Caracterul ciclic al riscului sistemic în sectorul bancar: câteva observații empirice

0

Pentru istorici fiecare eveniment este unic. Spre deosebire, economiștii susțin că există tipare în date și evenimente particulare care pot induce răspunsuri similare. Istoria se referă la evenimente particulare; economia are în vedere evenimentele în general. (Kindleberger și Aliber, 2005, p. 24)

Dacă ciclurile economice (sau de afaceri) sunt în general definite ca fluctuații nonsezoniere în activitatea economică agregată a unei țări (Burns și Mitchell, 1946; Zarnowitz, 1992), unde PIB-ul real este în mod obișnuit folosit ca principal indicator în caracterizarea acestora, subiectul ciclurilor financiare a fost mai puțin dezbătut și, prin urmare, investigat empiric. Motivația decidenților politici și a cercetătorilor de a încorpora factorii financiari în analiza lor derivă în principal din evenimentele petrecute în primul deceniu al anilor 2000. Borio (2014) punctează că nu există o definiție a ciclului financiar care să fie larg acceptată, însă consensul este că aceste fluctuații sunt declanșate de schimbările în variabile precum creditul acordat la nivelul unei economii și prețurile proprietăților (Drehmann et al., 2012; Borio et al., 2018), în timp ce prețurile acțiunilor joacă un rol mai puțin important, fiind mai puțin sincronizate cu ciclurile de afaceri.

În condiții economice propice băncile, având un grad de îndatorare ridicat, sporesc excesiv de mult creditarea, finanțând proiecte de investiții nerentabile și riscante (din cauza excesului de lichiditate, resursele împrumutate au un preț scăzut, iar valoarea colateralului este umflată artificial), asumându-și riscuri mult prea mari care devin ulterior sistemice din cauza corelării expunerilor acestora. Acest comportament poate fi indus de un acces facilitat la fonduri externe, derivat din sporirea creditării în sectorul bancar și de nivelul crescut al datoriilor din economie, în condițiile expansiunii cererii agregate.

În contextul unei creșteri a valorii colateralului, băncile își vor relaxa criteriile de selecție a clienților, ceea ce va conduce la o deteriorare a calității debitorilor. În fundalul acestui proces, dezechilibrele financiare se vor amplifica, iar riscul sistemic[1] se va dezvolta neobservabil. Atunci când un șoc exogen lovește economia și valoarea colateralului se prăbușește, iar prețurile activelor intră pe o pantă descendentă, profitabilitatea debitorilor se înrăutățește și băncile intră într-un proces de reducere a gradului de îndatorare (deleverage) vânzând simultan active la prețuri sub valoarea lor contabilă (fire sales). În consecință, se acumulează credite neperformante, rata de adecvare a capitalului se diminează semnificativ dând naștere unui nivel crescut al pierderilor în sectorul bancar, cu efecte de contagiune la nivelul economiei reale.

Magnitudinea acestui fenomen este mai mare în sistemele financiare unde predomină intermedierea bancară întrucât deținătorii de acțiuni și obligațiuni sunt mai puțin îndatorați decât băncile, ceea ce le permite să absoarbă pierderile mult mai ușor, fără o reducere simultană a gradului de îndatorare care să afecteze economia în ansamblu.

În acest studiu ne-am propus să îmbunătățim cunoașterea curentă cu privire la comportamentul prociclic al băncilor. Prociclicitatea este înțeleasă aici ca tendința de mișcare în aceeași direcție cu PIB-ul real sau orice alt agregat macroeconomic sau financiar (creștere în perioade de expansiune și scădere în perioade de recesiune), i.e. o corelație constantă și pozitivă cu PIB-ul real sau orice alt agregat macroeconomic sau financiar. Mai specific, abordarea noastră este orientată către contribuția și expunerea băncilor la riscul sistemic (și implicit stabilitatea financiară) și modul în care acestea fluctuează pe parcursul ciclurilor economice și financiare.

Fundamentul în analizarea riscului sistemic rezidă, de obicei, în analizarea sistemului bancar. Acest lucru se datorează rolului semnificativ jucat de bănci în intermedierea financiară, transformarea maturității și a operațiunilor ce implică resurse mari împrumutate. Astfel, riscul sistemic nu poate fi definit ca o simplă instabilitate financiară, ci ca un șoc financiar neobișnuit care cauzează șocuri puternice negative către economia reală: ocuparea forței de muncă, nivelul bogăției dintr-o țară și nivelul tuturor bunurilor și serviciilor produse și furnizate în acea țară (Freixas et al., 2015).

