În evoluția umanității, la intervale mai mari sau mai mici, apar diverse
crize și momente de schimbare profundă în economie și în societate. Aceste
puncte de inflexiune survin fie cu regularitate – cum este cazul ciclurilor
economice, fie în mod spontan – cum este cazul așa-numitelor „lebede negre”,
care dau peste cap toate prognozele și așteptările specialiștilor. Fie că ne
referim la criza sanitară sau la cea economică – intervenită aproape
instantaneu, criza-corona este un astfel de punct de inflexiune, complet
imprevizibil în raport cu dinamica economică și socială la nivel global.
Economia în
stare de urgență
În repetate rânduri s-a spus că nimic nu va mai fi la fel după această
criză-corona. Nimic nu va mai fi la fel, dar va fi, în sensul că viața își
va urma cursul iar economia se va redresa, mai devreme sau mai târziu, în
funcție de gradul său de flexibilitate și de eficiența măsurilor de relansare
economică.
Este fără precedent modul în care economia, la scară globală, s-a văzut
confruntată cu pandemia Covid-19 și cu restricțiile impuse de criza de sănătate
publică. Starea de urgență la care au apelat autoritățile, peste tot în
lume, înseamnă evident restricții și suspendarea unor activități. Avem de-a
face cu un efort aproape global de protejare a sănătății oamenilor, de unde
necesitatea de a oferi timp sistemului sanitar să reziste în lupta cu un virus
nou, complet necunoscut, a cărei răspândire a devenit pandemică. Astfel, numeroase
companii și chiar sectoare întregi ale economiei au ales să intre „în izolare”,
în principal din rațiuni de protejare a angajaților.
Acest lockdown quasi-generalizat, combinat cu deteriorarea
sentimentului economic în lipsa unui orizont de așteptare în rezolvarea crizei
sanitare, explică ajustările drastice ale prognozelor economice, care s-au
înrăutățit consistent peste tot în lume. De exemplu, potrivit FMI, economia
globală va scădea cu 3% în 2020, în condițiile în care majoritatea economiilor
lumii vor evolua în teritoriu negativ, în ciuda măsurilor active anunțate
sau pe care guvernele deja le-au adoptat.
Starea de urgență a impus reguli stricte în privința funcționării unor
sectoare, obligații specifice pentru asigurarea continuității în funcționare, chiar
unele prevederi incomode pentru mecanismele economiei de piață. Din acest punct
de vedere, trebuie susținut modul echilibrat în care autoritățile române s-au
raportat la mecanismele pieței, cu preocuparea generală de a nu interveni agresiv
în funcționarea acestora.
Economiștii și întreprinzătorii de bună-credință știu că măsurile radical
intervenționiste pot conduce mai degrabă la efecte adverse, cum ar fi apariția
penuriei pe anumite piețe, fie că ne referim la medicamente sau produse
alimentare. Tocmai de aceea, economia nu trebuie orientată pe contrasens
față de legile cererii și ofertei, nici măcar în starea de urgență, mai
ales atunci când întreprinzătorii arată eforturi de solidaritate.
Să avem
încredere în economia de piață
În plină criză sanitară, când nevoia de dispozitive medicale de protecție a
crescut brusc, mediul antreprenorial din România a înțeles exigențele
momentului. În convergență cu preocupările autorităților, zeci de firme cu
capital românesc au ales să producă măști de protecție, combinezoane și alte
echipamente. Orice criză oferă, evident, și oportunități. Iar acest efort
de reprofilare industrială va fi de mare ajutor în perioada următoare, dacă
riscurile pandemiei se vor prelungi în timp.
Cu economia de piață vom traversa starea de urgență și, prin politici
publice stimulative, tot cu economia de piață vom reuși să ne redresăm economic
și să mergem mai departe.
Însă trebuie să avem grijă, cu atât mai mult în actuala stare de urgență,
ca economia de piață să nu degenereze pe calea oportunismului și a
hazardului moral. De aceea avem nevoie de transparență, decizii
fundamentate și reguli clare pentru toată lumea, fie că ne referim la schemele
de sprijin, la șomajul tehnic sau accesul la fondurile publice.
