Atenție la potențiala creştere a dobânzilor la credite

0

Majorarea dobânzilor în actualul context macroeconomic ar putea să intervină mult mai devreme decât s-a anticipat. Companiile trebuie să ia măsuri pentru a gestiona posibilele efecte asupra businessului, avertizează Moneycorp România, într-un nou raport din seria Moneycorp Business Outlook.

Evoluția temperată a cursului euro în această perioadă vine să confirme estimările făcute la începutul anului, însă dinamica din piața valutară s-ar putea să se accelereze până la finalul anului, pe fondul evoluției condițiilor macroeconomice, afirmă analiștii de la Moneycorp.

Cursul euro se încadrează, în prezent, în prognozele de la începutul anului, cu o medie constantă anuală de creștere de ~2%. Potrivit analiștilor, evoluția cursului va fi influențată, în perioada următoare, de modul în care motorul economic va reporni după un an de criză fără precedent, de evoluția inflației și nivelul dobânzii de referință.

Un răspuns mai bun la criză

0

Dacă un meteorit lovește Pământul, se produce un dezastru natural major sau apare orice alt șoc de dimensiuni neprevăzute anterior, cum ar trebui să răspundă factorii de decizie politică economică? Există două alternative plauzibile: concentrarea pe sprijinirea sectorului financiar, pe linia a ceea ce s-a făcut în 2008-09, sau mersul pe cât posibil de a-i ajuta pe toți cei care au nevoie de ajutor, așa cum s-a făcut în 2020-21. În timp ce răspunsul la criza din 2008 a fost mai bun decât multe alternative, ceea ce a fost realizat în 2020 ar trebui să devină punctul nostru de referință pentru a face față cataclismelor sistemice.

Turismul în condiții de restriște

În zilele noastre, turismul, ca ramură economică, ocupă un loc relativ important în economia țărilor dezvoltate. Afirmația este valabilă, dar numai într-o mică măsură, și pentru turismul rusesc, a cărui cifră de afaceri pe plan național, în anul 2019, a fost de peste 360 miliarde ruble. În această privință, veniturile realizate de metropolele Moscova și Sankt Peterburg se disting în mod deosebit. În anul 2019, la Moscova s-au realizat din turism
147 miliarde ruble.

Declanșarea pandemiei de COVID-19, a dus, însă, la reducerea drastică a veniturilor din ramura economică menționată. În anul 2020, câștigurile companiilor moscovite au fost de șase ori mai mici decât în anul precedent. A contat în mod deosebit împuținarea turiștilor străini, de pe urma cărora câștigurile sunt cu 8 la sută mai mari decât cele aduse de turiștii autohtoni. În perioada ianuarie – martie 2021, au vizitat Rusia 1.830 milioane de cetățeni străini, dintre care doar 13.400 în scopuri turistice. În comparație cu perioada de referință din anul 2020, numărul cetățenilor străini intrați în țară s-a redus numai de trei ori, în timp ce numărul turiștilor străini s-a redus de 24 de ori.

Comparativ cu alte țări dezvoltate, situația turismului rusesc lasă de dorit în multe privințe. În primul rând, în ce privește ocuparea forței de muncă. Doar 3,5 la sută din populația Rusiei lucrează în domeniul turismului, în timp ce, de pildă, pentru India, procentul este de 8 la sută, pentru Franța – 9,4 la sută, pentru China – 10,3 la sută, pentru SUA – 10,7 la sută, pentru Australia – 12,8 la sută, pentru Spania – 14,6 la sută. Exportul de servicii turistice, în raport cu consumul intern de asemenea servicii, este de 214,1 la sută, în SUA, 79,7 la sută, în Spania, 63,8 la sută, în Franța, 45,7 la sută, în Australia, 35,8 la sută, în China, 30 la sută, în India și de doar 11 la sută, în Rusia. Pe ansamblu, cota parte a turismului în PIB este de 3,9 la sută, în Rusia, de 6,8 la sută, în India, de 8,5 la sută, în Franța, de 8,6 la sută, în SUA, de 10,8 la sută, în Australia și de 14,3 la sută, în Spania (vezi „Kommersant”, nr. 85, din 21 mai 2021). Companiile rusești de turism sunt puternic concurate de companiile multor țări occidentale, Parisul, Roma, Madridul, Londra, Barcelona, Bruxelles-ul sau Viena reprezentând o concurență redutabilă pentru metropolele rusești.

