O treime (463 milioane) dintre elevii din toată lumea nu au acces la învățarea online atunci când școlile sunt închise din cauza pandemiei COVID-19 pentru că lipsesc metodele sau echipamentele de conectare la distanță,  relevă raportul ”Stepping forward Connecting today’s youth to the digital future”, realizat de PwC și UNICEF. Dintre aceștia, trei sferturi provin din zone rurale sau din familii sărace.

Raportul mai arată că 86% dintre reprezentanții guvernelor din peste 100 de țări, care au răspuns unui sondaj UNESCO în 2020, au oferit elevilor platforme online pentru educația la distanță, în timp ce doar 20% dintre aceștia au îmbunătățit accesul la infrastructură și / sau au oferit dispozitive subvenționate.

”Pe măsură ce criza sanitară a dus la mutarea multor activități în mediul online, inclusiv a celor educaționale și de formare profesională, lipsa accesului la tehnologie a redus semnificativ șansele la o viață mai bună pentru copiii și tinerii din mediile defavorizate. Acest fapt accentuează inegalitățile existente înainte de pandemie și impune colaborarea între guverne, instituții, comunități și companii, pentru a le oferi tinerilor vulnerabili acces la alfabetizarea digitală și dezvoltarea abilităților”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România.

Deși guvernele trebuie să gestioneze simultan o serie de provocări sociale critice, precum consolidarea sistemelor de asistență medicală, sprijin financiar pentru companii și șomajul, nu trebuie să renunțe la investițiile pe termen lung în domenii esențiale, precum educația.

În plus, situația economică se deteriorează pentru tinerii din medii dezavantajate, unul din șase tineri încetând să mai lucreze de la începutul pandemiei. Potrivit raportului, peste 40% dintre tinerii angajați se aflau în sectoare puternic afectate de COVID-19 și aproape 77% erau în economia informală, ceea ce i-a făcut foarte vulnerabili atunci când companiile au fost închise sau mutate în online ca răspuns la restricțiile pandemice.

Mai multe detalii despre studiul realizat de PwC și UNICEF găsiți aici.

Mai mult de jumătate (55%) dintre bucureștenii care locuiesc în prezent cu chirie nu au în plan să-și cumpere un apartament în următorul an și vor să rămână în chirie, arată un studiu recent realizat de Unlock Research pentru Colliers International, lider pe piața de evaluări și consultanță rezidențială din România cu proprietăți rezidențiale analizate la nivel național în valoare de peste 15 miliarde de euro numai în ultimii trei ani. 45% dintre aceștia se gândesc însă la o schimbare a locuinței închiriate, majoritatea (66%) pentru că vor o locuință mai spațioasă sau aflată într-o zonă mai bună, inclusiv în blocuri noi, și doar o treime pentru că se uită la bani și caută să-și scadă costurile cu chiria.

Criza provocată de coronavirus începe să-și arate efectele și pe piața închirierilor de locuințe. În București,  studenții au lăsat multe proprietăți goale, apartamentele în regim hotelier au fost convertite în apartamente cu chirie lunară, iar numărul ofertelor de închiriere din piață a început să crească. Prețul chiriei rămâne în continuare principalul criteriu în funcție de care cei mai mulți chiriași aleg să închirieze o locuință sau alta.

Pe fondul incertitudinii create de pandemia de Covid-19, chiriașii caută siguranță, fie printr-o reducere a chiriei sau mutarea într-un spațiu mai mic, fie printr-o înțelegere pe termen mai lung cu proprietarii sau prin înregistrarea contractelor la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Comparativ cu criza precedentă din 2008-2009, înregistrarea contractelor de închiriere la Fisc conferă proprietarilor calitatea de titlu executoriu, facilitând recuperarea banilor de la rău platnici.

