Noua normalitate ar trebui să fie o lume fără numerar

Willem H. Buiter
-
0
Noua normalitate ar trebui să fie o lume fără numerar

În decembrie 2019, Banca Centrală Suedeză s-a abătut de la politica bazată pe rată negativă a dobânzii pe care a menținut-o timp de aproape cinci ani. Rata de operațiuni reversibile a Riksbank (rata la care acordă împrumuturi băncilor comerciale), care a atins un nivel scăzut de -0,5% în februarie 2016, a crescut la 0% până în ianuarie. Cea mai recentă creștere a ratei vine în ciuda semnelor că economia suedeză încetinește, inflația aflându-se sub țintă.

În cazul unui declin ciclic, declară guvernatorul Riksbank, Stefan Ingves, stimulentul va trebui să provină din cheltuielile guvernamentale și achizițiile de active de către banca centrală, având în vedere eficacitatea limitată a ratelor negative ale dobânzii. „Există de fapt o limită inferioară a ratei monetare”, susține Ingves, ceea ce face „greu de imaginat că s-ar putea trece la rate negative, să zicem, de mai puțin de 5%.”

Țin să vă contrazic. Se poate foarte bine ca, într-un mediu cu rată scăzută a dobânzii, politica fiscală anticiclică să joace un rol mai important în gestionarea ciclului de afaceri fără a crea probleme de sustenabilitate a datoriei. Chiar și așa, ratele negative ale dobânzilor nu au primit o șansă echitabilă.

În întreaga lume, băncile centrale și factorii de decizie economică nu au dorit să înlăture (sau cel puțin să scadă substanțial) limita efectivă inferioară (ELB) pentru ratele de dobândă nominale create prin existența de numerar sau monedă. Ca instrument financiar care plătește o rată de dobândă nominală zero, numerarul stabilește un nivel pentru alte instrumente financiare care, în principiu, au rate de dobândă nominale liber variabile. Ca urmare a „costurilor de derulare a monedei” (costul de stocare, asigurare și așa mai departe), ELB este probabil, la 75 puncte de bază, în jurul unui nivel atins de ratele monetare din Danemarca și Elveția.
Cu siguranță, o recentă lucrare influentă a lui Markus K. Brunnermeier și Yann Koby de la Universitatea Princeton susține că poate exista o „rată a dobânzii … la care politica monetară acomodativă se inversează și devine contracțională pentru împrumuturi(le) bancare”. Potrivit autorilor, această rată de inversare este determinată de patru factori: „deținerea de venituri fixe de către bănci, … strictețea constrângerilor de capital, … gradul de neprevăzut cu privire la ratele de depozit și … capitalizarea inițială a băncilor”.

Nu am nicio aversiune față de argumentul autorilor, dar aș sublinia pur și simplu că gradul de neprevăzut cu privire la ratele de depozit este limitat de existența unui ELB asupra ratelor dobânzii nominale. Deci întrebarea este dacă gradul de neprevăzut cu privire la ratele de depozit (și cu privire la alte rate plătite creditorilor bancari) ar continua să fie mai mic la rate negative de dobânzi decât la rate pozitive de dobânzi dacă ELB ar fi înlăturat prin abolirea monedei sau ar fi redus semnificativ prin eliminarea tuturor bancnotelor cu valoare nominală ridicată.

Da, firmele și gospodăriile care au crescut într-un mediu economic cu rate pozitive ale dobânzii nominale ar putea avea probleme în a calcula rata reală (ajustată de inflație) a dobânzii asociate cu o rată negativă a dobânzii nominale. Dar această dificultate nu ar fi decât una temporară. Ratele reale neutre sunt deja la zero sau în teritoriu negativ în majoritatea economiilor avansate și este probabil să rămână acolo pentru ani de zile, dacă nu chiar pentru decenii viitoare. Întrucât aceste economii continuă să înregistreze inflația sub țintă, implicația este că ratele negative ale dobânzilor nominale vor deveni noul normal și că „iluzia inflației” sau „iluzia ratei nominale a dobânzii” vor deveni ceva ce aparține trecutului. Nu există niciun motiv să presupunem că astfel de distorsiuni cognitive vor dura pentru totdeauna.
Există trei moduri prin care se poate elimina ELB. Primul constă în introducerea unei rate variabile de schimb între monedă și depozite la banca centrală (ceea ce implică același lucru pentru depozitele la bănci comerciale și la alte instrumente private). Perceperea unei rate de dobândă de -5% la depozite, evaluând în același timp valoarea depozitelor față de deținerile de monedă la o rată de 5%, ar elimina orice oportunitate de arbitraj.

Al doilea mod de a scăpa de ELB este reprezentat de impozitarea monedei. Aș prefera însă a treia opțiune: abolirea monedei și înlocuirea acesteia cu o monedă digitală emisă de banca centrală, permițând în același timp o perioadă de tranziție în timpul căreia bancnotele cu valoare nominală mică pot fi păstrate în circulație pentru a le cuprinde pe cele excluse din punct de vedere digital și financiar.

În cazul Suediei, eliminarea numerarului ar reprezenta un eveniment minor. Valoarea bancnotelor suedeze aflate în circulație la sfârșitul anului 2019 a fost de doar 60,38 miliarde SEK (6,2 miliarde USD, sau 1,26% din PIB). Din această sumă, 44,85 miliarde SEK au cuprins cele mai mari două valori nominale – bancnote de 500 SEK și de 1.000 SEK (asemănător cu bancnotele americane de 50 și respectiv 100 de dolari) – ceea ce sugerează că este puțin probabil să fie utilizate în tranzacții de vânzare cu amănuntul mici de către codașii tehnologici.

Prin comparație, în Statele Unite, numerarul în circulație la sfârșitul anului 2018 s-a situat la 1,67 miliarde de dolari (aproximativ 8% din PIB), din care 80% a fost în bancnote de 100 de dolari. În zona euro, cifra pentru același an a fost de 1,23 trilioane de euro (1,33 trilioane de dolari, sau 9% din PIB), din care 48% au fost în bancnote cu valori nominale egale sau mai mari de 100 de euro. În mod clar, trecerea la digital ar fi mai dificilă pentru SUA și o mare parte din zona euro decât pentru Suedia; dar chiar și în cazul primelor două rămâne eminamente fezabilă.

În cele din urmă, există un beneficiu suplimentar pentru abolirea monedei: în acest fel, se elimină mijloacele preferate de plată și stocarea valorilor în rândul evazioniștilor, spălătorilor de bani, cartelurilor de droguri, traficanților de persoane și altor infractori. Aș regreta, desigur, faptul că acest lucru ar priva comunitatea partizană a libertăţii absolute de un instrument financiar la purtător, al cărui anonimat oferă protecție în fața unui statut dominator și, probabil, prădător; dar cei care doresc anonimatul ar putea alege întotdeauna Bitcoin. Restul dintre noi ne-am putea pregăti să primim ratele monetare de -5% în următoarea recesiune profundă. n

© Copyright: Project Syndicate

Experții financiari, prezenți la Conferința Europeană a Serviciilor Financiare: Digitalizarea înseamnă provocări în relația cu clientul

Economistul
-
0
Experții financiari, prezenți la Conferința Europeană a Serviciilor Financiare: Digitalizarea înseamnă provocări în relația cu clientul

Băncile care vor să maximizeze beneficiile digitalizării trebuie să își redefinească modelul operațional, ceea ce implică identificarea şi implementarea soluţiei benefice pentru consumator, între viteza de răspuns la solicitările prin intermediul digitalizării şi confortul interacţiunii umane, în scopuri de consiliere, în cazul produselor complexe, a declarat Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR, prezent la conferința Europeană a Serviciilor Financiare (European Conference on Financial Services – ECFS 2020), organizată la Braşov de Institutul de Studii Financiare (ISF) şi Asociaţia Centrul de Arbitraj şi Mediere în Asigurări (ACAMA).