V.I. Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse în România: „Obiectivul nostru pentru 2020 este dezvoltarea relațiilor ruso-române pe baza cooperării pragmatice reciproc avantajoase și a tradițiilor de prietenie și bună vecinătate”

0

Cu ocazia Zilei Diplomatului Rus (10 februarie), ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse în România, V.I. Kuzmin, a răspuns câtorva întrebări ale redacției Economistul:

Economistul: Care este valoarea economică a Federației Ruse în contextul reașezării puterilor economice la nivel global?
V.I. Kuzmin: Rusia a încheiat anul 2019 cu un excedent semnificativ al bugetului federal, care a fost de
1,932 trilioane ruble (30 miliarde de dolari). Proporția datoriei de stat la PIB este de 14%. Conform rezultatelor anului, inflația nu va depăși indicatorul țintă de 4%. A fost finalizată construcția mai multor facilități de infrastructură dintre cele mai importante: autostrada federală Moscova – Sankt Petersburg, a doua linie a Podului Crimeei (asigurând comunicarea feroviară cu peninsula), gazoductele Puterea Siberiei și Turkish Stream, noile capacități de producție de gaze naturale lichefiate ale Novatek în regiunea Mării Baltice și altele. Crearea complexului cosmodromului Vostocini a progresat semnificativ.

Creșterea industrială anul trecut a fost de 2,3%. Cea mai bună dinamică a fost demonstrată de agricultură. În anul 2020, se estimează că exporturile agricole vor atinge un nivel record de aproximativ 25 de miliarde de dolari.
Economia Rusiei ocupă în prezent locul 12 în lume, iar rezervele valutare ale țării la 31 ianuarie 2020 au ajuns la 562,3 miliarde de dolari, inclusiv rezervele de aur – peste 2.271 tone (locul 5 în lume între state). În același timp, dinamica PIB-ului (+1,3%) nu poate fi considerată satisfăcătoare și în acest context a avut loc o reînnoire substanțială a guvernului, pentru care s-a stabilit sarcina strategică de accelerare a ritmului de creștere economică. În legătură cu acumularea de mijloace bănești semnificative în Fondul Național de Bunăstare – 7.773,06 miliarde de ruble (125,56 miliarde de dolari) sau 6,9% din PIB – a fost luată decizia de a se institui un fond major de investiții de infrastructură de dezvoltare, cu un capital de până la 3% din PIB, adică aproximativ 60 de miliarde de dolari. (…) Este oportun să menționăm că, în ultimul raport „Doing Business” al Băncii Mondiale, Rusia și-a îmbunătățit performanța, ridicându-se de la poziția 35 la poziția 28, în timp ce România a parcurs același drum, dar în direcția opusă: de la poziția 36 la poziția 55.

Sondaj BestJobs: Un sfert dintre angajatori îngheață salariile în acest an, iar o treime oferă o majorare de cel mult 5%

0

Deși majoritatea angajaților speră să câștige mai mult în acest an, unul din patru angajatori nu va acorda nicio majorare salarială, iar 35,5% afirmă că majorările salariale planificate pentru 2020 vor fi de cel mult 5%, arată datele unui sondaj efectuat de platforma de recrutare BestJobs.
Salarii mai mari cu până la 10% vor oferi 13% dintre angajatori, iar doi din zece și-au bugetat creșteri de până la 15% pentru angajații din companie. Doar 6,5% dintre respondenți au afirmat că vor majora salariile peste acest prag.

Totodată, circa un sfert dintre angajatori spun că majorarea salariului minim de la 1 ianuarie le va afecta bugetul de personal, astfel că vor lua măsuri precum restrângerea cheltuielilor cu beneficiile extrasalariale, comasarea unor funcții, automatizarea unor procese și restructurarea unor poziții.

În privința beneficiilor extrasalariale, cei mai mulți dintre angajatori (64,5%) mizează în continuare pe tichetele de masă, iar 58% spun că vor acorda prime pentru ocazii speciale, în timp ce 39% vor organiza petreceri pentru angajați. În plus, 38,7% dintre respondenți vor susține cheltuielile cu transportul ale angajaților, iar 35% vor investi în cursuri și traininguri de dezvoltare personală pentru angajați. Alte beneficii: team buildinguri, abonamente la clinici medicale private sau abonamente la săli de sport. Aproximativ doi din zece respondenți susțin că vor oferi un program flexibil de muncă.

Geopolitica 3D a Rusiei

0

Federația Rusă, în ciuda disparităților față de alte mari și mici puteri, și-a definit și își urmărește abil interesele în toate direcțiile, în baza unei viziuni unitare asupra provocărilor sale de securitate. Vorbim de geopolitica 3D a Rusiei pentru că aceasta este definită și practicată unitar la nord, la sud, la est și la vest, în adâncimile oceanelor, dar și în sus, către spațiul cosmic.
Rusia își urmărește interesele printr-un instrumentar al tuturor mijloacelor, combinând elemente infrastructurale, economice, diplomatice, militare, culturale și psihologice pentru a-și consolida puterea și a deveni un partener indispensabil în marile dosare ale momentului. Acolo unde aceste mijloace sunt folosite coercitiv, pentru a-și impune voința asupra altuia, abordarea aceasta multidimensionată a fost denumită „război hibrid” și, în Rusia, „război de generație nouă”.

