Autor: Georgiana Iancu, Partener, Lider al departamentului de Taxe Indirecte, EY România (foto)
Primele 11
luni ale anului trecut arată încasări nete din TVA de 53,44 mld lei și o
scădere cu 9,5% față de aceeași perioadă a lui 2019. Motivele care au
contribuit la acest declin, potrivit execuției bugetare, sunt: creșterea
rambursărilor de TVA cu 10,8%, facilitățile privind extinderea termenelor de
plată a obligațiilor fiscale, dar și evoluțiile nefavorabile din anumite
sectoare pe fondul pandemiei (industrie, servicii pentru populație și comerțul
cu autovehicule). În condițiile în care Comisia Europeană estimează un deficit
în creștere pentru anii următori, de exemplu de 37,4% în 2020, ar trebui să
analizăm ce s-a întâmplat în 2020 din punct de vedere TVA, sursele de venit
pentru stat, dar și care sunt tendințele pe care ar trebui să le ia în calcul
companiile pentru 2021.
Eforturi și
mai susținute în prevenirea fraudei TVA, simplificarea procedurilor de
colectare și îmbunătățirea cooperării transfrontaliere sunt cele trei fronturi de
acțiune indicate de Comisia Europeană administrațiilor fiscale. De altfel,
pachetul de măsuri al UE care vizează îmbunătățirea nivelului de colectare a
TVA, precum și un nivel mai mare de echitate în privința colectării taxei acolo
unde are loc consumul – în linie cu principiul impozitării cu taxa pe valoarea
adăugată – se conturează treptat și în România, printr-o implementare graduală,
care a început chiar în ianuarie 2020 și se continuă în 2021.
Transpunerea
în legislația națională a pachetului Quick Fixes în perioada ianuarie –
februarie a anului trecut a fost un prim pas. Dintre principalele modificări
aduse, menționez reformarea condițiilor în care comerțul intracomunitar cu
bunuri poate să beneficieze de scutirea de TVA. Practic, cea mai importantă
schimbare a vizat prevalența cerințelor de formă (cum ar fi validitatea unui
cod de TVA al clientului din alt stat membru, un minim de evidențe documentare
privind transportul bunurilor, corectitudinea raportării de TVA) asupra
condițiilor de fond (realitatea mișcării intracomunitare a bunurilor).
Așadar, amintindu-ne focusul autorităților fiscale române asupra documentației de transport pentru livrările intracomunitare de bunuri, din primii ani după aderarea României la UE, și ponderea impunerilor cu TVA pe motivul unor deficiențe de formă a scrisorilor CMR, nu putem decât să sfătuim agenții economici să (re)gândească și să revizuiască implementarea unor proceduri și fluxuri de documente suport, care să treacă cu succes Testul Prezumției – un pilon esențial în scutirile de TVA pentru comerțul intracomunitar.
Menținându-ne
în sfera scutirilor de TVA, trebuie punctată și interacțiunea cu formalitățile
vamale în cazul mișcărilor de bunuri în și din afara Uniunii Europene,
identificarea tranzacțiilor care se califică pentru scutiri de TVA, atât în
cazul unor tranzacții în lanț, cât și în cazul unor operațiuni de
import-export, dar și cazul particular al serviciilor logistice prestate în
contextul unor exporturi de bunuri. În acest din urmă caz, legislația națională
a introdus clarificări din jurisprudența UE ce limitează semnificativ
aplicabilitatea scutirilor de TVA.
Cu alte
cuvinte, scutirile de TVA, deși deseori benefice raportat la impactul asupra
fluxurilor de numerar, vin la pachet cu complexități ce țin de îndeplinirea
condițiilor legale, la care se adaugă dificultăți operaționale privind
documentarea suficientă și corectă a acestor tranzacții. Ne așteptăm ca
scutirile de TVA pentru comerțul internațional să rămână un subiect predilect
pe agenda inspecțiilor fiscale, astfel că am îndemna mediul de afaceri să se
pregătească în consecință.
O altă
tendință demarată în 2020, dar de urmărit în 2021, ar fi planul de acțiune la
nivelul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și al Uniunii
Europene (UE) privind reformarea sistemului internațional de impozitare, astfel
încât acesta să surprindă evoluțiile aduse de globalizare asupra economiei
(tehnologie, e-commerce, etc.). În ceea ce privește impozitarea profiturilor,
centrul dezbaterii este în ce măsură normele existente de impozitare dezvoltate
pentru taxarea unor afaceri tradiționale de tipul „brick-and-mortar” mai sunt
adecvate pentru impozitarea noilor modele de afaceri (platformele de e-commerce,
de pildă). În ceea ce privește TVA, unde principalul obiectiv este impozitarea
la locul consumului efectiv, provocarea vine din asigurarea echitații și
neutralității, într-un context în care regulile existente nu mai corespund
realității. Cele mai afectate sunt administrațiile fiscale, care apelează
deseori la o interpretare a cadrului legislativ ce excede scopului prevederilor
existente, dar și agenții economici, care se regăsesc în fața unor impuneri cu
TVA la ani distanță după setarea și rularea unui model de business, ce inițial
fusese acceptat de autoritățile fiscale.