„Digitalizarea sectorului serviciilor financiare implică o serie de provocări. În primul rând, trebuie să conducă la îmbunătăţirea experienţei consumatorilor, acesta devenind obiectivul central al tuturor activităţilor unei instituții de credit. Printre acestea, menționez prospectare, consiliere şi vânzare, tranzacţionare, posttranzacţionare şi administrare. Pentru a înţelege cât mai bine nevoile consumatorilor, a beneficia de oportunităţile de afaceri şi a reduce costurile, este necesară fructificarea cât mai eficientă a datelor disponibile. Pentru adaptarea organizaţiei la digitalizare, este nevoie de redefinirea acesteia, ceea ce implică transformări la nivel de strategie, principii de finanţare, competenţe ale resurselor umane, adaptabilitate, cultură organizaţională”, a explicat oficialul de la BNR.
Tema principală dezbătută în cadrul evenimentului a fost „Noua arhitectură a serviciilor financiare – inovație si excelență”.

Astfel, s-a discutat și despre avantajele și dezavantajele fintech, servicii financiare dependente de tehnologia dispozitivelor mobile pe care rulează.
Potrivit experților prezenți la conferință, soluţiile fintech sunt deja utilizate pentru automatizarea serviciilor financiare, gestionarea riscurilor, precum şi pentru a reduce costurile. Prin utilizarea telefoanelor inteligente se pot
realiza transferuri de bani, acorda credite, furniza servicii de retail banking sau de investiţii, efectua tranzacţii cu criptomonede sau se pot accesa site-uri de consiliere financiară. Roboţii consilieri, o clasă de consilieri financiari automatizaţi, care oferă consultanţă financiară cu intervenţie umană moderată până la minimă, oferă consultanţă financiară bazată pe algoritmi matematici şi, prin urmare, pot oferi o alternativă ieftină la consilierea financiara tradiţională. Rezultatele studiului efectuat asupra unui eşantion format din 27.000 de consumatori, din 27 de ţări, activi în privinţa tehnologiilor digitale, arată că 96% dintre aceştia au declarat că au auzit de cel puţin un serviciu fintech de plăţi sau transferuri de bani. Rata de adoptare a serviciilor fintech a crescut la 64% la nivel global.

Conceptele noi în tehnologie – esențiale pentru
gestionarea datelor din raportările financiare

Concepte precum machine learning şi inteligenţa artificială sunt concepte tot mai frecvent aplicate în zilele noastre într-o serie întreagă de domenii, inclusiv în sectorul financiar. Algoritmii de învăţare automată construiesc un model matematic bazat pe date din eşantioane, având ca scop emiterea de predicţii sau decizii fără a fi programat explicit pentru a îndeplini sarcina, au explicat experții prezenți la conferință.
În urma crizei financiare din 2008-2009, instituţiile financiare au aplicat un număr mai mare de reglementări şi măsuri de supraveghere, conducând la necesitatea de raportare mai detaliată şi mai frecventă a datelor pe o serie întreagă de aspecte ale modelelor lor de afaceri, precum şi ale bilanţurilor acestora. Astfel, există cantităţi mari de date de raportare, care trebuie bine definite şi structurate, agregate în cadrul grupurilor şi livrate la timp către supraveghetori. Aşadar, învăţarea automată contribuie la facilitarea gestionării bazelor de date extinse.

Un avantaj adus de aplicarea învăţării automate este reprezentat de capacitatea de a analiza un număr foarte mare de date, oferind totodată o granularitate intensă şi o analiză predictivă amănunţită. Instituţiile financiare au o nevoie vădită de instrumente analitice puternice, pentru a putea gestiona cantităţi mari de date de diverse tipuri, din diverse surse şi de diferite formate, menţinând, totodată şi chiar îmbunătăţind granularitatea analizelor.

Problemele apar prin prisma faptului că nu întotdeauna sunt disponibile date complexe şi de o calitate adecvată la nivelul instituţiilor financiare. De asemenea, capacitatea puternică de predictibilitate şi granularitate a analizei diferitelor abordări pot fi obţinute cu riscul augmentării complexităţii modelului şi al incapacităţii de explicare a mecanismului. Astfel, întreg procesul devine dificil de auditat sau de analizat prin prisma conformităţii. Există însă şi abordări adaptate ale învăţării automate, acestea fiind bazate pe analize neliniare simplificate.
Învăţarea automată se bazează pe corelaţii identificate în eşantioane de date (anterioare), în scopul obţinerii de predicţii din afara eşantioanelor (viitoare). Dezavantajul este că nu furnizează o înţelegere a conexiunilor analizate. Astfel, atunci când nu se cunoaşte ce anume există în spatele corelaţiilor, nu se cunoaşte nici care ar putea fi cauzele unei eventuale deficienţe a acestora.

Câteva exemple de aplicare a procesului de învăţare automată sunt: gestionarea riscurilor financiare, în special a riscului de credit, detectarea fraudelor de la nivelul tranzacţiilor cu cardul, supravegherea conduitei traderilor în procesul de tranzacţionare şi a abuzului de piaţă.
Marile companii de tehnologie, Google, Apple, Microsoft, Amazon şi Facebook, care deţin în prezent circa 20% din capitalizarea S&P 500, îşi întăresc dominanţa asupra a tot mai multe sectoare de activitate (inclusiv în sectorul financiar) şi îşi sporesc amprenta asupra economiei (număr de angajaţi, investiţii, cheltuieli şi achiziţii de servicii şi produse semifinite), fiind avantajate de cantitatea uriaşă de informaţii pe care o colectează, stochează şi analizează.
S-a subliniat faptul că este nevoie consumatori de produse şi servicii financiare protejaţi, informaţi, educaţi financiar. În această nouă realitate, este importantă şi conduita acestor giganţi tehnologici, pentru a putea discuta, aşa cum Robert J. Shiller expunea în cartea „Finanţele şi societatea bună”, despre o societate în care să ne placă să trăim.

Pe scurt, despre eveniment

Conferința Europeană a Serviciilor Financiare (European Conference on Financial Services), aflată la a patra ediție, a reunit la Brașov, în perioada 5-6 martie a.c. autorități din domeniul financiar, reprezentanți ai companiilor de asigurări și de brokeraj, profesori universitari, studenți.
Câteva dintre subiectele dezbătute sunt: Recrutarea în industria serviciilor financiare – o propunere de valoare critică, Împlinirea așteptărilor clienților și legislația specială (SAL, GDPR), călătoria spre client și legislația specială (SAL, GDPR), Proiecte de insuretech și rolul lor în relația cu clientul etc.

Printre vorbitori s-au numărat și: Călin Rangu, președintele ISF, Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR, Radu Hanga, președintele BVB, Narcis Pavalascu, președintele ACAMA, Nicoleta Radu, directorul general al PAID România, Adrian Marin, președintele UNSAR, Adriana Grecu, vicepreședintele PRBAR, Dorel Duță, președintele UNSICAR, Alexandru Ciuncan, directorul general al UNSAR.