Capacitatea de implementare a strategiilor, tacticilor și operațiunilor de politică transfrontalieră ale Rusiei depinde de mobilizarea predictibilă a unor resurse, chiar restrânse, fie ele economice, umane sau politice. Din acest motiv, Rusia rămâne dedicată unui model autohton de organizare economică și politică descris în Vest drept autoritar, dar care corespunde și din perspectivă istorică dezvoltării organice a Rusiei ca actor global.

Atât China, cât și Rusia (și toate economiile avansate, într-o măsură mai mică) prezintă și inclusiv articulează în documente oficiale fenomene de tipul fuziunea dintre stat și economie, integrarea sau fuziunea civil-militar și altele, în care există o abordare holistică a problemelor și priorităților identificate de către stat. Un exemplu în acest sens este „diplomația vânzărilor de armament” practicată de Rusia, în care politica de export se îmbină cu diplomația militară și cu politici industriale interne, Dmitri Rogozin declarând că agenția de vânzări de armament (FSVTS) este, în acest moment, „a doua agenție de politică externă a țării, al doilea Minister de Externe, a doua piață Smolensk, pentru că sprijină ceea ce fac diplomații nu doar în termeni politici, ci și parafat în metal, prin acorduri, contracte, servicii de mentenanță și reparare”.

În aceste condiții, Rusia are mijloacele pentru a planifica și executa o strategie ambițioasă și proactivă în plan extern, bazată și pe o forță diplomatică și de intelligence de temut.

Cel mai valoros brand al lumii – Amazon depășește pragul de 200 de miliarde de dolari

0

Amazon intră în istorie ca fiind primul brand în clasamentul Brand Finance Global 500 care depășește pragul de 200 miliarde dolari și reține titlul de cel mai valoros brand global pentru al treilea an consecutiv
Comerțul digital nu mai este singura cale a succesului în retail: Walmart reintră în top 10, iar brandul eBay scade în valoare
Îngrijorările privind brandurile de tehnologie se accentuează – performanțele sub așteptări fac ca Baidu și Uber să piardă din valoare; pe de altă parte, Tesla și Instagram cresc accelerat
Sub asaltul competiției OTT (over-the-top media services), 4 din cele 5 branduri de telecom din clasament pierd din valoare, cu AT&T înregistrând cea mai mare cădere
Ca urmare a celei mai mari listări la bursă din istorie, Saudi Aramco devine cel mai valoros brand nou intrat în clasamentul global, urcând direct pe locul 24
Ferrari rămâne cel mai puternic brand global, cu un scor Brand Strength Index (BSI) de 94,1 din 100 și un rating de elită, AAA+

Menținându-și poziția de cel mai valoros brand global pentru al treilea an consecutiv, Amazon este și primul brand din istorie care depășește pragul de 200 miliarde dolari, conform raportului Brand Finance Global 500 lansat astăzi la World Economic Forum în Davos. Cu o creștere de 18% față de anul trecut, valoarea brandului Amazon a atins 220,8 miliarde dolari, cu 60 miliarde dolari mai mult decât Google și
80 miliarde USD mai mult decât Apple (următoarele două branduri în clasament).
Cea mai mare piață online a lumii, Amazon, s-a extins de asemenea în cloud computing, artificial intelligence, consumer electronics, digital streaming, logistică și se pregătește să intre în noi industrii. Cu un portofoliu divers de produse și servicii și cu investiții masive în sectoare cu creștere rapidă și în tehnologii inovative, Amazon este mai mult decât un lider pasager.

Cu toate acestea, majoritatea veniturilor Amazon vin în continuare din retail, iar provocările specifice acestui sector pot aduce stagnarea brandului în viitorul apropiat. În noiembrie 2019, Nike a anunțat că nu își va mai vinde produsele pe platforma Amazon, ci își va dezvolta propriul canal de vânzări directe. Alte mari branduri pot urma calea Nike, amenințând reputația Amazon de „magazin universal” („The Everything Store”). Un alt semn de întrebare este viitorul Amazonului în piețele globale; reacții negative în Europa și India, saturarea pieței din China de către Alibaba etc. fac dificilă atingerea unei poziții internaționale de aceeași magnitudine cu cea din SUA.