Și, dacă ne
raportăm la practica inspecțiilor fiscale din ultimul an, dar și la evoluțiile
legislației și jurisprudenței de TVA, principalele tendințe pentru 2021 ar
vorbi despre sediul fix.
Astfel,
vedem tot mai multe situații în care autoritățile fiscale locale impun TVA pe
motivul că nerezidenții care derulează activități în România dispun de resurse
tehnice și umane care le creează un sediu fix din perspectiva TVA, având astfel
un nexus cu economia locală, care conduce la impozitarea cu TVA românesc.
Principalele
sectoare lovite de impuneri cu TVA pe tematica sediului fix sunt: farmaceutic, automotive,
produse industriale și chiar energie, în spețe care variază de la colaborarea
cu afiliați locali pentru servicii suport, scheme de procesare la comandă sau
chiar comercializare în baza unor licențe de activitate.
Ceea ce ne
îndeamnă să credem că, în perspectivă, sediile fixe prezintă un potențial
foarte mare de litigii fiscale, mai ales dacă avem în vedere și cele două decizii
CJUE mult așteptate pe acest subiect. Și mă refer aici la spețele privind
închirierea de bunuri imobile și dependența unui distribuitor de compania sa
afiliată care prestează servicii de marketing, publicitate și reglementare, în
vederea promovării produselor furnizorului și a creșterii cererii pentru
produsele acestuia.
De
asemenea, observăm de câțiva ani deja o preocupare la nivelul UE (atât din
partea administrațiilor fiscale, cât și a Comitetului de TVA) privind
impozitarea cu TVA a diverselor modele de afaceri dezvoltate odată cu economia
colaborativă și estimăm că aceasta zonă va genera o atenție sporita și în plan local.
O altă tendință importantă pentru 2021 va fi dată de transpunerea
Directivei Europene privind pachetul e-commerce, ce are ca termen limită data
de 1 iulie 2021. Amintesc doar două din modificările substanțiale aduse de
acest pachet, ce ar trebuie să contribuie și el la diminuarea decalajului de
TVA în anii care urmează. Prima se referă la eliminarea plafonului de 10 euro până
la care clienții puteau importa bunuri/colete comandate online din afara UE,
fără sa plătească TVA, în UE/România. Măsura prezenta un avantaj concurențial
față de furnizorii din UE și era deseori exploatată pentru fraudarea TVA și
declararea unor valori sub acest prag pentru coletele de import. Pierderile
estimate la nivelul UE din astfel de procedee au fost de sute de milioane de euro.
O a doua modificare vizează platformele privind comerțul electronic,
care vor deveni responsabile pentru plata TVA atunci când facilitează vânzări
de bunuri din partea unor furnizori non-UE (până la 150 euro). Acestea vor avea
obligații suplimentare privind păstrarea de informații referitoare la
furnizorii de bunuri și natura bunurilor/serviciilor livrate, acționând așadar
ca un ajutor pentru administrația fiscală în colectarea TVA.
O nouă tendință de urmărit vine în contextul digitalizării și se referă la
nevoia de transformare a funcției de taxe. Treptat, raportarea fiscală în timp
real sau la cerere prinde contur și în administrația fiscală din România, cu
impact direct asupra mediului de afaceri. Amintesc acum demersurile de
conectare a caselor de marcat electronice la infrastructura ANAF (având ca nou
termen limită data de 31 Martie 2021), dezvoltarea de către ANAF a sistemului
informatic SAF – T în cursul lui 2021, dar și inițiativele anunțate privind
facturarea electronică obligatorie.
Deși toate aceste măsuri vin în vederea îmbunătățirii nivelului de
colectare a TVA și a reducerii fraudei, pentru mediul de afaceri, pe termen
scurt, vor însemna timp și resurse suplimentare – bugete, investiții în tehnologie și
infrastructură, plus alt timp și resurse umane dedicate conformării. Pe termen
lung, însă, putem spera că efortul va însemna creșterea veniturilor bugetare,
iar pentru operatorii de bună credință – mai multă echitate și o concurență
reală.