Iulie dă re-startul sistemului fiscal: RO e-Factura, RO e-Transport şi SAF-T – cât de pregătiţi sunt contribuabilii să gestioneze aceste raportări

0


Noile raportări fiscale creează un nivel mult mai mare de transparenţă în relaţia dintre contribuabili şi autorităţile fiscale. Este esenţial ca eforturile depuse în prezent atât de mediul de afaceri, cât şi de către administraţia fiscală să îşi atingă obiectivele şi, în anii în care urmează, să vedem timpi mai reduși de control fiscal, costuri mai reduse de conformare fiscală, simplificarea sau chiar eliminarea altor declarații fiscale, dar şi o îmbunătăţire a colectării şi crearea unui mediu mai echitabil pentru agenţii economici. Aceasta ar fi, pe scurt, concluzia specialiștilor EY în cadrul webinarulului Tot ce trebuie să știi despre ”restartarea sistemului fiscal”: RO e-Factura și RO e-Transport organizat pe 1 iulie 2022, data de la care RO e-Factura și RO e-Transport devin obligatorii pentru produsele cu grad de risc fiscal ridicat.

„În mod cert, toate aceste raportări vin cu multiple provocări asociate – începând de la înţelegerea cerinţelor, costurile suplimentare de conformare, calibrarea soluţiilor ERP sau identificarea unor soluţii potrivite pentru pregătirea datelor în formatele cerute, timpul şi resursele limitate, termenele scurte de implementare. Este esenţial ca agenţii economici să înţeleagă importanţa şi impactul acestor raportări pe termen lung, atunci când îşi stabilesc strategia şi planul de acţiune pentru adaptarea la noile cerinţe ale ANAF. După un an de pregătiri pentru raportarea SAF-T. alături de clienţii noştri, vedem cât este de important ca dincolo de alegerea unei soluţii tehnice care să fie cât mai adaptată specificului activităţii şi sistemelor ERP folosite, să fie înțelese cerinţele de raportare, cum se corelează datele raportate şi care sunt soluţiile inteligente la care se poate apela atunci când tehnologia îşi are limitările sale”, arată Georgiana Iancu (foto), Partener, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte.

La Webinarul EY au participat reprezentanți ANAF şi ai Direcției Generale Antifraudă. Albert Fruth, Consilier Superior ANAF în cadrul Unităţii de Management al Informaţiei, a acoperit mai multe aspecte care țin de aplicabilitatea e-factura şi a declarat: „Sistemul RO e-Factura a fost creat în vederea punerii la dispoziția operatorilor economici a unui serviciu electronic pentru emiterea și primirea facturilor, ce contribuie la susținerea unui mediu fiscal eficient şi adaptat nevoilor de tranziție către o metodă de lucru bazată pe instrumente digitale, nu pe hârtii, răspunzând evoluțiilor tehnologice și cerințelor mediului de afaceri.”

RO e-transport împreună cu celelalte proiecte de digitalizare ale ANAF contribuie la reducerea decalajului fiscal și la crearea unui mediu concurențial corect. Aceste instrumente pun la dispoziția ANAF un sistem proactiv de prevenire și identificare timpurie a fraudelor, constituind o premisă pentru creșterea conformării fiscale”, a transmis mediului de afaceri și domnul Teodor-Alexandru Georgescu, director general al Direcției Generale Antifraudă Fiscală. 

De asemenea, în cadrul  webinarului, specialiștii EY au dat vești bune mediului de afaceri: „Pe 30 iunie, a fost publicată Procedura de utilizare și funcționare a sistemului național privind monitorizarea transporturilor de bunuri cu risc fiscal ridicat, RO e-Transport și amânarea stabilirii de sancțiuni pentru RO-E transport, până la 1 octombrie 2022, măsură mult așteptată de agenții economici”, a punctat Georgiana Iancu, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte. De asemenea, vor fi aduse clarificări suplimentare pentru aplicabilitatea RO e-transport.

Cum percep companiile re-startul sistemului fiscal – sondaj EY 

În pragul termenului de raportare în sistemul RO e-factura și a sistemului RO e-Transport, companiile declarau, în proporție covârșitoare – 72%, că nu sunt pregătite pentru ”o implementare atât de rapidă”, mai ales luând în calcul faptul că, între 30% şi, respectiv, 45% dintre facturile emise, respectiv primite, sunt pe hârtie, dar și alte proiecte derulate în paralel – cum este SAF-T, care le solicită la maximum resursele. Acestea sunt concluziile unui studiu EY România, derulat zilele acestea, care și-a propus să vadă cât de pregătite se simt companiile să pună în practică noul pachet de ”digitalizare” a raportărilor fiscale. Marii contribuabili spun, majoritar – 60%, că, deși au început pregătirile pentru raportarea SAF-T, nu cred că vor fi pregătite să raporteze în termen și apreciază că „o extindere a perioadei de grație este imperios necesară”. 

Realitatea cu care se confruntă agenții economici, acum relevată de studiul EY, este că aceștia emit și comunică către clienți, în proporție de 30%, facturile pe hârtie/prin curier sau poștă și le primesc de la furnizori tot tradițional, pe hârtie, prin curier sau poștă, într-o și mai mare proporție, de 45%. Astfel, deși toate companiile care au participat la sondajul EY România au spus că folosesc sisteme informatice financiar-contabile, prelucrarea informațiilor este foarte dificilă. Marii contribuabili – principalii respondenți ai studiului EY România, se mai lovesc de o barieră – preluarea datelor aferente facturilor primite de la furnizori în sistemul financiar-contabil se realizează, pentru 95% dintre ei, în mod semi-automat sau manual.  

De asemenea, un alt aspect interesant revelat de studiul EY România este acela că doar o treime dintre marii contribuabili respondenți au declarat că au înțeles în proporție de cel puțin 70% cerințele raportării în sistemul RO e-factura. 

Întrebate fiind care sunt principalele costuri suplimentare pe care estimează că le vor avea pentru a se adapta la raportarea e-Factura, companiile au răspuns că acestea vor veni în principal din implementarea unei soluții tehnice, care să permită generarea facturii electronice, comunicarea prin SPV și procesarea ulterioară a mesajelor generate din SPV în legătură cu e-Factura – 75% dintre respondenți. 

„Este interesant că la această întrebare, companiile iau în considerare şi un potențial impact al neconformării în sistemul RO e-factura asupra fluxurilor de numerar, în cazul în care partenerii comerciali condiționează plata facturilor de raportarea prin SPV a e-Facturii. Aici bineînțeles, nu se poate exclude un astfel de impact, de aici importanța clarificărilor din partea autorităților fiscale asupra aplicabilității acestei raportări prin RO e-factura pentru produsele cu grad ridicat de risc. Raportarea prin SPV a facturilor pentru produsele cu risc nu se poate substitui facturii originale care susține deducerea TVA la beneficiar, cel puțin nu până la obținerea unei derogări de la regulile de facturare consacrate prin Directiva de TVA”, arată Georgiana Iancu, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte.

