IMM FACTOR

0

IMM FACTOR este cel de-al treilea program guvernamental, derulat de FNGCIMM, prin care este sustinut accesul la finantare al IMM. Costurile de finantare, in procent de 50% si costurile de garantare, in procent de 100% sunt acoperite printr-o Schema de Ajutor de Stat, suportata din bugetul Ministerului Finantelor Publice.

Sprijinirea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii reprezinta o prioritate a Guvernului Romaniei, care prin Planul National de Investitii si Relansare Economica, recunoaste contributia acestui  sector de importanta strategica la cresterea economica si la crearea de locuri de munca.

IMM Factor este cel de-al treilea program guvernamental, care sustine accesul la finantare al intreprinderilor mici si mijlocii, prin acordarea de facilitati de garantare de catre stat pentru pentru finantarea creditului comercial. IMM Factor vine ca raspuns la realitatea economica care arata ca in Romania creditul comercial este insuficient dezvoltat, in timp ce in tari cu economie de piata dezvoltata are o pondere importanta ca sursa de finantare. Romania ocupa locul 26 intre tarile europene in privinta intermedierii financiare prin factoring, situatie care trebuie remediata pentru a oferi lichiditatile necesare sectorului antreprenorial, atunci cand exista varfuri de plati in activitatea IMM-urilor.

Schema de garantare a creditului comercial va putea fi accesata pana la 31 decembrie 2020, beneficiarii programului avand posibilitatea de a obtine de la bancile inscrise in program, finantari de tip factoring acordate pe baza facturilor comerciale si garantate de stat.

Beneficiarii programului IMM Factor vor fi sustinuti de o schema de ajutor de stat, sub forma de granturi, prin care vor fi acoperite costurile de finantare (dobanda aferenta sumelor avansate de finantator si comisionul de factoring aferent serviciilor de colectare si administrare creante) in procent de 50% si costurile de garantare (comisionul de risc si comisionul de gestiune), in procent de 100%. Valoarea maxima a granturilor ce pot fi acordate prin schema de ajutor de stat, este de pana la 800.000 euro/ IMM, iar pentru sectoarele pisciculturii si acvaculturii, precum si cel al agriculturii, granturile sunt limitate pana la maxim 120.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru fiecare beneficiar.

Garantiile vor fi acordate in procent de maximum 50% din valoarea finantarii de tip factoring, exclusiv dobanzile, comisioanele si alte cheltuieli aferente finantarii garantate cu posibilitatea prelungirii finantarii de maximum 3 ori, pe perioade de pana la 12 luni.

Valoarea plafonului de garantare este de maximum 5.000.000 lei/ beneficiar, iar valoarea maxima a unei garantii pentru o facilitate de factoring este de maximum 750.000 lei. Valoarea finantarilor, perioada cu trageri si rambursari pe masura prezentarii, se acorda conform normelor proprii de creditare ale finantatorilor.

Pot beneficia de garantii si ajutor de stat IMM-urile din toate sectoarele de activitate (cu exceptia celor declarate neeligibile potrivit OUG 146/2020), care respecta conditiile programului si se incadreaza in normele si procedurile interne ale finantatorilor.

 „Sustinerea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii reprezinta misiunea FNGCIMM si o prioritate a programului economic de guvernare actual. FNGCIMM ca institutie specializata a statului pentru acordarea de garantii, si-a asumat rolul de liant intre mediul de afaceri, si sistemul bancar, iar in acest sens, dedicam intreaga capacitate operationala pentru a interveni in economie cu cele mai adecvate si eficiente masuri pentru diminuarea efectelor economice induse de pandemie. Performantele economice si financiare ale IMM-urilor si viabilitatea afacerilor, sunt elemente de care depinde evolutia economica si sociala si implicit, viata fiecaruia dintre noi. Ne simtim responsabili si datori sa ajutam, prin implicare totala, fiecare initiativa care poate conduce la cresterea economica, la crearea si pastrarea locurilor de munca.

IMM FACTOR reprezinta o solutie la o problema cu care stim ca se confrunta mediul antreprenorial si indemnam intreprinzatorii sa acceseze pana la finalul acestui an, produsele de factoring ce vor fi oferite de către finanatori pentru derularea activitatii curente, sa beneficieze de granturile de pana la 800.000 de euro si de garantiile de stat de pana la 5.000.000 lei.“,  a declarat Dumitru Nancu – Directorul general al FNGCIMM.

FNGCIMM reprezinta un pilon important de sustinere si un vector de implementare al Planului National de Investitii si Relansare Economica, prin operationalizarea a patru programe noi: IMM Invest (accesul IMM la capital financiar), IMM Leasing de echipamente si utilaje (asigura accesul la creditul furnizor), IMM Factor (schema de garantare de catre stat a creditului comercial) si Noua Casa (deblocarea creditului ipotecar).

Sierra Quadrant: Experimentul CET, după 20 de ani. Cum și-au îngropat primarii marilor orașe rețelele de termoficare

0

Cum de au ajuns românii din marile orașe să se spele la lighean, ca pe vremea lui Ceaușescu? De ce nu s-a investit în rețeaua de termoficare, care este motivul pentru care CET-urile au rămas de  izbeliște în mare parte din țară? Cine sunt vinovații pentru faptul că românii au ajuns dependenți de centralele termice de apartament? Întrebări care îi vizează, în primul rând, pe administratorii marilor orașe, cei care au preluat, cu ochii închiși și fără niciun plan de acțiune, activitatea de termoficare de la fosta societate Termoelectrica.

Totul a început acum 20 ani, odată cu procesul de reorganizare al producției de energie din Romania când guvernul de atunci, presat pe de o parte de normele europene în materie de mediu iar pe de altă parte de FMI, pentru a stopa pierderile uriașe ale marilor concerne de stat, a trecut la restructurarea Termoelectrica SA. 

Fără o strategie unitară, fără a lua în considerare studiile plătite din fonduri PHARE, cele mai mari electrocentrale din Termolectrica au trecut la ministerul de resort sub forma unor societăți comerciale (Rovinari, Turceni, Elcen etc).

Restul filialelor Termoelectrica, sub influența politicienilor, au trecut în patrimoniul orașelor unde erau amplasate.  Potrivit HG104/2002 și OPUG78/2002, prin trecerea din domeniul privat al statului și din patrimoniul SC Termoelectrica SA în domeniul public al marilor orașe, acestea au devenit societăți comerciale cu acțiuni deținute de municipii.

Operațiunea s-a derulat în mod gratuit, iar consiliile locale au preluat atât activele (instalații, terenuri, clădiri etc.) cât și obligațiile financiare ale fostelor sucursale, multe dintre ele aflate într-o stare de faliment mascat.

La vremea respectivă, primăriile au înființat societăți care au preluat,  în evidența contabilă la conturile de active, toate bunurile mobile și imobile, iar la pasiv cota parte din datoriile istorice ale Termolelectrica. În unele cazuri, transferul s-a făcut însă fără toată documentația necesară impusă de Legea 31 privind societățile comerciale.