Este important să înțelegem că orice etapă de provocări sistemice
necesită flexibilitate sistemică, care este în esență atributul unui mediu
antreprenorial de piață. Cu cât o economie comportă mai multă flexibilitate, cu
atât mai ușor va face față provocărilor – a se citi costurilor ajustării. Criza
actuală devine, astfel, un test de anduranță și viziune pentru orice mediu
antreprenorial, dincolo de soluțiile de sprijin guvernamental.
Mai devreme sau mai târziu, vom descoperi că ajustările induse de
criza-corona arată profunde efecte disruptive față de modelul economic
actual, aflat oricum într-o tranziție evidentă către economia și societatea
digitală. În viitor, tendințele disruptive vor deveni normă pentru multe dintre
sectoarele actuale, care se vor reconfigura fie prin viziune, fie vrând-nevrând,
sub presiunea inovațiilor și tehnologiilor digitale. De aceea, în ecuația
crizei-corona trebuie să căutăm și oportunități, căci vor exista cu duiumul.
De exemplu,
prin diverse scheme de sprijin și investiții, putem alege să susținem strategic
anumite sectoare, pentru reducerea dependenței de unele importuri. Până la
urmă, însă, tot la judecata pieței se va ajunge. Numai astfel vom înțelege
dacă, pe termen mai lung, producătorii naționali sunt competitivi în raport de
concurența de pe piața externă. În caz contrar, injecțiile financiare din
prezent nu vor fi valorificate așa cum se presupune. De aceea este important, în speță, să obținem un echilibru
fezabil între soluțiile naționale și beneficiile comerțului liber pe plan
internațional.
Ce
se schimbă, pe scară largă, în economie?
În
curând, tot mai multe sectoare își vor relua treptat activitatea. Oamenii se
vor întoarce la muncă iar producția pusă în stand-by vreme de săptămâni va fi
„repornită”. Aceasta nu înseamnă, însă, că economia în ansamblu va fi repornită.
Producția, adică oferta, este doar o parte a economiei. Cealaltă latură a
pieței este dată de cerere.
Din
punctul de vedere al capacității și vitezei de restart, este evident că
producția și oferta își pot reveni destul de ușor. „Starea de urgență” nu a deteriorat
factorii de producție și condițiile obiective, tehnice și tehnologice, ale
producției, așa cum o știam. Cu totul altfel stau lucrurile, însă, în
privința cererii și a consumului populației.
Dacă
natura obiectivă și cantitativă a funcției de producție este oarecum imună la coronavirus,
lucrurile stau complet diferit în privința consumului și a cererii, care se
bazează pe profunde resorturi subiective, calitative și psihologice. Acestea
au fost serios perturbate de criza de sănătate publică. În locul înclinației
spre consum, care a dat nota economică a ultimilor ani, atât în societate, cât
și la nivelul companiilor s-au instaurat atitudini prudente, multiple temeri și
incertitudini în raport cu viitorul.
În
traducere economică, criza-corona răscolește tocmai datele esențiale ale economiei
de piață: prețurile. În acest sens, criza-corona antrenează, de fapt, o
adevărată revoluție a prețurilor, care va evolua în pas cu ajustările
structurale din economie. Prăbușirea fără precedent a prețului petrolului pe
piața internațională este doar un exemplu incipient a anvergurii ajustărilor de
piață, în actuala dinamică recesionistă.
Fără
a dori să exemplific, multe sectoare ale economiei pe care o știam înainte de
criză se vor reconfigura radical, și într-adevăr, nimic nu va mai fi la fel. Iar
la nivelul economiei reale, „revoluția prețurilor” indică deja ajustări
negative majore, adică falimente și pierderi de locuri de muncă. Unele dintre
acestea pot fi prevenite, prin soluții de sprijin financiar, altele însă doar
temporizate.
Cum
repornim economia?
