Schimburile comerciale UE-China în perspectivă

Date:

_________________

 Prof. univ. dr. Andrei Dobrescu
 Prof. univ. dr. Irina Gabriela Rădulescu      




Abstract

Cooperarea economică și comercială dintre Uniunea Europeană (UE) și China a fost până acest an într-o continuă ascensiune. Europenii și chinezii sunt interdependenți: UE absoarbe 15% din exporturile gigantului asiatic, care îl aprovizionează cu produse manufacturate și componente cruciale. China reprezintă 10% din exporturile celor 27, o piață cheie pentru industriașii europeni, în special pentru cei germani. Evenimentele din acest an: invazia Rusiei în Ucraina, criza Taiwanului, presiunile SUA asupra UE pentru limitarea relațiilor comerciale cu China, ca și o serie de obstacole de natură comercială, ar putea influența evoluția schimburilor comerciale reciproce.

Cuvinte cheie: schimburi comerciale, investiții, obstacole

China a depășit SUA pentru a deveni cel mai important partener comercial al UE în 2021, volumul comerțului bilateral atingând maxime record. Anul trecut, UE a devenit, de asemenea, al doilea cel mai mare partener comercial al Chinei, iar după primele patru luni ale anului 2022 a depășit ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est).

În 2021, comerțul bilateral dintre China și UE s-a ridicat la peste 800 de miliarde de dolari, un nou record istoric, iar investițiile bilaterale au depășit 270 de miliarde de dolari. Comerțul bilateral a crescut semnificativ în diverse sectoare precum aerospațial, biologie și electronică. Cele două părți și-au îmbunătățit și extins canalele de comunicare prin dialogul economic și comercial la nivel înalt UE-China, precum și prin consultări regulate dintre întreprinderi. Există, însă, o serie de obstacole invocate de ambele părți, în calea schimburilor comerciale..

A. Obstacole invocate de UE

1. Schimbarea abordării de către China a integrării internaționale și priorităților economice și politica de autosuficiență

 Abordarea chineză asupra globalizării și interdependențelor a evoluat considerabil, mai ales după escaladarea tensiunilor cu Washingtonul în 2018. Este foarte probabil ca războiul economic al Occidentului împotriva Rusiei să sporească preocupările liderilor de la Beijing cu privire la propriile dependențe și vulnerabilități. și să accelereze o mișcare către o mai mare autonomie. Strategia de circulație duală, (DCS) definită de președintele Xi Jinping în aprilie 2020 și-a propus deja să gestioneze interdependența Chinei cu restul lumii prin îmbunătățirea inovației indigene și a încrederii în sine. DCS își propune să protejeze China de șocurile externe prin reducerea dependenței de cererea externă (exporturi către economiile avansate) prin stimularea consumului intern, a cheltuielilor cu politicile sociale și a relațiilor cu economiile emergente. Această concepție se bazează pe o planificare ambițioasă a politicii industriale chineze, dezvoltată în strategia „  Made in China 2025” care urmărește să transforme China într-o putere de referință în ce privește producția, în zone cu valoare adăugată ridicată, diversificând în același timp lanțurile de aprovizionare pentru a asigura accesul la inputuri, resurse și tehnologii. De asemenea, încearcă să localizeze activitățile de cercetare și dezvoltare în China ori de câte ori este posibil.                                                                                                                     

Războiul comercial dintre Statele Unite și China a dat un impuls strategiei de autosuficiență a Chinei, în special din cauza restricțiilor impuse exportului de tehnologii americane către anumite companii chineze. Faptul că tehnologiile esențiale rămân în mare parte importate sau realizate în străinătate este din ce în ce mai mult văzut ca inacceptabil. Sute de miliarde de yuani au fost alocate pentru a susține inovarea, prin mecanisme tradiționale de ajutor de stat, cum ar fi împrumuturi concesionale sau granturi, și instrumente mai noi precum fondurile de stat sau finanțarea activităților orientate spre tehnologie. Au fost, de asemenea, implementate o serie de măsuri, inclusiv noi reguli menite să sprijine dimensiunile securității naționale în relațiile economice. De exemplu, analizele de securitate națională sunt acum necesare pentru companiile care investesc în „infrastructura critică a informațiilor” (CII), un termen care nu este definit cu precizie. China lansează, de asemenea, instrumente mai puțin explicite, care au un impact mai larg asupra lanțurilor de aprovizionare. Cererile informale sunt în creștere pentru ca lanțurile valorice tehnologice să devină „autonome și controlabile” (A&C), pentru a se asigura că procesele de producție nu sunt expuse sancțiunilor externe sau măsurilor coercitive. În domeniile tehnologice critice, China urmărește astfel fie să dezvolte producția internă, fie să relocalizeze complet lanțurile valorice tehnologice străine. Pentru producătorii străini, acest lucru are ca rezultat constrângeri suplimentare asupra producției locale și obstacole în calea accesului pe piață pentru tehnologiile în cauză. Companiile europene din China raportează astfel, că se confruntă cu presiuni tot mai mari care le obligă adesea să-și decupleze operațiunile din China de operațiunile lor globale, cu un impact potențial negativ asupra afacerii lor. Situația variază foarte mult în funcție de sector. Atunci când companiile străine sunt capabile să contribuie cu tehnologii pentru care nu există un înlocuitor local bun (conductori, software, unele produse chimice și vehicule), acestea sunt binevenite. În caz contrar (telecomunicații, servicii digitale etc.), producătorii străini se confruntă cu obstacole tot mai mari și se trezesc adesea excluși de pe piață. În sectoarele considerate nesensibile (auto, cosmetice etc.), producătorii străini sunt considerați utili în stimularea concurenței, iar tratamentul lor de către autorități se caracterizează prin neglijență binevoitoare. Un studiu recent confirmă faptul că ecosistemul chinez de cercetare și dezvoltare este văzut ca din ce în ce mai dinamic și că activitatea de inovare din China este din ce în ce mai integrată în eforturile corporative globale. În același timp, companiile străine din domeniu se află sub presiune din ce în ce mai mare pentru a localiza în China etapele de producție și inovare cu cea mai mare valoare adăugată, condiții devenind de fapt necesare pentru a le permite succesul pe piața chineză. Asemenea practici contrazic în mod clar principiul tratamentului național reprezentând o amenințare semnificativă la adresa vitalității sistemului de inovare al UE. 