România Eficientă: Buget de 2,2 miliarde de euro pentru valul de renovări ale clădirilor din România. Cum cheltuim inteligent banii?

0

Guvernul a alocat un buget de 2,2 miliarde de euro pentru renovarea clădirilor prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), transmis Comisiei Europene la începutul lunii iunie. Aceste fonduri, care trebuie cheltuite până în 2026, reprezintă o oportunitate foarte mare pentru a avea clădiri cu un consum mai eficient de energie, mai sănătoase și mai rezistente în fața schimbărilor climatice. Totuși, pentru cheltuirea optimă a acestora, este nevoie urgent de un plan pentru alocarea fondurilor, de corectarea problemelor legislative, de instruirea forței de muncă pentru adaptarea la noile standarde obligatorii nZEB (clădiri cu un consum de energie aproape zero), de organizare și de o colaborare instituțională fără precedent.

Acestea sunt câteva dintre ideile dezbătute în cadrul conferinței internaționale RCEPB 2021 „NZEB și Valul de Renovări – Tehnologie, Afaceri și Politici Publice”, eveniment coorganizat de Energy Policy Group (EPG) sub egida proiectului România Eficientă, cel mai mare proiect privat la nivel național de eficiență energetică, derulat de EPG cu sponsorizarea OMV Petrom.

„Valul renovării reprezintă o mare oportunitate. Este momentul să rezolvăm o serie de probleme adunate de ani – cum sunt cele legate de companiile de servicii energetice (ESCO), de a atrage capital privat în sector, până la o serie de aspecte legislative care trebuie corectate. Pe partea de finanțare, ar fi inteligent să renunțăm la această abordare comodă, dar păguboasă, de a acorda granturi 100%, fără coparticiparea proprietarului. Este o practică pe care nu o mai regăsim în niciun stat membru. Așa cum punem eticheta smart pe clădiri, e momentul să fim smart în deciziile de politici publice privind modul de cheltuire a banilor”, a declarat Radu Dudău, director EPG și coordonator al proiectului România Eficientă.

Iată alte câteva aspecte importante legate de performanța energetică a clădirilor, analizate în cadrul dezbaterii de către unii dintre cei mai cunoscuți experți în domeniu, la nivel național și european:

• interesul utilizatorilor finali pentru locuințe tot mai eficiente energetic și care să asigure un confort sporit este în creștere, mai ales din partea tinerilor.

• sectorul local al construcțiilor se confruntă cu probleme structurale, care țin de lanțurile de aprovizionare și nevoia de a produce local materiale de construcție (de exemplu, bitum), dar și de disponibilitatea specialiștilor în domeniu.

5-10% din consumatorii de gaze și electricitate au schimbat furnizorii

0

Dumitru Chisăliță
președinte, Asociația Energia Inteligentă

Asociația Energia Inteligentă trage de peste 5 ani semnale că o piață liberă, fără consumatori educați, dar mai ales fără instituții puternice de protecție a consumatorului, de asigurare a concurenței în piață și de mediere comercială, care să acționeze în primul rând proactiv nu poate exista. 

Cu doar o zi înaintea finalizării etapei postliberalizare, situația din piață nu este una „deloc roză”. Pe piața consumatorilor noncasnici, presiunile unor furnizori determină disperare și furie în rândul consumatorilor și prețuri mai mari. Pe piața consumatorilor casnici, ofertele perfide fac ca chiar și cei care au participat la cursurile Academiei Consumatorilor, organizat de Asociația Energia Inteligentă, să fie puși în încurcătură.

Conform datelor furnizate de ANRE, numărul consumatorilor casnici care se găsesc în piața concurențială este:

  • piața gazelor naturale: total consumatori: 3,9 milioane, din care consumatori în piața concurențială: 1,4 milioane
  • piața energiei electrice: total consumatori: 8,9 milioane, din care consumatori în piața concurențială: 4,28 milioane

Chiar dacă aceste date nu arată rău, observăm refuzul de a se da publicității statisticile esențiale, cele care măsoară cu adevărat succesul sau eșecul liberalizării. Respectiv nu se prezintă numărul celor care și-au schimbat furnizorul (rămânerea la același furnizor și schimbarea indicativului din factură din Piață Reglementată în Piață Concurențială nu dovedește câtuși de puțin un pas înainte făcut înspre o piață liberă).