Gazele naturale din apele adânci ale Mării Negre: ultimul tren

Radu Dudău
-
0
Gazele naturale din apele adânci ale Mării Negre: ultimul tren
  • La nivel mondial, noile proiecte de gaze naturale se confruntă cu un mediu concurențial tot mai dur, pe fondul înmulțirii descoperirilor de zăcăminte, al comerțului în creștere cu GNL, ceea ce determină proiecții pe termen lung de preț diminuat al gazelor naturale.
  • Tendința se manifestă cu claritate în UE, unde prețurile medii ale gazelor pe huburi au fost în 2019 cu peste o treime mai mici decât în 2018. Oferta de gaze în UE va continua să crească în anii următori, date fiind noile capacități confirmate de regazificare a GNL și de import prin gazoduct. Și în România evoluția pe platforma spot a BRM în 2019 confirmă această tendință.
  • În UE, European Green Deal introduce limitări suplimentare foarte restrictive în finanțarea infrastructurii de gaze naturale.
  • În aceste condiții, proiectele offshore, cu precădere, sunt nevoite să-și revizuiască calculele de profitabilitate, date fiind nevoile crescute de capital, riscurile mari de operare și orizonturile lungi de recuperare a investițiilor.
  • Ca urmare, pentru zăcămintele din apele adânci ale Mării Negre, luarea unei decizii finale de investiții (FID) nu mai suportă întârziere. Din multiple motive, actuala conjunctură reprezintă, în 2020, un „ultim tren” pe care țara noastră nu trebuie să-l piardă.
  • Decidenții politici români trebuie să acționeze grabnic, în mod nonpartinic, responsabil și informat, pentru a identifica setul de condiții critice, prin comparație cu cele mai bune practici internaționale, pe baza cărora să poată fi luată decizia finală de investiții în 2020.

În ultimii ani, s-a discutat intens în spațiul public despre importanța economică, socială și politică excepțională pe care ar avea-o exploatarea rezervelor de gaze naturale din largul Mării Negre. Descoperirile de zăcăminte offshore din anii 2000 și începutul anilor 2010 însumează rezerve de cel puțin 130 mld. mc, a căror punere în producție ar reprezenta un progres major pentru securitatea energetică, veniturile bugetare, oportunitățile de reindustrializare, precum și relevanța regională a României. De asemenea, țara noastră și-ar putea susține mai ușor efortul de tranziție la o energie curată prin trecerea de la cărbune la gaze naturale în generarea de energie electrică și prin creșterea considerabilă a ofertei de flexibilitate, în sprijinul dezvoltării de noi surse de energie regenerabilă.
Cu toate acestea, pe fondul unei prelungite instabilități și impredictibilități legislative, cu un deficit cronic de capacitate instituțională, statul român nu a fost capabil, la un deceniu de la semnarea acordurilor de concesiune, să asigure condițiile de stabilitate și avantaj economic reciproc, similare practicilor internaționale de succes, care să ducă la anunțarea deciziei finale de investiții (FID) din partea operatorilor celor mai mari zăcăminte.
Spre exemplu, descoperirea din perimetrul Neptun Deep a avut loc în anul 2012. De atunci, nu numai că operatorii nu s-au apropiat de o FID, ci par să se fi îndepărtat de ea. Unul dintre partenerii din proiect, ExxonMobil, lider mondial al producției offshore de țiței și gaze, a anunțat public decizia de a se retrage din joint venture-ul cu OMV Petrom, în contextul unei strategii globale prin care gigantul american răspunde tendințelor recente de pe piețele petroliere internaționale, care par a nu mai avea răbdare cu statul român, după cum se detaliază mai jos.

Condițiile oneroase de taxare suplimentară aduse de Legea Offshore nr. 256/2018, obligația foarte constrângătoare de piață centralizată pentru producătorii români de gaze și, ca o culme a ad hoc-ului legislativ, prevederile OUG 114/2018, ce au suspendat vreme de trei ani liberalizarea piețelor de energie, au zugrăvit până recent tabloul unei lipse de voință a decidenților români de fructificare a acestui proiect național.

Au fost vehiculate considerații care au pus sub semnul întrebării ideea implicării unor companii străine în proiectele offshore de la Marea Neagră, corectitudinea împărțirii profiturilor între stat și investitori, perspectiva exporturilor de gaze naturale, sau oportunitatea valorificării lor rapide (sugerându-se mai degrabă „păstrarea rezervelor de gaze pentru generațiile viitoare”). Toate aceste abordări arată o insuficientă înțelegere a modului de operare în proiectele de apă adâncă, a naturii riscurilor specifice și, mai ales, a tendințelor dominante de pe piețele energetice, care sunt potrivnice noilor investiții în exploatarea zăcămintelor offshore.

Dezvoltarea proiectelor petroliere de apă adâncă necesită implicarea unor mari companii internaționale, care dețin know-how-ul și capitalul necesare pentru a valorifica astfel de zăcăminte, în condiții de risc ridicat[1]. Fără îndoială, un partener capabil de proiect poate prelua controlul operațional, într-o fază mai avansată. Dar ideea vehiculată că astfel de capabilități pot fi lesne achiziționate de pe piața de servicii petroliere este, în cel mai bun caz, o naivitate.

Apoi, tema cea mai sensibilă, a impozitării corecte a veniturilor din valorificarea gazelor din offshore, a găzduit și cele mai fanteziste comparații și speculații. Răspunsul statului, pe care, din păcate, guvernele succesive nu l-au oferit până în prezent, trebuia să se bazeze pe o analiză atentă și competentă a celor mai bune practici internaționale în jurisdicțiile cu succes incontestabil al exploatărilor offshore. Aceasta ar fi permis stabilirea unor repere credibile în negocierea dintre stat și investitori. În lipsa acestora, inclusiv procesul legislativ a fost marcat de improvizație și amatorism. Nefericita idee că investitorul va accepta orice condiții de reglementare s-a dovedit a fi o călăuză ineptă, așa cum avertizaseră în zadar specialiștii.

În fine, așteptarea firească a operatorilor din segmentul upstream ca piața de gaze naturale să fie liberalizată și bine interconectată cu sistemele din țările vecine s-a lovit de o abordare izolaționistă, bazată pe concepția vetustă că securitatea energetică a țării presupune limitarea exporturilor de gaze. În mod particular, perspectiva ca gazele din offshore vor fi vândute în țări străine a stârnit reacții viscerale la București. Or, nu doar că această abordare contravine obligațiilor României ca stat membru al UE, dar împiedică realizarea potențialului de monetizare a producției de gaze, inclusiv constituirea unui hub gazier regional și diversificarea surselor de aprovizionare pentru consumatorii români.

Deși autorii prezentului articol au susținut ferm și documentat realizarea unui proiect național de valorificare superioară a gazelor naturale[2], punerea în exploatare a zăcământului Neptun Deep ar genera inevitabil un nivel de producție care ar depăși, timp de cel puțin un deceniu, consumul intern de gaze naturale, și în cel mai optimist scenariu de creștere a cererii.
În fine, este important ca o serie de tendințe profunde, de dată relativ recentă, ce afectează perspectivele de recuperare a investițiilor în noi zăcăminte – mai ales în cele din offshore, care necesită capitaluri foarte semnificative și, ca atare, au termene de recuperare de cel puțin 20-30 de ani – să fie bine înțelese și incluse în calculul strategic al decidenților români.

Pentru următorii ani, se manifestă o tendință robustă de scădere a prețului gazelor naturale pe huburile europene de tranzacționare, în special pe fondul creșterii ofertei de gaz natural lichefiat (GNL). În 2019, prețurile europene ale gazelor naturale au fost, în medie, cu 38% mai mici decât în 2018[3], tendință confirmată și de evoluția prețurilor medii ponderate ale gazelor pe platforma spot a BRM[4].