2) Deficitul în schimburile comerciale                                                                           

Toate statele membre ale UE au legături comerciale cu China, caracterizate însă printr-un dezechilibru care s-a agravat în ultimul timp (un deficit comercial în valoare de 249 miliarde euro în 2021, cel mai mare din ultimii ani), reflectând, printre altele, eforturile guvernului chinez în a-și atinge obiectivul de reechilibrare a economiei sale. Aceste dezechilibre durabile nu sunt  sustenabile și cresc presiunile competitive din industriile cheie, ceea ce va crea probabil mai multe fricțiuni în anii următori.

3) Reforma Organizației Mondiale a Comerțului

 UE a făcut propuneri concrete privind reforma OMC în general și chestiunile legate de subvenții în special și și-a reafirmat recent disponibilitatea de a lucra în această direcție, iar aceste eforturi trebuie continuate. În acest domeniu în care mizele nu sunt în primul rând de natură bilaterală, doar un cadru instituțional multilateral este eficient în a permite soluționarea disputelor bazată pe reguli. Totuși, perspectivele unei reforme substanțiale rămân îndepărtate: un acord multilateral este în mod evident imposibil de atins în viitorul apropiat și chiar și un acord plurilateral, care ar necesita o convergență substanțială între principalii actori, pare greu de obținut. Contextul nu este favorabil, în special pentru că China este puțin motivată să accepte noi reguli care ar putea să-i constrângă politicile industriale. În timp ce eforturile de dialog cu China pe această temă trebuie continuate, în coordonare cu țările care au idei similare, ele trebuie să fie însoțite de politici active menite să reducă la minimum subvențiile acordate firmelor din China, negociind și limitarea aplicării acestor subvenții. 

4) Denaturarea concurenței

Obiectivul tradițional al politicii comerciale a UE este de a asigura condiții de concurență echitabile. Relația cu China pune însă multe probleme în acest sens. În primul rând, în ciuda nivelului relativ scăzut al taxelor vamale aplicate în China, accesul efectiv pe piață rămâne o preocupare majoră atât pentru comerț, cât și pentru investiții, din cauza modului în care reglementările sunt aplicate în practică. Astfel, companiile europene sunt vizate în mod constant de practici discriminatorii, denaturări ale pieței și diverse restricții în multe sectoare economice. În al doilea rând, în ciuda angajamentelor Chinei, transferurile forțate de tehnologie rămân larg răspândite, chiar dacă în multe cazuri nu sunt rezultatul unor obligații legale. În cele din urmă, subvențiile din industrie joacă un rol proeminent în alocarea resurselor între firme și sectoare din China, atingând o scară de neegalat oriunde în lume. Se schimbă și ele: dincolo de subvențiile directe, modalitățile de implicare a statului se îndreaptă rapid către o „financiarizare a capitalismului de stat”* și o utilizare țintită a piețelor ca multiplicatori ai sprijinului statului. Utilizarea din ce în ce mai mare a condițiilor preferențiale de finanțare prin capital propriu în sectoarele de înaltă tehnologie este o ilustrare a acestui lucru. Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii stabilește reguli în acest sens, fie prin interzicerea ajutoarelor care denaturează excesiv concurența (pentru că sunt condiționate de performanța la export sau de utilizarea produselor locale), fie făcându-le pasibile de sancțiuni pe cele care sunt dăunătoare țărilor partenere. În practică însă, acest cadru nu reușește să corecteze denaturările concurenței, în principal pentru că regulile sale sunt prea restrictive în definirea lor sau prea exigente în dovezile pe care le solicită. Și alte forme de subvenții pentru concurenții chinezi — în special întreprinderile deținute de stat (IDS) —denaturează și mai mult condițiile de concurență de pe piața chineză. Instrumente similare sunt utilizate pentru a încuraja companiile chineze pe piețele europene să concureze cu întreprinderile locale sau să le achiziționeze pentru a beneficia de know-how-ul lor și, ulterior, pentru a deveni concurenți și mai puternici pentru celelalte întreprinderi din UE. 