,,La Bacău, de exemplu, pentru preluarea bunurilor după înființarea CET SA nu s-a semnat între Municipiul Bacău și CET SA niciun protocol de predare-primire, bunurile fiind considerate de ambele părți ca aparținând societății CET SA în baza actului de înființare. O problemă care, ulterior, a ajuns subiect de procese în justiție’’, a declarat Florin Dragomir, asociat coordonator al Sierra Quadrant, reprezentantul lichidatorului judiciar al CET SA Bacău.

Florin Dragomir, asociat coordonator al Sierra Quadrant

CASTELUL DE NISIP AL CET-URILOR

Preluarea CET-urilor de către administrația locală s-a dovedit, pentru comunitățile locale, un cadou otrăvit. Cum majoritatea orașelor aveau bugete insuficiente, iar necesarul de investiții în funcționarea unităților de termoficare era uriaș, cele mai multe CET-uri au intrat, rând pe rând, în faliment ( București, Piteşti, Iaşi, Braşov, Bacău, Oradea, Suceava).

,,Din păcate, în majoritatea cazurilor, am avut de-a face cu un management dezastruos, cu o lipsă crasă de viziune. Primăriile au preluat CET-urile cu ochii închiși, nu au investit în ele, n-au apelat la expertize independente, au subvenționat cât au putut gigacaloria și astfel, pe fondul degradării rețelelor, problemele financiare s-au acumulat. A fost doar o problemă de timp până ce să se ajungă la stadiul de faliment’’, a explicat Dragomir.

,,Bacăul este un exemplu în acest sens, la o scară mai mică față de situația din București, dar pe aceleași coordonate negative’’, a mai spus acesta.

Cu falimentul la ușă, o serie de  municipalități au încercat diverse artificii, înființând și falimentând societăți comerciale pe bandă rulantă, în tentativa de a scăpa de datoriile către furnizori.

S-a întâmplat inclusiv la București, unde RADET a dat faliment, iar datoriile istorice, de peste 3,7 miliarde de lei, au ajuns subiect de dispută juridică între municipalitate și furnizori.

La Bacău, datoriile neachitate de CET SA, societate aflată în faliment, sunt de peste 20 milioane de euro și fac obiectul dosarului de faliment aflat în justiție.

BĂTĂLIA DIN JUSTIȚIE

În loc să investească în reabilitarea CET-urilor și rețelelor de distribuție,  multe dintre primării au așteptat falimentul și au ales să ducă războaie în justiție, în tentativa de a scăpa de datorii și de a recupera terenurile, clădirile și celelalte active ale CET-urilor, cu gândul de a înființa noi societăți.

Unele au reușit, pe calea justiției, să revendice patrimoniul societăților (Pitești, Oradea, Brașov). Altele, precum cele din Iași, Suceava și Bacău, au pierdut sau sunt pe cale să facă acest lucru.

,,Multe dintre deciziile luate în justiție sunt controversate, magistrații decizând în favoarea ,,statului’’, cu toate că din dosare au lipsit documentele esențiale. Legile au fost interpretate într-un mod cel puțin original, în unele cazuri o hotărâre de guvern fiind considerată mai puternică decât legea societăților comerciale, exemplul de la Pitești fiind poate cel mai relevant în materie’’, explică Florin Dragomir.

,,În cazul de la Bacău, am reușit să câștigăm prima runda contra Primăriei în dosarul în care aceasta revendică întreg patrimoniul CET SA, compus din  aproape 68 ha teren și zeci de construcții si echipamente specifice producției de energie termică și electrică. Autoritățile locale au înființat CET SA cu un capital social de 53.800.780 lei – prin preluarea activului și pasivului Sucursalei Electrocentrale Bacău din cadrul Termoelectrica SA. Dacă pasivul a fost preluat fără comentarii în bilanțul societății, despre activ au pretins, în 2015, că ar fi al municipiului. Sentința pe fond a demonstrat că n-au dreptate. În dreptul civil, statul are aceleași drepturi și obligatii ca orice altă parte, iar actul constitutiv este un contract de societate, cu drepturi și obligații, capitalul social și alte elemente ce se menționează în Registrul Comertului fiind opozabile terților’’, a declarat repezentantul lichidatorului judiciar al CET SA Bacău.

Un alt numitor comun al tuturor proceselor legate de CET-uri. Majoritatea covârșitoare a datoriilor sunt către Ministerul Finantelor/ANAF/AVAS și ANRSPS.

,,Numai la CET Bacău, creanțele statului depășesc 20 milioane de euro. Prin cererea reconvențională, am solicitat instanței ca, în cazul in care va admite acțiunea Primăriei, să dispună obligarea lor la plata pasivului preluat la data înființării. Nu poți lua înapoi activele dacă nu pui in loc ceva, respectiv echivalentul lor valoric din pasiv’’, a mai declarat Dragomir.

La Bacău, decizia este în primă instanță, războiul juridic urmând să continue. La fel și la București, unde disputa dintre ELCEN și Muncipalitate (RADET) a ajuns în fața judecătorilor.

CE URMEAZĂ PENTRU CET-URI

Indiferent că vorbim de Iași, Brașov, Bacău, Constanța, Suceava sau de București, situația sistemelor de termoficare este similară, aproape de dezastru.

La București, principala problemă o constituie starea rețelei de termoficare. O rețea de aproape 4000 de kilometri de conducte, a doua ca mărime din lume după cea din Moscova, în care peste 80% din conducte datează din anii ‘60-‘70 și necesită reparații majore.

În prezent, din cauza gradului major de degradare a rețelei de termoficare, ce poate fi comparată cu o găleată cu fundul spart, presiunea din conducte a scăzut progresiv de la valori de 8 – 9 bari la 3,5 – 4 bari și chiar sub acest nivel.

Așa s-a ajuns ca ELCEN să fie nevoită să pompeze în rețea până la 2.000 de tone de apă de adaos/oră, în condiţiile în care, în 2016, cantitatea nu depăşea 1.200 de tone.

Pe fondul degradării conductelor, avariile au devenit din ce în ce mai dese, iar bucureștenii o simt pe pielea lor. Deși își plătesc facturile, mulți dintre ei au ajuns să se spele cu apă încălzită la aragaz.

Necesarul total de investiții este de peste 3 miliarde de euro numai în București (ELCEN/Termoenergetica). Și în celelalte orașe din țară, investițiile necesare depășesc, cumulat, peste 7 miliarde de euro.

De unde bani? ,,Noile administrații locale, ce vor fi votate la alegerile locale, vor trebui, de voie de nevoie, să găsească resursele bugetare, să construiască proiectele de finanțare europeană pentru reabilitarea rețelelor și a punctelor termice’’, spune Florin Dragomir. 

În plus, autoritățile trebuie să găsească o soluție pentru funcționarea sistemelor, mai ales că, din 2021, subvențiile la plata energiei termice vor fi eliminate. Decizia ar putea duce la triplarea cheltuielilor de întreținere, cel puțin în București.

