Visual Fan, dividende plătite în numerar cu 5% randament net

0

Compania Visual Fan SA, deținătoarea brandului Allview, listată la Bursa de Valori București sub simbolul ALW, le propune acţionarilor un dividend brut de 0,75 lei/acţiune, cu un randament net de aproximativ 5%.

Adunarea generală ordinare a acţionarilor din data de 27  aprilie va avea pe ordinea de zi două subiecte majore: aprobarea situațiilor financiare pe anul 2021 și distribuirea unor dividende în valoare de cinci milioane de lei, din profitul anului 2021. 

Vsiual Fan subliniază că „propunerea companiei constă în repartizarea a aproximativ 60% din profitul net de 8,43 milioane lei obținut în anul 2021, respectiv suma de 5 milioane lei, sub formă de dividende. Valoarea dividendului brut, cu data plății 22 iunie 2022, este de 0,75 lei/acțiune și acesta conferă investitorilor un randament net de aproximativ 5%, prin raportarea la prețul de 15 lei/acțiune. Acţionarii care beneficiază de dividende sunt cei înregistraţi în registrul acţionarilor emitentului ALW, la data de 15 iunie 2022 (implicit data ex-dividend este 14 iunie). Plata dividendelor către acţionari se va efectua începând cu data de 22 iunie 2022.

Pe ordinea de zi a adunării generale ordinare a acţionarilor din data de 27 aprilie, compania propune aprobarea situațiilor financiare aferente anului 2021.

Pentru anul trecut, Visual Fan a raportat pe activitatea recurentă o creștere a profitului net cu peste 20% faţă de 2020 (de la 7 milioane de lei la aproximativ 8,5 milioane de lei) și o majorare a cifrei de afaceri cu aproape 17% în 2021 față de anul anterior (de la 103 milioane lei la peste 121 milioane lei).

Compania Visual Fan a fost listată la BVB începând cu anul 2021. Acţiunile ALW se tranzacționează pe piaţa AeRO începând cu data de 26 iulie 2021, iar începând cu data de 11 octombrie 2021, acestea fac parte din componenţa celui mai nou indice al BVB, BET-AeRO”. 

Lucian Peticila – CEO Allview

Lucian Peticilă (foto), CEO Visual Fan SA (Allview): „Decizia de acordare a dividendelor se află la baza dorinţei noastre de a recompensa încrederea investitorilor în compania pe care am dezvoltat-o în cei 20 de ani de activitate, dar și să servească drept recunoștință acționarilor care ne-au susținut prin participarea la plasamentul nostru privat realizat în urmă cu aproape un an, celor care au cumpărat acțiunile ALW în toată această perioadă și celor care încă dețin acțiunile noastre. Pentru anul 2022 ne-am propus un plan de dezvoltare solid și proiecte inovatoare, iar strategia noastră de creștere dorim să reiasă inclusiv din această propunere de dividende.” 

Allview (simbol bursier ALW) este caracterizată ca „o companie cu capital integral românesc, care și-a confirmat statutul de vizionar și pionier atunci când vine vorba de tehnologie, cu un portofoliu de produse diversificat. A fost fondată la Brașov, în 2002, și produce telefoane mobile inteligente, sisteme Smart Home, tablete, laptopuri și alte gadgeturi. A lansat cel mai complex sistem Smart Home din România (2016), AVI – singurul asistent vocal în limba română (2017), a fost printre primele companii din Europa care a încheiat un parteneriat direct cu Google Android TV™ (2019), fiind primul brand din România care a adoptat tehnologia QLED (2020). Este prezentă pe piețele IT&C din peste 10 țări. Allview investește constant în R&D (cercetare și dezvoltare) și își propune ca, pe termen lung, să creeze un robot inteligent –  asistent personal. Pentru a rămâne conectați la noutățile Allview, puteți urmări paginile companiei de pe Facebook, YouTube și Instagram”.

