul de Afaceri, Administrație.ro, Global Manager, Events Online, Revista Piața, Transilvania Business, Top Business, SpațiulConstruit.ro, Digital Business, Ziarul 21, Antreprenor în România, Club Economic, Economistul, AngajatorulMeu.ro, PRwave, România Durabilă, Business Voic
Începută deja la nivelul multor țări europene, tranziția energetică face încă pași timizi în România. Pentru ca țara noastră să ajungă la un nivel ridicat de securitate energetică este necesar un grad mai mare de acceptabilitate atât din partea autorităților cât și a societății civile în ceea ce privește noile tehnologii. În această situație se află hidrogenul, alături de diferite surse de energie regenerabilă sau alte tehnologii noi precum SMR-urile.
„În ultima perioadă am constatat în România o chestiune care pe mine m-a îngrijorat – renunțăm foarte ușor la tradiții pe seama greutății continuării lor și suntem în același timp foarte reticenți în ceea ce privește noutatea, o abordare pierzătoare care poate sa ne elimine ca națiune. Am lansat proiectul „România Tradițională cu Energie Curată” cu o aplicație practică – instalarea în aceasta vară în Masivul Căpățânii de sisteme de producere a energiei electrice pentru a vedea dacă într-o zona tradițională precum cea a păstoritului putem veni cu o tehnologie nouă care să creeze cadrul necesar pentru continuarea tradițiilor”, a declarat Dumitru Chisaliță, Președintele Asociației Energia Inteligentă.
Situația la nivel european creată prin limitarea unei resurse care era dominantă în Europa, prin țintele de decarbonatare, prin situația creată de războiul din Ucraina sau de fenomenul de criminalitate energetică apărută săptămâna trecută în Europa, trebuie sa tragă un puternic semnal de alarmă asupra nevoii de a accepta noile tehnologii și de a găsi alternative la resursele clasice pentru a rezolva criza energetică actuală și pentru a preveni apariția unor crize viitoare.
„În acest context hidrogenul are un loc foarte bine definit, in ceea ce eu consider că trebuie să fie mixul energetic securitar. Ne-am culcat pe o ureche crezând că cu soare și vânt vom rezolva toate problemele energetice. Criza energetică ne-a demonstrat însă ca nu sunt suficiente chiar dacă sunt necesare și pot fi doar parte dintr-un mix energetic securitar.
Comisia Europeană a plusat si a discutat deja despre o bancă a hidrogenului în Europa. La nivel european lucrurile merg înainte cu pași rapizi, în timp ce în România nu au apărut schimbări semnificative în domeniu. În Parlamentul României a fost redeschisă dezbaterea privind cadrul legislativ care sa includă și hidrogenul și se așteaptă finalizarea strategiei pe hidrogen până la sfârșitul acestui an, a declarat Ioan Iordache, Director Executiv, Asociația pentru Energia Hidrogenului din România.
„În România nu s-a schimbat nimic în afară de inițiativele noastre ca ONG-uri care putem doar să milităm, să susținem, să promovăm și sa accelerăm conștientizarea faptului că hidrogenul este parte din sistemul energetic. Exista o industrie în România care trebuie să se reprofileze spre hidrogen ca vector energetic, exista o industrie a hidrogenului în România care va trebui sa asimileze cantități importante de hidrogen produs fără emisii de CO2. Până acum nu s-a văzut nici primul euro cheltuit din acele milioane propuse pentru hidrogen verde ceea ce ne face sa stăm pe loc în comparație cu alte țări care deja au strategii pe hidrogen de câțiva ani, care deja au proiecte naționale care susțin trecerea hidrogenului de la teorie la practică, de la proiecte mici demonstrative din cercetare la industria reală”, a adăugat Ioan Iordache.
Economia hidrogenului a început în urma cu câțiva ani, chiar înainte de primul val de regenerabile, iar la acea vreme preocuparea a constat în cum poate stoca energia. Cu timpul, hidrogenul a intrat în partea de energie a industriei, cunoscând dezvoltarea de la un produs chimic la unul folosit în energie. În acest moment se află în etapa în care a devenit un fluid energetic care cunoaște câteva direcții clare de dezvoltare pentru compania OMV Petrom: de înlocuire a cererii actuale, de mobilitate, industrială și de decarbonizare a gazelor naturale, ne explică Iulian Vesca, Regulatory Affairs – Energy & Climate Change at OMV Petrom.
„Noi ca și companie ne concentrăm pe hidrogenul produs cu ajutorul gazelor naturale si pe care nu îl vedem doar ca pe un fluid de tranziție energetică dar și ca pe un facilitator. Am auzit cu toții cum combustibilii fosili vor finanța combustibilii regenerabili, așadar spre acest lucru ne îndreptăm. Din acest punct de vedere gazele naturale vor juca un rol central”, a declarat Iulian Vesca.
Compania OMV Petrom se concentrează pe producerea de hidrogen albastru, obținut prin reformarea metanului care utilizează aburii sau vaporii, ce trebuie combinat cu captarea carbonului, dar și a așa numitului hidrogen turcoaz produs prin piroliza metanului. Exista o serie de studii și inițiative de cercetare în lume, câteva dintre ele aflându-se la un stadiu de maturitate, concentrate pe piroliza metanului ce reprezentă una din tehnologiile ce permit chiar o mai bună captare a carbonului decât în cazul producerii de hidrogen albastru. Bineînțeles există provocări, lucruri care încă trebuie evaluate și analizate pentru a dezvolta pe mai departe aceasta tehnologie, atât din perspectiva tehnică, cât și a cadrului de reglementare, ne spune Iulian Vesca.
„Din perspectiva noastră atât hidrogenul albastru cât și cel turcoaz, ambele bazate pe gaze naturale, sunt esențiale pentru tranziția energetica din România. Evident, mixul va fi unul combinat, pe parte de hidrogen verde, albastru, turcoaz, poate chiar și roz având în vedere discuțiile recente la nivel guvernamental privind tehnologia nucleară”.
Din perspectiva disponibilității gazelor naturale, din fericire România beneficiază de această resursă, inclusiv prin prezența ei în zona Marii Negre. Astfel, România are potențialul de a deveni producătorul principal de gaze naturale din Uniunea Europeană.
Transgaz este în continuare preocupată de subiectul hidrogenului ca sursă de energie. Compania monitorizează în permanență studiile și analizele apărute la nivel național și internațional, cooperează cu organisme din Europa din acest domeniu, iar în cursul anului 2022 a aderat la EHB (European Hydrogene Backbone) având dreptul, în calitate de membru, să participe activ la această inițiativă dedicata hidrogenului și transportului de hidrogen la nivel european.
„Transgaz a demarat un proiect pilot pentru realizare unei instalații care să analizeze aspecte legate de amestecul de gaze naturale cu hidrogen.”
„În acest moment suntem la etapa de testare a instalației, colectăm date și le prelucrăm. Practic, instalația este funcțională la această data si o urmărim îndeaproape. Alocăm resurse importante pentru efectuarea testelor și adaptarea și îmbunătățirea instalației pe măsură ce efectuăm teste și apare necesitatea unor ajustări și modificări ale instalației, în special prin programul de cercetare al companiei Transgaz. În măsura în care identificăm zone unde putem aloca resurse bugetare, suntem dispuși și alocăm importanța cuvenită”, a declarat Ciprian Oniga, Director Direcția Proiecte Speciale și Suport Tehnic, Transgaz.
Cu o experiență de peste 60 de ani, Chimcomplex produce hidrogen din apa prin electroliza saramurii și aduce în chimie vectorul hidrogen împreună cu captarea de CO2. Producția anuală se ridică la 6000 de tone de hidrogen și reprezentă peste 99.9% din cantitatea de hidrogen produsă din apa în România. Eficientizarea folosirii resurselor (consumul specific de energie electrică alocat pentru hidrogenul produs din apă prin saramură este de aproape 45 de ori mai mic decât cel al fluxului de electroliză a apei directe) și reducerea emisiilor de carbon (recuperează CO2 pentru a fi folosit în asigurarea carbonului necesar în lanțul de produse și derivate chimice) sunt prioritare pentru companie, care face investiții constante pentru a putea produce hidrogen verde. Momentan însă, statul nu recompensează mecanismele funcționale deja care pot reduce emisiile de carbon prin înlocuirea parțială a gazului metan cu energia hidrogenului. Compania speră însă ca autoritățile să introducă în strategia națională suport financiar și pentru partea de chimizare a Hidrogenului.
„În momentul de față folosim deja hidrogenul în producția de energie, dar este doar o chestiune locală, fără nici un fel de bonusare. Faptul că nu emitem CO2 și folosim hidrogen verde pentru acest lucru nu se regăsește în nici o strategie la nivel național sau la nivelul Ministerului Mediului prin care efectiv un anumit bonus să fie acordat pentru un astfel de mecanism de reducere a emisiilor de CO2 prin înlocuirea parțială a gazului metan cu energia hidrogenului. De asemenea, apreciem ca și acolo unde captarea de CO2 este realizată și integrată în produse chimice utile, aceasta poate face subiectul unor susțineri financiare pentru că la momentul acesta costurile pentru astfel de proiecte nu sunt printre cele mai mici”, a declarat Dumitru Coman, Director Tehnic, Chimcomplex.