„Chiriașul este mult mai dinamic decât cumpărătorul de rezidențial, iar trendurile din piața de închiriere pot fi valoroase pentru dezvoltatorii de locuințe. Nevoia de siguranță în relația cu proprietarul va duce la profesionalizarea pieței de închirieri de locuințe, iar din ce în ce mai mulți dezvoltatori își vor îndrepta atenția către acest segment. Am văzut deja tranzacții cu blocuri destinate exclusiv închirierii, semn că există un interes și din partea investitorilor pentru astfel de produse. Ne așteptăm ca în acest ecosistem nou creat să vedem și alți jucători anunțând proiecte destinate închirierii”, explică Gabriel Blăniță, director asociat Colliers Valuation and Advisory.

Dincolo de prețul chiriei lunare, cei mai mulți dintre respondenții care consideră că este mai rentabil să stea cu chirie decât să îşi cumpere o locuinţă proprie caută şi anumite funcţionalităţi care se potrivesc nevoilor şi propriului stil de viaţă, precum parcurile, spațiile verzi și locurile de joacă, care au devenit aproape la fel de importante ca stațiile de transport în comun. Dacă proximitatea față de un supermarket a fost tot timpul o prioritate, de anul acesta în topul preferințelor sunt și farmaciile, care sunt solicitate de aproape 50% dintre chiriași, mai arată datele studiului solicitat de către Colliers Internațional.

„Pandemia a generat schimbări puternice în relația oamenilor cu spațiul lor de locuit, în timpul lockdown-ului locuința crescând în importanță, tendință care s-a păstrat și după. A devenit din ce în ce mai important cum arată spațiul, atât în casă, cât și împrejurimile acesteia, precum și ce facilități ai în apropiere. Pentru piața de chirii, dincolo de nevoia de siguranță și de a nu lua decizii ce presupun investiții ridicate, a crescut și nevoia de un upgrade, de un standard de locuire mai bun, chiriașii nefiind mulțumiți de condițiile actuale ale pieței”, spune Alexandra Cojocaru, partener Unlock Research.

Cercetarea a fost realizată de Unlock Research, la solicitarea Colliers International, în perioada septembrie – octombrie 2020, pe un eșantion de aproximativ 300 de persoane care locuiesc cu chirie în București, având venituri peste medie, majoritatea cu studii superioare și cu vârsta cuprinsă între 25 și 45 de ani, în proporție de 51% fiind femei și 49% – bărbați. Studiul privind piața chiriilor rezidențiale din București face parte dintr-o serie de analize cantitative și calitative efectuate periodic de către Colliers International.

1 decembrie, Ziua Națională a românilor, te trimite cu gândul invariabil la istorie. La momentul Unirii Principatelor, la momentul construirii României mari și moderne.

Dincolo de istoria politică și socială, România are și o istorie bogată în ceea ce privește piețele financiare. Spre exemplu, primele inițiative de înființare a unei piețe bursiere de mărfuri și de valori au avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea, așa cum este Codicele de Comerț al Țării Românești din 1 ianuarie 1840, realizat după modelul dat de Codul Comercial francez din 1807 și având la bază unele prevederi ale Regulamentului Organic.

Codicele reglementa bursele de comerț, mijlocitorii de schimb și samsarii. La acea vreme, dorința era de a se înființa o bursă de comerț la București (condusă de 6 persoane) și una la Brăila (condusă de o deputăție domnească), urmând ca samsarii să-și anunțe afacerile în cadrul burselor și prețul mediu al mărfurilor să fie publicat. Codicele de la 1840 definea categoriile mijlocitorilor (agenți de schimb) și samsarilor (curtieri). Mijlocitorii erau numiți de domnitor, Codicele stabilind de asemenea în privința prețului că „rezultatul tocmelilor și al negociației polițelor ce se săvârșesc la Bursă hotărăște cursul monezilor și al polițelor, al prețurilor mărfurilor, al asigurărilor, al transporturilor pe uscat sau pe apă, al zapiselor statului altor asemenea, al căror curs este primitor de a se însemna pe fiecare zi până unde s-a suit ori s-a coborât”.