Acțiune umanitară a comunității stand-up

0

Comunitatea stand-up – artiștii Costel, Natanticu, Teo, Vio, Dan Badea, Alex Mocanu și Dan Tutu – au desfășurat o acțiune umanitară în beneficiul cetățenilor ucraineni refugiați: spectacolul „Un show pentru oameni”, susținut pro-bono la Berăria H din București. Au participat aproximativ 1000 de oameni. S-au strâns peste 33.000 de euro, încasări din biletele, bani direcționați către Crucea Roșie Română pentru folosire în scop umanitar. Berăria H se alătură inițiativei și va dona jumătate din consumația încasată.

Cei care își doresc să ajute pot face în continuare donații către Crucea Roșie Română:

  • Donații online pe site-ul www.crucearosie.ro
  • Donații prin SMS, la numărul 8825, cu textul UMANITATE; donații în valoare de 2 euro în toate rețelele de telefonie mobilă 
  • Donații prin platforma Revolut 
  • Donații de alimente greu perisabile în magazinele Carrefour, Mega Image și Cora prin programul Banca de Alimente  
  • Donații în conturile campaniei deschise la BRD Agenția Piața Romană:

RO76BRDE410SV07590484100 (lei)

RO12BRDE410SV31714694100  (euro)

RO88BRDE410SV36413794100 (USD) 

În susținerea oamenilor afectați de războiul din Ucraina, Crucea Roșie Română intervine activ pe patru direcții: 

  1. Asigură puncte de informare și asistentă umanitară, permanente, în punctele de frontieră (Vama Siret, Vama Isaccea, Vama Petea, Vama Sighet, Vama Giurgiulești, Aeroportul internațional Iasi, Vama Sculeni, Vama Albița, Vama Rădăuți Prut , Vama Ștefănești, Vama Curtici, Gara de Nord – București, Aeroportul Internațional Otopeni)
  2. Oferă sprijin centrelor de cazare pentru cetățenii ucraineni din fiecare localitate din țară
  3. Efectuează  transporturi umanitare în Ucraina cu materiale de strictă necesitate în funcție de nevoile solicitate de Crucea Roșie din Ucraina 
  4. Colectează donațiile în bunuri în toate cele 47 de filiale de Cruce Roșie din România și asigură distribuirea acestora către cetățenii ucraineni din România sau Ucraina

Conform HG 557 din 2016, Crucea Roșie Română, este o organizație umanitară cu rol de sprijin secundar în asigurarea cazării persoanelor evacuate sau refugiate, asigurarea apei potabile și hranei pentru persoanele afectate sau evacuate, asigurarea și distribuirea ajutoarelor, organizarea primirii și distribuției ajutoarelor umanitare de urgență. 

 

În ce lume vom trăi?

0

Invadarea Ucrainei de către Rusia a schimbat totul, începând chiar cu simpla semnificație a termenului „invazie” și mergând până la prăbușirea unor economii naționale și la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Odată cu declanșarea atacurilor rusești asupra teritoriilor ucrainene s-a încheiat ordinea europeană și occidentală așa cum a fost ea consacrată în Actul Final de la Helsinki din 1975, act potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte: 1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității; 2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței; 3. Inviolabilitatea frontierelor; 4. Integritatea teritorială a statelor; 5. Reglementarea pașnică a diferendelor; 6. Neintervenția în afacerile interne; 7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; 8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele; 9. Cooperarea între state; 10.Îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.


Dar iată că, în pofida acordurilor semnate în 1975, începutul lui 2022 ne-a făcut să trăim printre cele mai întunecate zile pe care le-a traversat Europa după Al Doilea Război Mondial. Ordinea post-Război Rece este astăzi spulberată de Putin și putinism, iar revizionismul liderului de la Kremlin este direcția principală pe care mărșăluiește Moscova, cu și fără intervenții și rezultate militare în Ucraina sau în altă parte. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invadarea Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invadarea Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”,
apreciază Dempsey.