,,Încă din 2000-2004, Guvernul a avut la dispoziție studii de impact asupra situației sectorului de producție a energiei termoelectrice, din perspectivă aderării la UE, cu toate datele concrete, inclusiv cu necesarul investițional și strategia de implementare. Oare degringolada centralelor termoelectrice reprezintă modul original al României de transpunere în practică al angajamentelor luate? Tot ce este posibil. Mai degrabă acestea au fost nuci fierbinți plasate de la guvernare la alta, în stilul clasic românesc. Să sperăm că, după alegeri și în perspectiva fondurilor uriașe puse la dispoziție de UE, vom vedea proiecte concrete de susținere a sistemului centralizat de termoficare, de salvare a acestui sector vital pentru societate’’, a mai declarat Florin Dragomir.

Locuri de muncă vacante

0

Agenţii economici din județul Ilfov au în acest moment 603 locuri de muncă vacante, conform declaraţiilor din evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov: 49 – pentru studii superioare, 250 – pentru studii medii, 76 – pentru muncitori calificaţi, 228 – pentru muncitori necalificaţi.

Ofertele sunt în profesiile, meseriile sau ocupaţiile: fizician, cercetător în fizică, inginer de cercetare în instalații, analist servicii client, programator, medic veterinar, bucătar, lucrător gestionar, referent comerț exterior, agent de securitate, curier, manipulant mărfuri etc.

Condiţiile de angajare, valabilitatea ofertei şi informaţiile suplimentare despre fiecare loc de muncă în parte se pot obţine la sediul AJOFM Ilfov din Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul AJOFM Ilfov sau la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.

Studiul Deloitte: companiile cheltuiesc mai puțin de 5% din venituri pe tehnologie

0

Companiile din întreaga lume cheltuiesc mai puțin de 5% din venituri pe tehnologie, inclusiv așa-numitele organizații avangardiste în domeniul tehnologiei, care au o viziune și o strategie bine definite și un departament de tehnologie dezvoltat, potrivit studiului Deloitte Global Technology Leadership 2020, efectuat în rândul a 1.300 de lideri din domeniul afacerilor și al tehnologiei din 69 de țări, inclusiv România. De asemenea, studiul arată că doar 11% dintre organizații sunt avangardiste în materie de tehnologie și că aproape o treime dintre liderii acestor companii (29%) pot juca un rol vizionar, de două ori mai mulți decât în cazul organizațiilor tradiționale (14%).

Asemănările dintre cele două tipuri de organizații sunt vizibile și atunci când vine vorba de bugetele alocate pentru inovație, deoarece 20% dintre companiile avangardiste în tehnologie investesc în această zonă, puțin peste procentul organizațiilor tradiționale (15%).

„Pandemia a accelerat planurile de adoptare a tehnologiei și digitalizării, oferind liderilor o oportunitate fără precedent pentru a-și transforma afacerile. Organizațiile au nevoie, mai mult ca oricând, de lideri care au cunoștințe în domeniul tehnologiei, întrucât companiile au devenit mai tehnice, iar studiul chiar subliniază faptul că directorii generali îi privesc pe liderii din domeniul tehnologiei drept parteneri strategici principali, mai mult decât pe liderii tuturor celorlalte funcții la un loc”, a spus Vladimir Aninoiu (foto), Director de Tehnologie în cadrul practicii de consultanță a Deloitte România.

Conform studiului Deloitte Global Technology Leadership 2020, principalul element care ajută companiile avangardiste în domeniul tehnologiei să depășească organizațiile tradiționale este capacitatea acestora de a utiliza tehnologia în vederea creșterii afacerii, susținută de cadența la nivel operațional și de prioritățile strategice, nu numai în interiorul departamentelor de tehnologie, dar și în întreaga organizație. Companiile avangardiste în tehnologie se concentrează pe inovație (66%) și pe clienți (60%), iar departamentele lor de tehnologie sunt mai implicate pe parcursul întregului proces de inovație, din faza de anticipare (52%), până la cea de realizare a prototipului (56%) și implementare (47%). De asemenea, departamentele de tehnologie ale acestor organizații au de 2,5 ori mai multe șanse să fie considerate extrem de eficiente sau foarte eficiente (66%) în definirea experiențelor clienților și a interacțiunilor cu aceștia, în comparație cu departamentele de tehnologie din organizațiile tradiționale (27%), de la care companiile se așteaptă să dezvolte astfel de abilități în timp. Două treimi dintre liderii de tehnologie (67%) din organizațiile avangardiste se așteaptă ca departamentele de tehnologie să contribuie la transformarea abordării față de clienți în viitorul apropiat, în sensul concentrării pe aceștia, comparativ cu doar 43% dintre organizațiile tradiționale.

Respondenții sondajului consideră că profilul liderului care pune organizația în mișcare – the kinetic leader este cel mai potrivit pentru un lider în tehnologie, un vizionar concentrat pe schimbări și pe evoluție. Pentru a descrie caracteristicile definitorii ale unor lideri de succes din domeniul tehnologiei în următorii trei ani, 69% dintre respondenți au folosit cuvinte precum schimbare, viziune, inovație și agilitate, în timp ce 46% au concluzionat că atribute precum abilități strategice și cunoștințe solide în domeniul tehnologiei sunt extrem de apreciate.

Studiul Deloitte Global Technology Leadership 2020, denumit anterior studiul Deloitte Global CIO, urmărește evoluția organizațiilor, a departamentelor de tehnologie și a rolului jucat de liderii din domeniul tehnologiei în cadrul companiilor. Ediția de anul acesta include răspunsuri din 22 de sectoare, companii care activează în America, Europa, regiunea Asia-Pacific, Orientul Mijlociu și Africa. Mai multe informații despre studiu sunt disponibile aici.

Sondaj BestJobs: Angajații români care au copii vor ca anul școlar să se desfășoare normal, cu ore doar în sălile de clasă, în ciuda Covid-19

0

Peste 45% dintre angajații care au copii își doresc ca noul an școlar să se desfășoare normal, în ciuda contextului epidemiologic actual, iar elevii să înceapă cursurile direct din băncile școlii, arată un sondaj efectuat de platforma de recrutare online BestJobs. Alți 29% preferă un sistem de învățământ hibrid, care să îmbine orele în sala de clasă cu cele online, de acasă, și numai 25% cred că școala ar trebui să se desfășoare deocamdată exclusiv online, pentru siguranța elevilor și a familiilor acestora.

Totuși, aproape jumătate dintre angajații care au răspuns sondajului BestJobs sunt îngrijorați de lipsa de claritate privind cum va arăta anul școlar, cu nici trei săptămâni înainte de începere, și se tem că acest an va fi unul de sacrificiu educațional pentru copii. Alți 47% speră ca școlile să nu se transforme în focare de Covid-19 și 40% sunt îngrijorați de o eventuală îmbolnăvire a celor mici, ceea ce ar pune în pericol și restul membrilor familiei. Sunt însă și părinți îngrijorați că nu vor putea merge la serviciu din cauză că unitățile de învățământ ar putea să nu se deschidă (14,8%).