România se afla într-o poziție privilegiată în ceea ce privește resursele energetice. Principala problemă a țării noastre este ca nu știm să folosim aceste resurse într-un mod eficient, astfel încât să convertim cât mai mult din resursele energetice pe care le avem, în energie utilă folosită în zona industrial sau casnică este de părere Directorul Tehnic Chimcomplex.
„În primul rând trebuie sa apreciez și să felicit pe cine a avut inspirația să numească organizația dumneavoastră Asociația Energia Inteligentă pentru că până la urmă aici este cheia. Cea mai important resursă energetică este inteligența din energie. Noi o avem, însă trebuie să o punem într-un program național care sa permit efectiv și aplicarea unor astfel de strategii”, a concluzionat Dumitru Coman.
Ideea de a avea un concept inteligent al modului în care este produsă energie pe termen scurt și pe termen lung a fost discutată cu mulți ani în urmă. Exista chiar o analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă prin care se arată că energia utilă consumată în România produsă din toate formele de energie existente reprezentă maxim 30%, restul de 70% reprezentând diverse pierderi, randamente, consumuri inutile care se realizează în România.
Asociația Energia Inteligentă (AEI) este o organizație non-profit care reunește profesioniști din domeniul gazelor naturale, hidrogenului, energiei nucleare, energiei electrice și eficienței energetice. Membri săi militează pentru creșterea transparenței în piața de energie, un preț corect la gaze și electricitate și o bună informare a consumatorilor casnici și non-casnici de gaze și energie. AEI este și va rămâne un partener de dialog pentru toți participanții la piață, fie că sunt furnizori, producători, operatori, proiectanți, constructori, instituții, reglementatori, ministere, politicieni, angajați din sistem sau reprezentanți ai mass-media. Dumitru Chisăliță este Fondator și Președinte al Asociației Energia Inteligentă. A absolvit Facultatea de Inginerie, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu și a obținut diplome de masterat în „Valorificarea Gazelor Naturale” (2002) la aceeași universitate, „Managementul și marketingul petrolului” (2006) la Universitatea Petrol și Gaze Ploiești și „Modernizarea energetică a clădirilor” (2007) la Universitatea Transilvania din Brașov. Dumitru Chisăliță a obținut, în 2006, atestatul de Expert tehnic extra judiciar și consultant în domeniul petrol și gaze eliberat de Asociația Experților Europeni Agreați Paris, iar în 2007 obține atestatul de Auditor Energetic eliberat de ANRE. În anul 2009 a obținut atestatul de Auditor Energetic pentru Clădiri eliberat de MDRL și în 2010 atestatul de Expert tehnic judiciar în domeniul petrol și gaze în cadrul Ministerului Justiției. Are o experiență de peste 15 ani în poziții de management în cadrul unor companii din sectorul gazelor naturale și a fost consilier pentru doi foști miniștri responsabili de sectorul energetic, având o activitate profesională și academică de peste 27 de ani. În prezent este Șef de Lucrări la Universitatea de Construcții din Brașov, Catedra Instalații, membru al Societății Inginerilor de Petrol și Gaze (SIPG), membru al Asociației Inginerilor Instalatori din România (AIIR)
Prof. univ. dr. Andrei Dobrescu Prof. univ. dr. Irina Gabriela Rădulescu
Abstract
Cooperarea economică și comercială dintre Uniunea Europeană (UE) și China a fost până acest an într-o continuă ascensiune. Europenii și chinezii sunt interdependenți: UE absoarbe 15% din exporturile gigantului asiatic, care îl aprovizionează cu produse manufacturate și componente cruciale. China reprezintă 10% din exporturile celor 27, o piață cheie pentru industriașii europeni, în special pentru cei germani. Evenimentele din acest an: invazia Rusiei în Ucraina, criza Taiwanului, presiunile SUA asupra UE pentru limitarea relațiilor comerciale cu China, ca și o serie de obstacole de natură comercială, ar putea influența evoluția schimburilor comerciale reciproce.
China a depășit SUA pentru a deveni cel mai important partener comercial al UE în 2021, volumul comerțului bilateral atingând maxime record. Anul trecut, UE a devenit, de asemenea, al doilea cel mai mare partener comercial al Chinei, iar după primele patru luni ale anului 2022 a depășit ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est).
În 2021, comerțul bilateral dintre China și UE s-a ridicat la peste 800 de miliarde de dolari, un nou record istoric, iar investițiile bilaterale au depășit 270 de miliarde de dolari. Comerțul bilateral a crescut semnificativ în diverse sectoare precum aerospațial, biologie și electronică. Cele două părți și-au îmbunătățit și extins canalele de comunicare prin dialogul economic și comercial la nivel înalt UE-China, precum și prin consultări regulate dintre întreprinderi. Există, însă, o serie de obstacole invocate de ambele părți, în calea schimburilor comerciale..
A. Obstacoleinvocate de UE
1. Schimbarea abordării de către China a integrării internaționale și priorităților economiceși politica de autosuficiență
Abordarea chineză asupra globalizării și interdependențelor a evoluat considerabil, mai ales după escaladarea tensiunilor cu Washingtonul în 2018. Este foarte probabil ca războiul economic al Occidentului împotriva Rusiei să sporească preocupările liderilor de la Beijing cu privire la propriile dependențe și vulnerabilități. și să accelereze o mișcare către o mai mare autonomie. Strategia de circulație duală, (DCS) definită de președintele Xi Jinping în aprilie 2020 și-a propus deja să gestioneze interdependența Chinei cu restul lumii prin îmbunătățirea inovației indigene și a încrederii în sine. DCS își propune să protejeze China de șocurile externe prin reducerea dependenței de cererea externă (exporturi către economiile avansate) prin stimularea consumului intern, a cheltuielilor cu politicile sociale și a relațiilor cu economiile emergente. Această concepție se bazează pe o planificare ambițioasă a politicii industriale chineze, dezvoltată în strategia „ Made in China 2025” care urmărește să transforme China într-o putere de referință în ce privește producția, în zone cu valoare adăugată ridicată, diversificând în același timp lanțurile de aprovizionare pentru a asigura accesul la inputuri, resurse și tehnologii. De asemenea, încearcă să localizeze activitățile de cercetare și dezvoltare în China ori de câte ori este posibil.
Războiul comercial dintre Statele Unite și China a dat un impuls strategiei de autosuficiență a Chinei, în special din cauza restricțiilor impuse exportului de tehnologii americane către anumite companii chineze. Faptul că tehnologiile esențiale rămân în mare parte importate sau realizate în străinătate este din ce în ce mai mult văzut ca inacceptabil. Sute de miliarde de yuani au fost alocate pentru a susține inovarea, prin mecanisme tradiționale de ajutor de stat, cum ar fi împrumuturi concesionale sau granturi, și instrumente mai noi precum fondurile de stat sau finanțarea activităților orientate spre tehnologie. Au fost, de asemenea, implementate o serie de măsuri, inclusiv noi reguli menite să sprijine dimensiunile securității naționale în relațiile economice. De exemplu, analizele de securitate națională sunt acum necesare pentru companiile care investesc în „infrastructura critică a informațiilor” (CII), un termen care nu este definit cu precizie. China lansează, de asemenea, instrumente mai puțin explicite, care au un impact mai larg asupra lanțurilor de aprovizionare. Cererile informale sunt în creștere pentru ca lanțurile valorice tehnologice să devină „autonome și controlabile” (A&C), pentru a se asigura că procesele de producție nu sunt expuse sancțiunilor externe sau măsurilor coercitive. În domeniile tehnologice critice, China urmărește astfel fie să dezvolte producția internă, fie să relocalizeze complet lanțurile valorice tehnologice străine. Pentru producătorii străini, acest lucru are ca rezultat constrângeri suplimentare asupra producției locale și obstacole în calea accesului pe piață pentru tehnologiile în cauză. Companiile europene din China raportează astfel, că se confruntă cu presiuni tot mai mari care le obligă adesea să-și decupleze operațiunile din China de operațiunile lor globale, cu un impact potențial negativ asupra afacerii lor. Situația variază foarte mult în funcție de sector. Atunci când companiile străine sunt capabile să contribuie cu tehnologii pentru care nu există un înlocuitor local bun (conductori, software, unele produse chimice și vehicule), acestea sunt binevenite. În caz contrar (telecomunicații, servicii digitale etc.), producătorii străini se confruntă cu obstacole tot mai mari și se trezesc adesea excluși de pe piață. În sectoarele considerate nesensibile (auto, cosmetice etc.), producătorii străini sunt considerați utili în stimularea concurenței, iar tratamentul lor de către autorități se caracterizează prin neglijență binevoitoare. Un studiu recent confirmă faptul că ecosistemul chinez de cercetare și dezvoltare este văzut ca din ce în ce mai dinamic și că activitatea de inovare din China este din ce în ce mai integrată în eforturile corporative globale. În același timp, companiile străine din domeniu se află sub presiune din ce în ce mai mare pentru a localiza în China etapele de producție și inovare cu cea mai mare valoare adăugată, condiții devenind de fapt necesare pentru a le permite succesul pe piața chineză. Asemenea practici contrazic în mod clar principiul tratamentului național reprezentând o amenințare semnificativă la adresa vitalității sistemului de inovare al UE.