Un alt cercetător al institutului citat, Ștefan Lehne – expert pe politici externe ale Uniunii Europene – susține că „era dividendului păcii s-a încheiat cu siguranță” și cel puțin pentru moment UE și-a depășit diviziunile de lungă durată în abordarea sa față de Rusia. Potrivit lui Lehne, UE va necesita „un salt cuantic” către o mai mare unitate, solidaritate și determinare.

Iar înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene pentru o Europă mai puternică în lume, Josep Borrell, spune că „am asistat și la nașterea tardivă a unei Europe geopolitice. De ani de zile, europenii au dezbătut cum poate fi făcută UE mai solidă și mai conștientă de securitate, cu unitatea de scop și capabilități de a ne urmări obiectivele politice pe scena mondială. Acum, probabil, am mers mai mult pe această cale în ultima săptămână (prima săptămână de după atacul rusesc, n.a.) decât am făcut-o în deceniul precedent”. Iar sarcina de bază pentru „Europa geopolitică” – spune Borrell – este simplă: mai întâi să asigurăm o Ucraină liberă și apoi să restabilim pacea și securitatea pe continentul nostru.
Dar este prea devreme, aproape nepotrivit, să ne imaginăm cum va arăta viitorul Europei în timp ce prezentul este încă sub semnul atacului militar. Invazia Ucrainei de către Rusia marchează „o nouă eră a războiului economic cu risc ridicat”, iar acest lucru – consemna recent revista „The Economist” – ar putea scinda și mai mult economia mondială.

Potrivit directorului EIU pentru prognoză la nivel global, Agathe Demarais, impactul economic al conflictului va fi resimțit mai ales în Ucraina și Rusia, „ambele vor experimenta recesiuni puternice în acest an”. Dar pe frontul prețurilor mari se vor regăsi deopotrivă și țările din estul Europei care sunt cel mai expuse comerțului cu Rusia (Lituania și Letonia, de exemplu), în timp ce întreaga Uniune Europeană se pregătește să traverseze „un șoc energetic, al lanțului de aprovizionare și al comerțului”. Într-o analiză a modului în care invazia Ucrainei de către Rusia a șocat piețele de mărfuri, agenția de știri Bloomberg trage o concluzie pesimistă: în criza care se profilează, probabil că foarte mulți oameni vor fi afectați de foamete.
Războiul pornit de Rusia în Ucraina zguduie lumea și ivește la orizont un nou front: frontul prețurilor insuportabil de mari.

Când se mișcă trupele, se cutremură finanțele

0

Pe la începutul anului, cotidianul economic „Wall Street Journal” (WSJ) consemna ideea că, deși globalizarea trebuia să prevină războiul, Rusia ar putea să vină acum să demonstreze tocmai contrariul. Potrivit autorilor WSJ, liderul rus Vladimir Putin ar fi pariat pe faptul că aliații occidentali nu ar fi dispuși să plătească prețul economic pentru a preveni o mișcare a Rusiei asupra Ucrainei într-o lume din ce în ce mai interconectată. Unul dintre stâlpii de construcție ai globalizării economice este principiul potrivit căruia legăturile economice ar contribui la asigurarea păcii. Interdependența economică de pe tot globul ne face pe toți să fim mai legați din punct de vedere economic ca niciodată, toată lumea ar suferi de un conflict extins la scară largă, de aceea globalizarea trebuia să facă războaiele mai greu de pornit.

O analiză a CNN arată că, dacă judecăm măcar și simplist impactul unui conflict fierbinte asupra aprovizionării cu alimente, invazia rusă duce la o întrerupere a producției agricole a Ucrainei, iar acest fapt are un impact global, țara fiind unul dintre cei patru mari exportatori de cereale din lume, în timp ce Rusia este cel mai mare producător de grâu din lume. Producția mare de orz, porumb, floarea-soarelui și rapiță ar putea fi, de asemenea, afectată. Prețurile de pe piețele internaționale la cereale și la alte produse alimentare sunt, la rândul lor, aruncate în aer odată cu exploziile de pe frontul ucrainean.