David Haigh, CEO al Brand Finance, comentează:
„Prin disrupția întregului ecosistem de retail, cel mai valoros brand global, Amazon continuă să impresioneze în ceea ce contează cel mai mult pentru consumatori: valoare, comoditate, diversitate de gamă (choice). Pe o poziție confortabilă astăzi, rămâne de văzut cum va răspunde Amazon provocărilor unei decade ce se anunță tumultuoasă”.

Dan Armeanu: A.S.F. este în plin proces de elaborare a normelor de aplicare a legii privind pensiile ocupaționale

0

Vicepreşedintele ASF al Sectorului Sistemului de Pensii Private – domnul Dan Armeanu, a declarat:

„Diversificarea surselor de venit la pensie a reprezentat o temă de interes în ultimii 10 ani, odată cu înființarea fondurilor de pensii private, pilon II și pilon III, iar subiectul merită să fie revăzut și argumentat, din perspectiva adoptării cadrului legal ce reglementează funcționarea fondurilor de pensii ocupaționale, care completează sistemul pensiilor private cu o nouă componentă. Pe lângă elaborarea legislației secundare, ASF a propus un set de facilități fiscale de care să beneficieze angajatorii care doresc înființarea unui fond de pensii ocupaționale. 

În condițiile schimbării structurii de vârstă a populației, datorate creșterii speranței de viață și scăderii natalității, tendință care se va menține în următoarele decenii, sistemului de pensii de stat va fi supus unor presiuni mari pentru a asigura un trai decent și îndestulător. Soluția adoptată la nivel internațional pentru eliminarea dependenței exclusive de pensia de stat a constat în promovarea pensiilor private, complementare pensiei de stat. Fondurilor de pensii private, atât cele obligatorii dar în special cele facultative, vor asigura un venit care va suplimenta componenta de stat a pensiei și va contribui la reducerea diferenței între venitul din salariu și venitul din pensie.

Obiectivul prioritar – dezvoltarea segmentului pensiilor facultative, pilon III și ocupaționale, pilon IV

Creșterea componentei pensiilor facultative atât cele personale, pilon III, cât și cele ocupaționale, pilon IV, se poate realiza prin modificarea comportamentului de economisire și prin redirecționarea către fondurile de pensii pilon III și pilon IV a unei parți din economiile realizate prin intermediul depozitelor bancare. Astfel, economisirea pe termen scurt din depozitele bancare se poate transforma în economisire pe termen lung prin intermediul fondurilor de pensii private. Mai mult, ținând cont de raportul supraunitar depozite – credite, economisirea „blocată„ în sectorul bancar poate fi valorificată de fondurile de pensii cu efecte de multiplicare în economie. Această abordare nouă va asigura la nivel macroeconomic dezvoltare sustenabilă, iar la nivel individual securitate și bunăstare financiară la pensie.

Specificități ale fondurilor de pensii ocupaționale

Spre deosebire de fondurile de pensii pilon II și pilon III, funcționarea fondurilor de pensii ocupaționale, pilon IV, se bazează pe implicarea angajatorului, în calitate de inițiator al unei scheme de pensii ocupaționale pentru angajații proprii, în virtutea faptului că achită contribuții la un fond de pensii ocupaționale. Acesta dispune de o anumită flexibilitate cu privire la tipul schemei pe care o propune, cu contribuții definite sau contribuții definite cu garanții, precum și cu privire la stabilirea cuantumului contribuțiilor, care poate diferi în funcție de criterii precum vechimea, funcția deținută și, drepturile salariale. Suplimentar față de angajator, angajații pot contribui și ei la același fond de pensii ocupaționale în limita a 1/3 din salariul brut, pentru o creștere mai accentuată a valorii activului personal și implicit a cuantumului viitoarei pensii.  Angajații, participanți la un anumit fond au posibilitatea de transfer a activului personal la un alt fond, în cazul schimbării angajatorului, sau la un fond de pensii facultative, totodată fiind permisă păstrarea activelor la mai multe fonduri, urmând a fi cumulate la momentul deschiderii dreptului la pensie. 

Angajatorii de tipul întreprinderilor mici si mijlocii, pentru care înființarea unui fond de pensii nu este eficienta din punct de vedere al costurilor de administrare, pot contribui pentru angajaților proprii la un fond de pensii ocupaționale deja existent, în cazul în care accepta condițiile respectivei schemei de pensii.

O nouă paradigmă a relației dintre angajator și angajat 

Oferirea de pensii ocupaționale va contribui la creșterea atractivității angajatorului și la consolidarea relației angajator – angajat, contribuția la fond  fiind un factor de retenție și fidelizare al angajaților, angajatorul având posibilitatea de a aplica clauza de vesting, prin care poate amâna cu maxim 3 ani data dobândirii de către angajat a dreptului de proprietate asupra activului la fond obținut în urma contribuțiilor plătite de angajator. Din perspectiva angajatorului avantajele rezidă în stabilitatea crescută a personalului și costuri reduse de selectare și training a unor noi salariați.
Posibilitatea de a diferenția nivelul contribuție plătite de angajator reprezintă și o modalitate de motivare și recompensare a salariaților, aceștia la rândul lor fiind interesați să crească productivitatea și totodată profitabilitatea întreprinderii, astfel încât aceasta să-și mențină capacitatea financiară pentru a contribui la fondul de pensii ocupaționale.