Aceasta
este cea mai frecventă întrebare în dezbaterile economice actuale. Problema
este că repornirea economiei nu se poate face întocmai precum a avut loc
„oprirea” acesteia, dacă putem spune așa. De fapt, economia nu a fost
oprită, cu excepția unor sectoare a căror activitate a fost explicit suspendată
prin decizia autorităților, cum ar fi turismul, Horeca, organizarea de
evenimente etc.
Problema
cu repornirea economiei ține de faptul că economia nu funcționează asemeni unui
computer sau motor, înzestrat cu buton start/stop și a cărei funcționare este identică
după fiecare sesiune de shutdown.
Economia
funcționează prin acțiunile pe care oamenii le întreprind, în funcție de
anticipările pe care ei le fac, de riscurile pe care sunt sau nu dispuși să și
le asume, de încrederea pe care o au în funcționarea predictibilă a piețelor
etc. De aceea, economia nu poate „reporni” ca întreg, în mod nealterat, în
parametrii de dinaintea crizei.
În
acest sens, unele sectoare vor avea continuitate în funcționare, altele vor
avea nevoie de mai mult timp pentru a se trezi la viață, altele vor fi complet
reconfigurate după trecerea actualei crize. Mai concret, economia post-corona
va fi diferită de cea de dinaintea epidemiei. Ceea ce spunem acum că vrem să
„repornim” va ajunge să reprezinte, de fapt, o altă (nouă) economie, după
cum și realitatea socială se va schimba semnificativ, probabil pentru mult timp
de acum înainte.
Dar
cum va arăta economia în viitor, în toată profunzimea ajustărilor sale? De
răspunsul la această întrebare va depinde viabilitatea pe termen lung a
soluțiilor de relansare.
Nimeni
nu poate desluși, cu acuratețe deplină, dinamica schimbărilor structurale din
lunile următoare sau chiar din anii următori. Sunt însă deosebit de importante
tendințele pe care le putem anticipa în planul evoluțiilor economice și
sociale.
Probabil
că, în următoarea etapă a vieții noastre, economia va fi într-o mai mică
măsură una a mobilității și mai mult o economie a securității – sanitare, alimentare,
energetice. Vom avea mai puțin o economie a interacțiunii personale și mai
mult una a comunicării digitale. Chiar dacă se va renunța în curând la „stay
at home”, acesta va fi înlocuit cu „stay safe”, iar telemunca,
videoconferințele, măsurile de protecție și de distanțare socială vor continua
să facă parte din viața noastră cotidiană. Poate că unele vor deveni chiar
oportunități de afaceri sau noi paradigme în viața socială.
Care
sunt soluțiile de relansare economică?
Orice
discuție despre relansare ar trebui să pornească de la preocuparea de a înțelege
cât mai bine natura crizei economice actuale, pentru a nu stârni conflicte
și contradicții la nivelul direcțiilor asumate și al mijloacelor utilizate.
Înainte
de enunțarea acestora, se cuvine a schița câteva elemente de context, pentru o
cât mai corectă punere în pagină a posibilităților curente, dar și a responsabilităților
trecute și viitoare:
- criza-corona economică nu este o criză
standard, ciclică, ale cărei cauze să provină din sfera dezechilibrelor
financiare, precum a fost criza economică din 2008-2009, în ciuda coincidenței
flagrante cu epuizarea etapei de expansiune a ciclului economic actual, așa cum
arătau prognozele macroeconomice încă de la începutul anului 2019;
- date fiind cauzele, soluțiile trebuie gândite
nu doar în raport cu economia de dinaintea crizei, ci cu
privirea ațintită cât mai departe în viitor, la economia și societatea care vor
fi să fie post-coronavirus, pentru ca ajustările necesare și efectele
disruptive să fie valorificate și ca oportunități economice;
- criza-corona a găsit România dezarmată ca
spațiu bugetar de intervenție, date fiind politicile pro-ciclice hazardate
ale fostei guvernări, care au făcut din România campioana europeană a
deficitelor bugetare, așa cum am anticipat în repetate rânduri, culminând cu
solicitarea Președintelui României de reexaminare a bugetului pentru anul 2019;
- România este singura din UE care a evoluat
în ultimii ani pe contrasensul echilibrelor economice, atât în
planul responsabilității fiscal-bugetare, cât și prin deficitele externe care
s-au adâncit continuu, în ciuda creșterii economice. În prezent, după „deficite
gemene” record de 4,6% din PIB în 2019, deteriorarea perspectivei economice include
și nota de plată pentru politicile proaste din ultimii ani.