Dar discuția mai complexă, mai întortocheată și mai plină de conotații și interese geo-strategice este legată de impactul potențial mai consistent asupra aprovizionării cu energie a Europei și de consecințele sancțiunilor dure ce sunt impuse de Occident asupra Rusiei, după invazia în Ucraina. Rusia furnizează aproximativ 30% din petrolul Europei și 35% din gazele sale naturale, livrările rusești jucând un rol vital în piața de energie și în încălzirea locuințelor în Europa Centrală și de Est. Închiderea robinetului rus de gaze naturale ca răspuns la sancțiunile ce penalizează la rândul lor invazia în Ucraina conduce la o puternică subaprovizionare cu energie a Europei, exacerbând problemele furnizării globale și ale prețurilor deja mari din piața energiei.

Sancțiunile impuse de occidentali vor avea impact indirect și asupra celor ce le impun. Știm deja că, la ora scrierii acestui text, Occidentul a impus un pachet larg de sancțiuni care afectează marile bănci și companii rusești, sectorul țițeiului și gazelor și importurile de tehnologie. Efectele asupra Europei și a restului lumii sunt resimțite, de asemenea, iar analiștii avertizează că „sunt subestimate” riscurile de război și chiar costurile unei „păci neplăcute”. Criza economică produsă de pandemia de COVID-19 și de persistența acesteia a împins deja în sus prețurile petrolului și gazelor, precum și prețurile principalelor metale folosite în producția a orice, de la fabricarea de mașini și electronice până la ustensile de bucătărie și construcții. Potrivit unor date citate de ABC, cota Rusiei din exporturile globale de nichel era estimată la aproximativ 49%, paladiu 42%, aluminiu 26%, platină 13%, oțel 7% și cuprul 4%. De asemenea, lanțurile de aprovizionare a producției industriale nu sunt și nu vor fi deloc imune la conflictul armat și la sancțiunile aplicate Rusiei.

Războiul fierbinte Rusia-Ucraina declanșează o nouă creștere masivă a prețurilor petrolului și gazelor, în special în Europa dar și cu impact global, iar impactul inflaționist va fi chiar și mai sever dacă toate țările ar opri achizițiile de energie rusească, ca sancțiune de evitare a conflictului. Dar, așa cum consemna un reportaj ABC, este puțin probabil ca toate țările să se conformeze: China e mai probabil să susțină Rusia prin achiziții mari și chiar și UE este puțin probabil să renunțe chiar în totalitate la energia rusă. Dar dacă o face, acest lucru ar putea însemna prețuri și mai mari în țările care aplică sancțiunile și prețuri ceva mai mici pentru cei încă dispuși sau forțați să cumpere petrol și gaze rusești.