Impactul fondurilor de pensii private asupra economiei

Beneficiile fondurilor de pensii private depășesc cadrul relației de muncă și se răsfrâng la nivelul întregii economii, din perspectiva faptului că acestea reprezintă o sursă de finanțare pe termen lung a întreprinderilor, prin intermediul cărora contribuțiile se transformă în investiții.  Impactul economic al fondurilor de pensii nu poate fi neglijat, luând în considerare faptul că în prezent activele investite în economia reală se ridică la aproximativ 3,3 mld euro, bani care susțin creșterea economică sustenabilă pentru atingerea nivelul de convergență cu alte economii din cadrul UE.

Totodată, posibilitatea crescută de finanțare prin intermediul pieței de capital impulsionează societățile private să se listeze și se creează condițiile propice ca bursa să devină o piață financiară competitivă. Cu un cost al capitalului mai redus, societățile respective pot să își crească profitabilitatea, ceea ce va conduce la realizarea de venituri mai mari ale statului din impozite, venituri care pot fi ulterior investite în infrastructura socială. În considerarea experienței dobândite de administratorii de fonduri de pensii administrate privat, s-a diversificat paleta de investiții a fondurilor, cu investii în valori mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate emise de fonduri sau societăți care desfășoară activități de dezvoltare și promovare imobiliare, cu investiții private de capital, precum și cu acțiuni și obligațiuni emise de societățile de proiect, ceea ce creează premisa lărgirii universului investițional

Portofoliile fondurilor de pensii au o structură optimă, sunt echilibrate spre conservatoare din perspectiva riscului raportat la randament, având în vedere ponderea investițiilor în titlurile de stat de aproximativ 60% din active, ceea ce a condus la o volatilitate limitată a acestora în perioade de criză. Fondurile de pensii fiind investitori pe termen lung, contribuie la limitarea volatilității bursiere și au un efect similar cu un amortizor anticilic, spre deosebire de fondurile speculative.

În Romania valoarea activelor totale fondurilor de pensii private au atins 64,5 mld lei în 2019 și reprezintă aproximativ 6% din PIB în trimestrul III, al aceluiași an de referință. Dimensiunea și importanța fondurilor de pensii private, incluzând cele de tip ocupațional, este relevată prin raportarea valorii activelor administrate la PIB. Se remarca astfel că, în anul 2018 în Danemarca, și  în Olanda activele fondurilor de pensii private se apropie de 200% din PIB, in Elveția 126 %, în timp de în Islanda procentul se ridica la 150% din PIB, ceea ce denotă importanța acestui sector în economia acestor țări și capacitatea a acestui sistem de a mobiliza resursele financiare disponibile. În statele în care sistemele de pensii private s-au dezvoltat mai târziu, acest indicator este sensibil mai scăzut, e.g. în Slovenia aproximativ 7% din PIB și în Slovacia 11% și in Estonia 15% din PIB, urmând ca procentul valoarea activelor sa se majoreze in anii următori.

Astfel, un sistem de pensii private dezvoltat joacă un rol crucial în politica socială, în evoluția economică, în comportamentul de economisire și totodată impulsionează aplicarea principiilor de guvernanță corporativă a întreprinderilor care țintesc atragerea de investiții stabile pe termen lung provenite de la fondurile de pensii private”.

Tremend, al patrulea an în top FT 1000 cele mai dinamice companii din Europa

0

Compania Tremend Software Consulting, furnizor de servicii de software engineering și consultanță, se situează pentru al patrulea an consecutiv în top FT 1000 al companiilor din Europa cu cea mai rapidă creștere a veniturilor, realizat de Financial Times și Statista. Tremend a înregistrat o evoluție a veniturilor de 335,6%, consolidându-și poziția printre jucătorii de profil din Europa.  

 Marius Hanganu (foto), cofondator și managing partner al companiei Tremend, subliniază: „Ne bucurăm să fim pentru al patrulea an consecutiv în topul celor mai dinamice companii din Europa. Prezența în FT1000 ne onorează și este o recunoaștere la nivel internațional a evoluției companiei și a competitivității în industria cu cea mai mare dinamică – cea de tehnologie”.

