Articol scris de Dan Dascălu, Partener coordonator litigii fiscale, D&B David si Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România șiAmanda Dăncescu, Avocat senior D&B David si Baias(foto).
Controalele fiscale cu privire la
tichetele cadou acordate de companii partenerilor de afaceri nu mai reprezintă
demult o noutate și nici o surpriză pentru contribuabili. Cu toate acestea,
acordarea tichetelor cadou este în continuare un subiect departe de a fi fost
clarificat. Modificările legislative din decembrie 2020 nu doar că lasă în
continuare mari semne de întrebare, ci chiar îngreunează mai mult situația contribuabililor
aflați astăzi la răscrucea de drumuri dintre practicile trecute și necesitatea
de structurare pe viitor a modelului lor de business.
Cum și de ce s-a ajuns la generalizarea inspecțiilor fiscale?
În
2019, profitând de o neclaritate a legii, Direcția Generală Antifraudă din
cadrul ANAF a demarat o campanie tematică de controale la nivel național
privind tratamentul fiscal aplicat de către contribuabili pentru tichetele
cadou achiziționate și acordate mai departe angajaților partenerilor comerciali.
Aceste controale s-au finalizat prin emiterea unor procese-verbale prin care
inspectorii DGAF au reținut că veniturile aferente tichetelor cadou acordate de
contribuabili angajaților partenerilor săi comerciali, în cadrul unor campanii
de promovare/marketing a produselor și / sau serviciilor proprii, ar fi
constituit venituri de natură salarială pentru care plătitorii de venituri ar
fi fost ținuți să rețină și să plătească impozit pe venituri din salarii și
contribuții sociale obligatorii.
Nu
a trecut mult până când au început să curgă și avizele de inspecție fiscală
prin intermediul cărora inspectorii ANAF au informat companiile că vor fi
controlate impozitul pe venituri din alte surse, impozitul pe venituri din
salarii și contribuții sociale obligatorii, perioada controlată fiind de regulă
01 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2019, similară celei analizate de către
inspectorii DGAF.
Deși
problema tichetelor cadou reprezintă o problemă veche, ce a ajuns pe masa
autorităților fiscale în repetate rânduri, fără a primi însă și un răspuns și a
fi clarificat tratamentul fiscal ce trebuie adoptat de către contribuabili, în
prezent ANAF a demarat controale prin transmiterea unor avize de inspecție
fiscală. Acest lucru pare cu atât mai intrigant cu cât multă vreme, la nivelul
Ministerului Finanțelor Publice și al ANAF nu exista conturată o opinie clară
asupra tratamentului fiscal ce trebuie aplicat în cazul tichetelor cadou
acordate angajaților partenerilor de afaceri.
Este,
din păcate, iată pentru a câta oară când istoria se repetă: apare în practica
mediului de afaceri o anumită interpretare în legătură cu o normă juridică din
materie fiscală, iar organele fiscale nu doar că lasă contribuabilii pe cont
propriu, neacordându-le sprijinul necesar în clarificarea interpretării
legislației fiscale și nici nu intervin cât mai rapid legislativ pentru a
remedia aceste neclarități. Mai apoi, după o lungă perioadă în care au ignorat
aspectele semnalate, la limita împlinirii termenului de prescripție,
autoritățile fiscale inițiază o activitate de control pentru a corecta ceea ce
ei consideră a fi deficiențe în aplicarea legii.
Va plana mereu
incertitudinea privind tratamentul fiscal
aplicabil?
Cel
mai probabil este ca aspectele referitoare la tratamentul fiscal aplicat tichetelor
cadou acordate angajaților partenerilor comerciali să nu fie clarificate prea
curând, contribuabililor nerămânându-le pentru trecut decât șansa de a aștepta
ca instanțele judecătorești naționale să tranșeze corect aceste probleme de
interpretare a legii, prin raportare la situația de fapt dată, așa cum rezultă
din probele administrate.
Totuși,
un punct de plecare în analiza particulară a fiecărui contribuabil ar trebui să
îl constituie tipul relației care există între plătitorii acestor venituri și
beneficiarii lor. Astfel:
- în
cazul în care venitul este acordat în baza unui contract de muncă pe care
plătitorul îl are cu beneficiarul tichetelor cadou (angajatul), venitul capătă
natură salarială, fiind astfel supus impozitului pe venit și contribuțiilor
sociale obligatorii prevăzute de Codul fiscal (în această ipoteză beneficiarul
tichetelor cadou este salariatul plătitorului de venit);
- în
cazul tichetelor cadou acordate unor persoane fizice care nu se află într-un
raport de muncă, adică, activitatea desfășurată nu conduce potrivit Codului
muncii la încheierea unui contract individual de muncă, acestea îmbracă forma
veniturilor din alte surse pentru care plătitorul are obligația de a calcula,
declara și reține la sursă impozit pe venit (în această ipoteză beneficiarul
tichetelor cadou NU este salariatul plătitorului de venit, iar faptul că
beneficiarul are calitatea de angajat al unei terțe părți nu influențează
natura veniturilor aferente tichetelor cadou acordate – relevantă este relația
dintre plătitor și beneficiar – salariat sau nu).
Această
interpretare este susținută și de prevederile Codului fiscal care pun în
sarcina angajatorului obligația de calcul, declarare și plată a contribuțiilor
sociale obligatorii aferente oricăror avantaje în natură acordate salariaților,
iar și nu a celui care le acordă, dacă acesta nu întrunește și calitatea mai
sus-menționată prin raportare la exigențele dreptului muncii.