Costuri vor mai fi, anticipează agenții economici, și din asigurarea unei piste de audit (arhivare, reconciliere, trasabilitate) între factura tradițională și e-Factura, dar și din resursele umane suplimentare ce vor trebui asigurate, cum arată 13% dintre respondenți. 

Aproape 50% din marii contribuabili cred că un interval rezonabil pentru a se putea conforma și a factura electronic prin intermediul platformei puse la dispoziție de ANAF ar fi între 6 luni și un an. 

De remarcat este faptul că toți agenții economici întrebați au răspuns, în proporție de 90%, că știu că autoritățile fiscale intenționează ca programul e-Factura să devină aplicabil cu caracter generalizat, ceea ce nu poate decât să confere premisele unei și mai bune mobilizări pentru trecerea către facturarea electronică obligatorie, mai arată Georgiana Iancu. 

Informații esenţiale pentru Ro e-transport nu pot fi extrase automat

„În ceea ce privește cel de-al doilea proiect de raportare digitală RO e-Transport, companiile care au răspuns demersului EY România au dat de înțeles că nu sunt tocmai pregătite de implementare – 53% dintre ele declarând că nu au făcut, încă, o analiză pentru a vedea cât din datele raportabile în RO e-Transport care pot fi extrase automat sunt disponibile în sistemele ERP. Doar 8% dintre respondenții studiului nostru au spus că au executat această analiză și au constatat că au date disponibile în proporție de 70-90%, ceea ce în mod evident că va duce la dificultăți în întocmirea raportării în RO e-Transport, dar şi în costuri şi timpi suplimentari de obținere şi procesare a informațiilor”, explică Georgiana Constantin, Senior Manager în cadrul departamentului de Taxe Indirecte. 

„Dintre informațiile necesare, care nu sunt disponibile în sistemele financiar contabile, respondenții pun pe primul loc detalii despre transport  (transportator și mijlocul de transport) și detaliile despre documentele de transport – 27%. Alte informații importante care nu se regăsesc în sistemele companiilor sunt cele despre locul de descărcare – 15%, detalii despre locul de încărcare –14% sau chiar detalii despre bunurile transportate (cantitate, valoare, cod tarifar) – 11%. Aici trebuie punctat şi că în funcție de operațiunea supusă raportării, mai pot apărea şi informații specifice care sunt obligatorii, cum ar fi punctul de trecere a frontierei sau biroul vamal unde se declară importul sau exportul bunurilor”, mai arată Georgiana Constantin, Senior Manager.

Dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă companiile implicate în raportarea RO e-Transport, studiul EY România a identificat derularea în paralel cu SAF-T și e-Factura, timpul prea scurt de implementare în plin sezon, volumul datelor raportate și acuratețea lor, la care se adaugă timpul scurt de pregătire, resursele numeroase de care ar avea nevoie, pentru a se putea conforma cerințelor legale. 

De asemenea, Georgiana Iancu mai punctează şi că în anumite situații devine practic imposibilă sau foarte dificilă obținerea codul UIT. Un exemplu foarte frecvent este cel al operațiunilor care implică retur sau refuz al mărfii (total sau parțial), care implică rute alternative de transport, sau chiar operațiuni care trebuie efectuate în afara programului de lucru şi pentru care declararea datelor sau accesul prin SPV nu pot fi realizate în timp real. Lipsa accesului sau internet sau chiar dificultatea de a asigura o comunicare în timp real cu conducătorii vehiculelor de transport sunt de asemenea provocări bine știute în rândul celor impactaţi de această raportare. 

41% dintre respondenți afirmă chiar că nu identifică potențialul de a asigura o astfel de raportare, având în vedere complexitatea fluxurilor logistice și complexitatea detaliilor care trebuie raportate. O astfel de raportare nu reflectă realitățile din practică cu care se confruntă operatorii implicați în comercializarea de bunuri și nu este adaptată pentru a adresa complexitatea și multitudinea scenariilor din activitatea logistică.  

 

Raportarea SAF-T

Cum finalul lunii iulie 2022 reprezintă termenul până la care toate companiile mari contribuabili, încadrate în această categorie la 31 decembrie 2021, trebuie să depună Declarația D-406, EY România a dorit să afle și cât de bine merge implementarea acestui proiect. Doar 4% dintre companii declară că au reușit deja, în timp ce 24% dintre respondenți declară că sunt în curs şi speră să reușească să respecte acest termen. Majoritatea marilor contribuabili vechi spun că sunt în curs, dar nu vor fi pregătiți să raporteze în termen. „Apreciem că o extindere a perioadei de grație este imperios necesară”, susțin aceștia. 

În ceea ce privește companiile care s-au regăsit pe listele de mari contribuabili după 31 decembrie 2021 și ar trebui să depună declarația până la finele lunii ianuarie 2023 – 10% spun că sunt în curs, dar nu cred ca vor fi pregătite să raporteze la termenul din ianuarie, în vreme ce 40% spun că nu au început încă, dar cred că vor fi pregătite să raporteze până la finalul lunii ianuarie 2023. 25% dintre respondenți spun că sunt în curs și vor fi pregătite să raporteze chiar de la finalul lunii august 2022. 

 

Summitul NATO, noi oportunități pentru companiile din domeniul apărării

La summitul NATO de la Madrid s-a convenit punerea a peste 300.000 de militari în stare de alertă maximă, în Europa, aducerea de noi forțe armate în România și crearea unui nou cartier general al SUA în Polonia. Aceste decizii vin la pachet cu o putere aeriană sporită care include două escadrile suplimentare de avioane de luptă invizibile F-35, dar și cu noi echipamente pentru forțele armate europene. Decizia NATO accelerează în Est înlocuirea vechilor arme din epoca sovietică cu arme moderne la standarde NATO, oferind companiilor din sectorul apărării noi oportunități de afaceri.

În urma conflictului militar dintre Rusia și Ucraina, NATO și țările europene își măresc cheltuielile pentru apărare cu 50 până la 75 de miliarde de dolari, estimeaza compania Bain. Estimările NATO arată că la sfârșitul anului 2022 nu toate țările vor fi alocat 2% din PIB pentru apărare. Printre acestea se numără și România, care se situează la 1,99%, marginal sub recomandarea de 2%, dar intenționează să aloce 2,5% din PIB anul viitor. Campioana alocărilor este Grecia cu 3,76%, urmată de Statele Unite cu 3,47% și Polonia cu 2,42%. Peste 2% se situează Lituania, Estonia, Marea Britanie, Letonia, Croația și Republica Slovacă. Franța se situează la 1,9%, Ungaria la 1,55%, Germania la 1,44%, Cehia la 1,33% și Spania la 1,01% din PIB. Cu câteva excepții, majoritatea țărilor alocă peste 20% din bugetele lor de apărare pentru echipamente, Ungaria alocând 48%, Grecia 45%, Norvegia 31,6%, Statele Unite 27,2% și România 26%. Acest lucru înseamnă noi oportunități de afaceri pentru companiile din sectorul apărării. 