5) Economia digitală

Politicile de reglementare și impozitare a transferului și utilizării informațiilor, datelor, software-ului și tehnologiei stau la baza viitorului comerțului. Fiind una dintre marile puteri digitale, China, care are, din ce în ce mai mult, o influență considerabilă în stabilirea regulilor digitale globale, inclusiv în cadrul OMC, încearcă deja să modeleze regulile comerțului digital, de exemplu prin Parteneriatul economic cuprinzător regional (RCEP). Practicile sale sunt adesea antagonice cu cele ale UE din următoarele cauze:

– China este una dintre cele mai restrictive țări în ceea ce privește comerțul digital, respectiv impozitarea, accesul la piață, stabilirea, datele sau comerțul;

– Politicile digitale restrictive se manifestă și printr-o supraveghere excesivă. De la intrarea în vigoare a Legii privind securitatea cibernetică din 2017, companiile străine au fost forțate să respecte numeroase reguli de securitate cibernetică, inclusiv procesele de certificare și revizuire a securității intruzive;

– Există puține restricții privind interferența guvernului pe piețele digitale;

– Întreprinderile se confruntă cu cerințe tot mai mari de localizare, inclusiv pentru găzduirea de date și serviciile cloud, ca și cu o gamă largă de restricții pentru fluxurile transfrontaliere și transferul de date și taxe vamale pentru transmisiile electronice;

– China practică practici comerciale intervenționiste în comerțul digital, în special prin politici industriale, sprijin pentru firmele naționale cu poziții de lider, ca și în ce privește achizițiile publice de produse tehnologice.

Conform UE aceste restricții, care dăunează și competitivității Chinei în domeniul serviciilor digitale, îngreunează orice coordonare în acest domeniu. Întrepătrunderea dintre furnizorii chinezi de platforme digitale și piețele globale, în special serviciile care implică date cu caracter personal, este probabil să crească (după cum este ilustrat de investigațiile în desfășurare asupra Tik-Tok), dar rămâne limitată. Perspectivele sunt însă diferite pentru serviciile digitale legate de produse și producția industrială, pentru care accesul pe piața chineză este probabil să fie problematic, necesitând o redefinire a condițiilor de reciprocitate de către UE. Reglementările privind securitatea cibernetică și protecția datelor au devenit astfel una dintre primele zece preocupări pentru companiile europene din China și chiar una dintre primele cinci pentru cele din Germania. În concluzie UE trebuie să facă din condițiile de reciprocitate o pârghie pentru a ajuta companiile europene să obțină transferabilitatea datelor industriale din și către China, sub rezerva securității și confidențialității.

6) Dependența de piața chineză

Dependența companiilor sau a sectoarelor întregi din UE de piața chineză poate fi o sursă de vulnerabilitate, în fața strategiilor chineze care limitează de facto concurența străină. Conform opiniei unor analiști europeni este necesară o evaluare sofisticată și dinamică a dependențelor europene pentru a consolida suveranitatea economică și securitatea UE față de China. Este vorba în primul rând de  dependențele strategice, definite de Comisia Europeană ca „dependențe care sunt considerate a fi de importanță critică pentru interesele strategice ale UE și ale statelor sale membre, cum ar fi securitatea, siguranța, sănătatea și tranziția ecologică și digitală”. Importanța critică a sectoarelor ar trebui evaluată calitativ, pe baza caracterului indispensabil sau a interesului lor strategic, în special pentru infrastructura critică și sectoarele legate de problemele de apărare. Pe de altă parte, vulnerabilitatea ar trebui evaluată și pe baza statisticilor comerciale detaliate. Obiectivul este să se identifice cazurile în care aprovizionarea depinde de un număr limitat de surse extraeuropene, cu posibilități reduse de substituție. Deși frecvența lor variază considerabil de la o metodă la alta, analizele arată că astfel de dependențe nu sunt neobișnuite, în special pentru anumite materii prime, componente electronice, produse chimice și ingrediente farmaceutice. Ele ajung invariabil la concluzia că principalul partener de la care apar astfel de dependențe strategice este China. Un caz extrem (și important) este cel al pământurilor rare, din care China asigură 98% din aprovizionarea UE. O altă măsură a expunerii pe piața chineză, o constituie concentrarea pe exporturile către China. De fapt, multe companii mari europene sunt puternic expuse veniturilor din exportul în China: deși estimările variază, este clar că o parte substanțială dintre aceste companii, probabil aproximativ o treime, obțin mai mult de 10% din veniturile lor totale din China. Această cifră include însă toate veniturile, indiferent de locul de producție. Din perspectiva politicii publice, totuși, filialele din China contează mai puțin decât unitățile europene, deoarece sunt mai puțin legate direct de ocuparea forței de muncă și producția din Europa. China a folosit deja accesul pe piața sa ca instrument de sancțiune sau constrângere, de exemplu recent împotriva Australiei și Lituaniei și împotriva companiilor europene care iau măsuri împotriva muncii forțate în Xinjiang. Dependența excesivă la import de piața chineză poate fi, prin urmare, o sursă de vulnerabilitate.  