În situația în care anul școlar va avea o componentă online, jumătate dintre părinții care au participat la sondajul BestJobs spun că au tot ce le trebuie pentru a putea asigura copilului cadrul optim pentru cursuri online. Puțin peste 31% afirmă însă că dispun doar parțial de instrumentele necesare școlii online – dispozitiv electronic, internet și spațiu dedicat de lucru -, în timp ce 19,3% spun că nu le pot asigura celor mici un cadru propice pentru școala de acasă.

Mai mult,  școala online ridică probleme pentru 31,1% dintre respondenți și pentru că nu au cu cine să lase copiii acasă, alți 30,5% spun că se văd nevoiți să lase copiii să-și ocupe singuri timpul cu activitățile școlare, iar 19,5% spun că vor cere ajutorul bunicilor. Astfel, dacă școala va continua online, cei mai mulți dintre angajații-părinți (46,5%) consideră că angajatorul ar trebui să-i lase să lucreze de acasă, în timp ce 25% ar prefera să li se reducă programul de lucru, astfel încât să se poată ocupa și de activitățile școlare ale copiilor.

Școala de acasă nemulțumește părinții

Cei mai mulți respondenți recunosc că, în România, școala online nu permite accesul egal la educație pentru toți copiii (52%), iar sistemul de educație din țară nu este adaptat pentru predarea materiilor școlare la distanță (45,6%). Aproape jumătate (48%) dintre salariații care au răspuns sondajului Bestjobs s-au declarat nemulțumiți de experiența orelor susținute online pe timpul stării de urgență și consideră că elevii au învățat mai puțin decât dacă ar fi continuat să meargă la scoală. În plus, o altă realitate adusă în discuție de părinți este că cei mici au nevoie de socializare și contact direct cu alți copii (44%).

Organizarea anului școlar, încă neclară părinților

Până una-alta, însă, cu nici trei săptămâni înainte de începerea noului an școlar, cei mai mulți dintre părinți, respectiv 60,27%, nu sunt siguri că au înțeles corect din informările oficiale și afirmă că nu le este clar în ce condiții se vor relua cursurile.

Din perspectiva lor, e nevoie totodată de măsuri solide din partea autorităților pentru siguranța elevilor în acest an școlar, dat fiind contextul epidemiologic actual. Astfel, 47,4% dintre respondenții la sondajul BestJobs consideră că toate instituțiile de învățământ trebuie dotate cu materialele sanitare și de igienă corespunzătoare, alți 42,4% menționează pregătirea cadrelor didactice pentru predare online, iar puțin peste 40% vorbesc despre investiții în extinderea spațiilor de învățământ, astfel încât să poată fi asigurată distanțarea necesară între copii.

Totodată, 33,7% dintre salariați punctează faptul că autoritățile locale ar trebui să asigure tablete sau laptopuri și acces la internet tuturor elevilor, astfel încât școala online să se desfășoare în condiții optime, în timp ce 21,8% vorbesc despre reglementarea sistemului de învățare de acasă (homeschooling). Doar 1,5% dintre angajații cu copii de școală care au răspuns sondajului Bestjobs consideră că autoritățile sunt îndeajuns de pregătite pentru începerea noului an școlar în actualul context.


Sondajul a fost efectuat în perioada 12-24 august 2020, pe un eșantion de 1.344 de utilizatori de internet din România.


Despre BestJobs

BestJobs este una dintre cele mai importante platforme de recrutare online din România. Cu o experiență de peste 18 ani în domeniu, BestJobs a fost implicată în transformarea și inovarea industriei de recrutare online și integrează astăzi tehnologii digitale de ultimă generație pentru a oferi cele mai eficiente soluții de angajare. Cu un număr de peste 2,5 milioane de profesioniști conectați la piața muncii și peste 25.000 de joburi active în orice moment, atât în țară, cât și în străinătate, BestJobs creează conexiuni între toți cei care vor să găsească un job mai bun și angajatorii care caută noi talente.

Nou parc de retail al grupului RC Europe la Oradea

0

La Oradea, pe Calea Borșului, se deschide pe 27 august un parc de retail cu o suprafață închiriabilă de circa 6.500 de mp. Aparține dezvoltatorului și administratorului imobiliar ceh RC Europe, specializat în administrare, dezvoltare și în consultanță pentru proiecte din segmentele de retail, spații de birouri și rezidențial. Este al treilea parc pe care grupul îl deține în România. Investiția se ridică la 9 milioane de euro și reprezintă un proiect de retail NEST, pentru care consultant în tranzacția de achiziție a terenului și în închirierea spațiilor a fost CEE Estate Management.

NEST Oradea găzduiește 13 magazine locale și internaționale (JYSK, Martes Sport, Sportisimo, CCC, Zoo Center, KIK, Pepco, dm-drogerie markt, Zoomania etc.), are în apropiere supermarketurile Lidl și Kaufland, are 200 de locuri parcare și beneficiază de vizibilitate excelentă și acces optim din centrul orașului. Este al doilea proiect de retail al RC Europe în România livrat în 2020, după NEST Miercurea Ciuc, deschis în luna. Primul parc de retail NEST deschis în România este la Dorohoi, din 2017.

Andrei Rati

Andrei Rati (foto), Country Manager al RC Europe în România, subliniază: „Suntem încântați să anunțăm inaugurarea NEST din Oradea, al doilea parc deschis în 2020 după cel din Miercurea Ciuc, la începutul acestui an. Credem în potențialul dezvoltării parcurilor de retail și deschiderea NEST Oradea confirmă încrederea constantă a acționarilor noștri în potențialul pieței românești. Parcul de retail NEST va oferi o mare diversitate prin mixul său de chiriași și va aduce astfel beneficii orădenilor. Le mulțumim autorităților locale pentru sprijinul acordat și chiriașilor noștri pentru încrederea pe care ne-au acordat-o în aceste momente dificile”.

În România, dezvoltatorul deține și cinci clădiri de birouri: două în Pitești, celelalte în Craiova, Drobeta-Turnu Severin și Slatina, de peste 18.000 mp suprafață totală închiriabilă. În plan are dezvoltarea unei clădiri de birouri de clasă A în București, Arc Office Building, cu o suprafață închiriabilă de 30.000 mp, precum și un nou parc de retail în Sighișoara.

Compania a mai dezvoltat și are în administrare două parcuri de retail NEST în Serbia, unde intenționează să dezvolte noi proiecte în 2020.

Mai multe informații: https://rceurope.com/, https://www.rcnest.com/.

Producător român de test rapid Covid-19

0

Compania DDS Diagnostic – susținătoare a economiei autohtone, specializată în soluții de încredere pentru laboratoare medicale prin comercializarea de kituri, reactivi și aparatură pentru diagnosticul in vitro – a primit avizul de producător român al testelor rapide pentru detecția anticorpilor IgM și IgG Covid-19 din partea Agenției Naționale a Medicamentului din România. Punerea în vânzare a fost hotărâtă pentru anul acesta, după 4 septembrie, la încheierea perioadei de evaluări, comparații și testări specifice, pentru a se obține calitatea dorită.