În 1880, Camera de Comerț și Industrie de la București face un memoriu către Ministerul Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice în care, luând în considerare dezvoltarea comerțului cu efecte publice, propune înființarea unei burse pentru fixarea cursurilor monetare și efectelor, pe baza cererii și ofertei, pentru a opri speculațiile și fluctuațiile aleatorii. Este realizat, la inițiativa Camerei de Comerț din București, un proiect de lege pentru înființarea unei burse, care prevedea că: „Această bursă […] avea să adune la anumite ore pe comercianții, industriașii, capitaliștii, agricultorii și mijlocitorii oficiali la un loc anumit, spre a se ocupa de operațiunile lor comerciale, sub o mai deaproape priveghere a guvernului”.

Orarul de tranzacționare al bursei era prevăzut de lege astfel: „Orele fie-cărei burse se fixéză de camera de comerciŭ dupe obiceiurile civile ale fie-cărei localități, combinate cu orele de pornire ale curierilor. La Bucuresci, Galați și Brăila, orele deschiderei și închiderei bursei se fixéză, împreună cu prefectul poliției, de 4 bancheri, 4 neguțători, 4 mijlocitori de schimb și 4 mijlocitori de mărfuri desemnați de tribunalul de comerciŭ. […] Bursa va fi deschisă în tóte zilele, afară de Duminecă și serbătorile legale. Tîrgul efectelor publice și private și al tuturor hârtiilor negoțiabile se face cu două ore înaintea târgurilor celor-lalte mărfuri. Informațiuni se pot lua de la secretarul comitetului bursei în tóte zilele de lucru de la 9 până la 11 ore. Tóte acestea se vor observa sub controlul comitetului bursei”.

„Principalele operațiuni cari se urméză la bursă sunt: tîrgul efectelor publice și private, tîrgul acțiunilor diverselor societăți agricole, industriale și comerciale, tîrgul scrisurilor funciare rurale saŭ urbane și a tuturor hârtiilor negociabile, vînzarea materiilor metalice, a monetelor, a tot felul de mărfuri, închirierea vaselor de transport, transportul pe uscat și apă, tot felul de transacțiuni relative la comerciul continental și maritim, interior și exterior, asigurările de tot felul, etc.”.

Negocierile se realizau la bursă, în locul separat numit parchet. Tîrgul trebuia să arate „dacă e pe bani gata saŭ dacă e cu termen” (termenul însemna maxim 1 lună). Titlurile circulau doar dacă erau însoțite de cel puțin un cupon. Taxa de tranzacționare era reprezentată de o taxă a timbrului, nu mai mare de 5 bani la suta de lei, care era suportată jumătate de cumpărător și jumătate de vânzător și se plătea Camerei de Comerț. Plățile în cadrul tranzacțiilor erau făcute de mijlocitori, în fiecare zi de bursă, iar cele mai mari de 100 de lei se realizau „în mandate de viramente asupra Băncei Naționale”. Numărul mijlocitorilor de schimb se determina la fiecare 3 ani, numirea lor fiind făcută prin Decret Regal. Mijlocitorii puteau da procură specială de reprezentare unei alte persoane sau mai multora, dar mandatarii trebuiau să fie români, iar mijlocitorul era răspunzător de faptele acestora. Mijlocitorii de schimb erau obligați să înscrie toate operațiunile și tranzacțiile făcute în registrele proprii („carnet șnuruit și parafat de tribunalul de comerciŭ”), înscriind sumele în litere, fără abrevieri, fiind menționate toate detaliile vânzării, cumpărării, negocierii.

La mai puțin de un an de la deschidere a avut loc primul crah bursier din România, în noiembrie 1883, provocat mai ales de imposibilitatea efectuării lichidării. Presa vremii titra: „Crahul de la bursa din București, prevăzut de noi și de Banca Națională, s-a întâmplat cu începerea lichidărilor din noiembrie (…)”.