În afară de oferta actuală abundentă GNL, este planificată o creștere de capacitate cumulată de aproximativ 20 mld. mc/an de noi terminale de regazificare. La aceasta se adaugă o capacitate suplimentară de transport prin gazoducte de circa 80 mld. mc/an. O parte din oferta suplimentară semnificativă de gaze naturale pe piața europeană va fi absorbită de creșterea cererii în procesul de trecere de la cărbune la gaze în generarea de energie electrică, ca urmare a creșterii puternice a prețului certificatelor de emisii de carbon ETS în UE. Totuși, această creștere a cererii va fi insuficientă pentru a acoperi creșterea masivă de ofertă de gaze.
Tendința de creștere a ofertei de gaze naturale este susținută de numeroase descoperiri de zăcăminte la nivel mondial, multe dintre acestea în Africa și America de Sud. Dar tocmai multiplicarea surselor, cu efectul de presiune în sensul scăderii prețurilor, determină marile companii petroliere internaționale să acorde prioritate investițiilor în zăcăminte accesibile, care pot fi puse în producție rapid și la costuri mici, în detrimentul dezvoltării proiectelor scumpe, cu orizonturi lungi de recuperare a investițiilor.
După cum se exprimă plastic Amy Myers Jaffe într-o recentă analiză din
Foreign Affairs[5], „Piețele globale de gaze naturale, cu precădere, se confruntă cu o imensă supraofertă de resurse și proiecte care trebuie să concureze între ele, pe fondul costurilor în scădere ale tehnologiilor de resurse regenerabile. Ca urmare, Surinam, Guyana, Mauritania, Mozambic și o serie de alte țări în curs de dezvoltare cu descoperiri recente de combustibili fosili sunt într-o cursă disperată contra cronometru. Petrecerea încă nu s-a încheiat dar pentru cele mai recente petrostate poate fi ultima strigare. Pentru a preveni o posibilă prăbușire a prețului, multe companii de petrol și gaze își propun calendare ambițioase pentru noile proiecte, pentru a scădea costurile și a oferi rapid dividende acționarilor nerăbdători”.

Este, așadar, evident că presiunea timpului apasă la nivel global, pe toate noile proiecte de țiței și gaze naturale, dar mai cu seamă pe cele offshore, date fiind costurile relative mari și orizonturile mai lungi de recuperare a investițiilor. Însă în UE presiunea este cu mult amplificată de politicile climatice extrem de ambițioase incluse în European Green Deal (Pactul Ecologic European).

Deși încă neconcretizată în detaliu, agenda European Green Deal-ului este structurată pentru atingerea obiectivului de eliminare cvasicompletă a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE până în 2050. Ca atare, marile programe de finanțare europeană, dar și organizarea instituțiilor de guvernanță energetică și climatică favorizează în mod categoric abandonul rapid al combustibililor fosili, investițiile în tehnologii regenerabile, eficiență energetică și digitalizare, cu cerința imperativă a decarbonizării sectorului gazelor naturale.

Pe termen scurt, aceasta se va traduce în îngreunarea considerabilă a accesului la resurse financiare pentru proiectele de gaze naturale, atât în upstream (explorare, dezvoltare, producție), cât și midstream (transport, distribuție, înmagazinare) – cu excepția explicită a investițiilor în gazele „verzi” – hidrogen produs fără emisii de carbon, biometan și, în general, tehnologii power-to-X, precum și infrastructura aferentă de transport și stocare (inclusiv pentru CO2).

Banca Europeană de Investiții se transformă într-o „bancă climatică” a UE, care va aloca cel puțin 50% din finanțări pentru proiecte cu impact climatic pozitiv. În noiembrie 2019, BEI a anunțat că nu va mai finanța proiecte de gaze naturale începând cu finele lui 2021. Pe de altă parte, Comisia Europeană a elaborat o taxonomie a tehnologiilor energetice considerate sustenabile din punctul de vedere al sectorului financiar. Tehnologiile bazate pe gaze naturale și energie nucleară nu sunt incluse în acest document (care încă nu a fost aprobat oficial).

Există încă unele instrumente, accesibile în special pentru statele membre est-europene – de exemplu, Fondul de Modernizare, prevăzut de Directiva ETS –, prin încă mai pot fi finanțate capacități de producție a energiei electrice și termice pe bază de gaze naturale, precum și lista de Proiecte de Interes Comun (PIC), pe care încă se mai regăsesc proiecte de infrastructură gazieră în UE, inclusiv în România. Dar atât în ceea ce privește lista PIC, cât și taxonomia mai sus-menționată, confruntarea politică la Bruxelles este extrem de aprinsă, cu presiuni mari ca „gazul fosil” să fie cât mai grabnic exclus de la orice noi finanțări.

În aceste condiții, trebuie să fie evident că nici pentru proiectul gazelor naturale din apele adânci ale Mării Negre timpul nu mai are răbdare. Decizia finală de investiții trebuie luată în acest an, altminteri ea devine extrem de improbabilă. Prin urmare, autoritățile competente ale statului român trebuie, în mod nonpartinic, să recunoască caracterul de prioritate absolută a temei offshore-ului, să repună de urgență în dezbatere parlamentară cadrul legislativ pentru operațiunile petroliere offshore, în lumina aspectelor critice semnalate de mediul de afaceri și de asociațiile industriei, și să decidă în mod responsabil și în cunoștință de cauză dacă România își propune sau nu să prindă acest ultim tren al dezvoltării acestui proiect de importanță națională.

Articol scris de analiştii Radu Dudău și Vasile Iuga

[1] Vasile Iuga și Radu Dudău (2019), Riscuri, fiscalitate, decizii de investiții în sectorul offshore de țiței și gaze naturale. Marea Neagră și România, martie, FPPG
[2] Vasile Iuga și Radu Dudău (2019), Perspectivele gazelor naturale în România și modalități de valorificare a acestora, ianuarie, FPPG
[3] Wood and Company (2019), EMEA Natural Gas: Gas Trick Ulcers, November
[4] http://www.brm.ro/piata-disponibil/ringuri/gaze-naturale
[5] Amy Myers Jaffe (2020), Striking Oil Ain’t What It Used to Be. Poor Countries Find Fossil Fuels Just as the Rich World Swears Them Off, Foreign Affairs, January 20

Costul fiscal in perioada pandemiei

Economistul
-
0
Costul fiscal in perioada pandemiei

Material de opinie de Maria Pascu, Senior Manager Taxe Directe, și Anca Preda, Consultant Senior Taxe Directe, Deloitte România (foto)

Efectele negative ale declarării pandemiei la nivel global și ale instaurării stării de urgență au început să fie deja puternic resimțite la nivelul companiilor românești. În astfel de vremuri, timpul de reacție este esențial, iar una dintre pârghiile cele mai la îndemână este facilitatea fiscală. În continuare vom trece în revistă principalele măsuri fiscale adoptate până acum de Guvern în materia impozitului pe profit, cu impact pentru companii.

Măsuri fiscale recente adoptate de Guvern în contextul COVID-19

Societățile care aplicau până acum sistemul de plăți anticipate pot trece în 2020 la sistemul real de calcul al impozitului pe profit

Această măsură vine în sprijinul companiilor ce înregistrează o scădere drastică a profiturilor în acest an și nu dispun de sursele financiare necesare pentru a susține plățile trimestriale în contul impozitului pe profit, la nivelul rezultatelor obținute în anul 2019. Practic, aceste companii vor plăti impozit pe profit în funcție de rezultatele reale din fiecare trimestru al anului 2020 sau nu vor plăti deloc dacă înregistrează pierdere în cadrul unui trimestru.

Amânarea plății impozitelor vs. stimularea la plată

Inițial, s-a acordat o amânare de facto a plății impozitului pe profitul anului 2019 (datorat în martie 2020). Pentru că facilitatea s-a acordat nediscriminatoriu și fără condiții, ulterior s-a revenit cu o măsură de bonificație (5% pentru companii mari, 10% pentru cele mai mici) pentru cei care plătesc la timp impozitele aferente trimestrului I din 2020, termenul legal de plată fiind 27 aprilie. În prezent, OUG 33/2020, prin care au fost introduse aceste facilități, se află în dezbatere în Camera Deputaților, cu propunerea de creștere a bonificației la 10% pentru toți contribuabilii. În cazul în care se aprobă, majorarea s-ar putea aplica pentru trimestrele II și III ale acestui an.

Atenție însă, aplicarea acestei bonificații poate duce la dificultăți în reconcilierea fișei fiscale, dacă există impozite neplătite din perioade anterioare pentru cei care au amânat plățile altor impozite, în contextul măsurilor instituite ca urmare a pandemiei.