2) Deficitul în schimburile comerciale
Toate statele membre ale UE au legături comerciale cu China, caracterizate însă printr-un dezechilibru care s-a agravat în ultimul timp (un deficit comercial în valoare de 249 miliarde euro în 2021, cel mai mare din ultimii ani), reflectând, printre altele, eforturile guvernului chinez în a-și atinge obiectivul de reechilibrare a economiei sale. Aceste dezechilibre durabile nu sunt sustenabile și cresc presiunile competitive din industriile cheie, ceea ce va crea probabil mai multe fricțiuni în anii următori.
3) Reforma Organizației Mondiale a Comerțului
UE a făcut propuneri concrete privind reforma OMC în general și chestiunile legate de subvenții în special și și-a reafirmat recent disponibilitatea de a lucra în această direcție, iar aceste eforturi trebuie continuate. În acest domeniu în care mizele nu sunt în primul rând de natură bilaterală, doar un cadru instituțional multilateral este eficient în a permite soluționarea disputelor bazată pe reguli. Totuși, perspectivele unei reforme substanțiale rămân îndepărtate: un acord multilateral este în mod evident imposibil de atins în viitorul apropiat și chiar și un acord plurilateral, care ar necesita o convergență substanțială între principalii actori, pare greu de obținut. Contextul nu este favorabil, în special pentru că China este puțin motivată să accepte noi reguli care ar putea să-i constrângă politicile industriale. În timp ce eforturile de dialog cu China pe această temă trebuie continuate, în coordonare cu țările care au idei similare, ele trebuie să fie însoțite de politici active menite să reducă la minimum subvențiile acordate firmelor din China, negociind și limitarea aplicării acestor subvenții.
4) Denaturarea concurenței
Obiectivul tradițional al politicii comerciale a UE este de a asigura condiții de concurență echitabile. Relația cu China pune însă multe probleme în acest sens. În primul rând, în ciuda nivelului relativ scăzut al taxelor vamale aplicate în China, accesul efectiv pe piață rămâne o preocupare majoră atât pentru comerț, cât și pentru investiții, din cauza modului în care reglementările sunt aplicate în practică. Astfel, companiile europene sunt vizate în mod constant de practici discriminatorii, denaturări ale pieței și diverse restricții în multe sectoare economice. În al doilea rând, în ciuda angajamentelor Chinei, transferurile forțate de tehnologie rămân larg răspândite, chiar dacă în multe cazuri nu sunt rezultatul unor obligații legale. În cele din urmă, subvențiile din industrie joacă un rol proeminent în alocarea resurselor între firme și sectoare din China, atingând o scară de neegalat oriunde în lume. Se schimbă și ele: dincolo de subvențiile directe, modalitățile de implicare a statului se îndreaptă rapid către o „financiarizare a capitalismului de stat”* și o utilizare țintită a piețelor ca multiplicatori ai sprijinului statului. Utilizarea din ce în ce mai mare a condițiilor preferențiale de finanțare prin capital propriu în sectoarele de înaltă tehnologie este o ilustrare a acestui lucru. Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii stabilește reguli în acest sens, fie prin interzicerea ajutoarelor care denaturează excesiv concurența (pentru că sunt condiționate de performanța la export sau de utilizarea produselor locale), fie făcându-le pasibile de sancțiuni pe cele care sunt dăunătoare țărilor partenere. În practică însă, acest cadru nu reușește să corecteze denaturările concurenței, în principal pentru că regulile sale sunt prea restrictive în definirea lor sau prea exigente în dovezile pe care le solicită. Și alte forme de subvenții pentru concurenții chinezi — în special întreprinderile deținute de stat (IDS) —denaturează și mai mult condițiile de concurență de pe piața chineză. Instrumente similare sunt utilizate pentru a încuraja companiile chineze pe piețele europene să concureze cu întreprinderile locale sau să le achiziționeze pentru a beneficia de know-how-ul lor și, ulterior, pentru a deveni concurenți și mai puternici pentru celelalte întreprinderi din UE.
5) Economia digitală
Politicile de reglementare și impozitare a transferului și utilizării informațiilor, datelor, software-ului și tehnologiei stau la baza viitorului comerțului. Fiind una dintre marile puteri digitale, China, care are, din ce în ce mai mult, o influență considerabilă în stabilirea regulilor digitale globale, inclusiv în cadrul OMC, încearcă deja să modeleze regulile comerțului digital, de exemplu prin Parteneriatul economic cuprinzător regional (RCEP). Practicile sale sunt adesea antagonice cu cele ale UE din următoarele cauze:
– China este una dintre cele mai restrictive țări în ceea ce privește comerțul digital, respectiv impozitarea, accesul la piață, stabilirea, datele sau comerțul;
– Politicile digitale restrictive se manifestă și printr-o supraveghere excesivă. De la intrarea în vigoare a Legii privind securitatea cibernetică din 2017, companiile străine au fost forțate să respecte numeroase reguli de securitate cibernetică, inclusiv procesele de certificare și revizuire a securității intruzive;
– Există puține restricții privind interferența guvernului pe piețele digitale;
– Întreprinderile se confruntă cu cerințe tot mai mari de localizare, inclusiv pentru găzduirea de date și serviciile cloud, ca și cu o gamă largă de restricții pentru fluxurile transfrontaliere și transferul de date și taxe vamale pentru transmisiile electronice;
– China practică practici comerciale intervenționiste în comerțul digital, în special prin politici industriale, sprijin pentru firmele naționale cu poziții de lider, ca și în ce privește achizițiile publice de produse tehnologice.
Conform UE aceste restricții, care dăunează și competitivității Chinei în domeniul serviciilor digitale, îngreunează orice coordonare în acest domeniu. Întrepătrunderea dintre furnizorii chinezi de platforme digitale și piețele globale, în special serviciile care implică date cu caracter personal, este probabil să crească (după cum este ilustrat de investigațiile în desfășurare asupra Tik-Tok), dar rămâne limitată. Perspectivele sunt însă diferite pentru serviciile digitale legate de produse și producția industrială, pentru care accesul pe piața chineză este probabil să fie problematic, necesitând o redefinire a condițiilor de reciprocitate de către UE. Reglementările privind securitatea cibernetică și protecția datelor au devenit astfel una dintre primele zece preocupări pentru companiile europene din China și chiar una dintre primele cinci pentru cele din Germania. În concluzie UE trebuie să facă din condițiile de reciprocitate o pârghie pentru a ajuta companiile europene să obțină transferabilitatea datelor industriale din și către China, sub rezerva securității și confidențialității.
6) Dependența de piața chineză
Dependența companiilor sau a sectoarelor întregi din UE de piața chineză poate fi o sursă de vulnerabilitate, în fața strategiilor chineze care limitează de facto concurența străină. Conform opiniei unor analiști europeni este necesară o evaluare sofisticată și dinamică a dependențelor europene pentru a consolida suveranitatea economică și securitatea UE față de China. Este vorba în primul rând de dependențele strategice, definite de Comisia Europeană ca „dependențe care sunt considerate a fi de importanță critică pentru interesele strategice ale UE și ale statelor sale membre, cum ar fi securitatea, siguranța, sănătatea și tranziția ecologică și digitală”. Importanța critică a sectoarelor ar trebui evaluată calitativ, pe baza caracterului indispensabil sau a interesului lor strategic, în special pentru infrastructura critică și sectoarele legate de problemele de apărare. Pe de altă parte, vulnerabilitatea ar trebui evaluată și pe baza statisticilor comerciale detaliate. Obiectivul este să se identifice cazurile în care aprovizionarea depinde de un număr limitat de surse extraeuropene, cu posibilități reduse de substituție. Deși frecvența lor variază considerabil de la o metodă la alta, analizele arată că astfel de dependențe nu sunt neobișnuite, în special pentru anumite materii prime, componente electronice, produse chimice și ingrediente farmaceutice. Ele ajung invariabil la concluzia că principalul partener de la care apar astfel de dependențe strategice este China. Un caz extrem (și important) este cel al pământurilor rare, din care China asigură 98% din aprovizionarea UE. O altă măsură a expunerii pe piața chineză, o constituie concentrarea pe exporturile către China. De fapt, multe companii mari europene sunt puternic expuse veniturilor din exportul în China: deși estimările variază, este clar că o parte substanțială dintre aceste companii, probabil aproximativ o treime, obțin mai mult de 10% din veniturile lor totale din China. Această cifră include însă toate veniturile, indiferent de locul de producție. Din perspectiva politicii publice, totuși, filialele din China contează mai puțin decât unitățile europene, deoarece sunt mai puțin legate direct de ocuparea forței de muncă și producția din Europa. China a folosit deja accesul pe piața sa ca instrument de sancțiune sau constrângere, de exemplu recent împotriva Australiei și Lituaniei și împotriva companiilor europene care iau măsuri împotriva muncii forțate în Xinjiang. Dependența excesivă la import de piața chineză poate fi, prin urmare, o sursă de vulnerabilitate.