B. Din categoria obstacolelor în calea creșterii schimburilor comerciale cu UE, invocate de China, pot fi menționate 

1) Promovarea instrumentelor de protecție comercială

Instrumentele de protecție comercială sunt concepute special pentru a răspunde situațiilor de concurență neloială. Măsurile antidumping sunt cele mai utilizate de UE: la sfârșitul anului 2020, erau în vigoare 91 de măsuri antidumping împotriva importurilor din China. În plus, opt măsuri menite să compenseze subvențiile industriale au fost aplicate și împotriva importurilor din China la acea dată, precum și o măsură împotriva subvențiilor chineze acordate companiilor deținute de China cu sediul în Egipt și care exportă din această țară în UE. Măsurile antidumping duc la scăderi foarte mari ale volumelor importurilor, adesea de ordinul 60% până la 90%. Acestea acopereau aproape 11% din totalul importurilor în 2021, pondere care a crescut brusc în ultimul deceniu Este un nivel apropiat de cel din Statele Unite, unde 12% din importurile din China au fost vizate de măsuri antidumping în 2019. Prin urmare, acest instrument are un impact foarte semnificativ asupra comerțului bilateral cu China. Acesta este motivul pentru care disputa lansată de China la OMC în decembrie 2016 până în iunie 2019 cu privire la modul în care a fost tratată în procedurile antidumping ale UE a fost de o importanță deosebită. China s-a bazat pe afirmația că, după expirarea perioadei de tranziție de 15 ani la OMC, ea ar trebui considerată o economie de piață și, ca atare, tratată la fel ca alți parteneri comerciali în cadrul procedurilor antidumping. Prin urmare, în practică, antidumpingul rămâne instrumentul cheie de apărare comercială pentru UE, atât puternic, cât și mai puțin dificil de implementat decât celelalte instrumente, dar acest instrument nemulțumește profund China.

Ponderea importurilor din China
afectate de măsurile antidumping (în %)

2

Interpretare  : Ponderea importurilor acoperite este calculată pe baza anului care precede deschiderea anchetei antidumping.

Sursa  : Calcule realizate de Kevin Lefebvre (CEPII), pe baza datelor Eurostat și Bown CP, M. Cieszkowsky, A. Erbahar și J. Signoret (2020): „Temporary Trade Barriers Database”, Banca Mondială .

2) Tergiversarea ratificării Acordului Bilateral de Investiții (ABI)

Până de curând, ABI a fost considerat o prioritate pentru structurarea relației bilaterale UE- China. De altfel, acordul include angajamente semnificative ale Chinei în ceea ce privește accesul pe piață pentru investițiile din mai multe sectoare, comportamentul întreprinderilor de stat, transparența subvențiilor și transferurile forțate de tehnologie. Având în vedere puținele concesii reale făcute de UE, acest acord a fost prezentat de Comisia Europeană ca un acord care permite o reechilibrare substanțială a relațiilor economice bilaterale. Cu toate acestea, beneficiile sale potențiale par a fi fost exagerate. Oricum ar fi, acordul se află acum într-un impas: sancțiunile reciproce au oprit definitiv procesul de ratificare în Parlamentul European, iar rezultatul său în viitorul apropiat pare foarte puțin probabil. Prin urmare, acordul de principiu a fost anunțat atunci când nu erau îndeplinite condițiile politice pentru punerea sa în aplicare, ceea ce pune sub semnul întrebării prioritatea ratificării acestui acord pentru reechilibrarea relației economice bilaterale. Evidențierea concesiilor obținute din partea Chinei pentru o reechilibrare a relației economice relevă punctul slab al demersului: dacă acordul a fost cu adevărat asimetric, care au fost stimulentele pentru ca China să-l pună în aplicare? Și dacă aplicarea sa este discutabilă, care este valoarea sa pentru UE?  Prin urmare, în circumstanțele actuale, până când mediul politic se va îmbunătăți semnificativ, astfel încât sancțiunile să fie ridicate și cele două părți să convină asupra unui program cuprinzător de cooperare, UE nu consideră că ratificarea ABI ar trebui să fie o prioritate.