Studiu comparativ privind impozitarea specifică a producției de gaze naturale offshore din Europa: România continuă să aibă cea mai ridicată rată efectivă de impozitare

0

Cel mai recent și comprehensiv studiu comparativ privind impozitarea specifică a producției de gaze naturale offshore din Europa, realizat de PwC România pentru Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), va fi lansat în cadrul unei serii de evenimente și de acțiuni de informare cu privire la aspectele tehnice ale reglementării producției de gaze naturale offshore în România.

În ultimii ani, relevă studiul, veniturile operatorilor din producția de gaze naturale (și petrol) au avut o scădere constantă. Această tendință vine în urma presiunii mari exercitate de prețurile în scădere ale hidrocarburilor, precum și a scăderii producției din zăcămintele aflate în exploatare. Însă dezvoltarea producției offshore ar avea un aport semnificativ la acoperirea cererii de gaze naturale din viitor, conform datelor studiului. Costurile și riscurile asociate unor astfel de proiecte, cu precădere celor de mare adâncime, sunt ridicate, iar investițiile se fac pe termen lung. De aceea, constată studiul, foarte puține companii la nivel global dețin know-how-ul, tehnologia și resursele financiare necesare pentru
astfel de proiecte.

Marea Neagră în Noua Economie – România, cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est

România deține cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, cu care se situează pe locul trei în Uniunea Europeană din acest punct de vedere – este ideea fundamentală reiterată în contextul dialogului având ca temă Marea Neagră în Noua Economie, înscris în seria de concretizări ale demersului inițiat de România Durabilă și EM360 sub genericul „Noua Economie”. Stringența valorificării resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, nevoia de redresare a economiei românești și reperele europene trasate de Green Deal se regăsesc sub diverse unghiuri în ideile exprimate de participanții la reuniune.

Trei mari beneficii pentru România

Alexandru Maximescu, vicepreședinte al Regulatory & Corporate Public Affairs, OMV Petrom:

„De ce este importantă Marea Neagră? Eu văd trei mari beneficii pentru România. Primul beneficiu este de ordin economic – acest proiect poate să aducă valoare adăugată în ceea ce privește încasările la bugetul de stat. Totodată, dacă suntem primii care vor dezvolta proiecte la mare adâncime, putem avea speranța că vom crea în Constanța un hub tehnologic care va putea să deservească întreg bazinul Mării Negre – exploatări din Turcia, din Bulgaria sau din alte state riverane Mării Negre. Un al doilea beneficiu important pentru România este de natura securității energetice și a independenței. Ultimele cifre pe care le vedem în ceea ce privește aprovizionarea cu gaz natural a României ne arată că spre sfârșitul acestui deceniu, România va ajunge să importe peste 4% din necesarul de gaz. Fără exploatările din Marea Neagră, dependența noastră de importuri crește major. Odată cu începerea exploatărilor din Marea Neagră, România va deveni nu numai independentă energetic, dar va avea și posibilitatea să joace un rol regional. Un ultim aspect este foarte important în contextul dezbaterilor despre Green Deal – până în anii 2050, România trebuie să devină neutră din punctul de vedere al carbonului. Tranziția spre o economie verde se poate face numai cu gaz. Gazul este elementul esențial al acestei tranziții. Gazul completează și echilibrează foarte bine sistemul energetic național, alături de energia solară și energia creată prin vânt. Toate aceste trei aspecte sunt de natură a ne contura importanța demarării exploatărilor din Marea Neagră”.

Exploatarea gazelor din Marea Neagră va susține implementarea eficientă a tranziției energetice

Oana Ijdelea, legal & PGA manager la BSOG:

„Peste tot se vorbește despre targetul zero emisii de carbon până în 2050. Gazul este un combustibil de tranziție, dovedit a fi cel mai fiabil, cel mai ieftin și cel mai la îndemână. Exploatarea gazelor din Marea Neagră nu va face decât să susțină implementarea corectă și eficientă a acestei tranziții energetice. Degeaba investitorii își doresc investiții în surse regenerabile, degeaba planurile naționale și politicile guvernului prezintă această proiecție cu surse de energie verde, atât timp cât până în acest moment și probabil în orizontul de timp al următorilor cel puțin 10 ani nu vom avea suficientă resursă cât să echilibrăm intermitențele din energia fotovoltaică și energia eoliană, care nu pot fi balansate eficient decât exclusiv cu gaze naturale. Pe măsură ce ne vom apropia de 2050, indiferent de performanța eficienței energetice la nivelul economiei românești, valoarea gazului ca marfă va fi din ce în ce mai mică. În aceste condiții, apare legitima întrebare cât de mult se mai justifică investiția în această direcție, în condițiile în care în cadrul actual de reglementare, cel puțin din perspectivă fiscală, există atâta ostilitate față de investitori. Cadrul fiscal actual aplicabil zonei gaziere din Marea Neagră este extrem de ostil pentru investitori și greu justificabil, indiferent de nivelul de performanță ESG pe care proiectele îl au”.

Marea Neagră, factor regional de stabilitate energetică

George-Sergiu Niculescu, secretar de stat în Ministerul Energiei:

„Trebuie să ne adresăm acestei provocări de a atrage și de a folosi oportunitățile pe care ni le oferă Marea Neagră în procesul de tranziție pe care sistemul energetic național l-a început deja. Gazul, în momentul de față, este acceptat ca bridge fuel de Comisia Europeană, combustibil de tranziție, iar Marea Neagră oferă României noi capacități de producere pe lângă cele pe care le avem deja în onshore. Anul acesta, probabil, cei de la Black Sea Oil & Gas o să pună primele molecule de gaz natural în sistemul de transport național. Știm interesul Romgazului de a prelua participațiile Exxon la Marea Neagră și de a intra într-un parteneriat cu OMV pentru exploatare zăcămintelor de mare adâncime. Deci, sunt oportunități pe care Marea Neagră le oferă nu doar economiei românești, ci poate deveni un factor de stabilitate energetică regional și, de ce nu, exportator de securitate energetică la nivel regional, bineînțeles dezvoltând în paralel capacitățile de transport al acestor comodități pe care le vom exploata din Marea Neagră, gaze naturale și energie electrică, în așa fel încât interconexiunile cu țările vecine să ne poată transforma în exportatori de securitate energetică. Potențialul este unul imens. Eu îmi doresc să nu ratăm această oportunitate și să fim pionieri în ceea ce înseamnă exploatarea acestui potențial, în așa fel încât cu companiile venite în țară să devenim și exportator de tehnologie pentru țările vecine, nu doar de energie electrică și gaze naturale”.

Principala poartă de intrare a businessului occidental

Iulian Fota, expert în securitate națională, New Strategy Center:

„Marea Neagră nu va fi nepopulată economic. Deja există miza energetică, care este din ce în ce mai bine conturată. Asta o vedem în primul rând prin eforturile pe care Turcia le face de identificare a acestor rezerve și chiar de exploatare a lor. România va avea de câștigat dacă businessul occidental este prezent în Marea Neagră într-o pondere semnificativă. Dacă economia Mării Negre va fi dominată de state neoccidentale, că sunt rușii, că sunt chinezii, că sunt iranienii, că sunt alții, evident că beneficiile se vor duce către ei și România nu va avea mai nimic de câștigat din toată această evoluție. Dacă businessul occidental este prezent în Marea Neagră, principala poartă de intrare a businessului occidental nu poate fi decât România, dar trebuie și România să vrea asta. Sunt șanse bune ca România să fie principala poartă de intrare a businessului occidental în Marea Neagră, dar sunt lucruri care țin și de organizarea noastră internă, lucruri pe care ar trebui să le facem mai bine și mai repede. Întotdeauna când Marea Neagră a fost deschisă pentru comerț, occidentalii au fost prezenți și noi am beneficiat ca popor”.

Fiscalitate necompetitivă în ceea ce
privește proiectele de investiție de gaze naturale

Alina Popa, CFO și membru al Directoratului OMV Petrom:

„În prezent, fiscalitatea din România în ceea ce privește proiectele de investiție de gaze naturale, atât offshore, cât și onhore, este necompetitivă, e foarte ridicată. Studiul Biriș-Goran pe această temă arată că rata efectivă medie de taxare este de cinci ori mai mare decât media europeană. Avem cea mai ridicată rată efectivă de impozitare din Europa – 25,3% din venituri, rată efectivă de impozitare în 2018. Suntem extrem de necompetitivi ca țară, nu avem stabilitate și nici predictibilitate. Avem nevoie cât mai urgent de modificarea legii offshore, în sensul reducerii fiscalității și în sensul garantării stabilității fiscale și de reglementare și a pieței libere”.