Dana Stan

Dr. Dana Stan (foto), CEO și fondator al DDS Diagnostic, subliniază: „Scopul nostru este să furnizăm truse cu performanțe înalte, ușor de utilizat, robuste, care să faciliteze actul medical atât pentru pacienți cât și pentru medici, la prețuri cât mai reduse. În prezent producem în România mai multe tipuri de truse de testare, de calitate excelentă, la costuri competitive și deja planificăm expansiunea internațională. Ne bucurăm că am reușit lansarea testului rapid Covid-19 performant”.

Realizatorii informează că „testele au marcaj CE și sunt produse în sistemul de management al calității dispozitivelor medicale de diagnostic, ISO 13485:2016. DDS Diagnostic este înregistrată în baza de date a Comisiei Europene a producătorilor agreați pentru dispozitive de diagnostic in vitro COVID-19. DDS este un IMM inovator cu capital integral românesc și activează ca producător de truse IVD începând cu anul 2002.

Testele rapide se realizează din sânge capilar (din deget), venos, ser sau plasmă, iar rezultatele se obțin în 10 minute. Specificitatea pentru IgG este 100,0%/98,0% iar pentru IgM  95,0%/97,1%, cu peste 99% repetabilitate. Acestea nu dau interferențe cu virusul gripal obișnuit, deci cu ajutorul testelor se poate pune diagnostic diferențial. Au fost verificate pe probe biologice ale pacienților din România.

Prețul estimat al testelor va fi între 21-23 lei plus TVA pe bucată, iar testarea poate fi făcută numai de către personal medical. Practic, se aplică o picătură de sânge, din deget, în locașul indicat pe casetă și se adaugă imediat 2 picături de soluție tampon (buffer). Se lasă caseta pe o suprafață plană 10 minute după care se citește vizual rezultatul. O linie colorată în roșu în zona IgM și/sau IgG indică un test pozitiv. Testul se poate efectua și în laborator medical din ser sau plasmă, procedura fiind similară. Testul rapid este pentru detecția anticorpilor și este complementar testului PCR. Este extrem de util în screeningul rapid al unui număr mare de persoane simptomatice sau asimptomatice, teste periodice pentru personal, diagnostic diferențial, inclusiv pentru persoanele care au ieșit din perioada de carantină, precum și pentru donatorii de plasmă care doresc să ajute pacienții cu forme grave ale SARS-CoV2.

Departamentul de Cercetare-Dezvoltare al companiei, coordonat de fondatoarea dr. Dana Stan, este format dintr-o echipă multidisciplinară fiind implicat în cei 18 ani de existență în peste 17 proiecte de cercetare în parteneriat cu instituții de cercetare și universități de prestigiu din România și din lume, scopul principal al proiectelor fiind dezvoltarea si punerea pe piață de noi metode si dispozitive de diagnostic. În prezent, echipa de cercetare-dezvoltare este implicată într-un proiect special, cofinanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) România cu tema: Abordări inovative în tratamentul și controlul pacienților infectați cu virusului SARS-CoV-2”.

Detalii: https://ddsdiagnostic.com; office@ddsdiagnostic.ro.

Financial Intelligence organizează webinarul ROMÂNIA DIGITALĂ: Evoluția comunicațiilor în mediul rural în ultimii 20 de ani

0

Evoluția comunicațiilor în mediul rural în ultimii 20 de ani

 Aproape o cincime dinte români nu au utilizat niciodată Internetul, iar mai puţin de o treime au competenţe minime, elementare, despre digitalizare.

Cristin Popa, director executiv Monitorizare şi Control în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), a declarat, recent: “În Agenda Digitală avem stipulat foarte clar că toţi locuitorii europeni trebuie să dispună de o viteză de Internet de 30 Mbps, iar cel puţin 50% să aibă peste 100 Mpbs. Partea bună unde noi stăm foarte bine este că, la finalul anului 2019, trei sferturi dintre cele 5,3 milioane de conexiuni de Internet fix din România permiteau viteze foarte mari, de peste 100 Mbps, considerând să astfel targetul pe zona asta a fost atins şi chiar depăşit. Cu toate acestea, digitalizarea economiei a rămas în urmă, în condiţiile în care aproape o cincime dinte români nu au utilizat niciodată Internetul, nu mai spun de servicii digitale, iar mai puţin de o treime au competenţe minime, elementare, despre digitalizare”.

Reputați specialiști vor discuta, mâine, despre evoluția comunicațiilor în cadrul webinarului ROMÂNIA DIGITALĂ: Evoluția comunicațiilor în mediul rural în ultimii 20 de ani, organizat de Financial Intelligence, de la ora 11:00.

Evenimentul se va desfășura ONLINE și va fi transmis LIVE pe site-ul www.financialintelligence.ro, pe pagina de Facebook Financial Intelligence, precum și pe canalul de YouTube Financial Intelligence.

Participanții vor putea transmite întrebări speakerilor, LIVE, în comentarii la video, prin intermediul paginii de Facebook Financial Intelligence.

În cadrul webinarului se vor aborda următoarele subiecte:

  • Abordarea globală, europeană și națională a problemei securității cibernetice 5G.
  • Dezvoltarea comunicațiilor în zonele rurale, în ultimii 20 de ani
  • Agenda Digitală
  • Extinderea și dezvoltarea infrastructurii de comunicații în bandă largă de mare viteză
  • Finanțarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii de comunicații
  • Educația online în mediul rural, în contextul pandemiei Covid – probleme și soluții
  • Ce țintă are România privind digitalizarea zonelor rurale?

Speakerii evenimentului sunt: Dragoș PREDA, Secretar de stat pentru Comunicații la Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Comunicațiilor, Marian MURGULEȚ,Secretar de stat pentru Tehnologia Informației la nivelul întregii Administrații Publice Centrale, CIO Guvernamental, Cristin POPA, Director Executiv Monitorizare și Control la ANCOM, Jean BADEA, Consilier, Ministerul Educației și Cercetării, Bogdan-Andrei GHINEA, Consilier evaluare-examinare, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Emil DRĂGHICI, Preşedintele Asociației Comunelor din România, Mihai CHIRICA, Primar al Municipiului Iași, Gabriela VLAD, Director executiv, Direcția Tehnologii Informaționale și Servicii Electronice Primăria Municipiului Brașov, Dan GEORGESCU, Președintele Asociației Operatorilor de Telecomunicații din România (AOTR) și Ioan-Cosmin MIHAI, Vicepreședinte, Asociația Română pentru Asigurarea Securității Informației (ARASEC).

Evenimentul va fi moderat de Adina ARDELEANU, Membru Fondator Financial Intelligence.

Partener istituțional al evenimentului: ICSS. Parteneri media: Agerpres, România Durabilă, Economistul, Club Economic, The Diplomat, New Money, BiziLive TV, Boof Media.