3) Măsurile de reducerea dependenței de piața chineză

Dependența de piața chineză constituie o provocare de competitivitate pe termen lung pentru Europa, atunci când activitățile cu cea mai mare valoare adăugată și inovare intensivă sunt relocate sistematic. Abordarea acestor amenințări necesită o monitorizare atentă a relației în evoluție dintre Europa și China în ceea ce privește sistemele de cercetare – dezvoltare și inovare. UE ar putea învăța și de la politica principalilor săi parteneri asiatici. Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Australia au legături economice mult mai strânse cu China decât UE și statele sale membre, relații care sunt ocazional colorate cu dispute grave, tensiuni și sancțiuni. În aceste episoade, partenerii asiatici ai UE au dat dovadă, în general, de o rezistență remarcabilă, adaptându-se prin răspunsuri concrete fără a renunța la beneficiile comerțului lor cu China. Astfel, confruntată cu întreruperea aprovizionării cu pământuri rare de către China în urma disputei bilaterale din 2010 din jurul insulelor Senkaku/Diaoyu, Japonia a urmat o politică pro activă pentru a-și scădea în mod durabil dependența în acest domeniu, reducând ponderea Chinei din importurile sale de la 90% în 2008 la 58% în 2020. În disputa Australiei cu China trezoreria australiană a îmbunătățit informațiile și evaluarea strategică a capacităților, intențiilor și vulnerabilităților Chinei, inclusiv dezvoltarea analizelor care stau la baza strategiilor de diversificare. Coreea de Sud și Taiwan și-au construit poziții economice foarte puternice, făcându-le indispensabile în sectoare strategice (în special semiconductori), care sunt valoroase pentru a face față episoadelor de tensiune. Începând cu acest an și unele state membre UE au adoptat politici de reducere a dependenței față de China în schimburile comerciale. În acest context poate fi menționat pachetul de măsuri formulat de Ministerul German al Afacerilor Economice vizând reducerea atractivității pieței chineze pentru companiile germane. În pachetul de măsuri sunt incluse și reducerea sau anularea garanțiilor de stat pentru investițiile și exportul în China ca și stoparea finanțării pentru promovarea mărfurilor germane în China.

În concluzie se continuă consolidarea capacității analitice a UE cu privire la vulnerabilitățile, reziliența și provocările de competitivitate asociate concordării relațiilor economice și de inovare ale UE cu China, ceea ce bineînțeles nu convine părții chineze.  

4) Propunerea Comisiei Europene de introducere a unui instrument anti-coerciție comercială

Comisia Europeană a propus în data de 8 decembrie 2021, un nou instrument pentru a contracara utilizarea măsurilor economice coercitive de către țări terțe.
Acest instrument juridic reprezintă un răspuns la faptul că, în ultimii ani, UE și statele sale membre devin ținta unor presiuni economice deliberate. El consolidează setul de instrumente al UE și va permite UE să se apere mai bine pe scena mondială.
Scopul este de a descuraja țările terțe să restricționeze sau să amenințe să restricționeze comerțul sau investițiile pentru a determina modificarea politicii UE în domenii precum schimbările climatice, fiscalitatea sau siguranța alimentară. Instrumentul anti-coerciții este conceput să detensioneze relațiile economice și să determine stoparea unor măsuri coercitive specifice prin intermediul dialogului, ca prim pas. Orice contramăsuri luate de UE vor fi aplicate numai în ultimă instanță, atunci când nu există nicio altă modalitate de a contracara intimidarea prin măsuri economice, care pot lua multe forme. Astfel, aceste măsuri variază de la instrumente explicite de coerciție și de apărare comercială îndreptate împotriva UE utilizate de unele țări, la controale selective la frontieră sau controale în sfera siguranței alimentare vizând produsele dintr-un anumit stat membru al UE, până la boicotarea unor produse cu o anumită origine. Scopul contramăsurilor este de a menține dreptul legitim al UE și al statelor membre de a face alegeri și de a lua decizii în materie de politici în mod suveran, precum și de a preveni interferențele grave în suveranitatea UE sau a statelor sale membre. UE va colabora direct cu  țara în cauză pentru a pune capăt intimidării economice. Dacă intimidarea economică nu se oprește imediat, noul instrument va permite UE să reacționeze rapid și eficient, oferind un răspuns personalizat și proporțional pentru fiecare situație, de la impunerea de tarife și restricționarea importurilor din țara în cauză, la restricții vizând serviciile sau investițiile sau la măsuri de limitare a accesului la piața internă a UE. Această propunere va permite UE să impună restricții cantitative asupra comerțului cu China dacă aceasta va continua să blocheze exporturile lituaniene destinate pieței sale din cauza deschiderii unei reprezentanțe din Taiwan în Vilnius;

5) „Due Diligence Act” 