Creșterea realizată este caracterizată de autorii ei prin„cultura organizațională, strategia client centric, alianțele strategice încheiate în ultimii ani, precum și adoptarea rapidă a tehnologiilor emergente precum Artificial Intelligence, Machine Learning, IoT, Microservices, Big Data și blockchain.Evoluția dinamică a însemnat o extindere accelerată a echipei Tremend, care în prezent depășește 350 de ingineri software, precum și o investiție în programe de specializare și învățare experimentală. Pentru a susține creșterea cererii de soluții software complexe și expertiză în tehnologii emergente, compania a deschis un nou sediu în Brașov, care contribuie la dezvoltarea de proiecte pentru clienți globali din domenii precum telecom, bancar, retail, media, industria auto”.Tremend accentuează că „recentele parteneriate cu Salesforce, Mastercard și Microsoft au contribuit la creșterea cu 55% a cifrei de afaceri în 2019. Implementările Salesforce au adus clienților Tremend angajați în transformare digitală, atât o creștere semnificativă a afacerii, cât și inovație și o experiență digitală inegalabilă, centrată pe clientul final. Colaborarea cu Mastercard a dinamizat sectorul financiar-bancar prin introducerea tehnologiilor actuale, în timp ce prin parteneriatul cu Microsoft, Tremend oferă soluții în sectorul financiar, IoT și AI, bazate pe Microsoft Cognitive Services”.

În ediția actuală a topului FT 1000 al companiilor din Europa cu cel mai alert ritm de creștere din regiune pe o perioadă de până la patru ani, se regăsesc 11 companii din România, dintre care cinci, din industria IT.

România, exportator de consultanță în management

0

România este centru de excelență în export de know-how pentru consultanță în management la
nivelul Europei Centrale și de Est. O recunosc autoritățile profesionale în domeniu, o confirmă
beneficiarii. Argumentează, din perspectiva exponentului acestei performanțe, Kurt Weber, directorul general al companiei de consultanță în management Horváth & Partners România.

Ce caracteristici de profil fac din România un mare exportator de know-how în consultanță de management?
România are suficientă forță în consultanță de management pentru a furniza cunoștințe necesare derulării unor proiecte complexe. Am ajuns în acest punct datorită evoluției economice mai accelerate decât a multor altor țări din zona Balcanilor și investițiilor străine în fabrici și centre de servicii comune (shared services centers), precum și datorită competitivității crescute din multe domenii, cum sunt FMCG, bancar, petrol și gaze, utilități. În companii mari, românii au învățat ce înseamnă business, și-au dezvoltat aptitudini semnificative și și-au creat rețele profesionale, devenind căutați în calitate de experți. Credem cu tărie că România continuă să producă forță de muncă bine calificată, cu toate că investițiile în educație sunt la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană. Noi reușim să angajăm tineri care s-au format din punct de vedere academic în străinătate, entuziaști în abordarea lor față de muncă în general și în disponibilitatea pentru proiecte internaționale.

Care este aportul Horváth & Partners la această performanță?
Unul dintre aspectele asupra cărora Horváth & Partners s-a concentrat foarte mult în ultimul an este investiția în dezvoltarea profesională a consultanților și aducerea în companie a unor angajați cu experiență și cunoștințe solide. În ultimii ani, am reușit să câștigăm proiecte internaționale semnificative, pe care le gestionăm exclusiv cu echipa din București. În prezent, exportăm know-how către unul dintre cele mai mari grupuri bancare din Republica Moldova și către jucători majori din FMCG, energie și agrobusiness, cu toții activi în regiune. Astfel contribuim la creșterea valorii pieței românești de consultanță în management și la recunoașterea României ca unul dintre punctele fierbinți din care se face export de cunoștințe pe acest segment. Plănuim dezvoltarea capacităților noastre de livrare a unor proiecte în domenii de foarte mare actualitate, precum cel de transformare digitală, ceea ce ne va ajuta să continuăm recrutarea unor oameni foarte bine pregătiți.

Ce ne caracterizează în calitatea de centru de excelență în exportul de cunoștințe în consultanță?
În general, românii sunt foarte creativi și găsesc cu ușurință modalități inedite de rezolvare a problemelor. Este unul dintre aspectele principale care ne caracterizează, apreciat de toți
clienții noștri. Creativitatea este dublată de entuziasm și dorință de implicare, de asemenea remarcate, precum și de etica muncii pe care o au românii. Cred că este un fapt cu care ne mândrim prea puțin.