- spațiul de intervenție în 2020 este limitat
la deficitul pe care statul îl poate finanța în
contextul suspendării regulilor privind deficitul din Tratatul de Stabilitate și
Creștere, însă această capacitate de finanțare nu trebuie niciodată împinsă până
dincolo de limite, în special în contextul macroeconomic actual, marcat de
volatilitate și riscuri;
- în plan global, nu există soluții standard
dar merită susținute instrumente comune, în
special la nivelul Uniunii Europene, în care economiile naționale beneficiază
de un grad înalt de integrare, ceea ce reclamă armonizare și un mix (național) adecvat
între politicile fiscal-bugetare și politicile monetare.
Date
fiind aceste premise contextuale la nivel de fenomen și pentru România, soluțiile
economice la criza-corona trebuie axate pe câteva direcții sau obiective
imperative:
1.
Prima și cea mai importantă direcție este rezolvarea crizei de sănătate publică! Aceasta
este soluția „economică” primordială deoarece economia se hrănește din încredere
și predictibilitate, de unde nevoia de reducere a incertitudinii și temerilor
pe care oamenii le resimt în legătură cu sănătatea și viața lor. De aici ar
rezulta doza de optimism și de perspectivă pozitivă care ar susține consumul – deci
relansarea cererii.
Este
foarte probabil ca problemele de sănătate publică să nu dispară foarte curând iar
soluția medicală certă (vaccin și/sau tratament) să întârzie să apară. În
aceste condiții, va trebui să învățăm să conviețuim cu acest coronavirus.
De aceea vor trebui asigurate resursele financiare pentru ca infrastructura
medicală, umană și tehnologică, să poată duce această luptă de anduranță psihologică
împotriva Covid-19.
2.
A doua direcție vizează asigurarea unui cadru eficient de guvernanță economică, ceea ce
se traduce prin măsuri guvernamentale corect fundamentate, transparente și
obiective în raport cu problemele identificate, care să ofere soluții
eficiente, prin care mediul de afaceri să acumuleze treptat încredere în
perspectivele economice iar apetitul antreprenorial să revină în teritoriu
pozitiv – deci relansarea ofertei.
În
această privință, se impun anumite nuanțe în raport cu mix-ul optimal de măsuri
pe partea de ofertă, cele axate pe credite garantate pentru capital de lucru și
investiții. Să nu ne imaginăm că întreprinzătorii din sectoarele afectate se
vor înghesui să dea curs acum unor noi proiecte de investiții, înainte ca
în economie să apară semne clare de revenire. Iar aceasta nu va fi atât de
rapidă sau uniformă la scara tuturor sectoarelor.
Din
acest motiv, pachetele de finanțare pentru sectorul privat trebuie axate
prioritar pe asigurarea capitalului de lucru și, abia ulterior, pe
investiții de dezvoltare. Este foarte importantă, în acest sens, implementarea schemei
IMM Invest a creditelor garantate, credite destinate IMM-urilor, micilor
întreprinzători, meșteșugari sau fermieri, adică tocmai celor mai
vulnerabile categorii în fața crizei economice.
3. A
treia direcție vizează utilizarea soluțiilor comune care se conturează la
nivelul UE, prin care România să mobilizeze capabilități financiare
importante, necesare stimulării economice, nu doar în perioada imediată și nu
doar pentru sectoarele direct afectate. Este vorba de utilizarea de mecanisme
de sprijin și instrumente financiare care să asiste, pe termen scurt și mediu,
efortul de redresare economică, în contextul unor politici monetare adaptate
rațional momentului.