Imperativul unei noi legi offshore, care
să își producă efectele

Cătălin Niță, directorul executiv al Federației Patronale Petrol și Gaze:

„În forma actuală, legea offshore nu aduce beneficiu nici investitorilor, nici statului român. Acesta este motivul pentru care nu s-au făcut investiții. Noi, Federația Patronală de Petrol și Gaze, considerăm că trei principii ar trebui să stea la baza unei noi legi offshore care să își producă efectele. Primul este stabilitatea fiscală și legislativă, fără de care niciun proiect cu riscuri atât de mari asumate în totalitate de către investitori nu poate demara. Al doilea principiu este acela de a introduce un sistem de impozitare echitabil, astfel încât proiectele de investiții cu costuri ridicate să aibă fundamentare economică și randament pozitiv, dorit atât de investitori, cât și de statul român, pentru că și statul român, prin redevențele și taxele specifice pe care le încasează de la operatori, își întregește bugetul. Nu în ultimul rând, este nevoie ca statul, prin această lege, să asigure mecanisme de piață competitive. Nu o piață reglementată administrativ va avea putere, ci o piață care se autoreglează prin mecanisme de cerere și ofertă. Politicienii trebuie să înceapă să asculte. Până în acest moment politicienii par a fi surzi la vocea industriei și la vocea economiei românești. România nu mai are timpul să aștepte, pentru că sectorul energetic și contextul mondial nu ne mai lasă să facem acest lucru. Dacă vrem să facem tranziția de la cărbune la o economie verde, trebuie să acționăm acum, să acționăm cu resursele pe care le avem la îndemână. Singura resursă pe care noi, România, o avem este gazul din Marea Neagră”.

Contracte pe termen lung pentru achiziție
de gaze naturale

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă:

„Povestea gazelor este ca multe dintre legendele și basmele românilor – de prea multe ori ne întoarcem la ea fără să venim cu nimic nou și nu vrem să vedem niște lucruri care chiar dacă erau evidente de acum zece, chiar douăzeci de ani, acum încep să ne ardă. Nu vrem să vedem că politica noastră astăzi din punct de vedere energetic este expansiunea puternică spre gaze, prin racordarea «gratuită» a 1,8 milioane de consumatori, țintă asumată din perspectivă guvernamentală și din perspectiva politică a tuturor partidelor și prin trecerea masivă de pe cărbune pe gaze sau suplimentarea necesarului de energie electrică. Toate acestea vor duce, dacă nu facem nimic, la o situație dramatică – în 2040, deficitul de gaze naturale, din analizele noastre, va depăși 50-53%. În același timp, trebuie să fim realiști că inclusiv cu gazele din Marea Neagră, lucrurile vor fi într-o situație favorabilă circa zece ani, după care deficitul va fi la fel de puternic. O analiză arată că în situația în care am exploata gazele din Marea Neagră după scenariile vehiculate în momentul de față de exploatatori, în anul 2050 am avea nivelul producției undeva către 3-4 miliarde pe an. Adică chiar și cu această resursă vom sta foarte prost în viitor. Cred că noi nu vedem lucrurile grave în care ne găsim în momentul de față. În doi ani o să ne copleșească, i ar în zece ani o să ne înfunde. Recomandarea mea este ca de pe acum să ne gândim la ceea ce vedem că ungurii, bulgarii, nemții, francezii fac – contracte pe termen lung în ceea ce privește achiziția de gaze naturale. Să lăsăm deoparte această fantasmagorie că noi vom deveni ceea ce nu reușim să fim până la urmă la noi în țară”.

Consens între industrie, populație, societate civilă pentru întărirea securității energetice a țării

Vasile Iuga, expert senior energie:

„În materie de gaze naturale, am ajuns să importăm 20% din consum. Dacă nu se face proiectul de la Marea Neagră, în 2030 se estimează că vom importa 40% din consumul de gaze naturale. Nu-i nicio problemă în principiu dacă imporți, cu condiția să ai conducte şi interconectare, dar când imporți, plătești taxele, forța de muncă, prosperitatea în altă țară. În privința cadrului de impozitare, un studiu al Deloitte confirmă că fiscalitatea medie în România este aproape dublă față de media fiscalității în Europa. Deci, avem o fiscalitate mare și este și instabilă, și impredictibilă. Un barometru INSCOP arată că peste 60% dintre români sunt de părere că ar trebui să aducem taxele din sectorul de petrol și gaze la nivelul celor europene, iar 86% dintre români sunt de acord cu exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră. Există un consens social. Trebuie să generăm consensul politic, pentru că sediul problemei în acest moment este zona politicului. Între industrie, populație și societate civilă există consens în privința nevoii de a întări securitatea energetică a României inclusiv prin dezvoltarea resurselor de gaze naturale de la Marea Neagră care pot genera efecte benefice multiple”.