Ca urmare a celor petrecute, în 1886, Camera de Comerț și Industrie solicită modificarea legii. O modificare adusă de legea din 1886 este introducerea următorului amendament: „Ori-ce operațiune de bursă, regulat făcută, constitue un act de comerciŭ și dă nascere unei obligațiuni perfecte, la care nu se póte opune nici într’un cas excepțiunea de joc”. Din dezbaterile legii, redate de monitorul oficial, reies preocupările legiuitorului de la acea vreme ca „A duoa reformă coprinsă în proiect consistă în aceea că operațiunele cu termen să se facă între persóne cunoscute; iar nu ca până acum de agenții de schimb pe contul lor, fáră să spună în numele cui tratéză. De sigur că acest principiŭ este bun; de óre-ce intr’o bursă începĕtóre ca a nóstră, nu póte și nu e bine să se lase liber curs acelor jocuri maloneste cari degeneréză în adevĕrate flagele pentru avuția țĕrei”.

Războiul suspendă tranzacțiile bursiere

În 1914, izbucnirea violentă a războiului generează închiderea Bursei pe 18 iulie, acesta rămânând închisă pe toată durata Primului Război Mondial. La acea perioadă erau tranzacționate acțiunile emise de 63 de societăți și 58 de tipuri de rente și obligațiuni de stat (efecte cu dobândă fixă).

Distrugerea sondelor de petrol din timpul războiului a făcut ca valorile mobiliare să se deprecieze masiv. Repararea sondelor de către germani a condus însă la cotarea acțiunilor industriei petroliere române la Bursă, determinând creșterea ulterioară a cotațiilor. Între 1917 și 1918, tranzacțiile bursiere s-au realizat în „târgul bursier” de la cafeneaua Schreiber și pe Strada Lipscani. Bursa Oficială de Efecte, Acțiuni și Schimb se redeschide în octombrie 1918, activitatea sa crescând mereu, iar localul Bursei devenind neîncăpător.

În perioada 1919 – 1925, bursele de comerț din România erau guvernate de trei tipuri de reglementări legale. Legea din Vechiul Regat din 1904, extinsă și în Basarabia în 1919, se completa cu legislația austriacă aplicabilă Bursei de la Cernăuți, din Bucovina, dar și cu legislația maghiară din Banat și Transilvania pentru Bursele din Arad și Timișoara. Apare astfel din nou necesitatea unei legi care să răspundă nevoilor economice ale României. O nouă lege este promovată de profesorul Virgil Madgearu, ministru al Industriei și Comerțului și este ratificată prin Decret Regal pe 13 august 1929. Expunerea de motive realizată de Virgil Madgearu preciza: „Necesitatea adaptării uzanțelor găsite bune și consfințite în materie de bursă până azi, a modului de încheiere al tranzacțiilor de efecte, acțiuni schimb mărfuri, situațiunea financiară și economică a țării, precum și necesitățile unui bun mers al încheierilor operațiunilor și apoi încrederea deplină în tranzacțiunile ce se fac la Bursă, au călăuzit la întocmirea proiectului de lege ce însoțește această expunere de motive”

În 1938 este publicată de către Simon D. Gartenberg, președintele Asociației Remizierilor Oficiali de Bursă, „Cartea acționarului – îndreptar bursier”, aceasta fiind una dintre primele dovezi ale preocupării față de educația financiară a publicului regăsite în biblioteci. Aflăm astfel că, în 1938, la bursa de la București erau tranzacționate acțiunile a 56 de societăți și că mai multe titluri financiare românești erau vândute pe bursele străine (acțiuni Astra Română la Paris, Amsterdam, Anvers și Zürich; acțiuni Concordia la Paris, Bruxelles, Anvers și Zürich; acțiuni Steaua Română la Paris, Basel, Frankfurt, Geneva și Zürich; acțiuni Petrol-Block la Paris, Lille, Anvers, Liege și Zürich; acțiuni Redevența la Paris; efecte constând în rente și împrumuturi erau tranzacționate la Paris, Londra, Berlin, New York, Zürich, Roma, Milano, Basel, Berna, Geneva). De asemenea, la bursele occidentale mai erau cotate și alte valori emise de societăți cu capital românesc și străin, care însă nu erau cotate la București: Colombia, Danubiana, Omnium, Petrofina, Societatea de Gaz și Electricitate din București, Steaua Română Française și Steaua Română (British), Zahăr și Rafinaj în România.