Orice companie cu profit de 70.000 euro poate solicita 200.000 euro fonduri europene

0

REI Finance Advisors: Orice companie cu profit de 70.000 euro poate solicita 200.000 euro fonduri europene prin Măsura 3 a Schemei de sprijin pentru IMM – „Granturi pentru investiții”

  • Aproximativ 65 companii pe fiecare județ din România ar putea beneficia de sprijin prin Măsura 3 – Granturi pentru investiții;
  • Noi activități eligibile finanțării prin Măsura 2 – Granturi pentru capital de lucru;
  • Proiectele trebuie depuse în prima zi/primele zile de la deschiderea sesiunii, având un punctaj de 100 puncte sau minim 90 puncte;

Orice companie cu profit de cel puțin 70.000 euro înregistrat în unul din ultimii doi ani poate solicita grantul maxim de 200.000 euro conform Măsurii 3 a Schemei de sprijin pentru IMM – „Granturi pentru investiții”. Totodată, activități noi au fost introduse de Guvernul României pentru Măsura 2, ce vizează sprijinirea companiilor afectate de pandemia de Coronavirus.

Ordonanța 130 a fost adoptată pe 31 iulie și publicată în Monitorul Oficial 705/06.08.2020 și reglementează cadrul de acordare al fondurilor europene pentru a ajuta companiile să depășească actuala perioadă în care sunt afectate economic de pandemia COVID-19, prin intermediul celor 3 scheme de sprijin: Microgranturi (2.000 euro), Granturi pentru capital de lucru (15% din cifra de afaceri înregistrată în 2019, dar nu mai mult de 150.000 euro/companie și 250.000 euro/grup) sau Granturi pentru investiții (între 50-200.000 euro, se punctează să solicite triplul profitului din 2019).

Măsura 3 – `Granturi pentru investiții` beneficiază de o alocare de 550 milioane euro și o grilă de punctaj potrivit căreia se punctează maxim să fie solicitat un grant egal cu triplul profitului înregistrat în 2019.

„Un aspect foarte important este acela că nu se solicită experiență în domeniul respectiv, astfel că orice companie cu profit în unul din ultimii 2 ani poate solicita finanțare nerambursabilă pentru o activitate eligibilă, prevăzută de Anexa 3, aferentă Măsurii 3 – Granturi pentru investiții. Astfel, orice companie cu profit operațional de 70.000 euro se califică să acceseze grantul de 200.000 euro dacă dorește să realizeze investiții într-o activitate eligibilă din Anexa 3[1]. Tot pentru punctaj maxim, activitatea respectivă ar trebui să aibă sold negativ în balanța comercială a României, iar beneficiarii să cofinanțeze cu 45,1% pe zona București – Ilfov și 35,1% în țară”, a declarat Roxana Mircea (foto), partener REI Finance Advisors, una dintre cele mai dinamice companii de consultanță specializate în atragerea de fonduri europene și ajutoare de stat pentru companii cu activitate pe piața din România.

Potrivit informațiilor publicate, din alocarea de 550 milioane euro, 82,5 milioane euro revin București-Ilfov, respectiv circa 412 companii finanțate, cu condiția să existe companii care solicita grantul maxim. La nivel de județe, reiese că vor fi finanțate circa 65 de companii/județ, cu un grant maxim de 200.000 euro.

Noi activități eligibile finanțării prin Măsura 2 –
Granturi pentru capital de lucru

Comparativ cu forma supusă consultării, Ordonanța 130 a introdus noi activități pentru a fi finanțate pe Măsura 2 – „Granturi pentru capital de lucru”: prelucrare carne, pește, fructe, lactate, activități de tipărire, comerțul cu amănuntul de cărți, ziare, aparate foto-video. Agențiile de publicitate, companiile care activează în creație și interpretare artistică, învățământ, telecomunicații și IT sunt de asemenea eligibile.

Pentru Măsura 2 – `Capital de lucru` nu există punctaj, motiv pentru care este recomandat ca aplicanții să fie pregătiți și să depună în prima zi documentația pentru a-și maximiza șansele de a câștiga proiectele. Având în vedere alocarea de 350 milioane euro, la o medie de 100.000 euro/companie, ne putem aștepta la un maximum de 3.500 de companii finanțate, respectiv circa 83/județ.

„Recomandăm companiilor să achiziționeze semnatura electronică și să demareze pregătirea documentației, bugetul, câte două oferte pentru fiecare echipament sau să urmărească ceea ce se comunică pe acest subiect și să depună proiectele în prima zi/primele zile de la deschiderea sesiunii având un punctaj de 100 de puncte sau minim 90 puncte, întrucât nu știm exact câte companii vor aplica și cu ce punctaj vor intra în alocarea financiară. Totodată, pentru o siguranță sporită în pregătirea documentelor necesare și șanse în plus ca proiectul să fie corect depus, recomandăm apelarea la serviciile unei companii de consultanță specializate. Tocmai de aceea am deschis birouri regionale și am mărit echipa de specialiști în țară pentru a veni în sprijinul companiilor care doresc finanțare pentru schemele de ajutor propuse de Guvernul României și finanțate prin fonduri europene”, a adăugat Roxana Mircea.


Despre REI Grup

REI FINANCE ADVISORS și REI INTERNATIONAL CONSULTING, parte a REI Grup (reigrup.ro), sunt companii specializate în elaborarea, implementarea și monitorizarea proiectelor de investiții atât prin fonduri europene nerambursabile (Programul Operational Regional, Programul Operational Infrastructura Mare), cât și pe scheme de ajutor de stat (HG 495/2014, HG 807/2014, HG 332/2014, OUG 810).

Cu o experiență de peste 10 ani în acest domeniu, specialiștii REI Grup se adaptează ușor cerințelor pieței, cunoscând foarte bine mecanismele fondurilor nerambursabile și identifica oportunitățile de obținere de finanțări din surse interne și externe. Aceștia gestionează eficient activitățile proiectelor, relația cu autoritățile publice și pe cea cu companiile private. Echipa REI Grup numără în prezent peste 30 de consultanți, cu o vastă experiență în domeniul atragerii de fonduri nerambursabile pentru companiile cu activitate pe plan local sau internațional.

REI a reușit cu succes atragerea finanțării pentru peste 250 de proiecte la nivel național, cu peste 100 de proiecte implementate și o rată de succes – lider în domeniu – de 99%. În 2019, REI Grup a înregistrat proiecte aprobate în cuantum de 80 milioane EUR, iar în acest an valoarea proiectelor aprobate va depăși pragul de 200 mil. EUR. Mai multe detalii despre activitatea REI, aici.


[1] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/228699

Lipsa educației

0

Oricât de internaționalizate sunt  astăzi experiențele de formare, educația a rămas în competența statelor naționale. Ca urmare, fiecare țară are educația pe care și-o dă.

Desigur, pandemia suplimentează pretutindeni dificultățile educării noilor generații. Regularizarea contactelor umane (prin evitarea aglomerărilor, distanțare fizică etc.) obligă la a regândi educația până la componentele ei ultime. O reorganizare, o altă pedagogie și metodică au devenit indispensabile.