B. Din categoria obstacolelor în calea creșterii schimburilor comerciale cu UE, invocate de China, pot fi menționate
1) Promovarea instrumentelor de protecție comercială
Instrumentele de protecție comercială sunt concepute special pentru a răspunde situațiilor de concurență neloială. Măsurile antidumping sunt cele mai utilizate de UE: la sfârșitul anului 2020, erau în vigoare 91 de măsuri antidumping împotriva importurilor din China. În plus, opt măsuri menite să compenseze subvențiile industriale au fost aplicate și împotriva importurilor din China la acea dată, precum și o măsură împotriva subvențiilor chineze acordate companiilor deținute de China cu sediul în Egipt și care exportă din această țară în UE. Măsurile antidumping duc la scăderi foarte mari ale volumelor importurilor, adesea de ordinul 60% până la 90%. Acestea acopereau aproape 11% din totalul importurilor în 2021, pondere care a crescut brusc în ultimul deceniu Este un nivel apropiat de cel din Statele Unite, unde 12% din importurile din China au fost vizate de măsuri antidumping în 2019. Prin urmare, acest instrument are un impact foarte semnificativ asupra comerțului bilateral cu China. Acesta este motivul pentru care disputa lansată de China la OMC în decembrie 2016 până în iunie 2019 cu privire la modul în care a fost tratată în procedurile antidumping ale UE a fost de o importanță deosebită. China s-a bazat pe afirmația că, după expirarea perioadei de tranziție de 15 ani la OMC, ea ar trebui considerată o economie de piață și, ca atare, tratată la fel ca alți parteneri comerciali în cadrul procedurilor antidumping. Prin urmare, în practică, antidumpingul rămâne instrumentul cheie de apărare comercială pentru UE, atât puternic, cât și mai puțin dificil de implementat decât celelalte instrumente, dar acest instrument nemulțumește profund China.
Ponderea importurilor din China afectate de măsurile antidumping (în %)
Interpretare : Ponderea importurilor acoperite este calculată pe baza anului care precede deschiderea anchetei antidumping.
Sursa : Calcule realizate de Kevin Lefebvre (CEPII), pe baza datelor Eurostat și Bown CP, M. Cieszkowsky, A. Erbahar și J. Signoret (2020): „Temporary Trade Barriers Database”, Banca Mondială .
2) Tergiversarea ratificării Acordului Bilateral de Investiții (ABI)
Până de curând, ABI a fost considerat o prioritate pentru structurarea relației bilaterale UE- China. De altfel, acordul include angajamente semnificative ale Chinei în ceea ce privește accesul pe piață pentru investițiile din mai multe sectoare, comportamentul întreprinderilor de stat, transparența subvențiilor și transferurile forțate de tehnologie. Având în vedere puținele concesii reale făcute de UE, acest acord a fost prezentat de Comisia Europeană ca un acord care permite o reechilibrare substanțială a relațiilor economice bilaterale. Cu toate acestea, beneficiile sale potențiale par a fi fost exagerate. Oricum ar fi, acordul se află acum într-un impas: sancțiunile reciproce au oprit definitiv procesul de ratificare în Parlamentul European, iar rezultatul său în viitorul apropiat pare foarte puțin probabil. Prin urmare, acordul de principiu a fost anunțat atunci când nu erau îndeplinite condițiile politice pentru punerea sa în aplicare, ceea ce pune sub semnul întrebării prioritatea ratificării acestui acord pentru reechilibrarea relației economice bilaterale. Evidențierea concesiilor obținute din partea Chinei pentru o reechilibrare a relației economice relevă punctul slab al demersului: dacă acordul a fost cu adevărat asimetric, care au fost stimulentele pentru ca China să-l pună în aplicare? Și dacă aplicarea sa este discutabilă, care este valoarea sa pentru UE? Prin urmare, în circumstanțele actuale, până când mediul politic se va îmbunătăți semnificativ, astfel încât sancțiunile să fie ridicate și cele două părți să convină asupra unui program cuprinzător de cooperare, UE nu consideră că ratificarea ABI ar trebui să fie o prioritate.
3) Măsurile de reducerea dependenței de piața chineză
Dependența de piața chineză constituie o provocare de competitivitate pe termen lung pentru Europa, atunci când activitățile cu cea mai mare valoare adăugată și inovare intensivă sunt relocate sistematic. Abordarea acestor amenințări necesită o monitorizare atentă a relației în evoluție dintre Europa și China în ceea ce privește sistemele de cercetare – dezvoltare și inovare. UE ar putea învăța și de la politica principalilor săi parteneri asiatici. Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Australia au legături economice mult mai strânse cu China decât UE și statele sale membre, relații care sunt ocazional colorate cu dispute grave, tensiuni și sancțiuni. În aceste episoade, partenerii asiatici ai UE au dat dovadă, în general, de o rezistență remarcabilă, adaptându-se prin răspunsuri concrete fără a renunța la beneficiile comerțului lor cu China. Astfel, confruntată cu întreruperea aprovizionării cu pământuri rare de către China în urma disputei bilaterale din 2010 din jurul insulelor Senkaku/Diaoyu, Japonia a urmat o politică pro activă pentru a-și scădea în mod durabil dependența în acest domeniu, reducând ponderea Chinei din importurile sale de la 90% în 2008 la 58% în 2020. În disputa Australiei cu China trezoreria australiană a îmbunătățit informațiile și evaluarea strategică a capacităților, intențiilor și vulnerabilităților Chinei, inclusiv dezvoltarea analizelor care stau la baza strategiilor de diversificare. Coreea de Sud și Taiwan și-au construit poziții economice foarte puternice, făcându-le indispensabile în sectoare strategice (în special semiconductori), care sunt valoroase pentru a face față episoadelor de tensiune. Începând cu acest an și unele state membre UE au adoptat politici de reducere a dependenței față de China în schimburile comerciale. În acest context poate fi menționat pachetul de măsuri formulat de Ministerul German al Afacerilor Economice vizând reducerea atractivității pieței chineze pentru companiile germane. În pachetul de măsuri sunt incluse și reducerea sau anularea garanțiilor de stat pentru investițiile și exportul în China ca și stoparea finanțării pentru promovarea mărfurilor germane în China.
În concluzie se continuă consolidarea capacității analitice a UE cu privire la vulnerabilitățile, reziliența și provocările de competitivitate asociate concordării relațiilor economice și de inovare ale UE cu China, ceea ce bineînțeles nu convine părții chineze.
4) Propunerea Comisiei Europene de introducere a unui instrument anti-coerciție comercială
Comisia Europeană a propus în data de 8 decembrie 2021, un nou instrument pentru a contracara utilizarea măsurilor economice coercitive de către țări terțe. Acest instrument juridic reprezintă un răspuns la faptul că, în ultimii ani, UE și statele sale membre devin ținta unor presiuni economice deliberate. El consolidează setul de instrumente al UE și va permite UE să se apere mai bine pe scena mondială. Scopul este de a descuraja țările terțe să restricționeze sau să amenințe să restricționeze comerțul sau investițiile pentru a determina modificarea politicii UE în domenii precum schimbările climatice, fiscalitatea sau siguranța alimentară. Instrumentul anti-coerciții este conceput să detensioneze relațiile economice și să determine stoparea unor măsuri coercitive specifice prin intermediul dialogului, ca prim pas. Orice contramăsuri luate de UE vor fi aplicate numai în ultimă instanță, atunci când nu există nicio altă modalitate de a contracara intimidarea prin măsuri economice, care pot lua multe forme. Astfel, aceste măsuri variază de la instrumente explicite de coerciție și de apărare comercială îndreptate împotriva UE utilizate de unele țări, la controale selective la frontieră sau controale în sfera siguranței alimentare vizând produsele dintr-un anumit stat membru al UE, până la boicotarea unor produse cu o anumită origine. Scopul contramăsurilor este de a menține dreptul legitim al UE și al statelor membre de a face alegeri și de a lua decizii în materie de politici în mod suveran, precum și de a preveni interferențele grave în suveranitatea UE sau a statelor sale membre. UE va colabora direct cu țara în cauză pentru a pune capăt intimidării economice. Dacă intimidarea economică nu se oprește imediat, noul instrument va permite UE să reacționeze rapid și eficient, oferind un răspuns personalizat și proporțional pentru fiecare situație, de la impunerea de tarife și restricționarea importurilor din țara în cauză, la restricții vizând serviciile sau investițiile sau la măsuri de limitare a accesului la piața internă a UE. Această propunere va permite UE să impună restricții cantitative asupra comerțului cu China dacă aceasta va continua să blocheze exporturile lituaniene destinate pieței sale din cauza deschiderii unei reprezentanțe din Taiwan în Vilnius;
5) „Due Diligence Act”
La 23 februarie 2022, Comisia Europeană a adoptat o propunere de directivă privind due diligence în domeniul sustenabilității corporative. Această propunere stabilește o obligație corporativă de due diligence. Elementele de bază ale acestei obligații sunt identificarea, sfârșitul, prevenirea, atenuarea și contabilizarea impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului în operațiunile proprii ale companiei, filialelor și lanțurilor valorice ale acesteia. În plus, anumite companii mari trebuie să aibă un plan pentru a se asigura că strategia lor de afaceri este compatibilă cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris. Propunerea introduce, de asemenea, atribuții pentru directorii companiilor din UE vizate. Aceste sarcini includ stabilirea și supravegherea implementării proceselor de due diligence și integrarea due diligence în strategia corporativă. Scopul acestei propuneri este de a promova un comportament corporativ durabil și responsabil și de a ancora drepturile omului și considerațiile de mediu în operațiunile și guvernanța corporativă ale companiilor. Noile reguli vor asigura că întreprinderile abordează efectele negative ale acțiunilor lor, inclusiv în lanțurile lor valorice din interiorul și din afara Europei. Propunerea obligă mii de companii europene să solicite furnizorilor lor, începând cu China, respectarea criteriilor sociale și de mediu;
6) Mecanismul de ajustare a frontierei de carbon
Consiliul European a ajuns la un acord (abordare generală) cu privire la Regulamentul privind mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), unul din elementele-cheie ale pachetului „Pregătiți pentru 55” al Uniunii Europene. Principalul obiectiv al acestei măsuri de mediu este de a împiedica relocarea emisiilor de dioxid de carbon. De asemenea, va încuraja țările partenere să instituie politici de tarifare a carbonului pentru a combate schimbările climatice. În acest scop, CBAM vizează importurile de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon, cu respectarea deplină a normelor comerțului internațional, împiedicând ca eforturile UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră să fie neutralizate din cauza importurilor de produse fabricate în țări din afara UE, unde politicile pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai puțin ambițioase decât cele din Uniunea Europeană. Mecanismul va fi util și pentru a împiedica relocarea producției sau importul de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Sunt vizate de CBAM produsele din următoarele sectoare: ciment, aluminiu, îngrășăminte, energie electrică, fier și oțel. În baza acestui acord vor fi penalizate cu peste 150 de euro importurile din China, a căror producție este asigurată de energie electrică încă foarte carbon-intensivă. Deocamdată însă criza energetică amână aplicarea acestei măsuri de către majoritatea statelor membre UE.