Din
acest punct de vedere, accesarea unor instrumente financiare puternice, cum ar
fi inițiativa SURE și Fondul de redresare economică – aflat în prezent pe
masa de lucru a Comisiei Europene, ar oferi mediului economic și piețelor
financiare garanții cât mai solide privind capacitatea statului de susținere a
efortului de redresare – deci încredere economică și instituțională.
Până
în prezent, România a aplicat măsurile care se impuneau ca reacție imediată în
raport cu sectoarele afectate, în principal prin protejarea angajaților a căror
activitate a fost suspendată ca efect al stării de urgență. Aici trebuie
amintită și reacția fermă în materie de politică monetară, în linie cu
deciziile adoptate de alte bănci centrale.
Pe
măsură ce restricțiile administrative vor fi reduse sau eliminate, vor prevala
politicile pro-active, de relansare economică, într-un anume mix de tipul protecție
– stimulare.
În
această abordare s-ar înscrie, de exemplu, inițiativa SURE de la nivelul
UE, ca asistență financiară rambursabilă menită să sprijine schemele naționale
pentru programul redus de lucru sau alte măsuri cerute de flexibilizarea
ocupării forței de muncă. Este evident faptul că, cel puțin pentru anumite
sectoare economice, „repornirea” nu se va putea face, în principal din motive
de cerere, la nivelul de activitate anterior crizei-corona.
România
trebuie să continue să negocieze inspirat toate posibilitățile de relocare a
fondurilor europene nerambursabile, care să fie orientate în 2020 către
programe majore de dezvoltare, prin accelerarea investițiilor în infrastructura
de transport și prin digitalizarea serviciilor publice, cu efecte de antrenare
certe în întreaga economie.
Este de bun augur, în acest sens, Programul Operațional
de 4,5 miliarde euro dedicat sistemului sanitar, care include construirea
și dotarea a trei spitale regionale. Astfel de investiții trebuie rapid
operaționalizate și multiplicate și pentru alte domenii.
În
plus, într-o viitoare paradigmă a economiei securității – alimentare, energetice,
sanitare,România are uriașe oportunități de reașezare strategică pe
harta regională a lanțurilor valorice din agricultură și industria alimentară,
din energie și din sfera resurselor, precum și în industria dispozitivelor
medicale și cea farmaceutică.
Nu
în ultimul rând, România trebuie să-și reașeze prioritățile în planul
finanțelor publice, date fiind și provocările majore cu care economiile
lumii se vor confrunta în următorii ani în materie de stabilitate financiară și
sustenabilitate a datoriilor publice.
Odată
cu primele îngrijorări asupra implicațiilor economice ale crizei-corona, unele
țări au ales să reacționeze cu soluții standard, în principal monetare, precum
în cazul crizelor ciclice. Ulterior, a fost evidențiată importanța soluțiilor
dedicate economiei reale, în principal structurale, în raport cu cele de
factură macro-financiară. Există deci premise majore ca și această criză să
își lase amprenta, mai devreme sau mai târziu, asupra sustenabilității
datoriilor suverane. Dar prioritară este acum sănătatea oamenilor!
* * *
La începutul lunii martie a.c., înainte de declanșarea crizei sanitare, am
propus Președintelui României constituirea unui grup de lucru
interinstituțional pentru evaluarea implicațiilor economice ale Covid-19.
Astfel a fost înființat, prin Memorandum al Guvernului, formatul consultativ
GLI ECOROM, în cadrul căruia au fost și sunt organizate consultări active cu
toate sectoarele relevante ale mediului de afaceri din România, în vederea
identificării de soluții de protejare împotriva efectelor economice ale crizei
de coronavirus.
Doresc să încurajez, și pe această cale, transmiterea în continuare de
sugestii și propuneri în materie de soluții din partea tuturor celor preocupați
de perspectivele economice ale României.