Jalnica Europă

0

Cât de jalnică poți să fii ca să aștepți ca SUA să îți găsească surse alternative de gaze după ce ai avut grijă cu obstinație să te pui pe tava Gazpromului? Cât de jalnică poți să fii ca să ai zeci de întâlniri la nivel de lideri înainte de invazia Ucrainei pentru a agrea o poziție comună, să declari că ai atins o poziție comună pentru măsuri dure, pentru ca apoi, după invazie, să trebuiască să discuți din nou ce măsuri vor fi luate și să constați că, de fapt, nu ai consens? Cât de jalnică poți să fii ca să anunți că ești pregătită pentru sistările de gaze pentru ca apoi să te opui excluderii Rusiei din sistemul SWIFT de teama că rămâi… fără gaze? Cât de jalnică poți să fii să „sancționezi” Rusia și să „descurajezi” războiul continuând să o finanțezi prin importurile masive de gaze pe care le realizezi și nu vrei să le oprești? Cât de jalnică poți să fii ca să anunți în avans sancțiunile asupra președintelui Putin, astfel încât acesta să aibă timp să își ia toate măsurile necesare pentru ca sancțiunile să rămână fără obiect? Cât de jalnică poți să fii ca să condamni, să ameninți, să condamni, și iar să ameninți și în final să faci un „ou” atât de mic? Cât de jalnică poți să fii ca să ai „generozitatea” să îți colorezi monumente istorice în culorile Ucrainei în semn de sprijin, să trimiți ajutoare umanitare, dar să te ferești cu mare grijă de costurile economice asociate sancțiunilor Rusiei? Cât de jalnică poți să fii să te autodefinești ca un campion al normelor de sustenabilitate, faimosul ESG, să îți asumi toate costurile asociate, dar să nu accepți costurile asociate pedepsirii unui invadator și ucigaș de vieți ucrainene? Cât de jalnică poți să fii ca să îți propui să capeți o relevanță geopolitică la nivel mondial (separată de NATO, nu-i așa?), dar la primul test serios să dai din colț în colț și să dai cu toată credibilitatea pe care o ai de pământ? Fără doar și poate România datorează mult UE pentru nivelul economic pe care l-a atins, dar în aceste zile îi datorăm UE doar marea rușine pe care o simțim cu toții pentru impotența sa.

Dependența de energie a Europei

0

Europa a început în anul 1968, prin semnarea contractului dintre Austria și URSS, construcția primului gazoduct pentru transportul gazelor naturale către Europa. A fost momentul începerii construcției dependenței de importurile de energie a Europei.

Necesarul de valută și bunuri al URSS și necesarul de energie al vestului Europei au deschis o colaborare reciproc avantajoasă, care a contribuit la bunăstarea ulterioară a Europei bazată pe energie suficientă și ieftină.

Anii au trecut, dependența Europei s-a accentuat, gazele și celelalte forme de energie ieftină din Rusia au adus venituri frumoase la bugetele țărilor europene prin sistemele de taxare și accizare impuse energiei (atunci când ai o energie ieftină există disponibilitatea de a veni cu adausuri până la limita puterii de cumpărare/ acceptate), dar și pentru firme și persoane fizice din vestul Europei. Astfel, lucrurile au evoluat până în anul 2020 la o dependență de importuri de 70,4% din energia primară a UE (inclusiv uraniu), din care 27,4% de energia primară din Rusia.

Accentuarea îngrijorării față de epuizarea resurselor de energie primară în lume, dar și în Europa, a determinat tragerea unui semnal de către UE, îmbrăcat într-o formă frumoasă și nealarmistă – Green Deal – prin care s-au promovat dezvoltarea unor surse alternative care să reducă dependența de importuri de energie primară. Astfel, în ultimii ani Europa și-a crescut ponderea energiei din resurse regenerabile, dar creșterea consumului de energie nu a redus semnificativ dependența de importuri.

Mixul de energie primară la nivelul UE în anul 2020

Sursa Researchgate
Sursa EUROSTAT

România are un nou set de indicatori de dezvoltare durabilă și un agregator de date naționale și europene cu acces public

0

Noul set de indicatori naționali de dezvoltare durabilă a fost validat de Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul unui workshop tehnic organizat de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și Institutul Național de Statistică.

László Borbély

„Continuăm să livrăm rezultate concrete pentru implementarea strategiei naționale de dezvoltare durabilă. Setul de indicatori aprobat astăzi este important și prin prisma procesului de colectare a indicatorilor, unde este esențială colaborarea între instituții. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă a demonstrat din nou că poate funcționa ca un catalizator. Avem o rețea puternică de oameni implicați cu care putem mișca lucrurile din loc acolo unde apar blocaje. Am lansat nu doar un set de indicatori, ci un site agregator care cred că este unic la nivelul UE. Site-ul este deschis publicului, așa că pe lângă specialiștii din administrația publică, datele pot fi valorificate și de alte entități: ONG-uri, cercetători, studenți și jurnaliști”, a declarat consilierul de stat László Borbély, coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României.