7) Concertarea pozițiilor UE și SUA privind schimburile comerciale cu China
Situația relațiilor SUA-China are implicații globale, mai ales de când pandemia mondială și situația Taiwanului a exacerbat tensiunile existente. Concurența marilor puteri se transformă indubitabil în rivalitate. În aceste condiții, UE trebuie să ia o poziție care să-i permită să-și apere interesele, menținând totodată o relație de lucru cu ambii protagoniști. Pe de o parte, UE și SUA sunt conectate prin legătura transatlantică – instituționalizată în NATO – bazată pe principiile democrației, libertății, drepturilor omului și statului de drept. UE sprijină loial Statele Unite, prin menținerea embargoului asupra armelor în China, și o face deja de peste 30 de ani. Pe de altă parte, piața chineză, cu toate rezervele existente, este un magnet puternic, care atrage întreprinderi europene de toate dimensiunile. Doar UE ca ansamblu oferă statelor sale membre șansa de a-și menține autonomia în fața concurenței SUA-China pentru supremație. Pentru a nu fi scoasă de pe piață de cei doi giganți geopolitici, UE trebuie să aibă o politică externă principială, dar pragmatică. Apărarea multilateralismului și a instituțiilor sale – precum și respectarea ordinii bazate pe reguli – sunt fundamentale pentru protejarea poziției UE. Aceasta implică impunerea unor sancțiuni pentru a apăra interesele europene, ceea ce ar putea conduce la regrese temporare în schimburile comerciale, cum ar fi eventuale represalii ale Beijingului în raport cu interesele de afaceri ale statelor membre. Pe termen lung însă, conform analiștilor europeni, va fi întărit un sistem internațional bazat pe norme transparente. Pentru a atinge acest scop, UE trebuie să preia inițiativa în recrearea alianței sale cu SUA. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu alte state democratice, cu vederi similare, preocupate de cât de selectivă poate fi China în respectarea normelor internaționale. Dialogul UE-SUA are în vedere în special domenii, cum ar fi transferul forțat de tehnologie sau consolidarea instituțiilor multilaterale, unde o abordare comună nu este doar de dorit, ci și necesară. Este, de asemenea, de dorit ca UE, SUA și alte țări democratice să urmărească o agendă ambițioasă de susținere a democrației în întreaga lume, să lupte împotriva autoritarismului în expansiune, să susțină dorința oamenilor de libertate și să crească reziliența democratică. China care a fost un susținător interesat, calculat al construcției europene de la începuturile sale pentru că vedea în UE o contrapondere față de puterea americană și sovietică și un sprijin pentru dezvoltarea sa, pare să considere astăzi că Europa este divizată, slăbită și aliniată Washingtonului. Depinde de europeni să demonstreze că UE se situează pe o poziție autonomă. Nu trebuie să se uite nici faptul că firmele din SUA sunt concurenți pe piața chineză pentru firmele din UE, obținând profituri suplimentare în 2021, cu toate restricțiile impuse de guvernul american, ba chiar exercitând presiuni asupra guvernului să încheie acorduri cu China, fără să consulte UE. Motiv în plus pentru UE de a-și păstra autonomia.
Perspective privind schimburile comerciale UE-China
Factorul politic va fi determinant în evoluția schimburilor comerciale dintre UE și China. Întrucât China și-a manifestat intenția de a nu interveni în conflictul dintre Rusia și Ucraina și a amânat o posibilă intervenție în Taiwan, iar UE a renunțat deocamdată să condiționeze comerțul cu China de respectarea drepturilor omului, perspectivele schimburilor comerciale pe termen scurt între cele două părți, se pare că vor evolua favorabil. Ambele părți sunt conștiente de impactul impunerii unor sancțiuni în comerțul reciproc care va fi extrem de puternic în special pentru o serie de state membre, dar și pentru o parte importantă a exporturilor chineze. De asemenea, UE și China vor negocia pentru a înlătura cât mai multe din obstacolele menționate mai sus din calea schimburilor comerciale reciproce. Plecând de la aceste premise diverși analiști își exprimă opinii optimiste asupra evoluției schimburilor comerciale chino-europene. Astfel, Horst Loechel, profesor la Școala de Finanțe și Management din Frankfurt , a declarat că comerțul UE-China este un câștig pentru ambele părți, spunând că se așteaptă ca tendința de creștere să continue.
Conform opiniei lui Juergen Friedrich, CEO al Germany Trade & Invest, agenție germană de comerț exterior și investiții, Europa și China sunt piețe majore care împărtășesc un interes strategic în promovarea dezvoltării prin parteneriate verzi și digitale. Ambele părți s-au angajat să realiza o transformare verde și digitală, să reducă emisiile de carbon și să atenueze schimbările climatice.
Marile firme din Europa, prezente în China, care nu doresc să renunțe la o piață cu 1,4 miliarde locuitori, și-au manifestat intenția de a-și suplimenta investițiile în China și după 2022, având în vedere că clasa medie chineză va ajunge la 800 milioane de persoane în 2030.
Abordarea de către UE a relațiilor economice cu China trebuie să fie însă realistă și articulată cu interesele economice europene. UE trebuie să facă eforturi pentru reechilibrarea relațiilor sale comerciale cu China marcate, exceptând Germania, printr-un deficit comercial în creștere, întărind, printre altele, instrumentele de protecție comercială. Aceste instrumente sunt concepute ca nediscriminatorii, cum este cazul mecanismului de control al investițiilor străine asupra activelor strategice. Practicile discriminatorii care creează distorsiuni ale concurenței, sunt combătute de UE. Adoptarea unui instrument anti-coercitiv va fi determinantă căci va permite o protecție împotriva sancțiunilor extrateritoriale ale Washingtonului și a celor pe cere China le-ar putea impune UE. UE este, de altfel, interesată de o bună funcționare a instituțiilor internaționale și de aceea va apela la SUA ca în cadrul OMC să crească presiunea asupra Chinei pentru renunțarea la practicile sale discriminatorii. Europenii au de câștigat prin continuarea cooperării cu China și menținând-o implicată în guvernanța mondială pentru a aborda provocările comune cum ar fi schimbările climatice. Chiar dacă UE se alătură altor democrații în apărarea drepturilor omului și statului de drept, ea dorește menținerea căilor de cooperare cu China pentru a evita ca aceasta să nu caute dezvoltarea altor modele alternative de guvernanță mondială.
În domeniul climatic, UE care este în avangarda luptei contra schimbărilor climatice, ar trebui să promoveze facilități privind circulația mărfurilor și serviciilor legate de mediu, sprijinind formarea unei coaliții internaționale în acest domeniu.