Alte aspecte fiscale ce pot deveni relevante în contextul COVID-19

Trecerea în conservare a activelor în perioada de neutilizare

Pentru contribuabilii care, ca urmare a sistării activităților, nu folosesc temporar o parte din mijloacele fixe amortizabile, există posibilitatea trecerii acestora în regim de conservare, cu sistarea amortizării fiscale, dar păstrarea valorii fiscale a activelor. Această recomandare vine în contextul în care există riscul unor discuții ulterioare, în cadrul controalelor fiscale privind deductibilitatea amortizării unor active pentru perioade în care acestea nu sunt folosite în activitatea economică.

Trebuie menționat și că aplicarea acestui regim depinde de politica contabilă adoptată. Prin urmare, companiile trebuie, în primul rând, să își revizuiască politicile contabile în contextul dat.

Deductibilitatea integrală a pierderilor din creanțele neîncasate

Deși nu sunt de dorit blocaje financiare pe lanț, există situații în care clienții nu își vor putea onora angajamentele contractuale, caz în care contribuabilii (furnizorii) pot decide să treacă direct pe pierdere creanțele asupra acestor debitori.

Deducerea integrală a pierderilor cu scoaterea din evidență a acestor creanțe este posibilă din punct de vedere fiscal în situația în care debitorul (clientul) înregistrează dificultăți financiare majore ce îi afectează întreg patrimoniul, inclusiv în cazul unei epidemii. Legislația fiscală nu indică, însă, modul în care contribuabilul poate face dovada că debitorul său se află în imposibilitatea de a-și plăti facturile din cauza pandemiei de COVID-19, astfel încât să poată deduce integral pierderile respective. În acest context, certificatul de situații de urgență poate deveni un astfel de document justificativ.

Măsuri privind impozitul specific pentru companiile ce activează în domeniul HoReCa

Pentru domeniul HoReCa, s-a abrogat obligația de a plăti impozitul specific pentru perioada întreruperii activității.

Utilizarea facilităților fiscale deja existente

Nu trebuie uitate nici facilitățile fiscale acordate pentru sponsorizări, precum și deducerile suplimentare sau scutirile de impozite pentru activități de investiții, aplicabile pentru societățile care intenționează să își reconvertească activitatea de producție (de exemplu spre producția de echipamente medicale sau de protecție).

Așadar, în contextul actual, companiile trebuie să exploateze la maxim măsurile de sprijin adoptate de Guvern și, în același timp, să-și îndeplinească cu bună credință obligațiile, dacă sunt în măsură să o facă, pentru că orice venit suplimentar la bugetul statului poate reprezenta un impuls pentru repornirea economiei.

Directorii financiari sunt foarte îngrijorați

Economistul
-
0
Directorii financiari sunt foarte îngrijorați

Aproape trei sferturi (73%) dintre directorii financiari sunt foarte îngrijorați cu privire la impactul crizei coronavirus asupra activității companiilor, majoritatea (80%) așteptând o scădere a veniturilor, potrivit sondajului global PwC COVID-19 CFO Pulse, realizat în rândul a peste 800 de directori financiari din 21 de țări.

Pentru atenuarea efectelor coronavirusului, cea mai mare prioritate a liderilor de finanțe este ținerea sub control a cheltuielilor. Astfel, 77% dintre aceștia iau  în considerare măsuri de reducere a costurilor, 65% planifică amânarea sau anularea investițiilor și 48% revizuirea planurilor de finanțare. Doar 5% au arătat că nu au în vedere nicio acțiune financiară ca urmare a COVID-19.

”În acest mediu complet nou și incert, sunt necesare decizii tactice și de cele mai multe ori complicate. Multe companii au petrecut primele săptămâni ale crizei asigurând protecția angajaților, examinând planurile de continuitate și instituind centre de comandă pentru criză. Problemele legate de lichiditate determină multe companii să ia în considerare șomajul tehnic, reducerea costurilor și a investițiilor. Principala preocupare rămâne, în acest context, menținerea locurilor de muncă până când va fi depășit vârful crizei și vor putea fi aplicate programe de relansare a activității”, a declarat Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România.

Aproape jumătate dintre cei chestionați (45%) intenționează să apeleze la programele de sprijin guvernamental. Cele mai frecvente tipuri de sprijin pe care le iau în considerare sunt amânarea plății impozitelor și prelungirea termenelor pentru declarațiile fiscale.

În ceea ce privește forța de muncă, directorii financiari din toate țările se așteaptă la o serie de consecințe pentru angajați: 42% dintre respondenți se așteaptă să introducă șomaj tehnic în luna următoare, iar 28% anticipează concedieri.

Mai mult de jumătate (56%) dintre respondenți consideră că organizația lor ar putea reveni la activitatea obișnuită („business as usual”) în termen de trei luni, în cazul în care criza ar fi încheiată astăzi.

Alte concluzii ale sondajului

  • În topul preocupărilor directorilor financiari se află recesiunea globală (71%), impactul financiar asupra operațiunilor companiei (70%), reducerea consumului (39%), probleme în lanțul de aprovizionare (31%) și efectele asupra forței de muncă/reducerea productivității (30%).
  • Dintre cei care iau în considerare schimbarea strategiei de investiții, majoritatea (80%) intenționează să reducă investițiile generale CapEx. Alte reduceri potențiale ar putea veni în operațiuni (60%) și forță de muncă (55%).
  • Puțini lideri de finanțe indică o reducere a cheltuielilor cu transformarea digitală (21%) și cibersecuritatea sau confidențialitatea datelor (5%).
  • 9% consideră coronavirus o provocare izolată care nu are în prezent un impact major asupra afacerii lor.
  • Relativ puțini directori financiari s-au declarat preocupați de sursele de finanțare (18%), informații insuficiente pentru a lua decizii bune (15%) sau securitatea cibernetică (6%).
  • Directorii financiari din Danemarca, Germania și Elveția sunt relativ mai puțin îngrijorați în ceea ce privește impactul potențial al pandemiei asupra companiilor și sunt mai siguri pe capacitatea  organizațiilor de a-și reveni. De asemenea, aceștia sunt mai puțin înclinați să folosească programele de sprijin guvernamental.

Sondajul a fost realizat  în data de 14 aprilie în rândul a 824 de directori financiari  din Armenia, Brazilia, Columbia, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Japonia, Kazahstan, Mexic, Orientul Mijlociu, Olanda, Filipine, Portugalia, Singapore, Suedia, Elveția, Thailanda și Statele Unite ale Americii.

Despre PwC

Misiunea PwC este de a construi încredere în cadrul societății și de a contribui la rezolvarea unor probleme importante. Firmele din rețeaua PwC ajută oamenii și organizațiile să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o rețea de firme prezentă în 158 de țări cu mai mult de 276.000 de profesioniști ce oferă servicii de calitate în domeniul auditului, consultanței fiscale și consultanței pentru afaceri. Spuneți-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră și descoperiți mai multe informații despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

PwC se referă la rețeaua de firme PwC și/sau la una dintre firmele membre, fiecare dintre acestea fiind o entitate juridică. © 2020 PwC. Toate drepturile rezervate.

Dialogul politic turkmeno-român: sistematic și consecvent

Economistul
-
0
Dialogul politic turkmeno-român: sistematic și consecvent

Interviu cu Ambasadorul Turkmenistanului în România
E. S. Dl. Annamammet Annayev pentru revista „Economistul”

Economistul: Domnule ambasador, vă rog să descrieți stadiul de astăzi al relațiilor politice și diplomatice dintre Turkmenistan și România europeană.
Annamammet Annayev: Una dintre direcțiile strategice importante ale politicii externe a Turkmenistanului, sub conducerea președintelui
Gurbanguly Berdimuhamedov, este extinderea și aprofundarea relațiilor reciproce, avantajoase și de egalitate cu țările Uniunii Europene. În prezent, parteneriatul turkmeno-european se caracterizează prin tendințele principale în dezvoltarea cooperării internaționale care acoperă sferele politicii, diplomației, economiei, energiei, transporturilor, științei, educației, culturii.