În multe țări, pandemia a început pe fondul unei crize a educației. Așa stând lucrurile, reorganizarea impusă de pandemie dă rezultate numai dacă este parte a unei reforme. Nu se poate face față la ceea ce vine fără reformă. Este mai mult decât adevărată o zicere a acestor zile, conform căreia   se vor întoarce la normalitate doar cei care au grijă să normalizeze  din vreme lucrurile.

România este, de fapt, în această situație. O criză a educației se resimte acut de multă vreme. În cursul pandemiei s-au comis erori ce o reconfirmă, dar o și adâncesc. De aceea, dacă se vrea educație de calitate, atunci înțelept este să se meargă până la capăt – la o reformă cuprinzătoare a educației.

Înainte de orice, la reformă obligă stările de lucruri de azi. Cine le examinează lucid nu poate să nu constate scăderea nivelului de cunoștințe, deprofesionalizarea și înstrăinarea educației de valori. Acestea se acuză deja din toate direcțiile – dascăli, părinți, beneficiari, examinări externe.

Indicii negative se discută, desigur, și în alte țări. Dar în România actuală este vorba de fenomene cu repercusiuni majore. Persistenta rămânere la coada Europei, nepriceperea decidenților, disfuncțiile instituțiilor, cea mai mare pondere a săracilor, cea mai mare emigrație dintr-o țară în timp de pace, consumul de carte cel mai mic, comercializarea de ființe umane, obsesia izbitoare a lovirii celuilalt – toate spun mult despre educația ce se face acum în țară.

Și în România sunt oameni pregătiți și devotați interesului public. Dar lucrurile au ajuns acolo încât tocmai dintre cei slabi  („die Untersten”, cum ar spune Thomas Mann) – profesional, civic, moral – s-au recrutat decidenții de azi. Nici un vârf al vreunei generații nu este acum la decizii. Și, cum se vede, tot așa se vrea selecția celor de mâine.

Oricine poate constata că se fuge de dezbatere rațională, că se construiește anapoda, că nu se pot gândi programe, că se argumentează cu erori, că se măsluiesc fapte, că nu se înțelege lumea zilelor noastre. România de azi are zeci de mii de copii rămași acasă, cu părinții la lucru în afara țării, a căror educație este deja fisurată. Ea trăiește din nou cea mai gravă segregare socială în educație. S-a prăbușit frecventarea bibliotecilor. Românii vorbesc o a doua limbă în proporția cea mai mică din Europa. Se încalcă la tot pasul regulile de gramatică. Erorile de pragmatică covârșesc: se confundă fapte cu evaluări, la constatări se reacționează cu acuzații, la solicitări cu amenințări. Multe firme arată cu degetul spre “calitatea slabă a forței de muncă”, iar Comisia Europeană a remarcat, în 2019, o “persistentă lipsă de competențe” în România. După ce, în 2011, în clasamentul Shanghai se ajunsese să se candideze pentru primele 500 de universități din lume, acum abia se intră pe lista lungă!  Sporturi în care România conta s-au prăbușit, încât la Olimpiada din 2016 s-a ajuns la cea mai slabă performanță din ultimii cincizeci de ani. Atunci când se discută pregătirea, nu se distinge între amintire și înțelegerea de cunoștințe, apoi între înțelegere și abilitatea de a face ceva cu ele. Ca urmare, o ideologie a suficienței ocupă terenul. În vreme ce alte țări își integrează cu parcimonie forțele capable să producă, România  le distruge sau le vinde, într-o „originală” confuzie a valorilor.

În relația cu ceilalți s-a extins brutalitatea. Pe cât de  nechibzuit și abuziv se iau decizii, pe atât de grosolan se aplică. Frauda (raportarea de reușite inexistente, furtul banului public etc.) și minciuna se practică începând de sus. Integritatea și onoarea sunt înlocuite cu „lucrătura” cu noua Securitate și „justiția” injustă.

În învățământul din România și-au făcut loc fenomene grave. Scrierea de cărți de către alții a revenit, doctoratele s-au compromis prin plagiat. Nivelul profesurilor universitare scade ca urmare a selecției „ca la nimeni”, cum se temea Spiru Haret. În fruntea instituțiilor proliferează incultura și ținuta de vătaf. Prezența serviciilor secrete în universități a atins o amploare fără precedent. Corupția (nepotism, comercializare de posturi etc.) i-ar îngrozi pe Nicolae Iorga, pe Virgil Bărbat și pe mulți alții.

La rândul ei, pandemia a dezvăluit nemilos lipsa de educație din România actuală. Ascensiunea la decizii a nepregătiților, continua încălcare a Constituției, obsesia „guvernului meu”, în loc de guvernul țării, preocuparea de a desfigura democrația spre a perpetua clici păguboase, incapacitatea de soluții profunde și coerente sunt caracteristice.

Pandemia a dovedit, în același timp, nivelul modest al pregătirii de specialitate. Nici o universitate de referință din țară nu a avut răspunsuri la nevoile apărute. Niciuna nu a reacționat la erori. Nici măcar la cele din educație! În urma vastei emigrații a medicilor și a punerii sănătății  în mâna unor activiști de duzină, acum și asistența sanitară se clatină. Observăm zi de zi că nici azi decidenții nu pot stabili cu acuratețe starea sanitară din țară.

Rezultatul mulți l-am anticipat și nu miră. Cumulând nepriceperea și politizarea primitivă, actualii decidenți au umplut țara de coronavirus-19 și au irosit deja mii de vieți omenești. România a ajuns campioana europeană la ponderea infectărilor și deceselor, în condițiile în care nici nu a avut măcar beneficiile unei sugative turistice.

Am spus la timpul potrivit că nu trebuia oprit anul de învățământ prin starea de urgență militară („de demență”, cum au numit-o, pe bună dreptate, unii). Nu era cazul încheierii acestuia prin afectarea învățării, ci trebuia dus la capăt, „mușcând” din lunga vacanță de vară. Căci compromiterea unui an de învățământ – reducându-i durata, reducând disciplinele, reducând orele alocate – este o soluție comodă, dar foarte costisitoare, cea mai costisitoare. Ea lasă goluri în formare imposibil de umplut. Nici o altă țară nu a recurs la un asemenea expedient ieftin.

La guvern nu  se mai știe nici redacta juridic o ordonanță, încât, doar ca un exemplu, se scrie „învățământul este prioritate națională a Guvernului”, când este vorba de „prioritate națională” pur și simplu. Mai grav, însă, se adoptă decizii, pentru anul de învățământ 2020-2021, care măresc impasul.

Precum în alte locuri din lume, se face distincția între învățământ „față în față” și învățământ „online” și se vorbește de „modalități alternative de educație”, dar alternativele sunt după ureche. Se folosesc cuvinte sonore – „furnizori de educație”, „evaluare externă”, „calitatea educației”, „acreditare” – de fapt, vorbe fără acoperire, la noi, ce doar maschează degradarea.