Desigur
că această linie de argumentație trebuie analizată de fiecare companie și susținută
de o documentație solidă, de cele mai multe ori existentă la nivelul
contribuabilului în cadrul departamentelor specializate implicate – marketing,
vânzări și financiar contabil.
Noua legislație fiscală
lasă în continuare semne de întrebare majore în loc să aducă clarificările atât
de mult așteptate
Se
pare, însă, că așteptările mediului de afaceri s-au dovedit – cel puțin până
acum – dacă nu nerealiste, cel puțin prea optimiste, iar polemica fiscală a
tichetelor cadou acordate angajaților firmelor colaboratoare cu scopul declarat
de promovare a vânzărilor, participare la campanii de marketing și altele
asemenea, s-a mutat cu pași rapizi, cu arme și bagaje, în cadrul ANAF.
În
schimb, modificările aduse Codului fiscal prin Legea nr. 296/2020 adoptată la
finalul lui decembrie 2020, în loc să contribuie la clarificarea măcar pentru
viitor a regimului fiscal aplicabil tichetelor cadou acordate salariaților
partenerilor de afaceri, lasă în continuare semne majore de întrebare celor ce
își propun sau sunt forțați de mersul pieței să le acorde în continuare.
Astfel, în loc să se profite de ocazie pentru clarificarea tuturor textelor
legale relevante, prin luarea în considerare a noțiunilor și conceptelor de
drept fiscal ce trebuie să se aplice vieții sociale, așa cum ea se desprinde
din ramurile de drept care o reglementează, modificările aduse atestă cu
prisosință o singură intenție și anume dorința organelor fiscale de a impozita
acordarea acestor tichete cadou inclusiv din perspectiva contribuțiilor sociale.
Aceasta
întrucât, cel puțin aparent (i.e. exprimarea nu este decât una nefericită),
fără a mai lua în considerare elementele esențiale ale tipului de raport
juridic în discuție -i.e. unul de muncă – se tinde la impozitarea nefirească a
unor venituri salariale ignorând însăși esența dreptului muncii. Or, fiind bine
știut că indiferent de cel care plătește un salariu, angajator nu poate fi
decât acela care îndeplinește rigorile dreptului muncii din această
perspectivă, a schimba abordarea doar pentru că încercăm să afirmăm cu orice
preț o impozitare într-un anumit sens, indiferent de miza financiară a
discuției, înseamnă a nu ține cont de logica elementară a dreptului fiscal.
Pe
de altă parte, abordarea disparată a modificărilor legislative, lasă pentru
viitor alte posibile ”portițe legislative”, ceea ce nu doar că nu închide cutia
Pandorei, dar pare că o deschide oarecum și mai larg, aspecte asupra cărora nu
vom insista acum, pentru că suntem siguri că vom acea ocazia să revenim asupra
lor.
Și totuși, încotro la răscrucea de
drumuri dintre tratamentul fiscal aplicabil pentru viitor și pentru trecut?
Desigur,
știm că niciodată invocarea unei posibile nerespectări a legii fiscale de către
alți contribuabili nu are nicio relevanță pentru soluționarea unei dispute
fiscale și nici nu vom putea vreodată susține o anumită soluție în privința
interpretării date normei fiscale ce urmează a fi aplicată în viitor doar
pentru că ea ar fi aplicată astfel în practică.
Totuși, observațiile extrase în timp cu privire la
dinamica vieții economico-sociale ne obligă să nu ignorăm că anumite tendințe
se pot generaliza în piață, chiar și atunci când nu sunt corecte, tocmai pentru
că din varii motive unii agenți economici (e.g. neînțelegerea noțiunilor sau
chiar apetit fiscal de risc mai mare, mizând poate și pe posibile dezvoltări
favorabile ulterioare), pot fi sursa unui curent atât de puternic încât pot
determina generalizarea unor asemenea practici, căreia cu greu competitorii
lor, chiar și cei mai prudenți și beneficiind de toate informațiile necesare,
le pot face față din perspectivă financiar-economică.
Or,
dacă unii actori din piață acordă tichete cadou, tratându-le într-un anumit
fel, cei care le vor trata altfel, vor fi în mod inevitabil fie marginalizați
de piață, fie din punct de vedere economic, nu vor mai fi competitivi. În plus
trebuie avut în vedere și faptul că sunt numeroase cazuri în care aceeași
companie se regăsește într-o dublă ipostază: și de plătitor de tichete cadou și
de primitor.
Singura
modalitate în care asemenea tendințe, ce pot elimina într-o mod nepermis
anumite companii din piață și afecta considerabil stabilitatea economică și
concurența într-o piață liberă, pot fi stopate într-o manieră eficientă și
echitabilă este adoptarea unei legislații clare, predictibile, dar și coerente,
care să țină cont de interacțiunea inevitabilă și absolut necesară în practică
dintre dreptul fiscal și alte ramuri de drept (în cazul analizat dreptul
muncii). O astfel de intervenție a legiuitorului este cu atât mai necesară la
momentul actual cu cât speranța anulării – măcar a obligațiilor fiscale
accesorii – încă pare un orizont destul de accesibil pentru companii.
Prinși între viitor și trecut, asemenea agenți economici au deci în lipsa unei asemenea legislații o misiune, dacă nu imposibilă, cel puțin una extrem de dificilă.