În cursul ultimilor ani a apărut o nouă provocare ca urmare a schimbărilor climatice: facilitarea accesului prin Arctica, care ar reduce durata transportului maritim dintre Europa și Shanghai la 15 zile. China este interesată de infrastructurile de transport necesare pe această rută, ca și de exploatarea resurselor naturale din zona Arcticii. Și UE ar trebui să fie interesată în mod activ de provocările comerciale și de securitate ale acestei căi polare, anticipând mai bine impactul utilizării sale de către China având în vedere că și Rusia dorește să mențină controlul asupra acestei rute.
Aspectul valutar trebuie de asemenea, luat în considerare. UE dispune de euro și se străduiește să impună euro ca monedă de rezervă. China, ca și Rusia care doresc să „dedolarizeze” plățile comerciale internaționale, dețin deja peste un sfert din rezervele lor valutare în moneda europeană, astfel încât vor sprijini eforturile UE pentru redresarea cursului euro față de dolarul american. Totuși, un nou concurent al dolarului ar putea fi pe termen lung yuanul pe care China caută să-l internaționalizeze sub forma yuanului digital. Ar fi important ca UE să analizeze implicațiile pe care această intenție a Chinei le poate avea pentru euro, accelerând demersurile pentru un euro digital.
Un alt aspect crucial în prezent și în perspectivă îl constituie ascensiunea Chinei ca putere științifică și tehnologică mondială, care determină Europa să-și ajusteze strategia de cooperare internațională în acest domeniu. Mai multe decenii de dezvoltare științifică, ca și deținerea de tehnologii cheie conferă Chinei statutul de mare putere economică și militară, iar dinamismul cercetării și dezvoltării au făcut din China un partener atractiv. De aceea, cooperarea științifică trebuie să se realizeze în interesul UE pentru a rămâne conectată la progresele cercetării și dezvoltării chineze. UE trebuie să rămână deschisă primirii de studenți de nivel ridicat care s-ar putea arăta mai preocupați de etica cercetării și mai cooperanți cu ecosistemul cercetării europene în viitoarele lor funcții. Cu toate acestea, nu trebuie uitat enunțul lui Xi Jinping că „știința nu are frontiere dar oamenii de știință au o patrie”. Riscurile furtului de proprietate intelectuală sunt reale, iar controlul partidului comunist s-a întărit în toate domeniile de activitate. UE ar trebui să evalueze costurile și beneficiile parteneriatelor cu China în domeniul cercetării științifice și tehnologiilor de vârf. În plus, întrucât centrul mondial de greutate în domeniul comercializării tehnologiilor performante se deplasează către Asia, UE ar trebui să fie prezentă și acolo prin dezvoltarea schimburilor comerciale într-o zonă neglijată mult timp în favoarea Chinei. Este cazul Indiei, dar și al altor țări din Asia de Sud Est unde China a investit substanțial și va continua să-și crească influența prin ratificarea Acordului regional economic global (RCEP) din noiembrie 2020. Aceste țări întrețin cu Beijingul, care rămâne puterea dominantă în regiune, o relație ambivalentă de interese reciproce, dar și de neîncredere. UE a dezvoltat de mai multe decenii un cadru de dialog cu ASEAN, fiind interesată să încheie negocierile cu Indonezia, care cu peste 300 milioane de locuitori va deveni până la sfârșitul deceniului a patra sau a cincea economie mondială. Dând un nou suflu negocierilor bilaterale angajate cu Malaiezia, Tailanda și Filipine, UE trebuie să lucreze la relansarea proiectului unui acord interregional.
În ce privește volumul investițiilor și schimburilor comerciale, România face parte din grupul statelor membre cu o pondere nesemnificativă din totalul schimburilor UE cu China, fiind în același timp un fidel promotor al recomandărilor primite din SUA referitor la aceste schimburi și investiții, din păcate fără o analiză transparentă a avantajelor și dezavantajelor unei astfel de politici.
În concluzie interesul UE este de a stimula în continuare politica de deschidere a Chinei și angajarea sa în instanțele internaționale, deoarece o Chină autarhică ar reprezenta o amenințare pentru securitatea globală. Totuși europenii nu trebuie să-și facă iluzii și nici să se limiteze la o postură reactivă față de inițiativele Beijingului, străduindu-se să cunoască mai bine China în întreaga sa diversitate. UE își va apăra mai bine interesele sale față de China printr-o strategie integrată incluzând toate domeniile politicii și prioritizând propriile sale obiective. La nivel mondial, dacă nu se va obține acordul Chinei, este probabil ca rivalitatea strategică dintre cele două blocuri, NATO vs China și Rusia, să persiste, poate pe termen lung, în detrimentul instituțiilor multilaterale precum G20, care probabil vor trebui apoi reinventate.
_________________
________________
*Finianciarizarea este un proces care face parte din istoria capitalismului și care afectează modul de reglare a economiei (instituții care structurează relațiile economice) și logica acumulării (modul de reproducere a capitalului). Capitalul nu mai trebuie să parcurgă domeniul producţiei pentru a fi înmulțit; simpla sa circulaţie generează crearea de capital nou. Investițiile pe termen scurt devin norma și speculațiile sunt cele care măresc valoarea unui activ.
Bibliografie
1. Camera de Comerț UE-China, European Business in China Position Paper 2022/2023 din 23 septembrie 2022.
2. M. Huotari și S. Jean, Consolidarea strategiei economice a Europei față de China, Notă pentru Consiliul de analiză economică, nr. 72 din 27 iulie 2022
3.C Bellora și L. Fontagné, UE în căutarea unui mecanism de ajustare a frontierelor car carbonului compatibil cu OMC, Document de lucru CEPII, din1 martie 2022.
Sunt în plină desfășurare înscrierile la Academia de Investiții, program de specializare profesională a studenților din universitățile partenere în programul realizat de Institutul de Studii Financiare (ISF) cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), al Asociației Administrării Fondurilor (AAF) și al Bursei de Valori București (BVB).
Organizatorii anunță că „programul este compus dintr-o serie de opt module de instruire, susținute de specialiști din domeniul financiar, și vine în completarea procesului de învățare prin modulul Start2INVEST ce presupune deschiderea unui cont de tranzacționare pe platforma demo a BVB, ArenaXT, care oferă posibilitatea de a tranzacționa instrumente financiare la BVB.
Cei care vor să participe la Academia de Investiții trebuie să parcurgă câțiva pași simpli:
Formarea unei echipe compusă din trei studenți din cadrul universității
Alegerea unui lider al echipei (unul dintre cei 3 membri) și a unui pseudonim pentru echipa formată
Pregătirea CV-urilor în format Europass
Realizarea unui eseu pe tema Investițiile financiare într-o lume plină de tehnologie
Trimiterea CV-urilor și a eseului la adresa evenimente@isf.ro până pe 20 octombrie 2022 (ora 23.59)
Accesul la cele 24 de locuri disponibile ale programului Academia de Investitii se face in baza selectiei celor mai buni studenti – analiza de eseu si CV-uri.
Mai multe detalii despre înscrierea la Academia de Investiții găsiți aici”.
La ceremonia de înmânare a premiilor au participat, alături de manageri ai celor mai performante companii bucureştene, membri ai Guvernului, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi mass-media. Printre personalităţile care au onorat invitaţia Camerei bucureştene s-au aflat: prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fost președinte al României; Gabriel Bunduc, secretar de stat în Ministerul Transporturilor; Toni Greblă, prefectul Capitalei; Corneliu Cârstea, secretar general adjunct în Ministerul Antreprenoriatului și Turismului (MAT), co-președinte al Consiliului de Export al României, Mihai Daraban președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR); Ovidiu Silaghi, secretarul general al Camerei Naționale; Radu Hanga, președintele Bursei de Valori București; Mihai Ionescu, președintele Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România, co-președinte al Consiliului de Export; prof. univ. dr. Robert Aurelian Șova, președintele CECCAR, prof. univ. dr. Dorel Paraschiv, prorector al Academiei de Studii Economice.
Dintre cele 156.777 firme cu sediul social în Capitală, care au depus bilanţul aferent anului 2021, au îndeplinit criteriile de eligibilitate 56.760 firme, în creștere cu 15,6% față de anul precedent și au fost premiate 7.251 firme (+4,2%, comparativ cu ediția precedentă), în cadrul a șapte secțiuni: servicii, comerţ, industrie, construcţii, cercetare-dezvoltare și high-tech, turism şi agricultură.
„Remarc cu bucurie ca a crescut semnificativ gradul de performanţă şi eficienţă al companiilor bucureştene laureate. Astfel, cifra de afaceri cumulată a acestora s-a majorat faţă de ediţia precedentă cu 15%, atingând 96 mld. euro, în timp ce profitul din exploatare, în valoare de 9,6 mld euro, este mai mare cu 31% comparativ cu cel consemnat anul trecut. De asemenea, aș vrea să punctez că mediul de afaceri al Capitalei este unul stabil, prin prisma faptului că 820 de firme, adică 11,3% din totalul premianților, s-au calificat pentru a primi TROFEUL DE EXCELENŢĂ pentru clasarea, timp de cinci ani consecutiv, pe primele trei poziții ale Topului nostru”, a declarat în deschidere președintele Camerei bucureștene, Iuliu Stocklosa.