Conferința tehnică s-a concentrat pe prezentarea generală a setului de indicatori naționali de dezvoltare durabilă și a vizat de asemenea analiza decalajelor de dezvoltare România și restul Europei.

Setul cuprinde un total de 291 de indicatori, dintre care 99 principali și 192 adiționali. 243 de indicatori  sunt unici. Aceștia vor fi încărcați treptat pe site-ul agregator.romania-durabila.gov.ro, unde în momentul de față se găsesc indicatorii europeni de dezvoltare durabilă, actualizați automat din sursele Eurostat, indicatorii INS pentru 2020, cât și indicatori de percepție publică rezultați în urma barometrelor.

Pentru raportarea și monitorizarea indicatorilor se află în lucru un document formal de colaborarea DDD – INS – ministere (prin nucleele pentru dezvoltare durabilă), respectiv o convenție de colaborare interinstituțională pentru asigurarea cadrului adecvat de monitorizare a progresului în atingerea țintelor 2030 ale Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030.

Începând cu decembrie 2020, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă a sprijinit INS în acțiunea de scanare a indicatorilor la nivelul instituțiilor publice. Setul a fost realizat în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitatea Administrativă 2014-2020.

Statusul aprobării planului de acțiune
pentru implementarea SNDRR 2030

Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 a fost finalizat în urma unui amplu proces de consultare cu factorii interesați. Hotărârea de guvern pentru aprobarea planului a intrat în martie pe circuitul de avizare al ministerelor.

Planul de acțiune are o abordare adaptată la contextual instituțional și la capacitatea departamentului de a acționa ca un catalizator. Măsurile vizează în principal coordonarea interinstituțională astfel încât ministerele de linie și toate instituțiile să se implice activ pentru punerea în practică a Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă 2030. Astfel, vorbim despre patru direcții prioritare:

  • consolidarea și extinderea cadrului de guvernanță pentru dezvoltare durabilă;
  • susținerea implementării SNDDR 2030 prin programe de educație și formare pentru dezvoltare durabilă;
  • promovarea principiilor și valorilor conceptului de dezvoltare durabilă;
  • monitorizarea și evaluarea implementării SNDDR 2030.

Principalul obiectiv al planului național de acțiune este crearea până în 2030 a unei structuri de guvernanță eficace, eficientă și transparentă a dezvoltării durabile. Principalele provocări ale planului de acțiune sunt:

  • elaborarea cadrului național de raportare a bugetării ODD la nivelul administrației publice, pentru a transparentiza alocările și eficiența eforturilor bugetare pentru dezvoltare durabilă, care vor contribui la încorporarea conceptelor dezvoltării durabile la nivelul proceselor productive din economie;
  • construirea unei societăți coezive, bazată pe principiul „nu lăsăm pe nimeni în urmă”, prin sisteme de educație, de sănătate publică și de protecție socială durabile;
  • formarea masei critice care își va însuși principiile de dezvoltare durabilă, prin implicarea tuturor părților interesate din mediul politic, administrația publică, mediul economic și de afaceri, din mediul social și a fiecărui cetățean, condiție esențială în atingerea țintelor SNDDR 2030.

Proiectele departamentului din cadrul Planului Național
de Redresare Reziliență

Planul național de redresare și reziliență reprezintă o bună oportunitate pentru dezvoltarea durabilă a României. Implementarea proiectelor propuse ne va aduce îmbunătățiri pe majoritatea obiectivelor de dezvoltare durabilă, având în vedere specificul Mecanismului European de Redresare și Reziliență prin care sunt finanțate și care are o componentă puternică de înverzire, schimbări climatice și digitalizare.