Un proiect care dă de muncă unor oameni și oferă soluții pentru trecere către o zonă mai verde energetic

Prof. univ. dr. Cristian Păun, Academia de Studii Economice din București:

„Suntem într-o perioadă în care facem reforme fără să facem reforme, ne facem că facem reforme. Că pleacă un investitor american de la Marea Neagră și locul lui este prezumat a fi luat de către o companie de stat mi se pare destul de trist. Că o companie de stat românească preia acest proiect de investiții sună destul de ciudat pentru mine ca economist liberal care consideră că mijloacele de producție ar trebui să se afle în mâini private într-o formă sau alta, de exemplu, paritate pe bursă. Noi tot discutăm despre taxe, că unii spun că nu avem redevențele ca alții, că dacă luăm toată taxarea aplicată unui domeniu economic în România, taxele sunt peste orice altă țară cu care concurăm în zona gazelor și nu doar în zona gazelor. Discuția nu trebuie să se poarte doar despre taxa X, discuția trebuie să se poarte despre tot pachetul de taxe pe care îl plătește un operator economic atunci când dezvoltă un proiect de investiții, mai ales pe termen lung. Acest proiect dă de muncă unor oameni și va putea să ne ofere niște soluții temporare, dar bune pentru a trece încet, încet către o zonă mai verde energetic, deci ne oferă tranziție fără să plătim altora pentru gaz. Aceste lucruri nu le vedem sau ne facem că nu le vedem. Preferăm să importăm de la ruși și să spunem că este în regulă să le dăm rușilor bani, în loc să dăm bani în economia românească unor operatori care nu pleacă cu sondele, cu ce mai folosesc ei ca echipament de extracție, ci aici vor funcționa, vor da de muncă unor oameni. Astăzi în România vorbim de liberalizarea pieței de gaz și așteptăm nu știu ce mari beneficii, dar pe partea cealaltă nu facem pași importanți în zona producției de gaze, să creăm mai multe opțiuni de producție, mai multe opțiuni pentru consumator. De vină nu e liberalizarea. Liberalizarea este perfectă, e o regulă pentru consumator, ajută consumatorul. De vină e încetineala cu care se mișcă guvernul. Nu știu care este explicația, dar așteptările noastre sunt imense de la aceste proiecte”.

Impactul schimbărilor climatice asupra economiei: provocări și oportunități pentru România

0

AUTORI:
Alexandra-Maria Bocșe,
Administrația Prezidențială a României
Tudor Grosu, Banca Națională a României
Alexandru Cosmin Buteică, Banca Mondială

A devenit din ce în ce mai evident că prevenirea schimbărilor climatice, marcată la început, în 1992, de statele semnatare ale Convenției Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, nu poate fi redusă doar la acțiunea statală. Aceasta presupune schimbări în economie, mai ales în sectoarele care generează un volum consistent de emisii de gaze cu efect de seră. Din acest motiv e nevoie și de o implicare importantă a mediului de business și a celui financiar – atât public, cât și privat.

O tranziție dezordonată, lentă, către o economie cu emisii reduse de carbon, în care măsurile sunt adoptate cu întârziere, iar cadrul de reglementare este impredictibil și instabil, conduce la o diminuare a competitivității și, implicit, și a fluxurilor investiționale. Prin contrast, o tranziție ordonată către o economie durabilă implică o alocare timpurie a resurselor necesare reorganizării activităților economice pentru a preveni și a gestiona posibilele riscuri climatice fizice și de tranziție. Riscurile fizice sunt cele care decurg din evenimente climatice și meteorologice extreme și includ importante costuri economice și financiare. Riscurile de tranziție sunt generate de procesul de ajustare neadecvată către o economie cu emisii reduse de carbon. Din această categorie fac parte „activele inutilizabile” (engl. stranded assets), resurse ce nu vor mai putea fi dezvoltate, extrase sau valorificate ca urmare a limitărilor tehnologice, spațiale, de reglementare, politice sau de piață, ori a modificărilor normelor sociale și de mediu (Bos și Gupta, 2019). Pentru a cuantifica, însă, în mod corespunzător aceste riscuri și pentru a le corela cu potențialele rezultate sau pierderi financiare, ar trebui efectuate analize de scenarii și exerciții periodice extinse de testare la stres pe aspecte asociate riscurilor climatice.