În acest sens, România este una dintre țările comunității europene cu care Turkmenistanul implementează o cooperare efectivă de aproximativ trei decenii într-o varietate de domenii relevante de colaborare interstatală. Astăzi, Turkmenistanul și România au un potențial mare în ceea ce privește dezvoltarea unor parteneriate benefice de ambele părți, precum și oportunități reale în vederea consolidării unei cooperări fructuoase.
Relațiile interstatale sunt de natură progresivă, dezvoltându-se cu succes atât în format bilateral, cât și multilateral, prin intermediul organizațiilor și structurilor internaționale de renume, inclusiv în cadrul dialogului constructiv stabilit cu Uniunea Europeană.

După cum se ştie, pe data de 21 iulie 1992 a fost semnat un acord privind instituirea relațiilor diplomatice între Turkmenistan și România. Pe parcursul derulării acestui parteneriat țările noastre au dobândit o experiență vastă în diferite aspecte ale cooperării.

Astăzi, putem afirma cu încredere că la baza dezvoltării dinamice a legăturilor turkmeno-române sunt contactele politice active la diferite niveluri. Relațiile actuale dintre cele două state sunt caracterizate de un conținut calitativ nou, de o cooperare eficientă în politică și diplomație, în sfera comercială și economică, transport și energie, precum și în diverse alte domenii: cultural, umanitar, științe, educație. Mai mult însă, există un cadru juridic internațional care reglementează clar interacțiunea Turkmenistanului și României în spațiul politic global. Legăturile interstatale existente prezintă un potențial deosebit datorită dorinței reciproce exprimate de ambele țări în vederea consolidării unei cooperări eficace.

Turkmenistanul și România demonstrează constant apropierea de puncte de vedere asupra multor probleme presante ale geopoliticii internaționale și regionale.

Trebuie menționat faptul că relațiile bilaterale dintre Turkmenistan și România s-au potențat semnificativ în ultimii ani. Dialogul politic turkmeno-român este unul sistematic și consecvent.
În ultimii ani, între Turkmenistan și România au avut loc vizite la înalt nivel.

Negocierile la diferite niveluri determină domeniile actuale de interacțiune și oferă un impuls puternic extinderii și consolidării relațiilor dintre
Turkmenistan și România. Părțile pledează pentru angajamentul reciproc în direcția implementării unei cooperări pe scară largă în sferele socio-politice, comerciale, economice, culturale și umanitare.
Între Turkmenistan și România există un mecanism eficient de interacțiune sub forma consultărilor politice organizate în mod regulat între ministerele de afaceri externe ale celor două țări. Acest format de cooperare are un potențial mare în consolidarea parteneriatului între state pentru beneficiul reciproc.

Ce puteți spune despre relațiile turkmeno-române pe arena internațională și despre aniversarea a 25 de ani de la statutul neutru al Turkmenistanului?
Cooperarea activă turkmeno-română reprezintă o bază stabilă pentru consolidarea dialogului în cadrul organizațiilor internaționale. În primul rând, Turkmenistanul și România demonstrează constant apropierea punctelor de vedere asupra multor probleme presante ale geopoliticii internaționale și regionale – o chestiune de o importanță deosebită. În plus, o dovadă clară a dezvoltării relațiilor constructive într-un format multilateral este cooperarea statelor noastre în cadrul organizațiilor internaționale de renume, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și prin programe și proiecte ale Uniunii Europene.

Trebuie subliniat faptul că, la rândul său, Turkmenistanul respectă activitățile României pe scena internațională. Având în vedere natura constructivă a politicii externe a României, Turkmenistanul și-a exprimat recent sprijinul pentru o serie de inițiative ale acestei țări prietenoase, inclusiv susținerea candidaturii sale pentru o serie de structuri și instituții specializate ale ONU.
În dezvoltarea relațiilor bilaterale, un loc special este acordat și relațiilor interparlamentare. Este important să menționăm că în ultimii ani delegațiile parlamentelor din Turkmenistan și România au întreprins un schimb de vizite.

În istoria Turkmenistanului data de 12 decembrie 1995 are o însemnătate deosebită. Statutul neutru al țării noastre este de două ori recunoscut de rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Națiunilor Unite. În februarie 2017, la inițiativa preşedintelui Turkmenistanului, Adunarea Generală a ONU a declarat data de 12 decembrie Ziua Internațională a Neutralității.
În cadrul comemorării celei de-a 25-a aniversări a atingerii statutului de neutralitate permanentă a Turkmenistanului, la inițiativa președintelui Gurbanguly Berdimuhamedov, 2020 a fost declarat Anul Turkmenistanului, sub deviza „Turkmenistan este locul de naștere al neutralității”.
În onoarea acestei date aniversare, pe 11 și 12 decembrie 2020, la Ashgabat va avea loc conferința internațională la nivel înalt „Politica neutralității și importanța acesteia în asigurarea păcii, securității și dezvoltării durabile”. În acest sens, ne așteptăm la participarea delegației române la acest eveniment deosebit de important pentru istoria, cultura și poporul turkmen.

Dezvoltarea unei cooperări reciproc avantajoase în sfera economică, cu precădere în domeniul comerțului și investițiilor, contribuie la accentuarea potențialului economic al Turkmenistanului, având în vedere faptul că ponderea investițiilor străine în economia turkmenă este într-o continuă creștere.

Ce puteți spune despre interacțiunea economică turkmeno-română și perspectivele acesteia?
Dezvoltarea unei cooperări reciproc avantajoase în sfera economică, cu precădere în domeniul comerțului și investițiilor, contribuie la accentuarea potențialului economic al Turkmenistanului, având în vedere faptul că ponderea investițiilor străine în economia turkmenă este într-o continuă creștere.
În anul 2019 PIB-ul Turkmenistanului a fost mai mare cu 6,3% față de anul precedent. În aproape toate sectoarele economiei naționale se înregistrează o creștere a volumului producției. În conformitate cu programele adoptate, ponderea sectorului privat în economie a crescut, fiind în prezent de 65,4%.
Ținând cont de faptul că relațiile comerciale și economice dintre Turkmenistan și România au perspective promițătoare, se fac demersuri concrete în acest sensprin utilizarea întregului potențial de cooperare. În anul 2019, volumul comerțului dintre țări a crescut de 3,8 ori față de 2018. În acest context, un rol semnificativ îl au activitățile Comisiei Interguvernamentale mixte menite să contribuie la întărirea, diversificarea și construirea unui parteneriat comercial și economic eficient.

Astăzi, Turkmenistan și România au perspective de extindere a cooperării în domenii prioritare precum complexul de combustibili și energie, tehnologia înaltă și modalitățile de transfer alknow-how-lui, industria agricolă, industria farmaceutică, industria turistică și altele. Părțile prezintă posibilități numeroase pentru dezvoltarea cooperării în domeniul infrastructurii de transport și comunicații.

Care este rolul cooperării pentru dezvoltarea interconectării între țări și regiuni?
Ținând cont că Turkmenistanul este situat geografic la răscruce de rutele nord-sud, vest-est, dezvoltarea infrastructurii de transport este una dintre prioritățile politicii de stat.
În plus, s-au dezvoltat inițiative importante, în special în ceea ce privește formarea coridoarelor de tranzit internațional și de transport care asigură rute economice optime pentru transportul de marfă, inclusiv ruta Marea Caspică-Marea Neagră.

Un succes al eforturilor comune în vederea diversificării rutelor de transport și tranzit între Asia și Europa s-a înregistrat în urma întâlnirii cvadripartite a miniștrilor de externe din Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia și România pe 4 martie 2019, la București, cu privire la proiectul pentru crearea coridorului internațional de transport Marea Caspică – Marea Neagră. În urma acestei întâlniri participanții au adoptat Declarația de la București.