Buletinul Bursei București din decembrie 1939 scria: „Nici odată târgurile financiare mondiale n’au fost mai influențate, ca în 1939, de evenimentele europene. Și anul 1938 cunoscuse destule dificultăți internaționale, dar tot se crezuse că până la urmă zăngănitul armelor va fi îndepărtat, optimism care se răsfrânsese asupra burselor de valori. Într-adevăr anul 1939 din punct de vedere bursier debutează sub cele mai bune auspicii. Nivelul cursurilor era destul de ridicat la 1 Ianuarie 1939, nivel care n-a putut fi mult timp menținut. Căderi serioase s-au produs la sfârșitul lunii Ianuarie, odată cu sfârșitul războiului spaniol. În Martie, bursele sunt cuprinse de panică, în urma ocupării Boemiei de germani. În Aprilie, italienii ocupă Albania, altă neliniște, urmată de tensiunea polono-germană, care sfârșește cu războiul și ocuparea Poloniei.[…]

Bursa, închisă pentru inventar

După cel de-al Doilea Război Mondial, economia României devine una centralizată, ca parte a reformei inițiate de regimul comunist. În aceste condiții, se decide închiderea Bursei în iulie 1948. Instaurarea proprietății de stat, ca unic proprietar, nu mai permitea existența produselor specifice pieței bursiere, precum acțiuni sau obligațiuni corporative, iar Bursa nu mai avea de ce să existe, având în vedere că nu mai exista obiectul tranzacțiilor. Deținerea în proprietate a societăților comerciale era interzisă. Pe 11 iunie 1948, în baza Legii nr. 119/1948 a naționalizării, 1.050 de întreprinderi industriale, bancare sau de asigurări treceau în proprietatea statului, ca „bun de consum al poporului” și Bursa se închidea. Profesorul Nicolae Volonciu povestește în cartea sa (Volonciu, Nicolae, 2017, Amintiri din patru țări, București: Editura Solomon, p. 113.): „în ziua de 11 iunie, cu câteva minute înainte de deschiderea bursei, un cetățean care voia să facă o tranzacție a ajuns la ușă și a găsit un mare lacăt. Veniseră mai de dimineață agenți financiari, poliție și, printre ei, un hâtru care lăsase un bilețel lângă acel lacăt. Ce era scris pe acel bilețel? «ÎNCHIS PENTRU INVENTAR!»”.

Ascendia, companie ce furnizează soluții pentru educația digitală atât pentru piața locală, cât și pentru piețe din străinătate, a fost numită „Campion al dezvoltării durabile” pentru domeniul educație, în cadrul Galei Dezvoltării Durabile. Gala a avut loc pe 25 noiembrie și a fost organizată de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, în parteneriat cu Asociația Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Județul Covasna.

În cadrul Galei au fost prezentate organizațiile care au desfășurat în acest an proiecte sau inițiative prin intermediul cărora a fost demonstrată asumarea unei dezvoltări sănătoase, de termen lung pentru sfera socială din România. Aceste organizații au fost identificate de Departamentul Dezvoltării Durabile și prezentate în așa fel încât să devină modele ale dezvoltării durabile pentru instituții similare. Ascendia a fost premiată pentru realizarea platformei LIVRESQ, instrument educațional de tip colaborativ, pentru crearea de conținut digital interactiv. 