NATO are nevoie ca aliații să investească în echipamente interoperabile de ultimă generație și eficiente din punct de vedere al costurilor. În prezent, există 18 proiecte de anvergură care vor asigura o mai bună eficacitate operațională, economii de scară și conectivitate între aliații și partenerii NATO. Aceste proiecte vizează domenii precum realimentarea în aer, muniția, sistemele maritime fără pilot, comanda, controlul și instruirea. România este menționată ca parte a proiectului privind sistemele maritime fără pilot la bord, care a început în 2018 și care devine și mai important acum, Marea Neagră fiind definită ca având o importanță strategică. Este vorba de un proiect care vizează dezvoltarea de drone submarine care vor face trecerea de la navele mari și costisitoare la flote de sisteme autonome. 

Rachetele Stinger sau Javelin, dronele, avioanele de luptă invizibile F-35 sunt produse de mai multe mari companii din domeniul apărării. Sistemul de rachete Stinger este fabricat de Raytheon (RTX). Lockheed Martin (LMT) este producătorul avionului de vânătoare invizibil F-35. 

Javelin, un sistem de rachete antitanc portabile autoghidate, este fabricat de o asociere între Raytheon (RTX) și Lockheed Martin (LMT). Lockheed Martin dorește să dubleze producția de Javelin de la 2100 la 4000 de bucăți pe pe an, dar acest lucru va pune presiune asupra lanțurilor sale de aprovizionare și va dura poate doi ani, potrivit directorului său general. 

În BGOV200, un raport despre cele mai importante 200 de companii americane din domeniul apărării, Lockheed Martin se află pe primul loc, cu contracte de apărare de peste 75 de miliarde de dolari, iar Raytheon se află pe locul al doilea, cu 28 de miliarde de dolari. 

Conflictul din Ucraina ne-a arătat și noi arme, cum ar fi Switchblade, un sistem avansat de drone de mici dimensiuni, cu căutare automată a țintei. Acesta este fabricat de AeroVironment (AVAV), un producător de drone și sisteme de rachete tactice. Analiștii estimează că AeroVironment a generat venituri suplimentare de cel puțin 50 de milioane de dolari prin vânzările către Ucraina, iar această cifră ar putea crește în lunile următoare. AeroVironment a generat venituri totale de 395 de milioane de dolari în anul fiscal 2021, astfel că acesta este un plus considerabil. 

Alte companii care ar putea juca un rol important în viitoarea înzestrare a forțelor europene sunt Boeing (BA), General Dynamics (GD), Textron (TXT) – producător de avioane sub mărcile Bell, Cessna și Beechcraft, dar și jucători europeni precum Rheinmetall (RHM), Thales (HO.PA), Leonardo (LDO.MI) și Airbus (AIR.PA). 

1 iulie 2022 – termen de foc pentru contribuabilii din România. Cât de clare sunt noile obligații?

0

_________________

Material de opinie de Adrian Teampău (foto),
Director, Impozitare Indirectă, Deloitte România 

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a făcut, în ultima vreme, pași importanți în direcția digitalizării. De la 1 iulie devine obligatorie facturarea electronică (RO e-Factură) pentru anumite produse, însă termenul coincide cu cel pentru implementarea altor două proiecte importante: SAF-T și RO e-Transport. Deși demersul este apreciabil, trebuie semnalat faptul că încă există numeroase semne de întrebare din partea contribuabililor vizați cu privire la aspectele tehnice, cel puțin în cazul celor două mecanisme mai nou introduse (RO e-Factură, RO e-Transport). 

Implementarea sistemelor de raportare electronică presupune un efort considerabil atât din partea autorităților, cât și din cea a contribuabililor, iar pregătirea temeinică este esențială pentru succesul întregului proces. Cu toate acestea, în momentul în care aplicarea acestor mecanisme este obligatorie, companiile vizate nu au încă la dispoziție documentația tehnică integrală necesară pentru adaptarea sistemului informatic intern la cerințele ANAF. De asemenea, pentru anumite prevederi din legislația aferentă, ANAF așteaptă o aprobare din partea instituțiilor europene, care întârzie să apară. 

Ce este facturarea electronică și cui i se aplică?

RO e-Factură este denumirea dată sistemului informatic național care permite emiterea, transmiterea și descărcarea facturilor în format electronic. Scopul acestui sistem este digitalizarea și creșterea gradului de conectare dintre contribuabili și autoritățile fiscale, principalul obiectiv fiind acela de a combate frauda și evaziunea fiscală.

Mecanismul a fost opțional timp de câteva luni, dar de la 1 aprilie 2022 a devenit obligatoriu pentru agențiile de turism sau operatorii economici care desfășoară activități de turism în relație B2C (business to consumer), pentru facturile emise în baza tichetelor de vacanță.

Începând cu 1 iulie 2022, regula se aplică pentru încă două categorii de contribuabili. În primul rând, este vorba de companiile care furnizează în relație B2B (business to business) produse considerate cu risc fiscal ridicat (de exemplu, legume și fructe, băuturi alcoolice, ape minerale și băuturi acidulate, construcții noi, îmbrăcăminte și încălțăminte). Lista completă este disponibilă pe site-ul ANAF. A doua categorie este reprezentată de companiile care emit facturi către autorități contractante ale statului (B2G – business to government).

În plus, în cadrul procesului de digitalizare prin aplicarea facturării electronice, autoritățile își propun ca, în scurt timp, cel mai probabil începând cu 2023, toate companiile active în România să utilizeze sistemul de emitere și de raportare a facturilor electronice RO e-Factură.

Totuși, în urmă cu câteva săptămâni, Parlamentul a adoptat o lege prin care notifică contribuabilii că autoritățile române încă așteaptă decizia instituțiilor europene cu privire la obligativitatea sistemului pentru tranzacțiile B2B. Prin modul cum este formulată legea, se poate interpreta că autoritățile române vor continua implementarea chiar și în lipsa unei aprobări a Consiliului UE.

RO e-Transport – ce presupune și cum se aplică?

Sistemul e-Transport este menit să monitorizeze transporturile de bunuri considerate cu risc fiscal pe teritoriul național. Este obligatoriu tot de la 1 iulie 2022, deși a fost reglementat de curând, iar contribuabilii nu au avut posibilitatea să îl testeze (nu a existat o perioadă de aplicare opțională, ca în cazul RO e-Factură). În plus, nici în acest caz nu sunt suficiente informațiile tehnice de implementare. 

Acest mecanism are aceeași intenție, de a reduce evaziunea fiscală, și impune contribuabililor să declare anticipat deplasarea bunurilor considerate cu risc fiscal dintr-o locație în alta, în funcție de tipul operațiunii, beneficiarului sau, după caz, furnizorului din România. 

Ce se întâmplă cu sancțiunile?

Inițial au fost prevăzute sancțiuni pentru nedeclararea bunurilor riscante în noul sistem de transport sau declararea lor incompletă, începând cu 1 iulie 2022, cu o amendă între 10.000 şi 50.000 lei, în cazul persoanelor fizice, sau între 20.000 şi 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice (plus confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate). Însă autoritățile au suspendat recent aplicarea sancțiunilor până la 30 septembrie 2022.

În cazul SAF-T, la 1 iulie 2022 intervine obligativitatea raportării în acest sistem pentru marii contribuabili care au fost incluși în această categorie la finalul anului trecut (prima fază a implementării a demarat la 1 ianuarie 2022, cu companiile aflate de mai multă vreme pe lista de marii contribuabili).

În concluzie, 1 iulie 2022 reprezintă un termen extrem de important pentru multe companii puse în fața implementării unor mecanisme de raportare IT complexe și care necesită multiple transformări în procesele interne, consumatoare de resurse importante. Mediul de afaceri își dorește digitalizarea relației cu ANAF pentru a reduce birocrația, dar este necesar un timp suficient de pregătire și să fie disponibile documentații tehnice integrale pentru companiile vizate.

 

One United Properties achiziționează un teren de 10.710 metri pătrați în apropierea cartierului Floreasca și a Lacului Tei, pentru o nouă dezvoltare rezidențială, One City Club

0

 

One United Properties (BVB: ONE), principalul investitor și dezvoltator imobiliar de proiecte sustenabile rezidențiale, de birouri și mixte de ultimă generație din București, România, anunță achiziționarea unui teren situat în apropierea cartierului Floreasca și a Lacului Tei din Capitală, cu o suprafață de 10.710 mp. Pe noul teren aflat în vecinătatea dezvoltării One Verdi Park și a Bulevardului Barbu Văcărescu, compania intenționeză să construiască o nouă dezvoltare rezidențială de mică înălțime, care se va numi One City Club.

„Această tranzacție prin care ne lărgim portofoliul de terenuri destinate dezvoltărilor rezidențiale este în linie cu strategia One United Properties axată pe realizarea de investiții în oportunități de dezvoltare premium, sustenabile, în zone foarte bune ale Bucureștiului, care vor contribui semnificativ atât la dezvoltarea Capitalei, cât și la veniturile și profitul companiei. Prin astfel de dezvoltări ne propunem să construim și să administrăm un portofoliu imobiliar echilibrat, integrat eficient în dinamica urbană și care să îndeplinească toate nevoile noilor generații”, a declarat Victor Căpitanu, co-CEO One United Properties.  

Noua dezvoltare rezidențială pe care compania intenționează să o construiască pe acest teren va avea în jur de 200 de apartamente organizate în blocuri de mică înălțime, pe o suprafață totală de aproximativ 37.000 mp, din care 27.000 mp supraterani și 10.000 mp subterani. De asemenea, One City Club va integra în ansamblul său și o zonă comercială cu facilități și servicii pentru comunitate, precum sală de sport și piscină, spații verzi și de recreere, cameră unde se poate juca golf, diverse servicii. Poziționarea terenului va oferi noii dezvoltări imobiliare acces rapid către zona de nord a Capitalei, inclusiv către obiective de interes precum parcul Floreasca, galeria comercială One Gallery din cadrul One Floreasca City (fosta Hală Ford) și acces rapid atât către centrul orașului, cât și spre autostrada A3 București-Ploiești.

Pe 27 iunie, One United Properties a demarat operaţiunea de majorare a capitalului social prin care compania intenţionează să atragă până la 470 de milioane de lei, capital care va fi investit cu prioritate în dezvoltări imobiliare noi. În prima etapă, care se desfășoară în perioada 27 iunie – 26 iulie, acționarii care dețineau acțiuni ONE la data de 20 mai 2022 și, în consecință, au primit drepturi preferențiale ONER01 pe 23 mai, pot subscrie la operațiunea de majorare a capitalului social. Drepturile nu pot fi tranzacționate. Prețul maxim pe o acțiune ONE în Etapa 1 a operațiunii de majorare a capitalului social este de 1,42 lei. În plus, un acționar trebuie să dețină 7,8 drepturi de preferință pentru a subscrie o acțiune nouă ONE. Prețul final per acțiune va fi stabilit după închiderea Etapei 1 și a Etapei 2. În cazul în care prețul final este diferit de prețul maxim, diferența va fi returnată în conturile investitorilor.

Compania se află în prezent în negocieri avansate pentru zece dezvoltări viitoare, precum și în faze incipiente de discuții sau negocieri pentru alte peste 20 de dezvoltări. Cele zece dezvoltări aflate în prezent în negocieri avansate se concentrează în primul rând pe proprietăți rezidențiale pentru venituri medii și medii-mari. Dacă vor fi semnate, aproximativ 10.000 de apartamente cu peste 1 milion de metri pătrați suprafață construibilă brută ar urma să fie dezvoltate pe aceste terenuri de către One United Properties în următorii șapte ani. După ce vor fi dezvoltate, acestea ar putea genera o valoare brută de dezvoltare de peste 2,3 miliarde de euro și un potențial profit brut pentru One United Properties de 900 de milioane de euro. Aproximativ 10% din dezvoltări vor fi spații de birouri și comerciale. Compania se concentrează să investească cu prioritate în București, unde se află cea mai mare parte a portofoliului său. 

UE și Noua Zeelandă au încheiat negocierile pentru un acord comercial

0

UE și Noua Zeelandă au încheiat negocierile pentru un acord comercial, care urmează să deschidă importante perspective economice întreprinderilor și consumatorilor din cele două părți. Acest acord cuprinde, de asemenea, angajamente fără precedent în materie de durabilitate, inclusiv respectarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice și a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor, a căror aplicare poate fi impusă prin recurgerea la sancțiuni comerciale ca măsură de ultimă instanță.

Se preconizează că schimburile comerciale bilaterale vor crește cu până la 30 % datorită acestui acord, exporturile anuale ale UE putând atinge 4,5 miliarde EUR. Investițiile UE în Noua Zeelandă au un potențial de creștere de până la 80 %. Acordul poate reduce cu aproximativ 140 de milioane EUR pe an taxele vamale pentru întreprinderile din UE, începând cu primul an de aplicare.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat:  Noua Zeelandă este un partener esențial pentru noi în regiunea indo-pacifică. Acest acord comercial oferă importante perspective pentru întreprinderile, fermierii și consumatorii celor două părți. El poate contribui la creșterea cu 30 % a schimburilor comerciale dintre UE și Noua Zeelandă și include angajamente sociale și climatice fără precedent. Acest nou acord între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă intervine într-un moment geopolitic important. Democrațiile –așa cum sunt democrațiile noastre – lucrează împreună și oferă avantaje reale cetățenilor.

Valdis Dombrovskis, vicepreședinte executiv și comisar pentru comerț, a declarat: „Este vorba despre un acord comercial de nouă generație, în care ambele părți urmează să obțină beneficii economice și de mediu reale. Noile oportunități economice sunt esențiale mai ales în această perioadă în care încercăm să ne redresăm în urma dublului șoc reprezentat de pandemia de COVID-19 și de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Acest acord va deschide un întreg ansamblu de noi perspective de export a produselor și serviciilor pentru întreprinderile și IMM-urile din UE. Acordul conține, de asemenea, cele mai ambițioase angajamente în materie de durabilitate asumate vreodată într-un acord comercial. Acest lucru dovedește că ne îndeplinim deja promisiunea de a obține o valoare adăugată mai mare din acordurile noastre comerciale în ceea ce privește durabilitatea.”

Noi oportunități de export pentru întreprinderi, fie mari sau mici

Acordul va oferi noi oportunități pentru întreprinderi prin:

  • Eliminarea tuturor taxelor vamale la exporturile UE către Noua Zeelandă.
  • Deschiderea pieței de servicii din Noua Zeelandă în sectoare-cheie precum serviciile financiare, telecomunicațiile, transportul maritim și serviciile de livrare.
  • Asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru investitorii din UE în Noua Zeelandă și viceversa.
  • Îmbunătățirea accesului întreprinderilor din UE la contractele de achiziții publice pentru bunuri, servicii, lucrări și concesiuni de lucrări din Noua Zeelandă. Piața achizițiilor publice din Noua Zeelandă valorează aproximativ 60 de miliarde de EUR pe an.
  • Facilitarea fluxurilor de date, norme previzibile și transparente pentru comerțul digital și un mediu online sigur pentru consumatori.
  • Prevenirea cerințelor nejustificate de localizare a datelor și menținerea standardelor înalte de protecție a datelor cu caracter personal.
  • Sprijinirea întreprinderilor mici să exporte mai mult prin intermediul unui capitol dedicat întreprinderilor mici și mijlocii.
  • Reducerea semnificativă a cerințelor de conformitate și a procedurilor pentru a permite un flux mai rapid de mărfuri.
  • Angajamente semnificative din partea Noii Zeelande de a proteja și de a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu standardele UE.

Sectorul agroalimentar: stimularea exporturilor UE, protejând în același timp sectoarele sensibile ale UE

Fermierii din UE vor avea mult mai multe oportunități de a-și vinde produsele în Noua Zeelandă imediat după punerea în aplicare a acordului. Taxele vamale vor fi eliminate din prima zi pentru principalele exporturi ale UE, cum ar fi carnea de porc, vinul și vinul spumos, ciocolata, produsele zaharoase și biscuiții.

Pe lângă reducerile tarifare, fermierii din UE vor avea și alte avantaje. Acordul va proteja lista completă a vinurilor și băuturilor spirtoase din UE (aproape 2 000 de denumiri), cum ar fi Prosecco, Polish Vodka, Rioja, Champagne și Tokaji. În plus, 163 dintre cele mai renumite produse tradiționale ale UE (indicații geografice), cum ar fi brânzeturile Asiago, Feta, Comté sau Queso Manchego, produsele Istarski pršut ham, Lübecker Marzipan și măslinele Elia Kalamatas, vor fi protejate în Noua Zeelandă.

Acordul ține seama de interesele producătorilor din UE care vând produse agricole sensibile cum ar fi anumite produse lactate, carnea de vită și de oaie, etanolul și porumbul dulce. Pentru aceste sectoare, acordul va permite importuri cu un nivel redus sau zero al taxelor vamale din Noua Zeelandă numai în cantități limitate (prin așa-numitele contingente tarifare).

Cele mai ambițioase angajamente în materie de durabilitate din cadrul unui acord comercial de până acum

Acordul comercial UE-NZ este primul acord care integrează noua abordare a UE privind comerțul și dezvoltarea durabilă anunțată în Comunicarea intitulată „Puterea parteneriatelor comerciale: împreună pentru o creștere economică verde și justă”, care a fost adoptată săptămâna trecută.

Ambele părți au convenit asupra unor angajamente ambițioase privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care acoperă o gamă largă de aspecte bazate pe cooperare și pe consolidarea asigurării respectării angajamentelor, inclusiv posibilitatea recurgerii la sancțiuni ca măsură de ultimă instanță în cazul unor încălcări grave ale principiilor fundamentale ale drepturilor lucrătorilor sau ale Acordului de la Paris. Respectarea Acordului de la Paris va constitui, de asemenea, un element esențial al acestui acord. 

Pentru prima dată într-un acord comercial al UE, există un capitol dedicat sistemelor alimentare durabile, un articol dedicat comerțului și egalității de gen și o dispoziție specifică privind comerțul și reforma subvențiilor pentru combustibili fosili. De asemenea, odată cu intrarea lui în vigoare, acordul liberalizează bunurile și serviciile de mediu.

Acest lucru este în deplină concordanță cu recomandările primite de la cetățenii în urma Conferinței privind viitorul Europei, în ceea ce privește promovarea unui comerț durabil, deschizând, în același timp, noi oportunități pentru întreprinderile europene.

 

Proiectele de texte negociate vor fi publicate în curând. Aceste texte vor face obiectul unei revizuiri juridice („un proces minuțios de examinare juridică”) și vor fi traduse în toate limbile oficiale ale UE. Ulterior, Comisia Europeană va transmite acordul Consiliului spre semnare și încheiere. Odată ce a fost adoptat de Consiliu, UE și Noua Zeelandă pot semna acordul. În urma semnării, textul va fi transmis Parlamentului European spre aprobare. După aprobarea Parlamentului și după ce Noua Zeelandă va ratifica la rândul ei acordul, acesta va putea intra în vigoare.

 

Negocierile pentru un acord de liber schimb cu Noua Zeelandă au început în iunie 2018. Cea de a 12-a rundă de negocieri a avut loc în martie 2022, urmată de discuții între sesiuni care au condus la încheierea negocierilor la 30 iunie 2022.

Proiectul de business Tinerii în Arenă, laureat european

0

Proiectul Tinerii în Arenă, unul dintre cele mai mari evenimente de business din România adresate tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, inițiat de programul național Vreau să fiu Antreprenor, component al proiectului Romanian Business Leaders, a fost desemnat câștigător la nivel european de organizația Emerging Europe la categoria Capacitarea Tinerilor (Youth Empowerment). 

Al cincilea summit anual al Emerging Europe, desfășurat la Bruxelles pe 23 iunie, a reunit peste 60 de ONG-uri, întreprinderi și persoane din Europa Centrală și de Est.

Andrew Wrobel, partener fondator, Emerging Europe: „Am avut privilegiul de a avea câțiva mentori de-a lungul carierei mele și știu cât de important este să le oferim tinerilor posibilitatea de a se implica și de a-i face conștienți de potențialele direcții pe care le-ar putea lua în cariera lor, iar tinerii să aibă modele de urmat. Programele de mentorat joacă un rol crucial în acest întreg proces. Mă bucur să văd că proiectul Tinerii în Arenă este apreciat atât de juriul profesionist, cât și de publicul larg, care a ales programul drept cea mai bună inițiativă de responsabilizare a tinerilor din 2022. Sper din tot sufletul că premiul nu numai că va pune reflectoarele asupra unor programe similare disponibile în alte țări emergente din Europa, dar va trezi și interesul tinerilor pentru acest tip de program. În plus, îi va încuraja și pe cei care le creează să producă schimbări și mai mari în viața tinerilor.”

Alin Apostu, coordonatorul proiectului Tinerii în Arenă: „Prin inițiativele noastre ne dorim să îi încurajăm pe tineri, să le arătăm potențialul și să îi sprijinim să îl realizeze prin antreprenoriat. Avem multe oportunități în România și dacă reușim să le vedem și să îi sprijinim pe tineri să le fructifice va fi o ocazie extraordinară prin care putem să dezvoltăm afaceri în România și să păstrăm tineri cu potențial în țară. Construind și dezvoltând afaceri, încă de la vârste fragede, acești tineri pot demonstra că se poate, ceea ce îi va încuraja și pe alți tineri să îi urmeze. Astfel, vom produce mai multă prosperitate în România și șanse reale pentru evoluția societății românești. Pregătim în septembrie lansarea înscrierilor pentru următoarea ediție a programului de mentorat și finala ce va avea loc în 2023.” 

Tinerii în Arenă a fost selectat ca „inițiativă de top la nivel european pentru acoperirea sa națională a programului de mentorat și sprijinul pe care aceștia îl oferă în dezvoltarea ideilor de business ale tinerilor între 16-24 de ani”. Proiectele nominalizate au fost: Tinerii în Arenă, Skala Magazine din Macedonia de Nord și Perspektiva 4 Youth din Albania.

Protocol de colaborare în arbitraj între Camera bucureșteană şi Bursa Română de Mărfuri

0

La Palatul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) a avut loc plenul arbitrilor Curții de Arbitraj București (CAB), de pe lângă (CCIB), prezidat de președintele Curții, Cristina Petrovici. 

În prima parte a evenimentului a fost semnat protocolului de colaborare între Camera bucureșteană, prin președinte Iuliu Stocklosa și Bursa Română de Mărfuri (BRM), prin Septimiu Stoica, președintele Adunării Generale a Acționarilor, în numele președintelui-director general al BRM, Gabriel Purice. Ceremonia de semnare a fost onorată de prezența vicepreședintelui CCIB Cosmin Marina și a vicepreședintelui Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIR, Bazil Oglindă.

Cele două părți subliniază că „principalele obiective al protocolului vizează colaborarea între cele două părți pentru promovarea arbitrajului, ca soluție alternativă de soluționare a litigiilor, dar și punerea la dispoziție de către CAB a bazei materiale și logistice pentru soluționarea litigiilor arbitrale izvorâte din activitatea BRM. Semnarea protocolului de colaborare cu BRM se înscrie în sfera procupărilor constante ale Camerei bucureştene de a pune la dispoziţia comunităţii de afaceri instrumente utile pentru a-şi eficientiza activitatea”.

Iuliu Stocklosa și Septimiu Stoica

Iuliu Stocklosa: „Unul dintre obiectivele noastre majore vizează promovarea pro-activă a Curții de Arbitraj Bucureşti, prin toate mijloacele, inclusiv prin dezvoltarea unor proiecte dedicate mediului de afaceri, în colaborare cu instituții de prestigiu, precum Bursa Română de Mărfuri. În plus, semnarea acestui acord este firească, în contextul în care prima Bursă de Efecte și Mărfuri din țara noastră a fost înființată și administrată de Camera bucureșteană.” 

Septimiu Stoica: „Extinderea teritorială a BRM s-a făcut cu sprijinul sistemului cameral. Avem o colaborare bună cu CCIR și cu celelalte camere județene, însă CCIB este cea mai apropiată de noi, prin tipologia și amploarea activității.” Președintele AGA al BRM a subliniat contribuția Camerei din Capitală la dezvoltarea activității bursiere din țara noastră, precum și avantajele de care beneficiază o companie când alege să recurgă la arbitraj pentru soluționarea litigiilor.

În partea a doua a ședinței plenului arbitrilor CAB, au avut loc „discuții tehnice privind actualizarea regulilor de procedură arbitrală. Curtea de Arbitraj Comercial București este o instituţie permanentă de arbitraj, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care funcționează în conformitate cu Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu Statutul CCIB, precum şi în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare”.

Foto: ©CCIB

O mie de depozite înființate de Romsilva pentru vânzarea lemnului fasonat

0

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva anunță că „a înființat până în prezent 1.033 de depozite pentru masa lemnoasă recoltată din pădurile administrate, pentru a facilita vânzarea lemnului fasonat către populație și pentru industria prelucrătoare. Din acestea, 284 sunt permanente și 749, temporare.

În primele cinci luni ale acestui an, au fost vânduți direct către populație, ca lemn pentru foc, 689.243 metri cubi de lemn, cu 253.800 metri cubi mai mult decât în perioada similară a anului trecut, din cei 1,32 milioane metri cubi lemn fasonat, exploatați în regie proprie sau prin contracte de prestări servicii. 

Anual, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva pune pe piață circa 9,5 milioane de metri cubi, iar ponderea lemnului fasonat va crește în acest an pentru ca, de la începutul anului viitor, 50% din volumul total de masă lemnoasă pusă pe piață din pădurile proprietatea publică a statului să fie lemn fasonat, exploatat prin forțe proprii sau prin contracte de prestări servicii cu firme atestate”.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva reamintește că „administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile țării, și asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. De asemenea, Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naționale, precum și 12 herghelii de stat.

Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% dețin certificarea managementului forestier în standard internațional”.

Foto: ©Romsilva

 

Tutunul, cea mai „solidară” industrie

0

 

„Când vine vorba despre tutun, dincolo de blamul la modă, toată lumea realizează mai ales în perioadele dificile că industria e un pilon principal pentru economie, buget, exporturi”, a declarat Gilda Lazăr, director Corporate Affairs & Communications la conferința „Se schimbă legislația fiscală. Ce spun cei care plătesc taxe, impozite și contribuții?”, organizată online de Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării (CLCC).

JTI a raportat pentru anul trecut o cifră de afaceri de peste 7 miliarde lei (peste 1,4 miliarde euro). Suma totală include acciza și este în creștere cu circa 12% față de 2020. Pe lângă accize, JTI a mai virat la buget și TVA, plus alte taxe si contribuții, reprezentând în total 80% din cifra de afaceri, și anume circa 5,6 miliarde lei, cu peste 14% mai mult față de anul precedent. Prin aceste sume virate la stat, doar JTI contribuie la PIB-ul României cu 0,52%.

„Când am auzit prima dată despre taxa de solidaritate și de aplicarea ei pe cifra de afaceri, m-am gândit că suntem cea mai solidară industrie. Cine virează la stat mai mult de 80% din cifra de afaceri? Doar Banca Națională plătea la un moment dat 80% impozit, dar pe profit, nu pe venituri. Unii spun că ne lăudăm și că, de fapt, aceste taxe sunt plătite de consumatori. Așa e. Accizele și TVA sunt taxe indirecte, pe consum. Iar pentru produsele din tutun noi colectăm aceste taxe, pe care le virăm la buget în avans, cu cheltuielile aferente, fără ca statul să facă vreun efort administrativ. Se poate spune că, astfel, lucrăm pentru ANAF. La nivel de industrie, contribuțiile pentru anul 2021 se ridică la circa 20 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 12% din PNRR, sume pentru care statul nu trebuie să depună planuri sau să îndeplinească vreo condiție. Am discutat cu Ministerul Finanțelor despre un nou calendar de accize, pe cinci ani, pentru că  predictibilitatea fiscală ne ajută să planificăm afacerile, să plătim taxe, să investim, să ne implicăm în rezolvarea problemelor reale ale societății. Din 2010, derulăm anual campanii publice anti-contrabandă, avem încheiate cu autoritățile programe de combatere a comerțului ilegal și, indiferent de contextul economic sau de dificultățile cu care ne-am confruntat, continuăm să susținem programele sociale și culturale derulate de 25 de ani încoace. Ne dorim să putem raporta și pentru anul în curs rezultate financiare bune și, implicit, creșterea contribuțiilor la buget. Vom reuși în condițiile unei politici fiscale predictibile, stabilității cadrului de reglementare și menținerii contrabandei la nivel scăzut”, a mai spus reprezentantul JTI.

JTI este una dintre primele multinaționale stabilite local, încă din 1993. Compania a investit până acum peste 250 milioane de euro pe piața locală și, recent, a anunțat o investiție de 60 de milioane de euro în următorii trei ani pentru modernizarea capacităților de producție ale fabricii din București. În momentul de față, aproximativ 75% din producția JTI Manufacturing este exportată în circa 50 țări.

JTI are peste 1.200 de angajați în sediul din București, fabrică și birourile de vânzări din toată țara, și este Angajatorul numărul unu în România, potrivit evaluării realizate de Top Employers Institute, care include 23 companii pe plan local.

România este al doilea producător european de țigarete, la egalitate cu Germania și după Polonia. Conform INS, în 2021totalul exporturilor de tigarete si produse din tutun a fost de peste 1,34 miliarde de euro, contribuția pozitivă a tutunului la balanța de plăți fiind de circa un miliard de euro.

Radu Puiu, XTB: Vine recesiunea și în Zona Euro? Efectele creșterii inflației pe termen scurt, mediu și lung.

0
  • Banca Centrală Europeană a anunțat că va majora ratele dobânzilor pentru prima dată în ultimii 11 ani.
  • Creșterea ratelor dobânzilor ar putea încetini și mai mult creșterea economică.
  • Prognozele BCE indică o încetinire a creșterii prețurilor de consum în următorul an, inflația totală fiind prognozată să scadă de la 6,8% la 3,5% în 2023. 
  • Cu toate acestea, estimările sunt legate de multă incertitudine, în vreme ce războiul din Ucraina continuă, accelerarea crizei energetice și penuria aprovizionării cu alimente cresc costul vieții, constată Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România.
  • Rusia a intrat recent în incapacitate de plată a datoriei sale suverane în valută străină pentru prima dată de la Revoluția Bolșevică (1918), iar China încă încearcă să renunțe la restricțiile pandemice. 
  • În SUA, dar și în Franța autoritățile statale încearcă să ofere diferite tipuri de ajutoare. 
  • La nivel unitar, inflația din Zona Euro a accelerat la un maxim istoric.
  • Deși, la prima vedere astfel de măsuri sunt primite cu brațele deschise de către populație, nu fac altceva decât să accentueze presiunile inflaționiste. Investitorii sunt îngrijorați de lipsa unui plan credibil de abordare a așa-numitei „fragmentări”, adică majorări nejustificate ale costurilor de îndatorare ale țărilor mai slab dezvoltate din Zona Euro, în comparație cu țările mai puternice din punct de vedere economic, se mai arată în analiza casei de brokeraj XTB România.

Inflația din SUA a atins maximul ultimilor 40 de ani în mai, când prețurile de consum au crescut cu 8,6%. Această țară nu este singura care a resimțit creșterea costurilor: majoritatea statelor europene, precum și Israel și Coreea de Sud, au înregistrat creșteri puternice ale inflației de la începutul pandemiei.

În prezent, atenția investitorilor europeni este concentrată asupra Băncii Centrale Europene (BCE), care urmează să aibă o întâlnire critică luna viitoare.

Banca Centrală din Zona Euro a anunțat că va majora ratele dobânzilor pentru prima dată în ultimii 11 ani, dar investitorii sunt mai interesați dacă instituția va urma o continuare a înăspririi politicii monetare pe termen mediu.

BCE a anunțat că va exista o altă creștere în septembrie, dar incertitudinea se bazează în prezent asupra perioadei ulterioare, având în vedere că perspectivele economice ale blocului tind să devină tot mai sumbre. 

Creșterea ratelor dobânzilor ar putea încetini
și mai mult creșterea economică.

În acest context, membrul BCE și guvernatorul Băncii Centrale a Austriei, Robert Holzmann, a declarat că va fi necesară o evaluare a direcției în care se îndreaptă dezvoltarea economică și unde se află inflația și, după aceea, să se decidă dacă există suficient spațiu pentru a crește cu 25 sau 50 de puncte bază până la ce nivel este considerat rezonabil.

În acest moment, Banca Centrală are o misiune foarte dificilă, trebuind să gestioneze niveluri record ale inflației și o deteriorare a perspectivelor economice. 

BCE a prognozat în iunie o rată de creștere economică de 2,8% pentru Zona Euro în acest an, dar există îngrijorări tot mai mari că acest lucru nu se va materializa.

Prognozele BCE indică o încetinire a creșterii prețurilor de consum în următorul an, inflația totală fiind prognozată să încetinească de la 6,8% la 3,5% în 2023. 

Cu toate acestea, estimările sunt legate de multă incertitudine, în vreme ce războiul din Ucraina continuă, accelerarea crizei energetice și penuria aprovizionării cu alimente cresc costul vieții.

Banca Centrală a organizat o întâlnire de urgență la începutul acestei luni pentru a aborda situația creșterii costurilor de împrumut pentru așa-numitele „națiuni europene periferice”.

BCE a spus că va dezvolta un nou instrument pentru a aborda aceste riscuri. Totuși, piețele au rămas cu întrebări privind momentul în care va fi implementat instrumentul și cât de departe va ajunge.

Investitorii sunt îngrijorați de lipsa unui plan credibil de abordare a așa-numitei „fragmentări”, adică majorări nejustificate ale costurilor de îndatorare ale țărilor mai slab dezvoltate din Zona Euro, în comparație cu țările mai puternice din punct de vedere economic. 

Conform unor comentarii oferite CNBC de către Mario Centeno, membru al băncii centrale, instituția vizează implementarea unui instrument de backstop. Acesta este special conceput pentru combaterea fragmentării și este necesar pentru a asigura transmiterea ordonată a politicii monetare în țările din Zona Euro.

Până acum, președintele BCE, Christine Lagarde, a fost vagă cu privire la modul în care va fi utilizat instrumentul și când va fi gata, precum și la ce condiții ar putea fi impuse țărilor care beneficiază de achiziții de obligațiuni în cadrul programului.

Între timp, datele din diferite state europene prezintă o imagine difuză. 

Inflația din Spania a avansat până la valori de două cifre în iunie, ceea ce a reprezentat o nouă surpriză pozitivă a presiunilor asupra prețurilor din Zona Euro.

Rata anuală armonizată a inflaţiei a crescut la 10% în iunie de la 8,5% în mai. 

Varianta normală a inflației a fost de 10,2%, cu mai mult de un punct procentual peste nivelul median prognozat de 9%, indicat de un sondaj al Reuters.

Astfel, inflația din statul iberic a atins cel mai ridicat nivel din 1985. 

Pe de altă parte, o veste optimistă a venit din Germania, unde inflația headline a scăzut în iunie pentru prima dată din ianuarie. 

Potrivit datelor preliminare publicate miercuri de biroul german de statistică Destatis, prețurile de consum au crescut cu 7,6% de la un an la altul, sub prognoza de 8% a sondajului Wall Street Journal. 

La nivel unitar, inflația din Zona Euro a accelerat la un maxim istoric. Decalajul dintre cea mai mare și cea mai scăzută rată a inflației dintre cei 19 membri ai uniunii valutare a crescut, de asemenea, la un maxim istoric.

Scala variază de la Malta, unde prețurile de consum au crescut cu 5,6% luna trecută, până la Estonia, unde inflația a atins 20,1%. 

Aceasta este o diferență de peste 14 puncte procentuale, cea mai mare valoare de la lansarea monedei unice europene din 1999.

Interesul în această săptămână se va orienta către raportul privind inflația din Zona Euro, care este programat să fie publicat vineri. 

În acest context, părerile sunt împărțite privind direcția de evoluție a economiei, subliniind cât de complexă și dificil de anticipat este situația.

Morgan Stanley a avertizat cu privire la riscul ca decizia Rusiei de a reduce livrările de gaz către Europa să împingă economia regiunii în recesiune în acest an. 

Economiștii băncii au spus că se așteaptă ca economia Zonei Euro să se contracte timp de două trimestre, înainte de a relua creșterea în al doilea trimestru al anului viitor.

Revizuirea prognozei a fost o urmare a riscului de reducere a fluxurilor de gaze din Rusia în Europa precum și de semnele că moralul consumatorilor și al afacerilor este grav afectat din cauza inflației ridicate.

Acest mediu agitat nu ajută performanțele piețelor de capital, incertitudinea și nesiguranța fiind doi dintre „cei mai mari dușmani” ai investitorilor.

În timp ce, de obicei, este nevoie de cel puțin 12 luni pentru ca o modificare a ratei dobânzii să aibă un impact economic larg răspândit, răspunsul pieței de valori la o schimbare este adesea mult mai rapid. 

Piețele vor încerca de cele mai multe ori să includă în preț așteptările viitoare cu privire la majorări ale ratelor și să anticipeze acțiunile FOMC înainte de a fi oficializate.

Acțiunile din piețele emergente (EM) sunt în drum către marcarea celei mai slabe performanțe din primele 6 luni ale anului din ultimii 24 de ani, investitorii temându-se de inflația ridicată și de potențialele efecte negative ale înăspririi condițiilor monetare asupra economiei globale.

Indicele MSCI EM pierde aproximativ 16% la momentul redactării, marcând a doua cea mai amplă depreciere din 1993. 

Etalonul de referință a scăzut cu peste 20% în primele șase luni ale anului 1998, când criza financiară asiatică a afectat piețele. 

Câteva luni mai târziu, Rusia a intrat în incapacitate de plată în privința datoriei locale.

Din nou, scenariul actual este pus sub presiune de o mulțime de factori de risc: există temeri că majorările agresive ale ratei dobânzii de către Rezerva Federală pentru a reduce inflația din SUA ar putea duce cea mai mare economie a lumii în recesiune, creând panică și în țările emergente.

Rusia a intrat recent în incapacitate de plată a datoriei sale suverane în valută străină pentru prima dată de la Revoluția Bolșevică (1918), iar China încă încearcă să renunțe la restricțiile pandemice. 

Piețele emergente s-ar putea confrunta în continuare cu un mediu dificil, de cele mai multe ori, indicii din aceste economii urmărind evoluția pieței ample și în special a exemplului trasat de SUA. 

În acest context, a doua jumătatea a anului ar putea să aducă o abordare similară, motiv pentru care o atitudine mai prudentă ar putea fi utilă.

Temerile legate de schimbarea hawkish a abordării Rezervei Federale s-au alăturat incertitudinii geopolitice pentru a împinge S&P 500 într-o corecție în acest an, dar datele istorice sugerează că o politică monetară mai strictă a fost adesea însoțită de câștiguri solide ale pieței de capital.

Mulți investitori se tem că anul acesta ar putea fi un scenariu mai diferit decât în majoritatea cazurilor, deoarece piețele se confruntă cu o inflație în creștere. 

Pe termen scurt, majorările de dobândă au avut tendința de a afecta cotațiile de pe piețele bursiere. O analiză efectuată de Evercore ISI a patru cicluri înăsprire a condițiilor monetare a constatat că S&P 500 a scăzut în medie cu 4% în prima lună de după începerea ciclului.

Totuși, indicele înregistra o apreciere în medie de 3% la șase luni de la prima majorare a dobânzii și de 5% la 12 luni de la prima ajustare. 

Această ipoteză este consolidată și de alte analize. 

S&P 500 a revenit în medie cu 7,7% în primul an în care Fed a majorat ratele, potrivit unui studiu Deutsche Bank asupra a 13 cicluri de majorare a dobânzii începând din 1955.

O analiză a celor 12 cicluri de majorare a ratelor de către Truist Advisory Services a constatat că S&P 500 a înregistrat un randament total la o rată medie anualizată de 9,4% pe durata acestor cicluri, înregistrând evoluții pozitive în 11 dintre acele perioade.

Creșterea prețurilor reprezintă o adevărată povară socială, iar, de multe ori, instituțiile guvernamentale sunt puse sub presiune să ia anumite măsuri.

În SUA, autoritățile statale încearcă să ofere diferite tipuri de ajutoare. 

De exemplu, în California ar putea fi oferite noi cecuri guvernamentale. Această măsură ar face parte dintr-un pachet de reducere a inflației în valoare de 17 milioane de dolari. Se estimează că 23 de milioane de locuitori din California vor fi eligibili, iar valoarea totală a unui cec poate ajunge la 1.050 de dolari. 

În Franța, decidenții politici elaborează un proiect de lege care va contribui la creșterea puterii de cumpărare a gospodăriilor prin creșterea unor forme de asistență guvernamentală cu 4%. Costul se va ridica la 8 miliarde de euro între iulie și aprilie anul viitor.

Deși, la prima vedere astfel de măsuri sunt primite cu brațele deschise de către populație, nu fac altceva decât să accentueze presiunile inflaționiste. 

O asemenea decizie poate să funcționeze în detrimentul deciziilor luate de Banca Centrală și îi pot îngreuna misiunea.