Cine ne solicită, din ce țări, în ce domenii?
Cererea vine în primul rând din partea companiilor mari din zona Mării Adriatice, din Balcani și din Republica Moldova, care trebuie să țină pasul cu noile tehnologii, să-și adapteze, fluidizeze și eficientizeze fluxul de lucru, să se dezvolte și să-și crească agilitatea, pentru a se menține profitabile. Cei mai mulți clienți din afara țării care solicită serviciile consultanților români sunt din industrii variate: bancară, energie, petrol și gaze, FMCG. Vedem un interes crescut pentru servicii de consultanță din partea companiilor care se confruntă cu provocări generate de macrotendințele globale. Schimbările așteptărilor clienților, generate în principal de interacțiunile eficiente și adaptate nevoilor lor, pe care le au cu companiile digitale nativ, precum și competitorii care au devenit deja mai eficienți prin transformări digitale pun presiune pe performanța financiară a companiilor din sectoarele afectate. Evoluțiile fac ca nevoia pentru servicii de consultanță să crească. Companiile văd valoarea pe care consultanții o aduc, mai ales că în activitatea profesională, un consultant interacționează cu multe companii și cu provocările cu care ele se confruntă. Consultantul trebuie să găsească soluții eficiente pentru aceste provocări. Ne așteptăm ca industriile tradiționale să continue să genereze o mare parte din cererea pentru serviciile noastre. De asemenea, credem că sectoare care nu sunt încă optimizate, precum administrația publică și educația, vor începe să perceapă ajutorul pe care consultanța de management îl oferă, având în vedere provocările majore cărora trebuie să le facă față aceste sectoare. Dorim să ne consolidăm prezența în țările din vecinătatea României, dar ne așteptăm la evoluții pozitive și în zone mai îndepărtate, precum Orientul Mijlociu.

Există un echivalent al solicitărilor în țară? Prin ce seamănă, prin ce diferă de ceea ce e în jur?
În România, cererea pentru servicii de consultanță de management are o evoluție pozitivă, însă de multe ori, oamenii de afaceri nu percep avantajele pe care consultanța le poate aduce companiilor, crescându-le performanțele și implicit valoarea. Unul dintre neajunsurile pe care trebuie să le rezolvăm este felul în care prezentăm și explicăm beneficiile consultanței și impactul pozitiv asupra rezultatelor financiare și interacțiunilor cu părțile interesate într-o afacere. Consultanții experimentați, care au trecut prin multe proiecte, au analizat problemele cu care se confruntă companiile și au elaborat planuri de rezolvare a acestora, pot oferi sfaturi foarte valoroase. Specificul local al proiectelor de consultanță este, în linii mari, similar cu cel al proiectelor din regiune. Totuși, vedem o creștere a numărului proiectelor de transformare digitală. Cred că această cerere are o legătura strânsa cu dezvoltarea sectorului IT local.

Consultanța în management se învață? Unde, de la cine?
Există în principal două parcursuri profesionale prin care se formează consultanți experimentați și apreciați. Unul este angajarea, imediat după finalizarea studiilor, într-o firmă de consultanță și urmărirea creșterii profesionale în interiorul firmei. Companiile de consultanță oferă, în general, planuri consistente de dezvoltare profesională. De asemenea, multe susțin tinerii angajați în obținerea unor certificări profesionale, precum CFA, ACCA, PMP. Partea de expunere practică la proiecte diverse accelerează semnificativ creșterea profesională a angajaților, cu atât mai mult, cu cât tinerii consultanți pot deprinde multe cunoștințe și abilități de la colegii lor mai experimentați. Parcursul alternativ pentru a ajunge consultant de management este dezvoltarea unui know-how bogat într-un anumit sector, în companii din industrie. Există o cerere foarte mare în firmele de consultanță pentru specialiști, iar cunoștințele acestora îi pot propulsa în poziții de conducere.

AHK România, sediu nou în Hotspot Workhub

0

AHK România – Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană și-a inaugurat noul birou în cadrul Hotspot Workhub, definit ca „un spațiu de coworking complet nou, generos și inovativ„, cu sublinierea că„Hotspot este o marcă a specialistului în domeniul imobiliar REC Partners GmbH și oferă în inima Bucureștiului, într-una din cele mai noi clădiri de birouri, pe o suprafață de 2000 mp, o combinație de calitate și flexibilitate pentru birouri open space, săli de conferințe high-tech și spații pentru evenimente”.Tudor Popp, cofondator al Hotspot, apreciază că „prin decizia de a se muta în Hotspot, AHK România dă un semnal clar în ce privește noua ei strategie, situându-se într-un mediu de coworking flexibil, care susține schimbul de idei și informații”.

Evenimentul inaugural (foto AHK) a reunit numeroși oaspeți din mediul economic și politic.În context, ambasadorul Germaniei la București, Cord Meier-Klodt, a subliniat: „România oferă o scenă vie pentru start-up-uri și tocmai în acest domeniu există potențial imens pentru companiile germane. Noi concepte de muncă se dezvoltă, așa cum se întâmplă în spațiul de coworking Hotspot”.