Reprezentanții celor patru state și-au exprimat interesul în vederea accelerării cooperării regionale și a extinderii relațiilor economice existente prin crearea unui nou coridor de transport și tranzit – Marea Caspică – Marea Neagră – care va deveni un pilon al dezvoltării durabile, păcii și stabilității în regiune. Prin urmare, diversificarea cooperării în direcția est-vest va crește semnificativ nu numai volumul de transport de marfă în Europa, însă va extinde și posibilitățile de cooperare în vederea implementării proiectelor de furnizare a energiei turkmene pe piața europeană.

După cum știți, în toate relațiile interstatale un rol foarte important îl joacă sfera culturală și umanitară. Vă rog să ne spuneți ce fel de relații există între Turkmenistan și România în acest domeniu.
O componentă considerabilă a relațiilor turkmeno-române este reprezentată de cooperarea umanitară. Astfel, unul dintre cele mai substanțiale exemple de cooperare eficace între țările noastre este parteneriatul în domeniul educației și formării specialiștilor în cadrul programului de cooperare dintre Ministerul Educației din Turkmenistan și Ministerul Educației Naționale al României în domeniul educației pentru 2017-2022. În cadrul acestui program, a fost stabilită o cooperare activă între instituțiile de învățământ superior din cele două țări.
Unul dintre vectorii esențiali ai cooperării interstatale este sfera culturală, în cadrul căreia se acordă o importanță deosebită stimulării și aprofundării legăturilor culturale, științifice și educaționale, ca factor fundamental în consolidarea legăturilor de prietenie și înțelegere reciprocă între popoarele celor două țări. După cum se ştie, în 2016 în România, în orașele București și Iași, au avut loc Zilele Culturii Turkmenistanului, iar în 2017, Turkmenistanul a găzduit Zilele Culturii României, evenimente care au umplut o nouă pagină în cartea relațiilor bilaterale dintre cele două țări. Există planuri de a organiza în curând următoarele zile culturale ale Turkmenistanului în România.

Un alt domeniu al cooperării bilaterale este domeniul sportului. În
Ashgabat, orașul olimpic, a avut loc cea de-a V-a ediție a Jocurilor Asiatice, în 2017. De asemenea, în 2018 a avut loc campionatul mondial de haltere, la care au participat sportivi români și au obținut premii. Un alt exemplu de cooperare în acest domeniu este participarea a două echipaje românești – Club Transcarpatic Rally Team și Asociația Club Sportiv Adrenaline Motorsports – la Raliul Internațional Amul-Khazar, organizat în septembrie 2018 în Turkmenistan. În 2020, Turkmenistanul va găzdui campionatul Asiei de fotbal, turneul internațional de tenis Cupa Davis și Campionatul Mondial de Sambo.

  • Ambasadorul Turkmenistanului în România E. S. Dl. Annamammet Annayev împreună cu directorul de Relaţii internaţionale al revistei Economistul domnul Petru Schipor

Europa are nevoie de o DARPA

Dalia Marin
-
0
Europa are nevoie de o DARPA

Starea de spirit din Germania este sumbră și nu doar din cauza încetinirii economice actuale a țării. Cunoscută de mult timp pentru know-how-ul său în domeniul ingineriei și pentru produsele industriale de înaltă calitate, economia germană este acum în pericol să rămână în urmă, deoarece software-ul și datele devin din ce în ce mai cruciale pentru prosperitatea viitoare. Iar știrile recente conform cărora compania americană de tehnologie Apple valorează acum mai mult decât întregul index DAX al celor 30 de companii germane de frunte a adâncit fără îndoială mâhnirea liderilor de afaceri și a factorilor de decizie. Dacă firmele germane nu se adaptează rapid, unele dintre ele se vor găsi în situația de a lupta pentru supraviețuire.

Noile tehnologii digitale, inclusiv internetul obiectelor și inteligența artificială, ar putea perturba profund modelele de afaceri tradiționale ale companiilor germane – în special în sectoare precum construcția de mașini, automobile și produse chimice. Adâncind această problemă, firmele germane se confruntă cu o concurență din ce în ce mai rigidă din partea Chinei, care urcă pe scara valorii adăugate a producției.

Pentru a dezvolta automobile care se conduc singure, de exemplu, producătorii germani de automobile, cum ar fi Volkswagen, va trebui să colaboreze cu companii de software din Europa. În prezent, Volkswagen trebuie să lucreze cu Google sau cu un partener chinez, deoarece nu există nicio industrie software notabilă în Germania. Mașinile viitorului vor fi supercomputere superconectate pe patru roți. Dacă Germania și Europa nu se adaptează destul de repede, Volkswagen și alți producători auto germani riscă să se confrunte cu aceeași soartă ca Nokia, care și-a pierdut poziția dominantă pe piața de telefoane mobile în fața Apple.

Continue

Platformă de intermediere a cercetărilor în combaterea Covid-19

Florin Antonescu
-
0
Platformă de intermediere a cercetărilor în combaterea Covid-19

Peste 150 de parteneri europeni din mediul academic, cercetare, mediul de afaceri, servicii de sănătate se reunesc pe nou creata platformă de colaborare pentru combaterea pandemiei Covid-19, disponibilă pe site-ul EIT Health, reprezentând unul dintre cele mai mari parteneriate public-privat europene în domeniul inovației  sănătății. Cei interesați au posibilitatea să posteze o ofertă sau să lanseze o solicitare, iar EIT Health facilitează găsirea de parteneri în Europa.

Dr. Ion-Gheorghe Petrovai (foto), director de proiect EIT Health RIS Hub la FreshBlood HealthTech subliniază:„Inițiativa EIT Health a fost necesară pentru a găsi și a partaja transfrontalier resursele cu potențial impact pozitiv în criza COVID-19. Suntem cu toții foarte motivați pentru a sprijini sistemul de asistență medicală cu ajutorul inovatorilor locali, al start-up-urilor, al mediului academic și al industriei de sanatate”.

Balázs Fürjes, director general al EIT Health InnoStars, partea rețelei EITHealth care se concentrează asupra regiunilor din Europa Centrală, de Est și de Sud: „EIT Health folosește puterea acestei impresionante rețele pentru a găsi soluții transfrontaliere și produse pentru a sprijini lupta împotriva acestei pandemii. Echipele regionale pun la dispoziție fiecare solicitare și ofertă și încearcă să găsească legăturile necesare în UE. În regiunile in care vorbim de inovație moderată din Europa Centrală, de Est și de Sud, oferim, în plus, consiliere sau finanțare pentru inițiativele selectate”.

Între primii solicitanți, cu lucrările lor, se află: Centrul de Inovare DEX, EIT Health RIS Hub din Republica Cehă – un ventilator mecanic care poate fi construit fără licență din piese cu ajutorul unei imprimante 3D; Takis, start-up din Italia, unul dintre câștigătorii EIT Health 2019 European Health Catapult –  testarea a patru vaccinuri pe bază de proteine „spike” pentru Covid-19.

Dintre oferte se remarcă: Oxipit, start-up care analizează automat imagini medicale – un model AI de diagnosticare pe baza radiografiei toracice pentru spitalele care se confruntă cu deficit de radiologi; Delox – un dispozitiv eficient pentru decontaminare biologică; PatchAI din Italia – o aplicație pentru prevenirea contaminarii și monitorizarea populației generale pentru Covid-19; SoftMining – o aplicație pentru evaluarea riscului de transmitere a virusului.

Proiecte în combaterea pandemiei Covid-19 susținute prin comunitatea EIT Health: studenți la masterat, Universitatea Tehnologică din Delft – inițiativa pentru ventilatoare mecanice simple și relativ ieftine, măști chirurgicale refolosibile; Celon Pharma, Polonia –program terapeutic strategic asupra Covid-19, în a cărui prima etapă vor fi testate și aprobate terapiile existente și combinațiile acestora; SensDX din Polonia – acțiuni comune pentru a dezvolta un test de diagnostic ultrarapid pentru Covid-19; startup-ul Mindflow din cadrul Institutului „Pedro Nunes” din Portugalia – joc educativ despre coronavirus pentru a oferi informații verificate și credibile despre pandemie și pentru a reduce panica.