Pe lângă proiectele specifice ministerului și altor instituții publice centrale, rolul departamentului de a produce schimbări la nivel sistematic este reflectat în PNRR prin trei proiecte pe care le vom coordona:

1. Profesioniști pentru dezvoltarea durabilă – program de dezvoltare a carierei pentru ocupația „expert dezvoltare durabilă”. Programul vizează formarea a peste 2.000 de experți în domeniul dezvoltării durabile, cu accent pe întărirea capacității de accesare și de absorbție a fondurilor europene, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile;

2. Centrul de excelență pentru administrația publică în domeniul dezvoltării durabile, ce va asigura suportul digital pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor centrului;

3. Ghișeu unic pentru sprijinirea abordării teritoriale a ODD (one-stop-shop on SDG localization).

În ceea ce privește formarea de experți în dezvoltare durabilă, în cadrul proiectului România Durabilă finanțat prin Programul Operațional Capacitate Administrativă, va începe formarea a 150 de angajați din administrația publică centrală. Formarea se va face în cadrul programului
postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă „Administrație publică pentru dezvoltare durabilă”, în baza contractului cu Academia de Studii Economice din București. Cursurile postuniversitare vor demara în luna aprilie și includ 180 de ore de activități didactice, din care 60 de ore teorie și 120 de ore activități practice.

De ce contează Ucraina?

0

Cum se clasează națiunea Ucrainei în Europa și în lume:

  • Locul 1 în Europa în rezerve recuperabile dovedite de minereuri de uraniu – vital pentru energia nucleară;
  • Locul 2 în Europa și locul 10 în lume în ceea ce privește rezervele de minereu de titan;
  • Locul 2 în lume în ceea ce privește rezervele explorate de minereuri de mangan (2,3 miliarde de tone, sau 12% din rezervele mondiale);
  • A 2-a cea mai mare rezervă de minereu de fier din lume (30 de miliarde de tone);
  • Locul 2 în Europa în ceea ce privește rezervele de minereu de mercur;
  • Locul 3 în Europa (locul 13 în lume) în ceea ce privește rezervele de gaze de șist (22 de trilioane de metri cubi);
  • Locul 4 în lume după valoarea totală a resurselor naturale;
  • Locul 7 în lume în rezervele de cărbune (33,9 miliarde tone);

Ucraina este o țară agricolă:

  • Locul 1 în Europa în ceea ce privește suprafața de teren arabil;
  • Locul 3 în lume după suprafața solului negru (25% din volumul lumii);
  • Locul 1 în lume la exporturile de ulei de floarea-soarelui și floarea-soarelui;
  • Locul 2 în lume în producția de orz și locul 4 la exporturile de orz;
  • Al 3-lea cel mai mare producător și al 4-lea cel mai mare exportator de porumb din lume;
  • Al 4-lea cel mai mare producător de cartofi din lume;
  • Al 5-lea cel mai mare producător de secară din lume;
  • Locul 5 în lume în producția de albine (75.000 tone);
  • Locul 8 în lume la exporturile de grâu;
  • Ucraina poate satisface nevoile alimentare a 600 de milioane de oameni.

Ucraina este o țară industrializată:

  • Locul 1 în Europa în producția de amoniac;
  • A 2-a din Europa și al 4-lea cel mai mare sistem de conducte de gaze naturale din lume (142,5 miliarde de metri cubi de capacitate de transfer de gaze în UE);
  • Locul 3 ca mărime din Europa și al 8-lea ca mărime din lume în ceea ce privește capacitatea instalată a centralelor nucleare;
  • Locul 3 în Europa și locul 11 în lume în ceea ce privește lungimea rețelei feroviare (21.700 km);
  • Locul 3 în lume (după SUA și Franța) în producția de localizatoare și echipamente de localizare;
  • Al 3-lea cel mai mare exportator de fier din lume;
  • Al 4-lea cel mai mare exportator de turbine pentru centrale nucleare din lume;
  • Al 4-lea cel mai mare producător mondial de lansatoare de rachete;
  • Locul 4 în lume la exporturile de argilă;
  • Locul 4 în lume la exporturile de titan;
  • Locul 8 în lume la exporturile de minereuri și concentrate;
  • Locul 9 în lume în exporturile de produse din industria de apărare.