„Economia funcționează pe bază de încredere: în oamenii de afaceri, în instituțiile financiare și în instituțiile statului. Fără încredere nu vom putea consolida acest indicele de dezvoltare pe care îl avem”, a afirmat prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fost președinte al României. Cu acest prilej, președintele Constantinescu a lansat și un îndemn la sprijinirea cercetării și a învățământul superior, ca soluție pentru o dezvoltare durabilă a economiei românești.
Tot în deschiderea Galei, președintele CCIR a vorbit despre polarizarea puternică a economiei românești, punctând faptul că 0,55% din numărul total total de firme care au depus bilanțul anul acesta realizează 65% din cifra de afaceri la nivelul întregii țări. Totodată, Mihai Daraban subliniat necesitatea scăderii deficitului balanței comerciale. „Cred că trebuie să ne axăm pe atragerea de investiții în producția de bunuri de larg consum și pe reducerea dependenței de importuri”, a declarat Mihai Daraban.
Corneliu Cârstea, secretar general adjunct în cadrul MAT a invitat companiile prezente să acceseze programele Ministerului, dintre care a amintit: Start-Up, Femeia-Manager, pe cele de promovare a exporturilor și incoming.
Pe lângă distincţiile acordate pentru rezultatele economice obţinute în anul 2021, în cadrul evenimentului au fost decernate trofee de excelenţă companiilor care în ultimii cinci ani s-au clasat pe primele trei poziţii în competiţia elitelor, trofeul „George G. Assan”, pentru „Brandul românesc al anului” companiei Aaylex One SA, pentru brandul CoCoRiCo, și trofeul „Ioan V. Socec”, Ziarului Financiar, precum şi o serie de premii speciale unor companii multinaționale și cu capital autohton, precum și unor instituții de presă.
Stela Andrei, Partener, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România Cristina Cristea, Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
Se spune că doar două lucruri sunt sigure în viața oricărui pământean și unul dintre ele o reprezintă taxele. Se mai spune că problema conformării fiscale este la fel de veche, precum taxele în sine. Și dacă ar fi, în final, să relaționăm cu exemplul privind educarea copiilor noștri asupra a ceea ce reprezintă taxele, prin a le mânca 45% din înghețată, atunci putem susține că și educația fiscală, chiar de la o vârstă fragedă, este importantă.
Ce este însă cert, chiar dacă ne place sau ba (din diverse motive), indiferent de sistemul fiscal al fiecărui stat, cetățenii trebuie să-și achite benevol, integral, la scadență, impozitele pe care le au în sarcină. Dacă pentru taxele reținute la sursă în România contribuabilul nu are niciun cuvânt de spus și pur și simplu lasă conformarea în sarcina celui care îi plătește venitul, în multe alte cazuri intervine conformarea voluntară a persoanei fizice. Evident, acest demers nu presupune că persoana este liberă să plătească sau nu taxele datorate (să nu uităm că taxele sunt un lucru cert), ci că persoana ar trebui să-și asume și să respecte obligațiile care îi revin, nu să aștepte să fie forțat de către fisc la plata acestora. Astfel, intervine un element important care ține de voința (sau bunăvoința) de a fi un bun contribuabil.
În contextul creșterii conformării voluntare, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a demarat campanii de informare pentru creșterea conformării voluntare în domeniul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale.
Altfel, creșterea gradului de înrolare în sistemul fiscal al persoanelor care prestează diferite servicii nefiscalizate reprezintă o prioritate pentru ANAF. Vorbim despre comerț online, meditații, cedarea folosinței bunurilor, comerț stradal, activități de intermediere, prestări de servicii (inclusiv online), servicii necalificate către populație (zugravi, instalatori, service auto etc.), dezvoltări imobiliare, piața auto second-hand și altele.
O arie sensibilă de servicii cu risc crescut de neconformare, și nu doar în România, ci și în alte state, este cea care ține de domeniul înfrumusețării. Astfel că ne-am propus în acest articol să atingem subiectul persoanelor fizice neînregistrate fiscal, ce prestează servicii de înfrumusețare precum: manichiură / pedichiură, tratamente faciale, tratamente corporale, modelare / micropigmentare sprâncene, machiaj, aplicare gene false etc.
Despre ce este vorba și ce este de făcut? Dacă privim din unghiul contribuabilului, acesta obține un venit ce îi intră în portofel / buzunar în forma sa brută, iar din perspectiva autorităților fiscale, acesta poate fi, de departe, un venit nefiscalizat. Posibil mulți dintre noi, măcar o dată în viață, am apelat la un astfel de serviciu de înfrumusețare prestat de o persoană fizică, de cele mai multe ori, din propria sa locuință. Cum am ajuns acolo? Și dacă noi am ajuns, de ce am crede că ANAF nu poate ajunge?
Propunem ca la acest moment să nu ne gândim la ANAF și la instrumentele pe care inspectorii instituției le au la îndemână pentru a identifica persoanele fizice care obțin astfel de venituri (verificarea ulterioară a înregistrării fiscale este doar un pas de urmat, fără mari impedimente) ci la clientul care apelează la astfel de servicii. Cum se pot identifica persoanele care prestează astfel de servicii nedeclarate?
Vom analiza un caz simplu, al doamnei pe care o vom numi, să spunem, „Ochi frumoși”, ce dorește să apeleze la serviciul de aplicare de gene false, pentru a avea o privire „mai intensă”. Doamna Ochi frumoși identifică un grup dedicat de Facebook, unde multe persoane postează diverse anunțuri și solicită răspunsuri la diferite probleme pe care le au de rezolvat. Astfel că, doamna în discuție solicită o recomandare privind o persoană care aplică gene false rapid și, bineînțeles, durabile. În scurt timp, recomandările de astfel de persoane vor curge cu zecile, poate chiar de ordinul sutelor. O mare parte dintre acestea se vor referi la persoane particulare care oferă acest serviciu și mai puține poate vor fi pentru saloane de înfrumusețare, unde persoana X aplică gene.
Se pare astfel că dintr-o simplă postare pe Facebook, doamna Ochi frumoși își poate alege, după bunul plac, pe doamna „Aplic gene false”, „Aplic gene false la domiciliu”, „Gene pe placul tău”, etc. Dintr-o simplă postare nu vom ajunge să aflăm doar despre o persoană care prestează acest serviciu, ci despre o mulțime de persoane, pentru că răspunsurile de genul „Recomand X,Y,Z” vor curge lanț, recomandări la care doamnele X,Y,Z chiar răspund și mulțumesc pentru recomandare.
Astfel, se pot facil identifica persoanele care prestează activități fără a avea vreo formă legală și chiar se pot estima și niște potențiale venituri pe care o astfel de persoană le poate câștiga.
Un calcul simplu arată astfel:
pornim de la un tarif minim de 150 lei (având în vedere că nu este un salon de înfrumusețare și prețul poate fi, în general, mai mic), deși tarifele pot fi mult mai mari ajungând și la un nivel de câteva sute sau chiar mii de lei
serviciul în sine durează cam două ore, iar persoanele care oferă acest serviciu pot avea patru programări pe zi, presupunând cinci zile pe săptămână
rezultă un venit săptămânal de aproximativ 3.000 lei și aproximativ 12.000 lei/lună
presupunem și costurile cu procurarea materialelor necesare, estimând că venitul lunar net ar putea fi undeva la 10.000 lei / lună, venit mult superior salariului minim pe economie
Dacă aceste persoane ar avea o formă legală de funcționare, de exemplu ar fi înregistrate ca persoane fizice autorizate (PFA), acestea ar datora, anual, atât impozit pe venit, cât și contribuții sociale. Ar putea plăti la venit real sau la o normă de venit care ar putea fi mult mai mică decât venitul încasat. Nu vom intra în detalii și calcule estimative, pentru că ANAF a elaborat un Ghid privind obligațiile fiscale ce le revin persoanelor fizice care prestează activități de înfrumusețare / întreținere corporală. Acest ghid poate fi consultat pe site-ul ANAF, la secțiunea de asistență contribuabili (Ghid_infrumusetare_2022.pdf (anaf.ro)), unde de altfel se pot regăsi și multe alte ghiduri pentru diverse tipuri de venituri.
Este de menționat că unele reguli se schimbă de la 1 ianuarie 2023, de exemplu în ceea ce privește nivelul contribuțiilor sociale care se vor plăti (CAS și CASS – se adaugă noi plafoane) și cel al venitului anual pentru aplicarea normelor de venit (care se reduce la echivalentul a 25.000 euro). Desfășurarea activității ca PFA este doar un exemplu, existând și alte forme de desfășurare a respectivei activități ca persoana juridică.
Indiferent de forma în care sunt prestate activitățile, este relativ facil de identificat pe de o parte persoane care prestează astfel de servicii, fără a fi înregistrate fiscal și fără a declara vreun venit, dar și persoane (chiar și saloane) care, chiar dacă sunt înregistrate, declară venituri mult mai mici decât cele efectiv realizate (ex. se întâmplă să-ți dorești o programare și să îți poți găsi loc doar în câteva luni, onorariile fiind de altfel destul de mari, și chiar promovate pe rețelele de socializare).