La 23 februarie 2022, Comisia Europeană a adoptat o propunere de directivă privind due diligence în domeniul sustenabilității corporative. Această propunere stabilește o obligație corporativă de due diligence. Elementele de bază ale acestei obligații sunt identificarea, sfârșitul, prevenirea, atenuarea și contabilizarea impactului negativ asupra drepturilor omului și asupra mediului în operațiunile proprii ale companiei, filialelor și lanțurilor valorice ale acesteia. În plus, anumite companii mari trebuie să aibă un plan pentru a se asigura că strategia lor de afaceri este compatibilă cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris. Propunerea introduce, de asemenea, atribuții pentru directorii companiilor din UE vizate. Aceste sarcini includ stabilirea și supravegherea implementării proceselor de due diligence și integrarea due diligence în strategia corporativă. Scopul acestei propuneri este de a promova un comportament corporativ durabil și responsabil și de a ancora drepturile omului și considerațiile de mediu în operațiunile și guvernanța corporativă ale companiilor. Noile reguli vor asigura că întreprinderile abordează efectele negative ale acțiunilor lor, inclusiv în lanțurile lor valorice din interiorul și din afara Europei. Propunerea obligă mii de companii europene să solicite furnizorilor lor, începând cu China, respectarea criteriilor sociale și de mediu;

6) Mecanismul de ajustare a frontierei de carbon 

Consiliul European a ajuns la un acord (abordare generală) cu privire la Regulamentul privind mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), unul din elementele-cheie ale pachetului „Pregătiți pentru 55” al Uniunii Europene. Principalul obiectiv al acestei măsuri de mediu este de a împiedica relocarea emisiilor de dioxid de carbon. De asemenea, va încuraja țările partenere să instituie politici de tarifare a carbonului pentru a combate schimbările climatice. În acest scop, CBAM vizează importurile de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon, cu respectarea deplină a normelor comerțului internațional, împiedicând ca eforturile UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră să fie neutralizate din cauza importurilor de produse fabricate în țări din afara UE, unde politicile pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai puțin ambițioase decât cele din Uniunea Europeană. Mecanismul va fi util și pentru a împiedica relocarea producției sau importul de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Sunt vizate de CBAM produsele din următoarele sectoare: ciment, aluminiu, îngrășăminte, energie electrică, fier și oțel. În baza acestui acord vor fi penalizate cu peste 150 de euro importurile din China, a căror producție este asigurată de energie electrică încă foarte carbon-intensivă. Deocamdată însă criza energetică amână aplicarea acestei măsuri de către majoritatea statelor membre UE.

7) Concertarea pozițiilor UE și SUA privind schimburile comerciale cu China

Situația relațiilor SUA-China are implicații globale, mai ales de când pandemia mondială și situația Taiwanului a exacerbat tensiunile existente. Concurența marilor puteri se transformă indubitabil în rivalitate. În aceste condiții, UE trebuie să ia o poziție care să-i permită să-și apere interesele, menținând totodată o relație de lucru cu ambii protagoniști. Pe de o parte, UE și SUA sunt conectate prin legătura transatlantică – instituționalizată în NATO – bazată pe principiile democrației, libertății, drepturilor omului și statului de drept. UE sprijină loial Statele Unite, prin menținerea embargoului asupra armelor în China, și o face deja de peste 30 de ani. Pe de altă parte, piața chineză, cu toate rezervele existente, este un magnet puternic, care atrage întreprinderi europene de toate dimensiunile. Doar UE ca ansamblu oferă statelor sale membre șansa de a-și menține autonomia în fața concurenței SUA-China pentru supremație. Pentru a nu fi scoasă de pe piață de cei doi giganți geopolitici, UE trebuie să aibă o politică externă principială, dar pragmatică. Apărarea multilateralismului și a instituțiilor sale – precum și respectarea ordinii bazate pe reguli – sunt fundamentale pentru protejarea poziției UE. Aceasta implică impunerea unor sancțiuni pentru a apăra interesele europene, ceea ce ar putea conduce la regrese temporare în schimburile comerciale, cum ar fi eventuale represalii ale Beijingului în raport cu interesele de afaceri ale statelor membre. Pe termen lung însă, conform analiștilor europeni, va fi întărit un sistem internațional bazat pe norme transparente. Pentru a atinge acest scop, UE trebuie să preia inițiativa în recrearea alianței sale cu SUA. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu alte state democratice, cu vederi similare, preocupate de cât de selectivă poate fi China în respectarea normelor internaționale. Dialogul UE-SUA are în vedere în special domenii, cum ar fi transferul forțat de tehnologie sau consolidarea instituțiilor multilaterale, unde o abordare comună nu este doar de dorit, ci și necesară. Este, de asemenea, de dorit ca UE, SUA și alte țări democratice să urmărească o agendă ambițioasă de susținere a democrației în întreaga lume, să lupte împotriva autoritarismului în expansiune, să susțină dorința oamenilor de libertate și să crească reziliența democratică. China care a fost un susținător interesat, calculat al construcției europene de la începuturile sale pentru că vedea în UE o contrapondere față de puterea americană și sovietică și un sprijin pentru dezvoltarea sa, pare să considere astăzi că Europa este divizată, slăbită și aliniată Washingtonului. Depinde de europeni să demonstreze că UE se situează pe o poziție autonomă. Nu trebuie să se uite nici faptul că firmele din SUA sunt concurenți pe piața chineză pentru firmele din UE, obținând profituri suplimentare în 2021, cu toate restricțiile impuse de guvernul american, ba chiar exercitând presiuni asupra guvernului să încheie acorduri cu China, fără să consulte UE. Motiv în plus pentru UE de a-și păstra autonomia.