La nivel global, asumarea și implementarea angajamentelor de limitare a impactului schimbărilor climatice, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, corelate cu modificări în dinamica societală și reducerea rapidă a costurilor energiei regenerabile, vor conduce la o scădere a cererii de combustibili fosili (cărbune, petrol și, mai târziu, gaze). Acest lucru, alături de infrastructura de producție, va transforma o parte din aceste resurse naturale în active ce își vor diminua rapid valoarea economică. Companiile și țările cu expuneri importante pe aceste sectoare se vor confrunta cu devalorizări premature, însoțite de costuri mai mari pentru desfășurarea activității. În plus, mecanismele de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, precum și alte reglementări internaționale, ar putea influența suplimentar exporturile de produse cu consum intensiv de carbon.

Finanțarea verde prin piața de capital, sectorul financiar-nebancar și obligațiuni verzi guvernamentale

0

AUTORI:

Mihaela Ene, Ministerul Finanțelor
Romulus Mircea, Raiffeisen Bank
Florin Dragu, Banca Națională a României
Remus Dănilă, Bursa de Valori București


Consiliul General al Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM) a decis, în cadrul ședinței din 14 octombrie 2020, înființarea unui grup de lucru pentru sprijinirea finanțării verzi, din care fac parte reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, ministerelor de resort, alte autorități publice (BNR, ASF), instituții de credit, reprezentanți ai sectorului privat și finanțatori internaționali (BERD, BEI, Banca Mondială). Grupul de lucru și-a desfășurat activitatea în perioada noiembrie 2020 – mai 2021 și a elaborat raportul CNSM pentru sprijinirea finanțării verzi, ce poate fi accesat pe site-ul CNSM.

Tranziția economiei românești către o economie decarbonizată și sustenabilă presupune investiții semnificative într-o varietate de domenii, cum ar fi: energie, eficientizare energetică, prevenirea poluării, agricultură durabilă, transport curat, tehnologii ecologice. Finanțarea investițiilor verzi generează oportunități pentru dezvoltarea afacerilor și realizarea unei creșteri economice durabile dar constituie în același timp și o provocare, determinată de amploarea semnificativă a investițiilor verzi potențiale identificate de grupul de lucru CNSM de cca 60 mld. lei în orizontul de timp 2030, corelat cu costurile implementării cu întârziere a tranziției către o economie verde. O parte dintre aceste investiții sunt planificate să fie finanțate cu fonduri europene, dar sunt așteptări ca și sectorul privat să contribuie la mobilizarea resurselor financiare necesare pentru implementarea acestor investiții.

Alături de sectorul bancar, și sectorul financiar nebancar poate reprezenta de asemenea un facilitator important pentru finanțarea proiectelor verzi, cu oportunități de afaceri importante, dar și cu costuri mai ample în cazul realizării unei tranziții dezordonate către o economie sustenabilă, cu efecte negative determinate de riscul fizic și cel de tranziție. Relevant în acest sens este sectorul asigurărilor, care poate fi influențat de ambele componente ale riscurilor climatice, prin potențiale pierderi ridicate ca urmare a plății despăgubirilor dar și a riscului de tranziție, ca urmare a expunerilor din portofoliul investițional către companii care activează în sectoare intensive din punctul de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, iar diversificarea portofoliilor prin includerea de proiecte verzi poate contribui la reducerea acestor riscuri.

Alinierea la cele mai recente standarde, recomandări și bune practici în domeniu, dar și alocarea de personal specializat pe aspecte referitoare la schimbările climatice sunt de natură să contribuie la dezvoltarea segmentului de finanțare verde la nivelul investitorilor instituționali autohtoni.