Pădurea și creșterea economică

0

„Pădurea trebuie susținută!” este apelul pe care profesioniștii în domeniu îl transmit către autoritățile statului, într-un moment când resursa naturală pe care o reprezintă pădurea pare să fie ignorată, cu inevitabila perspectivă a risipirii potențialului ei. Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni Nostra Silva trage un semnal de alarmă argumentat științific.

Condamnare la subfinanțare cronică

Proprietarii de păduri consideră derizorie finanțarea domeniului lor cu 0,6% din totalul Planului Național Strategic 2023-2027. Argumente își extrag din date comparabile la nivel european și din lipsuri autohtone acumulate: studiul Uniunii Europene privind măsurile pentru domeniul forestier arată că 44 de state și regiuni ale UE (Spania, Franța, Germania aplică la nivel de regiune) au alocat domeniul pădurilor în exercițiul financiar 2014-2021 peste 5% din finanțările disponibile prin planurile de dezvoltare rurală, pe când România a alocat 1,5% din PNDR. Ca urmare, previziunea este că alocarea propusă pentru exercițiul financiar 2023-2027 „condamnă sectorul pădurilor la o subfinanțare cronică, cu afectarea negativă în plan economic și social pentru zona rurală și cu afectarea obiectivelor pe linie de mediu, climă și protecția biodiversității asumate de România”.

Gestionarea durabilă a pădurilor

Specialiștii în domeniu semnalează că „prin Regulamentul de implementare a planurilor strategice de dezvoltare rurală, Uniunea Europeană propune statelor membre să aloce finanțări pe domeniul pădurilor pentru o multitudine de măsuri care să susțină gestionarea durabilă a pădurilor și protecția biodiversității:

8.1. Sprijin pentru împădurirea/crearea de pădure

8.2. Sprijin pentru înființarea și întreținerea sistemelor agrosilvice

8.3. Sprijin pentru prevenirea daunelor aduse pădurilor din cauza incendiilor forestiere și a dezastrelor naturale și a evenimentelor catastrofale

Top 10 predicții pentru piața imobiliară din România în 2022

0

Colliers: 2022 ar putea fi un an record, dar și o perioadă
de tranziție pentru sectorul imobiliar din România

Piața imobiliară din România are suficiente resurse pentru o creștere puternică a activității în 2022, în funcție de evoluția pandemiei, dar și a altor teme noi, previzionează consultanții de la Colliers. Reevaluarea riscului și alte evoluții postpandemice vor influența în mare măsură apetitul și valoarea investițiilor imobiliare în acest an și pe termen mai lung. O oportunitate majoră de care România ar trebui să profite din plin este legată de fondurile UE: pachetul de ajutor pentru coronavirus, plus alocarea normală pentru perioada 2021-2027 pentru România ating aproximativ 80 miliarde de euro, adică o treime din PIB-ul țării. În consecință, 2022 ar putea fi un an record pentru investițiile imobiliare din perspectiva activității pieței, segmentul industrial fiind potențial pregătit să stabilească noi repere.

Creșterea rapidă a ratelor dobânzilor pentru dolarul american și posibilitatea unei evoluții similare pentru euro începând cu 2023 reprezintă, fără îndoială, cea mai vizibilă temă pentru piețele globale la începutul anului, în condițiile în care pare că și tema pandemiei trece pe plan secundar. Odată cu reevaluarea riscului, activele sigure (generatoare de numerar) și/sau cele rezistente la inflație vor fi favorizate în detrimentul celor care promit câștiguri mari în viitor, dar care nu au dovedit ceva până acum, anticipează consultanții de la Colliers. Țările emergente, cum este și România, și slăbiciunile lor structurale vor fi și ele în centrul atenției, ceea ce evidențiază un risc crescut de recesiune (deși acesta nu este nici pe departe scenariul de bază).