Perspective privind schimburile comerciale UE-China

Factorul politic va fi determinant în evoluția schimburilor comerciale dintre UE și China. Întrucât China și-a manifestat intenția de a nu interveni în conflictul dintre Rusia și Ucraina și a amânat o posibilă intervenție în Taiwan, iar UE a renunțat deocamdată să condiționeze comerțul cu China de respectarea drepturilor omului, perspectivele schimburilor comerciale pe termen scurt între cele două părți, se pare că vor evolua favorabil. Ambele părți sunt conștiente de impactul impunerii unor sancțiuni în comerțul reciproc care va fi extrem de puternic în special pentru o serie de state membre, dar și pentru o parte importantă a exporturilor chineze. De asemenea, UE și China vor negocia pentru a înlătura cât mai multe din obstacolele menționate mai sus din calea schimburilor comerciale reciproce. Plecând de la aceste premise diverși analiști își exprimă opinii optimiste asupra evoluției schimburilor comerciale chino-europene. Astfel, Horst Loechel, profesor la Școala de Finanțe și Management din Frankfurt , a declarat că comerțul UE-China este un câștig pentru ambele părți, spunând că se așteaptă ca tendința de creștere să continue. 

Conform opiniei lui Juergen Friedrich, CEO al Germany Trade & Invest, agenție germană de comerț exterior și investiții, Europa și China sunt piețe majore care împărtășesc un interes strategic în promovarea dezvoltării prin parteneriate verzi și digitale. Ambele părți s-au angajat să realiza o transformare verde și digitală, să reducă emisiile de carbon și să atenueze schimbările climatice.

Marile firme din Europa, prezente în China, care nu doresc să renunțe la o piață cu 1,4 miliarde locuitori, și-au manifestat intenția de a-și suplimenta investițiile în China și după 2022, având în vedere că clasa medie chineză va ajunge la 800 milioane de persoane în 2030. 

Abordarea de către UE a relațiilor economice cu China trebuie să fie însă realistă și articulată cu interesele economice europene. UE trebuie să facă eforturi pentru reechilibrarea relațiilor sale comerciale cu China marcate, exceptând Germania, printr-un deficit comercial în creștere, întărind, printre altele, instrumentele de protecție comercială. Aceste instrumente sunt concepute ca nediscriminatorii, cum este cazul mecanismului de control al investițiilor străine asupra activelor strategice. Practicile discriminatorii care creează distorsiuni ale concurenței, sunt combătute de UE. Adoptarea unui instrument anti-coercitiv va fi determinantă căci va permite o protecție împotriva sancțiunilor extrateritoriale ale Washingtonului și a celor pe cere China le-ar putea impune UE. UE este, de altfel, interesată de o bună funcționare a instituțiilor internaționale și de aceea va apela la SUA ca în cadrul OMC să crească presiunea asupra Chinei pentru renunțarea la practicile sale discriminatorii. Europenii au de câștigat prin continuarea cooperării cu China și menținând-o implicată în guvernanța mondială pentru a aborda provocările comune cum ar fi schimbările climatice. Chiar dacă UE se alătură altor democrații în apărarea drepturilor omului și statului de drept, ea dorește menținerea căilor de cooperare cu China pentru a evita ca aceasta să nu caute dezvoltarea altor modele alternative de guvernanță mondială. 

În domeniul climatic, UE care este în avangarda luptei contra schimbărilor climatice, ar trebui să promoveze facilități privind circulația  mărfurilor și serviciilor legate de mediu, sprijinind formarea unei coaliții internaționale în acest domeniu. 

În cursul ultimilor ani a apărut o nouă provocare ca urmare a schimbărilor climatice: facilitarea accesului prin Arctica, care ar reduce durata transportului maritim dintre Europa și Shanghai la 15 zile. China este interesată de infrastructurile de transport necesare pe această rută, ca și de exploatarea resurselor naturale din zona Arcticii. Și UE ar trebui să fie interesată în mod activ de provocările comerciale și de securitate ale acestei căi polare, anticipând mai bine impactul utilizării sale de către China având în vedere că și Rusia dorește să mențină controlul asupra acestei rute. 