Nu ne îndoim de faptul că ANAF are deja la îndemână, își va dezvolta sau îmbunătăți diverse instrumente de analiză și control prin care să coroboreze date din teren. Astfel, este foarte posibil să identifice, la un moment dat, persoanele care oferă acest tip de servicii fără a le fiscaliza, adică fără a-și înregistra o formă legală de activitate comercială (PFA, SRL) sau chiar și cazul celora care subdeclară veniturile.
În concluzie, am putea enumera cel puțin trei motive pentru care s-ar impune conformarea voluntară și în cazul afacerilor cu servicii de înfrumusețare:
Pentru a evita sancțiunile prevăzute de lege, în cazul depistării în urma unui control, care poate apărea oricând, pe neașteptate.
Pentru a putea atrage, ulterior înființării ca formă comercială de lucru – PFA, SRL – finanțări diverse (inclusiv bancare) sau parteneriate, pentru extindere și dezvoltare.
Nu mai puțin important este aspectul moral, de bun contribuabil, ca poziționare vizavi de obligațiile care ne revin fiecăruia, contribuabil mic sau mare, persoană fizică sau juridică. Indiferent că ne place sau nu, trăim și funcționăm într-un stat cu un sistem fiscal, care trebuie respectat. Conformarea voluntară este un pas spre normalitate, ca atitudine corectă și un exemplu pe care îl dăm și generațiilor tinere.
Și dacă unii au argumentele la ei pentru neconformare (și aici am putea dezbate destul de mult pe subiect), putem totuși spune că fuga de conformare înseamnă asumarea unor riscuri: amenzi, costuri retroactive semnificative și chiar riscul de închidere a afacerii.
Astfel, în contextul în care se discută despre reforma ANAF și demersurile pe care aceasta le întreprinde, dar mai ales pentru că “paza bună trece primejdia rea”, recomandăm ca persoanele care desfășoară astfel de activități să ia măsurile necesare pentru a se înregistra, fiscalizând astfel benevol veniturile obținute, înainte ca ANAF să ajungă în control și să ia măsurile legale.
„Un aspect dificil de evitat este prețul plătit pentru susținerea consumatorilor în perioada crizei energetice care se vede în acumulările de datorie publică, în vreme ce dobânzile în creștere reprezintă, pe viitor, o frână la adresa redresării rapide a prosperității zonei economice europene”, atrage atenția analistul Claudiu Cazacu, consulting strategist în cadrul XTB România, casă de brokeraj pe burse internaționale.
Factura europeană pentru energie a bătut deja recordurile anul acesta, iar lunile cele mai reci abia acum urmează.
Guvernele au ales să intervină pentru a ușura, măcar în parte, costul care se revarsă asupra companiilor și cetățenilor. Acest lucru înseamnă, în timp, adăugarea de datorie care va fi, până la urmă, împovărătoare tot pentru cei care sunt, în prezent, protejați de unele din efectele cele mai severe.
Dincolo de soluții temporare, sau de o ,,îmblânzire” a bugetelor prin taxarea suplimentară a celor care realizează profituri excepționale în această perioadă, adevărata ușurare ar veni dintr-o scădere a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice.
Prețul gazului natural a scăzut de la 223,05 EUR/MWh pe 28 septembrie la 161,95 de EUR/MWh pe 4 octombrie, revenind apoi până la 175,4 EUR/MWh la închiderea zilei de 5 octombrie.
Reluarea furnizării de gaze rusești pentru Italia via Austria a contribuit la un sentiment mai optimist al pieței, dar prețurile rămân în continuare foarte ridicate față de media anilor anteriori.
În plus, piața globală s-a pliat pe noul mediu, astfel încât importurile de gaz natural lichefiat (GNL) din diferite state, inclusiv din SUA, sunt la prețuri atât de ridicate, încât ministrul german al economiei Robert Habeck a declarat că e nevoie de solidaritate între parteneri în stabilirea prețurilor.
Ministrul Habeck a reamintit acțiunea concertată pentru a elibera din rezerve și a tempera prețul petrolului.
Dincolo de aspectul prețului, importantă rămâne, de asemenea, aprovizionarea fizică cu gaz, și evitarea unor alegeri foarte dificile în iarnă, între funcționarea industriei și confortul termic al cetățenilor.
Orizontul actual, cu rezerve de gaz umplute în proporție ridicată dă motive de optimism.
Totuși, scenarii greu de imaginat sunt în continuare posibile: Germania a mobilizat resurse pentru a proteja infrastructura energetică, și în condițiile tensionate pe partea de ofertă, spațiul de manevră este foarte redus pentru mai toate statele europene.
Chiar și fără întreruperi suplimentare cu resurse, pene de curent sunt posibile, potrivit unor avertismente din partea Comisiei Europene.
Răspunsurile guvernelor din Europa la criza indusă de scumpirea gazelor și energiei electrice au fost neuniforme, cu diferențe uneori ridicate între state, atât ca nivel al „scutului” din fonduri publice, cât și la aspecte de abordare și strategie.
Germania a propus un plan de 200 de mld. de Euro, reprezentând aproximativ 5% din PIB.
Baza industrială germană a fost afectată de costul mare al energiei, tocmai în timp ce consumatorii își văd veniturile erodate de inflație.
Detalii urmează să fie oferite luna aceasta, dar criticile nu au întârziat să apară: Italia și Franța, prin vocile comisarilor europeni pentru Economie, Paulo Gentiloni, si pentru Piață Internă, Thierry Breton, au vorbit de nevoia de a realiza un plan comun, la nivel european, altfel statele cu spațiu fiscal mai restrâns ar avea de suferit.
Varianta propusă de 15 state, printre care Spania, Italia, Franța, Slovacia, România, este de a limita prețul gazului la importul în UE.
Germania se opune, spunând că, dacă prețul nu va fi atractiv pentru furnizorii globali, Europa ar rămâne fără cantități suficiente, care ar pleca spre alte continente.
Măsurile de sprijin pentru a proteja companiile și populația de efectele crizei energiei au fost foarte variate: s-a mers pe tăieri sau reduceri de TVA în mai toate țările (excepție făcând Danemarca, Lituania, Luxemburg și Malta).
Transferuri către categoriile vulnerabile (compensări oferite celor cu venituri reduse), reprezintă, de asemenea, o soluție foarte răspândită, utilizată de toate statele analizate, în afara Ungariei și Maltei.
Limitări ale prețului energiei sau gazelor naturale furnizate companiilor sau populației au fost preferate de unele țări europene precum Austria, Bulgaria, Belgia, Estonia, Franța, Marea Britanie, Polonia, România, Slovacia, Spania, Ungaria și propuse spre implementare în Cehia și Germania.
Plafonarea prețului gazului folosit pentru producerea de electricitate la 50 EUR/MWh a fost acceptată în primăvară, pentru 12 luni de CE pentru Spania și Portugalia, care au folosit pentru acoperirea costului o taxare a tranzitului energiei între Franța și Spania sau suprataxarea celor care beneficiază de pe urma acestei plafonări.
Potrivit ultimelor raportări, inflația din Spania a coborât la 9% în septembrie, în timp ce în Germania inflația a urcat spre 10%.
Costul energiei a fost un motor al inflației, în zona Euro prima estimare fiind de creștere de la 9,1% la 10% în luna septembrie.
Franța se bucură de o inflație care a scăzut din nou, în septembrie, la 5,6%, aproape jumătate față de media zonei Euro.
„Scutul” unor plafoane relativ scăzute la energie și gaz, impuse de acum un an, este secretul celei mai scăzute inflații din zona Euro, dar prețul este un deficit bugetar estimat la 5% din PIB anul acesta.
În demersul lor de limitare a daunelor aduse de scumpiri, în aproximativ jumătate din cazuri, guvernele europene au utilizat și alte opțiuni, precum plafonări sau scutiri de plata tarifelor de transport al gazelor sau energiei electrice.
Ca dimensiune, în procente din PIB, Marea Britanie este pe primul loc cu 6,5% potrivit estimărilor oferite de think tank-ul belgian Bruegel, însă dacă planurile germane vor fi duse la bun sfârșit, contribuția de 2,8% din PIB de până acum va ajunge la aproape 8%, cumulat, în 2024.
Italia a alocat 3,3% din PIB până acum, Spania și Franța 2,9%, Olanda 2,7%.
În regiune, România cu 2,9% e depășită doar de Croația, cu 4,1%, și de Letonia, cu 3,2%.
Polonia cu 1,9% și Cehia cu 1,2% din PIB pentru protejarea entităților vulnerabile sunt în urma cheltuielilor relative la dimensiunea economiei din România.
În viitor, cifrele prezentate vor fi foarte probabil modificate, având în vedere fluctuațiile ample ale prețurilor energiei și gazelor naturale, care pot mări sau comprima factura suportată din fondurile publice.
Un aspect e, însă, dificil de evitat: prețul plătit pentru susținerea consumatorilor în perioada crizei energetice se vede în acumulările de datorie publică, iar dobânzile în creștere reprezintă, în viitor, o frână la adresa redresării rapide a prosperității zonei economice europene.