Platforma este folosită în prezent de peste 11.000 de profesori și are cea mai mare bibliotecă de resurse educaționale create de cadre didactice din România și Republica Moldova, cu peste 4.700 de lecții digitale, din care 1.700 publice. Profesorii utilizează LIVRESQ pentru a realiza lecții interactive, iar numărul resurselor publicate este în continuă creștere, o parte fiind deja omologate de Ministerul Educației și Cercetării.

LIVRESQ este cel mai important produs creat până în prezent de Ascendia, prin intermediul căruia compania vine în sprijinul mediului educațional local și nu numai. Astfel, în special în contextul școlii de la distanță, instrumentul poate fi folosit de profesori fără ca aceștia să aibă nevoie de cunoștințe de programare. Mai mult, pachetele rezultate sunt conforme cu standardele de eLearning internaționale.

Ascendia vizează dezvoltarea editorului de lecții interactive LIVRESQ prin implementarea și consolidarea selecției de unelte pentru creatorii de conținut. Unul din pilonii importanți este posibilitatea de a adăuga asistenți virtuali pentru fiecare lecție. Scopul evenimentului este acela de a premia pentru următorii 7 ani ONG-uri, școli, universități sau institute de cercetare, companii, instituții din sectorul public care au performanțe în domeniul dezvoltării durabile. Gala Dezvoltării Durabile face parte dintr-un program de informare și educare a publicului cu privire la cele 17 Obiective ale Dezvoltării Durabile (ODD), înscrise în Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României – Agenda 2030, o strategie coordonată cu Uniunea Europeană și ONU.

FOTO: Cosmin Mălureanu, CEO Ascendia

Topul domeniilor cu cele mai multe angajări de la începutul pandemiei este condus de IT, urmat de comerț (comerț en-gros și retail), construcții și domeniul financiar-consultanță. Cumulat, cele patru domenii au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din numărul de locuri de muncă pentru care angajatorii au postat anunțuri pe platforma BestJobs, în perioada aprilie-octombie 2020.

Astfel, pe primul loc, cu cele mai multe angajări, s-au situat companiile din IT care au scos la concurs peste 12.000 de locuri de muncă de la începutul pandemiei, în condițiile în care restricțiile în circulația persoanelor și implementarea politicii de work-from-home au dus la accelerarea digitalizării și adopția noilor tehnologii. Top 3 joburi pentru care companiile au căutat să angajeze în pandemie au fost Software Developers, Support Engineer și System Administrator.

Pe locul doi în topul domeniilor de activitate care au continuat să facă angajări masive este comerțul, cu peste 11.000 de locuri de muncă în comerțul en-gros și cu peste 6.000 de locuri de muncă în retail – în condițiile în care, activitățile considerate esențiale, precum comerțul cu alimente și bunuri de larg consum, au funcționat permanent de la începutul pandemiei. Printre specialiștii cei mai căutați din acest domeniu au fost agenții/reprezentanții de vânzări, Logistic Planners și Trade Marketing Specialists.

Construcțiile ocupă locul trei în top, alături de domeniul financiar-consultanță, cu puțin peste 6.000 de locuri de muncă scoase la concurs fiecare.

Există și domenii a căror activitate a fost foarte afectată și care au înghețat angajările pe fondul impactului generat de pandemia de coronavirus asupra anumitor sectoare economice, precum organizarea de evenimente și târguri sau activitățile recreative și artistice.

Despre BestJobs

BestJobs este una dintre cele mai importante platforme de recrutare online din România. Cu o experiență de peste 18 ani în domeniu, BestJobs a fost implicată în transformarea și inovarea industriei de recrutare online și integrează astăzi tehnologii digitale de ultimă generație pentru a oferi cele mai eficiente soluții de angajare. Cu un număr de peste 2,5 milioane de profesioniști conectați la piața muncii și peste 25.000 de joburi active în orice moment, atât în țară, cât și în străinătate, BestJobs creează conexiuni între toți cei care vor să găsească un job mai bun și angajatorii care caută noi talente.