Ca urmare a carențelor de reglementare, masteratul și doctoratul erau oricum slabe în universitățile din țară, dar acum, odată cu trecerea cursurilor și examenelor din „on campus”, cum se spune, pe „online”, ele devin și mai slabe.  Nu se înțelege că „online-erizarea” nu este educația întreagă și trebuie abia inserată printre modalități.

Se vorbește de „metode didactice alternative de învățământ”, dar nimeni dintre decidenți nu este capabil să le indice. Aceasta pentru că nu se lucrează la o analiză pedagogică și metodică corespunzătoare. Este clar, de pildă, că aplicarea învățământului de tip “rezolvare de probleme (problem solving)” și „interactivitatea”, ca să ne rezumăm doar la două condiții ale învățării performante, trebuie complet regândite în noile condiții.

Este de multă vreme clar că practica elevilor și studenților trebuie revizuită adânc. Lipsiți de idei, decidenții actuali o relaxează, pe când direcția ar trebui să fie cu totul alta decât sporirea comodității.

Se discută despre curriculumul școlar, dar optica guvernului este din capul locului eronată. Este tot mai evident că „planurile cadru”, numite astfel de la reforma din 1997-2000, dar care acum se înțeleg  tot mai greșit, nu ar trebui să fie nici în România la dispoziția ministrului. Ele țin de interesul public și ar trebui decise de cunoscători, nu de optica unui partid, pe deasupra și lipsit astăzi de calificați.

Atunci când s-a trecut la starea de urgență, am arătat (vezi A. Marga, Lecțiile pandemiei, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2020) că este greșită soluția de oprire generală a activității, inclusiv în educație.  Am spus că trebuie o abordare descentralizată  și aplicate soluții adecvate de către autoritățile locale. Acum, declarativ, se ia în brațe un fel de „raionare”, dar simpla „raionare” nu rezolvă mare lucru câtă vreme tratarea educației este incompetentă.

În orice caz, educația ar trebui scoasă din abordarea diletantă a autorităților actuale din România, care nu fac decât să degradeze, de la o zi la alta, și ceea ce mai funcționează. Ea ar trebui ferită și de mâna altor amatori, care reacționează punctual („mai multe ore la…”, „să cultivăm disciplinele cutare și cutare”, „nu reduceți orele”, „să le reduceți doar pasager” etc.), dar nu stăpânesc întregul educației. Și unii și alții caută zadarnic limanul.

Educația nu are cum să-și revină în România fără a o trece într-o abordare nouă, pricepută și capabilă să o reorganizeze prin reformă propriu-zisă. După tribulațiile pe care ea le-a înregistrat de peste cincisprezece ani, sunt de îndeplinit cel puțin trei condiții.

Pentru a reforma educația din România este nevoie de oameni pricepuți să elaboreze concepția și strategia reformei. Nu poate da soluții în educație cineva care nu și-a luat nici măcar gradele didactice în învățământul preuniversitar – indiferent ce funcție are. Nici cineva care nu a fost niciodată ales șef de catedră sau decan  în învățământul universitar – funcții în care te confrunți efectiv cu problemele de organizare a educației, începând cu cele de concepere. Din simpli activiști pe tărâmul educației nu iese reformă, așa cum din simpli politruci nu au ieșit nici reforma politicii, nici cea juridică, nici reforma economică sau orice altă reformă.

Este nevoie de oameni care cunosc ansamblul curricular și, plecând de aici, educația ca sistem. Chestiunea nu este să cârpești curriculumul cu intervenții aplaudate de nepreveniți. Miza nu este să ceri ore în plus, oricât de importantă poate fi o disciplină sau alta. Miza mare este să faci atrăgătoare pentru elevi acele discipline – ceea ce nu este posibil fără efectiva dezvoltare a cercetărilor în respectivele discipline.

Este nevoie de oameni care cunosc la propriu istoria instituțională a învățământului. Ceri degeaba soluții de la inși care nu s-au ocupat vreodată de evoluția educației – în România, de la Spiru Haret încoace. Că cineva a trecut prin școală, fie și în afara țării, nu este destul pentru a înțelege educația. Faptul s-a văzut la cei desemnați miniștri în ultimele decade – unii dintre ei nu cunosc nici acum învățământul ca instituție! Că cineva a ajuns în funcții nu înseamnă că are ceva esențial de spus. Faptul a devenit clar încă o dată cu ultimele generații de rectori, care, așa cum se observă pe documente, nu au mai propus ceva în educație, nu au formulat decât solicitări de genul „dați-ne locuri finanțate  de la buget, la admitere!”.

Sunt mulți cei care vociferează cu privire la conceperea reformei educației. Prea puțini sunt însă propriu-zis pregătiți Din nefericire, printre cei care decid astăzi educația din țară nu este nici un cap în stare să conceapă educația ca întreg. Iar unde lipsesc educații, viitorul rămâne sumbru.

Mulți concetățeni mă întreabă: ce calificare presupune o participare  competentă la reforma educației? Experiențele izbutite ne spun că este vorba de a fi fost în sistem, de a fi parcurs etapele de experiență – gradele didactice la cei care vin din preuniversitar, șef de catedră și decan la cei din universitar, de a fi lucrat cândva la curriculum, de a cunoaște câtuși de puțin literatura internațională,  de a fi scris manuale preuniversitare sau universitare, de a cunoaște evoluția instituțională a educației și consecințele ei. Fără a întruni aceste premise, în România se bate pasul pe loc, când nu se ia la vale, în timp ce țări comparabile din jur știu ce au de făcut și fac de ani buni!

Cei care și-au asumat reforma 1997-2000, au întrunit aceste condiții. Documentele o atestă (vezi, între altele, A. Marga, Anii reformei 1997-2000, 2006, și buletinele informative ale Ministerului Educației Naționale de atunci, păstrate în arhive). Altfel nici nu se putea și, de aceea, au fost și rezultate. Că, ulterior, alții le-au afectat, ține de o istorie nefastă. Iar că astăzi ajung să dea tonul în educația din țară inși care ar trebui ei înșiși încă educați, ține doar de absurdul pe care  deja Urmuz și Eugen Ionescu l-au acuzat.

Cred că ar trebui să deschidem ochii lucid în fața absurdului situației! Cel puțin ca prim pas al ieșirii la liman. Nu se ajunge în societate la  educație de calitate, oricare ar fi eforturile instituțiilor – școli, licee, facultăți – fără meritocrație. Unde lucrurile se degradeză și iau calea mediocrației și, mai grav, a prostocrației, și educația cea mai bine gândită eșuează. Convingerea că meritul profesional contează în societate și în viață este din vremuri străvechi cea mai mare sursă motivatoare a educației. Din nefericire, România actuală nu dispune acum de o asemenea sursă.

România actuală riscă și mai mult luându-se după inși care, după atâția ani pierduți, așa cum se vede ușor, nu pricep la propriu nici politica, nici economia, nici justiția, nici educația. Ieșirea din mocirla ridicolului autoritarism de comună de azi, prin revenirea la Constituție și afirmarea unei democrații meritocratice, rămâne condiție a normalizării, ca și a unei educații sănătoase.

Andrei Marga