Finanțarea atrasă prin intermediul obligațiunilor verzi constituie unul dintre principalii factori catalizatori în mobilizarea capitalului privat pentru investiții în dezvoltare durabilă. De la prima emisiune de obligațiuni verzi lansată de BEI în anul 2007, și prima emisiune verde la nivel suveran (Polonia) în anul 2016, piața obligațiunilor verzi a cunoscut o dezvoltare accelerată îndeosebi în anul 2020 când volumul total de obligațiuni verzi a atins nivelul de 1,1 trilioane dolari, ceea ce demonstrează rolul în creștere a obligațiunile verzi ca instrument consacrat și în același timp esențial în transpunerea prevederilor Acordului de la Paris privind schimbările climatice din decembrie 2015. La nivel regional, Europa a cumulat 48% din totalul emisiunilor de obligațiuni verzi în anul 2020, emitenții fiind în principal entități suverane, companii nefinanciare, dar și instituții financiare.

Este tranziția către o economie neutră climatic sursă de oportunități sau provocări pentru sectorul bancar?

0

Autor:
Amalia Stamate
Coautori:
Iuliana Tiba – BRD Groupe Societe Generale
Ștefania Racolta-Cruceru –
BERD

Schimbările climatice, pierderea biodiversității și impactul asupra mediului în general sunt pe primele poziții în clasamentul riscurilor cu cel mai ridicat grad de manifestare, potrivit raportului privind riscurile globale publicat de WEF în 2021. Astfel, preocupările legate de aspecte privind clima și mediul prind tot mai mult contur în rândul reglementatorilor din sfera financiară, atât la nivel european, cât și pe plan internațional, iar mesajele acestora sunt destul de clare în această privință: acționați acum, întrucât cu cât întârziați mai mult tranziția, cu atât pierderile suferite vor fi mai mari pentru fiecare dintre noi. Să nu uităm însă că fiecare criză vine cu o oportunitate, așa cum spunea Winston Churchill: „Never waste a good crisis”.

Schimbările climatice ar putea reprezenta cea mai mare oportunitate, judecată din perspectiva investițiilor pe care le reclamă și implicit a nevoilor de finanțare. Cu titlu exemplificativ, estimările grupului de lucru din cadrul CNSM cu privire la potențialul de finanțare a unor proiecte verzi indică un nivel posibil de circa 15 miliarde lei. Acest volum ar reprezenta o triplare a expunerilor existente la finalul anului 2020 la nivelul sistemului bancar autohton privat, expuneri care înregistrează o pondere de aproximativ 3 la sută în totalul angajamentelor aferente sectorului nonfinanciar, situându-se sub media UE de 7,9 la sută, relevând potențialul de creștere și gradul de maturitate al pieței.

Totodată, schimbările climatice ar putea reprezenta un risc major pentru sistemul bancar, din perspectiva cuantumului relativ ridicat al activelor la risc aflate în portofoliul băncilor. Cu toate acestea, sunt multe voci care susțin că mandatul băncilor centrale ar trebui să se limiteze la un număr redus de obiective, pentru a nu afecta independența acesteia. În plus, cei mai sceptici dintre noi ar putea spune că România este ferită de riscurile pe care le presupun schimbările climatice (cum ar fi fenomenele meteo extreme). Să nu uităm însă că România moștenește o structură economică bazată pe sectoare energofage și se află în top 5 din punct de vedere al intensității emisiilor de gaze cu efect de seră (emisii raportate la valoarea adăugată brută), alături de alte state din fostul bloc sovietic, precum Bulgaria, Polonia, Estonia, Lituania și Cehia.

Astfel, ponderea sectoarelor care pot fi afectate de riscurile de tranziție cumulează circa jumătate din expunerile sectorului bancar față de companiile nefinanciare, totuși într-o proporție importantă facilități pe termen scurt. Privite dintr-un alt unghi, aceste sectoare sunt importante pentru economie, deoarece contribuie la 40 la sută din valoarea adăugată brută generată de sectorul companiilor nefinanciare, dețin aproape 50 la sută din active și angajează 31 la sută dintre salariații acestui sector. În plus, din perspectiva riscului fizic, băncile sunt expuse în proporție de circa 9 la sută din portofoliul corporativ pe firmele din agricultură, un sector vulnerabil la fenomenele meteo extreme, cum ar fi secetă sau inundații. În acest context, este legitim să ne punem problema cât de pregătit este sectorul bancar românesc pentru o asemenea provocare și cât de ușor se poate adapta acesta la tranziție.