Aspectul valutar trebuie de asemenea, luat în considerare. UE dispune de euro și se străduiește să impună euro ca monedă de rezervă. China, ca și Rusia care doresc să „dedolarizeze” plățile comerciale internaționale, dețin deja peste un sfert din rezervele lor valutare în moneda europeană, astfel încât vor sprijini eforturile UE pentru redresarea cursului euro față de dolarul american. Totuși, un nou concurent al dolarului ar putea fi pe termen lung yuanul pe care China caută să-l internaționalizeze sub forma yuanului digital. Ar fi important ca UE să analizeze implicațiile pe care această intenție a Chinei le poate avea pentru euro, accelerând demersurile pentru un euro digital. 

Un alt aspect crucial în prezent și în perspectivă îl constituie ascensiunea Chinei ca putere științifică și tehnologică mondială, care determină Europa să-și ajusteze strategia de cooperare internațională în acest domeniu. Mai multe decenii de dezvoltare științifică, ca și deținerea de tehnologii cheie conferă Chinei statutul de mare putere economică și militară, iar dinamismul cercetării și dezvoltării au făcut din China un partener atractiv. De aceea, cooperarea științifică trebuie să se realizeze în interesul UE pentru a rămâne conectată la progresele cercetării și dezvoltării chineze. UE trebuie să rămână deschisă primirii de studenți de nivel ridicat care s-ar putea arăta mai preocupați de etica cercetării și mai cooperanți cu ecosistemul cercetării europene în viitoarele lor funcții. Cu toate acestea, nu trebuie uitat enunțul lui Xi Jinping că „știința nu are frontiere dar oamenii de știință au o patrie”. Riscurile furtului de proprietate intelectuală sunt reale, iar controlul partidului comunist s-a întărit în toate domeniile de activitate. UE ar trebui să evalueze costurile și beneficiile parteneriatelor cu China în domeniul cercetării științifice și tehnologiilor de vârf. În plus, întrucât centrul mondial de greutate în domeniul comercializării tehnologiilor performante se deplasează către Asia, UE ar trebui să fie prezentă și acolo prin dezvoltarea schimburilor comerciale într-o zonă neglijată mult timp în favoarea Chinei. Este cazul Indiei, dar și al altor țări din Asia de Sud Est unde China a investit substanțial și va continua să-și crească influența prin ratificarea Acordului regional economic global (RCEP) din noiembrie 2020. Aceste țări întrețin cu Beijingul, care rămâne puterea dominantă în regiune, o relație ambivalentă de interese reciproce, dar și de neîncredere. UE a dezvoltat de mai multe decenii un cadru de dialog cu ASEAN, fiind interesată să încheie negocierile cu Indonezia, care cu peste 300 milioane de locuitori va deveni până la sfârșitul deceniului a patra sau a cincea economie mondială. Dând un nou suflu negocierilor bilaterale angajate cu Malaiezia, Tailanda și Filipine, UE trebuie să lucreze la relansarea proiectului unui acord interregional. 

În ce privește volumul investițiilor și schimburilor comerciale, România face parte din grupul statelor membre cu o pondere nesemnificativă din totalul schimburilor UE cu China, fiind în același timp un fidel promotor al recomandărilor primite din SUA referitor la aceste schimburi și investiții, din păcate fără o analiză transparentă a avantajelor și dezavantajelor unei astfel de politici.

În concluzie interesul UE este de a stimula în continuare politica de deschidere a Chinei și angajarea sa în instanțele internaționale, deoarece o Chină autarhică ar reprezenta o amenințare pentru securitatea globală. Totuși europenii nu trebuie să-și facă iluzii și nici să se limiteze la o postură reactivă față de inițiativele Beijingului, străduindu-se să cunoască mai bine China în întreaga sa diversitate. UE își va apăra mai bine interesele sale față de China printr-o strategie integrată incluzând toate domeniile politicii și prioritizând propriile sale obiective. La nivel mondial, dacă nu se va obține acordul Chinei, este probabil ca rivalitatea strategică dintre cele două blocuri, NATO vs China și Rusia, să persiste, poate pe termen lung, în detrimentul instituțiilor multilaterale precum G20, care probabil vor trebui apoi reinventate.

_________________

________________

*Finianciarizarea este un proces care face parte din istoria capitalismului și care afectează modul de reglare a economiei (instituții care structurează relațiile economice) și logica acumulării (modul de reproducere a capitalului). Capitalul nu mai trebuie să parcurgă domeniul producţiei pentru a fi înmulțit; simpla sa circulaţie generează crearea de capital nou. Investițiile pe termen scurt devin norma și speculațiile sunt cele care măresc valoarea unui activ. 



Bibliografie

1. Camera de Comerț UE-China, European Business in China Position Paper 2022/2023 din 23 septembrie 2022.

2. M. Huotari și S. Jean, Consolidarea strategiei economice a Europei față de China, Notă pentru Consiliul de analiză economică, nr. 72 din 27 iulie 2022 

3.C Bellora și L. Fontagné, UE în căutarea unui mecanism de ajustare a frontierelor car carbonului compatibil cu OMC, Document de lucru CEPII, din1 martie 2022.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate