---

Inge Abdulcair,
Director PwC România

 

Facturile trebuie trimise obligatoriu în format electronic prin sistemul național RO e-Factura, în relația cu autorități contractate de stat, așa numita relație B2G, începând cu data de 1 iulie 2022, ca urmare a publicării Legii 139/2022 pentru aprobarea ordonanței de urgență 120/2021.

Așadar, pentru livrările și/sau prestările realizate de operatori economici către autorități publice, considerate contractanți într-o relație B2G, începând cu data 1 iulie 2022, va fi obligatorie emiterea unei facturi electronice și transmiterea acesteia prin sistemul național privind factura electronică RO e-Factura în format .xml, cu respectarea condițiilor impuse de legislația în vigoare. Aceste facturi se transmit beneficiarilor prin Spațiul Privat Virtual.  

Pentru operațiunile desfășurate de operatorii economici cu alți operatori economici (B2B – business-to-business), România a solicitat aprobarea Consiliului Uniunii Europene să aplice o măsură specială de derogare de la Directiva de TVA, astfel încât să devină obligatorie emiterea facturilor electronice și transmiterea lor prin sistemul național RO e-Factura.

În 30 de zile de la data adoptării Deciziei de autorizare a unei astfel de măsuri, prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) se vor stabili categoriile de operatori economici care au obligația de a emite RO e-factura în relația cu alți operatori economici (relația B2B), precum și data de la care va interveni această obligație.  

Astfel, deși textul inițial al OUG prevedea aplicarea regulilor privind e-factura doar pentru anumite categorii de produse cu risc fiscal ridicat comercializate în relația B2B (legume, fructe, rădăcini și tuberculi alimentari, alte plante comestibile; băuturi alcoolice; construcții noi; produse minerale (apă minerală naturală, nisip și pietriș); îmbrăcăminte și încălțăminte, se intenționează o aplicare generalizată a sistemului e-factura.

Prin sistemul e-factura, factura electronică este transmisă şi primită într-un format electronic structurat de tip XML, care permite prelucrarea sa electronică şi automată. Formatul XML și transmiterea prin intermediul platformei puse la dispoziție de Ministerul de Finanțe sunt elemente de noutate față de factura electronică definită de Codul Fiscal („o factură care conține informațiile solicitate (…) și care a fost emisă și primită în format electronic”). Mai mult, facturile electronice emise prin RO e-Factura au atașată semnătura electronică aplicată de către Ministerul Finanțelor Publice, certificându-se faptul că nu mai sunt permise intervenții asupra conținutului acestora.

În domeniul achizițiilor publice, prelucrarea facturii electronice se va realiza de beneficiarii – autorități publice utilizând fie aplicaţii informatice (pentru prelucrare exclusiv în format electronic), fie se va realiza conversia informațiilor din factura electronică într-un format care permite citirea și listarea. Conform OUG nr. 120/2021, prin prelucrarea facturii electronice de către autoritățile contractante, se înţelege inclusiv parcurgerea fazelor execuţiei bugetare.

Înscrierea în Registrul RO e-Factura se efectuează prin depunerea unui formular (084), iar pentru radiere se depune același formular, însă doar până la data la care devine efectivă înscrierea (1 a lunii următoare depunerii formularului inițial 084). Detaliile legate de operarea Registrului RO e-Factura sunt prevăzute de Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1713/2021. Registrul va putea fi interogat pe site-ul oficial al ANAF.

 

• Se așteaptă ca UE să prezinte în curând o strategie de a renunța la sursele de energie din Rusia până în 2027. 
• Având în vedere lipsa unei unități pe plan european, tot mai multe state au început să solicite anumite tratamente preferențiale, constată Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România.
• România se poziționează mai bine decât alte state europene. Deși țara noastră importă aproximativ 70% din țițeiul pe care îl rafinează, doar 20% din consumul total provine din Rusia. 
• Și Japonia ia în calcul o formă de embargo împotriva petrolului rusesc, dar fără decizii concrete încă.
• La sugestia SUA, UE ar putea crea un plan temporar. Acesta ar presupune tarife de import pentru petrolul rusesc și introducerea treptată a unui embargo asupra petrolului.
• Planul tarifar ar urma să mențină un volum mai mare de petrol rusesc pe piața globală, limitând creșterile de preț provocate de un embargo complet, dar și veniturile încasate de Rusia, se mai arată în analiza casei de brokeraj XTB România.
• Agenția Internațională a Energiei prognozează că majorarea prețurilor la pompă și încetinirea creșterii economice vor reduce în mod semnificativ redresarea cererii în acest an și în 2023.
• UE se așteaptă să fie necesare 210 de miliarde de euro în investiții suplimentare până în 2027 și 300 de miliarde de euro până în 2030, pentru renunțarea la combustibilii fosili din Rusia și atingerea noului obiectiv climatic (45% din energia din UE să fie din surse regenerabile până în 2030).
• Pe termen scurt și mediu, sectorul de combustibili fosili va avea de câștigat dar, pe termen lung, atenția rămâne în continuare concentrată asupra energiei verzi și, mai devreme sau mai târziu, tranziția va avea loc, concluzionează Radu Puiu.

 

Conflictul din Ucraina este în plină desfășurare, iar efectele sale încep să devină tot mai resimțite pe plan global. 

De la problemele cu oferta de cereale ca urmare a cantităților mari de produse blocate în Ucraina până la inflația galopantă, economia globală este supusă tot mai multor presiuni. 

O mare parte din aceste efecte vin ca urmare a aprecierii prețului petrolului, iar volatilitatea pe această piață pare a fi departe de a se încheia. 

Uniunea Europeană a propus pentru prima dată introducerea unui embargo amplu asupra petrolului din Rusia. Blocul speră ca Europa să nu mai importe petrol rusesc până la sfârșitul anului. 

Cu toate acestea, anumite probleme rămân.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat detaliile unui al șaselea pachet planificat de sancțiuni împotriva Rusiei pe 4 mai, care include mișcarea fermă împotriva petrolului.

Propunerea UE vizează interzicerea importului de țiței în următoarele șase luni și de combustibili rafinați până la începutul lunii ianuarie.

Nu în mod neașteptat, cele trei țări fără ieșire la mare, cu cea mai mare dependență de petrol (Ungaria, Slovacia și Republica Cehă), au respins imediat propunerea de a elimina, treptat, țițeiul rusesc până la sfârșitul anului 2023, solicitând un interval de timp mult mai lung până în 2025. 

Instabilitatea indusă asupra prețului și apariția unor penurii de petrol în Europa au fost principalele argumente înaintate.

În prezent, negocierile tind să avanseze extrem de încet, Comisia Europeană încercând să găsească compromisuri pentru a asigura un vot în unanimitate.

UE are nevoie de acordul unanim din partea celor 27 de membri ai săi pentru a promova fiecare set de sancțiuni. Până acum, asta s-a întâmplat.

Un embargo petrolier ar fi cea mai dură sancțiune de până acum, rănind capacitatea Moscovei de a finanța războiul.

Ungaria, cel mai apropiat aliat al Moscovei din UE, a declarat că vrea să primească compensații în valoare de sute de milioane de euro din partea Uniunii pentru a atenua costul renunțării la petrolul rusesc.

În plus, statul și-a consolidat poziția publică miercuri, spunând că va renunța la ideea de blocare a embargoului doar dacă importurile sale de petrol prin conducte sunt excluse acestei prevederi. 

Având în vedere lipsa unei unități pe plan european, tot mai multe state au început să își urmeze propriul interes, solicitând anumite tratamente preferențiale. 

Astfel, Bulgaria este unul dintre ele, solicitând derogări de la interdicția propusă.

Se previzionează ca o strategie a UE de a renunța la sursele de energie din Rusia până în 2027 să fie prezentată în curând.

Această inițiativă este așteptată să sublinieze o investiție limitată care va fi necesară pe termen mai scurt în infrastructura petrolieră, pentru a garanta securitatea aprovizionării țărilor care sunt pe deplin dependente de petrolul din conductele rusești.

Și Japonia are în vedere „pedepsirea” Rusiei prin introducerea unui embargo asupra petrolului. Totuși, oficialii niponi au declarat că momentul și metoda de introducere a unei astfel de măsuri vor fi stabilite luând în considerare posibilele efecte economice.

Având în vedere blocajul cu care se confruntă Uniunea cu privire la măsurile impuse importurilor de petrol din Rusia, Secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a înaintat o idee interesantă în această săptămână.

Uniunea Europeană ar putea crea un plan temporar, care să presupună tarife de import pentru petrolul rusesc și introducerea treptată a unui embargo asupra petrolului, care vizează reducerea veniturilor energetice ale Rusiei.

Conceptul de tarif va fi prezentat la o întâlnire a liderilor financiari ai statelor G7 din această săptămână, ca o modalitate mai puțin costisitoare din punct de vedere economic de a reduce veniturile din petrol ale Moscovei, producând în același timp rezultate mai rapide, conform unor oficiali ai Trezoreriei SUA.

Planul tarifar ar urma să mențină un volum mai mare de petrol rusesc pe piața globală, limitând creșterile de preț provocate de un embargo complet și limitând în același timp veniturile încasate de Rusia din exporturi.

Oficialii au spus că există o dorință puternică în rândul multor guverne de a opri cumpărarea petrolului rusesc cât mai repede posibil, dar că acest lucru implică un risc mare ca embargourile directe să crească semnificativ prețul petrolului.

Agenția Internațională a Energiei (AIE) a declarat că volumele în continuă creștere din statele OPEC+, din Orientul Mijlociu și SUA, împreună cu o încetinire a creșterii cererii, sunt așteptate să prevină un deficit amplu de aprovizionare pe fondul accentuării problemelor cu oferta din Rusia.

Acest raport sugerează că impactul economic al sancțiunilor ulterioare asupra petrolului din Rusia, dezbătute de către Uniunea Europeană, ar putea fi limitat.

De asemenea, AIE a susținut că se prognozează că majorarea prețurilor la pompă și încetinirea creșterii economice vor reduce în mod semnificativ redresarea cererii în acest an și în 2023. 

Restricțiile impuse în China pentru a ține sub control virusul au alimentat o încetinire a economiei celui mai mare importator de petrol pe plan mondial.

România se poziționează mai bine decât statele menționate până în prezent. Deși țara noastră importă aproximativ 70% din țițeiul pe care îl rafinează, doar 20% din consumul total provine din Rusia. 

În plus, o mare parte din efectele asupra prețului la pompă este posibil să fie deja incluse în preț. 

OMV Petrom a anunțat deja că nu mai folosește petrol rusesc, deși acest lucru presupune costuri mai mari.

Comisia Europeană a anunțat un plan de 210 de miliarde de euro pentru a pune capăt dependenței sale de combustibilii fosili din Rusia, într-un interval de cinci ani, și pentru a accelera tranziția la energia verde.

Uniunea Europeană se așteaptă să fie necesare 210 de miliarde de euro în investiții suplimentare până în 2027 și 300 de miliarde de euro până în 2030, pe lângă cele deja necesare pentru a îndeplini obiectivul climatic al blocului pentru 2030. 

În cele din urmă, a spus că investițiile vor reduce factura de import de combustibili fosili din Europa.

Programul RePowerEU va ajuta la economisirea a mai multă energie, la accelerarea procesului de eliminare treptată a combustibililor fosili și, cel mai important, la lansarea investițiilor la o nouă scară. 

Aceste investiții includ 86 de miliarde de euro pentru energie regenerabilă și 27 de miliarde de euro pentru infrastructura cu hidrogen, 29 de miliarde de euro pentru rețelele electrice și 56 de miliarde de euro pentru pompe de căldură.

Pentru a accelera planurile, Comisia a propus o țintă obligatorie mai ridicată din punct de vedere juridic, pentru a obține 45% din energia din UE din surse regenerabile până în 2030, înlocuind propunerea sa actuală de 40%.

Această inițiativă reprezintă și un răspuns față de asigurarea unei securități energetice a blocului și pentru a reduce dependența de Rusia. 

În 2021, aproximativ 25% din importurile de petrol ale UE au venit din cel mai mare stat al planetei, mult mai mult decât orice altă țară.

Cu toate acestea, sentimentul general față de prețuri a rămas optimist datorită unei redresări așteptate a cererii în China, pe măsură ce se încearcă ridicarea restricțiilor. 

Toate datele privind oferta sugerează că scăderile vor fi superficiale, în ciuda problemelor Chinei.

În acest sens, marjele de profit ale companiilor din sectorul petrolier ar putea să aibă de câștigat, în special în contextul în care cererea se va orienta către companii din SUA sau din Orientul Mijlociu. 

Pe termen scurt și mediu, sectorul de combustibili fosili va avea de câștigat dar, pe termen lung, atenția rămâne în continuare concentrată asupra energiei verzi și, mai devreme sau mai târziu, tranziția va avea loc.

 

Migrarea infrastructurii IT este un pas important în transformarea digitală, dar soluționarea problemei retenției angajaților și a complexității operaționale va fi esențială.

Băncile din întreaga lume intenționează să își mute o parte semnificativă a operațiunilor în cloud, reducând astfel dependența față de infrastructura IT veche de zeci de ani, pentru a putea lansa rapid produse noi și pentru a rămâne competitive, conform celui mai nou studiu realizat de Accenture (NYSE: ACN).

Studiul „The great cloud mainframe migration: what banks need to know”  are la bază un sondaj global efectuat în rândul a 150 de directori de bănci ale căror instituții plănuiesc sau au început deja să își migreze infrastructura IT în cloud.

Conform studiului, aproximativ patru din cinci respondenți (82%) intenționează să mute mai mult de jumătate din volumul de lucru al infrastructurii IT în cloud, iar unul din patru respondenți (22%) intenționează să mute mai mult de trei sferturi. Marea majoritate a directorilor de bănci au declarat că intenționează să facă acest lucru în următorii doi până la cinci ani.

O mare parte dintre bănci au început să mute anumite aplicații în cloud, dar încă se bazează pe o tehnologie veche pentru majoritatea funcțiilor de bază, inclusiv înregistrările clienților, plățile, investițiile, managementul riscului și conformitatea.

„Deși multe bănci au adoptat cloud-ul pentru sistemele destinate clienților, cum ar fi serviciile bancare mobile și online, dar și pentru instrumentele utilizate de către angajați, cum ar fi e-mailul și videoconferințele, încă se bazează pe o tehnologie veche pentru funcțiile de bază ale afacerii lor”, a declarat Michael Abbott, care conduce la nivel global activitatea Accenture în domeniul bancar.

„Ca urmare, majoritatea produselor bancare de bază, cum ar fi conturile curente și de economii, au la bază coduri scrise cu zeci de ani în urmă. Confruntate cu creșterea ratelor dobânzilor, cu concurența din partea fintech-urilor și cu o concurență sporită pentru depozite, băncile apelează la cloud pentru a le ajuta să impulsioneze rapid inovarea produselor bancare de bază”.

Băncile consideră viteza și agilitatea, securitatea și capacitatea de a adăuga noi capacități ca fiind cele mai importante argumente pentru migrarea infrastructurii IT (citate de 43%, 41% și, respectiv, 37% dintre respondenți). Trei din cinci directori (62%) se așteaptă la o rată internă de rentabilitate a investițiilor în migrare mai mare de 10%, iar peste trei sferturi (77%) se așteaptă să-și recupereze investiția în migrarea infrastructurii IT în termen de 18 luni.

Printre principalele provocări sau bariere legate de migrarea în cloud se numără riscul de întrerupere a activității, lipsa de înțelegere a modului în care funcționează codul, capacitatea de a atrage și de a păstra talentele tehnologice potrivite și reglementarea riscurilor de securitate și de conformitate.

„Băncile se descurcă bine în ceea ce privește recrutarea și investiția în tinere talente, dar păstrarea acestora este problema”, a spus Abbott.

„Băncile de succes își remodelează culturile prin crearea unor rute pentru competențele de care vor avea nevoie în viitor și prin dezvoltarea unor strategii de angajare din noi grupuri de talente și de recalificare a forței de muncă. De asemenea, unele dintre ele își sporesc în mod spectaculos utilizarea rezervelor de talente externe și adoptă forța de muncă la distanță și hibridă. Abordarea provocărilor legate de talente va fi crucială pentru bănci în atingerea obiectivelor de migrare a sistemelor IT în următorii ani.”

Alte concluzii:

• Băncile văd în cloud o oportunitate de eficientizare pe măsură ce costurile cu infrastructura IT cresc. Marea majoritate (91%) a băncilor chestionate au raportat că în ultimii ani a crescut costul de întreținere a infrastructurii IT.
• Nevoile în materie de talente sunt specifice. Directorii din sectorul bancar chestionați văd cea mai mare cerere pentru competențe în materie de securitate cibernetică (47%) și în domeniul soluțiilor cloud (46%), inclusiv capacitatea de a proiecta infrastructuri virtuale, platforme și aplicații bazate pe cloud pentru rapiditate și agilitate.
• Infrastructurile IT actuale au o vechime cuprinsă între 5 și 20 de ani. 58% dintre cei chestionați au declarat că sistemele lor IT au o vechime de 5-10 ani; 27% au o vechime de 11-20 de ani; iar 9% au o vechime de 21-30 de ani.
• Cloud-ul public este opțiunea preferată pentru migrarea sistemelor de bază. Aproape două treimi (63%) dintre bănci intenționează să își mute sarcinile de lucru ale sistemelor IT în medii de cloud public, care pot oferi un plus de rentabilitate, flexibilitate și ușurință în respectarea reglementărilor; aproximativ o treime (31%) intenționează să utilizeze un model de cloud hibrid și doar 6% intenționează să utilizeze cloud-ul privat.

---

Studiul, intitulat „The great cloud mainframe migration: what banks need to know,”, este cel de-al patrulea volum al seriei de reviste digitale Accenture Banking Cloud Altimeter. Acesta se bazează pe un sondaj realizat în rândul a 150 de directori din domeniul tehnologiei informației și al inovării, reprezentând bănci din 16 țări de pe cinci continente. Aceste bănci, care au toate active de peste 100 de miliarde de dolari (33% au active de peste 1 trilion de dolari; 33% au active între 500 și 1 trilion de dolari; și 33% au active între 100 și 500 de miliarde de dolari), fie plănuiesc să își migreze funcțiile de bază în cloud, fie sunt în curs de migrare în cloud. Printre țările reprezentate se numără Australia, Brazilia, Canada, China, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Mexic, Arabia Saudită, Singapore, Spania, Suedia, Regatul Unit și Statele Unite. Sondajul a fost realizat online în decembrie 2021.