Sebastian Metz, directorul general al AHK România: „Ne dorim să creăm un nou nivel de comunitate pentru angajații și membrii noștri. Vrem să devenim mai inovativi, mai moderni, dorim să dezvoltăm noi forme de networking și să deschidem mai mult comunitatea noastră. Toate acestea sunt posibile în noul spațiu de birouri”.

Aprecieri asupra funcționalității și deschiderilor creative asigurate de noul spațiu au exprimat și Freya Lemcke, reprezentanta Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie pe lângă UE de la Bruxelles și Dragoș Anastasiu, președintele AHK România.

Rusia: și Europa, și Asia, dar ŞI Rusia

Prin istoria sa, Rusia exemplifică mai evident, de fapt mai spectaculos, ca multe alte mari puteri faimoasa teorie ciclică formulată de Gianbattista Vico cu secole în urmă, a suișurilor și coborâșurilor epocale – corsi e ricorsi –, în esență a decăderii și renașterii imperiilor. În cele două decenii care au trecut de la instalarea la Kremlin, ca premier/președinte, a lui Vladimir Putin, Federația Rusă s-a înscris din nou pe panta ascendentă a devenirii. Noianul de bilanțuri prilejuit de moment stăruie, mai toate, pe două performanțe: consolidarea statului rus și reconfirmarea ca mare putere mondială. În lumea unipolară/multipolară de azi, lume frământată de căutări și reașezări care țintesc un nou și rezonabil echilibru stabil, Rusia se certifică protagonist tot mai influent, în primul rând în plan politico-diplomatic și militar, își îmbogățește patrimoniul de valori culturale și artistice create de-a lungul timpului, dar, nu mai puțin important, face eforturi perseverente pentru reducerea decalajelor economice care o despart de cele mai dezvoltate state și pentru transformarea sa într-o superputere mondială și sub raport economic și tehnico-științific.
Kremlinul apreciază că situația internațională se află din nou în fața unor mari sfidări la adresa păcii și securității internaționale, care impun responsabilitate, înțelepciune și luciditate politică din partea tuturor marilor actanți ai lumii de azi. Omenirea se află, din nou, sub un spectru amenințător, marcat de distrugerea sistemului de control al armelor, amenințarea teroristă și creșterea numărului de conflicte regionale, apreciază președintele Rusiei, Vladimir Putin. „Din păcate”, subliniază șeful statului rus, „în zilele noastre, omenirea s-a trezit, din nou, în fața unei linii periculoase: se înmulțesc conflictele regionale, crește amenințarea terorismului și a extremismului, se distruge sistemul de control al armelor, iar economia globală se află într-o stare instabilă.”

Relativa acalmie – și chiar euforie – din perioada imediat următoare încheierii războiului rece începe să devină trecut, iar omenirea reintră într-o fază preocupantă a devenirii sale. Dar o fază care consemnează și un reviriment evident al Rusiei după dispariția URSS. Renașterea Rusiei marchează semnificativ sinergia politicii mondiale; ea generează noi probleme și provocări, care obligă la răspunsuri presante, impune reevaluări și decizii capitale. O sinergie pe cât de încărcată de oportunități și speranțe, pe atât de confuză, labilă și nesigură. Occidentul și instituțiile sale sunt solicitate de tendințe centrifugale, apar noi forțe și puteri emergente statale și nonstatale, se fac și se desfac alianțe și coaliții, multe dintre ele conjuncturale și efemere, dar ar fi greșit ca toate acestea să aibă drept cauză exclusiv demersurile geopolitice ale Rusiei lui Putin. Mai aproape de adevăr poate fi constatarea că, în timp ce Moscova a reușit să-și creeze o strategie cu obiective clare în raporturile cu lumea, Vestul (pe care președintele Putin nu-l mai numește adversar sau inamic) se află într-o fază de tatonări și abordări dispersate și contrariante, ceea ce nu-l certifică drept un interlocutor cert și previzibil. Președintele SUA, Donald Trump, a imprimat un curs total diferit politicii externe americane, care privilegiază unilateralismul și protecționismul, ignoră, pune sub semnul întrebării sau se dezice de acorduri și organizații internaționale și chiar occidentale, respinge multilateralismul, întreprinde inițiative și acțiuni care ies din parametrii consacrați ai perioadei postbelice. Iar Rusia își reconfirmă o direcție coerentă, cu obiective precise, perspective clare și continuitate.
Trăim într-o lume în plină restructurare și remodelare, în plină transformare. Asistăm la un experiment total nou, remarcă politologul rus Feodor Lukianov, căci „spre deosebire de trecut, a început o perioada de reconstituire, dar nu pe calea războiului mondial, fără o confruntare globală de forțe între marile puteri”, însă nu lipsită de războaie, fie ele „hibride, asimetrice, pe mai multe niveluri”.