9 din 10 retaileri non-alimentari estimează că afacerile din 2020 vor fi afectate de epidemia de Covid-19

Economistul
-
0
9 din 10 retaileri non-alimentari estimează că afacerile din 2020 vor fi afectate de epidemia de Covid-19

Retailerii de produse nealimentare sunt printre cei mai afectați de măsurile luate în timpul stării de urgență pentru a preveni răspândirea Covid-19. 45% dintre chiriașii din retail așteaptă o scădere a afacerilor de peste 30% în 2020 și alți 39% prevăd un declin de până la 30%, ca urmare a acestor cel puțin două luni fără activitate, cu o revenire lentă din a doua jumătate a acestui an, potrivit unui studiu efectuat de Divizia Retail a Colliers International printre 84 de chiriași și 21 de proprietari din sectorul de retail din România.

Efectele pe termen mediu și lung sunt încă dificil de evaluat, în special luând în considerare incertitudinile privind posibile alte măsuri care ar putea fi aplicate de autorități după 15 mai. Cu toate acestea, proprietarii din retail au luat deja măsuri de suport pentru chiriașii afectați de ordonanțele militare, precum suspendarea plății chiriei pe perioada de inactivitate, urmând să se decidă ulterior o modalitate de compensare, sau închiderea parțială a centrelor comerciale pentru a scădea costurile pentru servicii comune suportate de chiriași. Studiul Colliers International face parte dintr-o analiză mai amplă asupra pieței imobiliare în ansamblu, bazată pe informații relevante ale factorilor de decizie din toate segmentele de piață, care sunt prezentate în această perioadă pentru a aduce mai multă claritate asupra pieței.

88% dintre retaileri au aplicat pentru măsura privind șomajul tehnic

Reacția retailerilor la decizia guvernului de a restricționa activitatea retailerilor ne-esențiali în centre comerciale  a fost imediată și planurile pentru a minimiza impactul negativ al contextului actual au fost puse rapid în aplicare. Ca urmare, 62% dintre chiriași au suspendat sau amânat plățile chiriilor și utilităților, iar 52% au solicitat o reducere a chiriilor atunci când magazinele vor fi redeschise, potrivit studiului Colliers International efectuat printre chiriașii din retail activi în principali în arii precum fashion, HoReCa, cosmetice, servicii, divertisment sau frumusețe. În plus, pentru a susține revenirea afacerilor, 88% au aplicat pentru măsura privind șomajul tehnic, 48% se vor baza pe opțiunea de amânare a plății taxelor oferit de stat și 33% vor suspenda plata ratelor la credite până la finalul anului.

De cealaltă parte, 67% dintre retaileri se concentrează pe canale alternative de vânzări pentru a compensa pierderile generate de lipsa de activitate a magazinelor clasice, dar numai o parte din pierdere este așteptată să fie recuperată prin aceste canale. Aproximativ 36% așteaptă o creștere a vânzărilor online în acest an, dintre care jumătate mizează pe o creștere de cel puțin 20%. Totuși, 22% dintre retaileri cred că inclusiv vânzările online vor înregistra o scădere, pe fondul apetitului scăzut pentru consum. 

62% dintre proprietari au suspendat temporar plata chiriei pentru retailerii care au închis magazinele

Proprietarii de spații de retail au reacționat de asemenea în contextul actual și au închis anumite arii ale centrelor comerciale, acolo unde a fost posibil (67%) și au renegociat contractele cu furnizorii (45%) sau cu băncile (29%), potrivit studiului efectuat de Colliers International în rândul proprietarilor de spații de retail. Aproape toți au folosit în același timp și facilitățile oferite de stat, precum amânarea plății taxelor (52%), șomajul tehnic (48%) sau amânarea plății ratelor la bancă (24%).

Pentru a-și susține chiriașii în timpul crizei provocate de epidemia de Covid-19, 62% dintre proprietari au agreat să încaseze doar taxele de servicii aferente spațiilor comerciale, pentru a păstra centrele curate, sigure și echipamentele tehnice în stare bună pe perioada de inactivitate.

În acest context, și proprietarii de spații de retail se așteaptă să înregistreze anul acesta scăderi ale veniturilor operaționale, 67% estimând o scădere de până la 30%, în timp ce 24% iau în calcul scăderi chiar mai mari.

Piața de retail este așteptată să-și revină ușor începând cu trimestrul 4 din 2020

Primele semne de revenire în piața de retail sunt așteptate începând cu trimestrul patru al acestui an, dar rezultate mai consistente vor fi vizibile în 2021, ceea ce arată că atât retailerii, cât și proprietarii sunt încrezători într-o recuperare relativ rapidă.

”Dacă veniturile majorității angajaților nu vor fi semnificativ afectate, iar magazinele vor fi deschise începând cu 1 iunie, vom vedea în primul rând o revenire psihologică pe termen mediu. O recuperare lentă ar trebui să fie resimțită din toamnă și continuată în perioada Crăciunului, care este de regulă cea mai importantă din an pentru retail. Cu alte cuvinte, dacă puterea de cumpărare a populației nu va scădea, tendința pe termen scurt va fi de economisire, dar începând cu luna septembrie, consumul ar trebui să revină încet, încet la normal în segmentele obișnuite de retail, precum fashion, HoReCa, cosmetice, jucării sau birotică și papetărie”, spune Simina Niculiță, Partner & Head of Retail Agency la Colliers International.

Mai exact, 67% dintre proprietarii de spații de retail și 51% dintre chiriași se așteaptă să revină la un nivel satisfăcător al afacerilor, în raport cu nivelurile de dinainte de epidemia de Covid-19, până la finalul anului viitor.

Necesitatea repornirii economiei și lecțiile învățate

Economistul
-
0
Necesitatea repornirii economiei și lecțiile învățate

Având în vedere schimbările din ultima perioadă cu privire la desfașurarea activităților lucrative, precum și perioada de timp scursă de la momentul adoptării măsurilor de restricționare a mișcării persoanelor, CNIPMMR analizează modul în care întreprinderile mici și mijlocii din România au fost impactate de măsurile instituirii stării de urgență și cum le-a fost sau le va fi afectată activitatea economică și care sunt lecțiile învățate în această perioadă.

Astfel, în perioada 14.04 – 21.04 2020, CNIPMMR a realizat un amplu sondaj cu privire la efectele muncii la domiciliu și necesitatea reîntoarcerii personalului în unitățile de producție.

Sondajul a fost derulat în perioada 14.04 – 21.04.2020 și antreprenori au fost în proporţie de 63,3% microîntreprinderi, 19,9% întreprinderi mici, 10,1% întreprinderi mijlocii și 6,7% alte forme de organizare.

În ceea ce privește măsurile de prevenție a răspândirii virusului COVID-19 pe care antreprenorii le pot implementa în cadrul unității, aceștia au răspuns (răspunsuri multiple): măști de protecție (82,30%), dezinfectanti pentru igienizarea suprafețelor (74,80%), mănuși de unică folosință (61,90%), asigurarea unei distanțe mai mari între spațiile individuale de lucru (58,40%), altele (4,40%): viziere, lucratul în ture, lucratul 1 săptămână la birou/ 1 săptămână acasă, asigurarea transportului angajaților cu mașinile companiei, decontarea trannsporului angajaților cu mașinile proprii, work from home doar 3h/zi.

Printre efectele pozitive considerate de antreprenori ca urmare a implementării  măsurilor de distanțare socială în cadrul întreprinderilor, aceștia au menționat (răspunsuri multiple): digitalizarea administrației publice (42,90%), debirocratizarea administrației publice (39,40%), digitalizarea întreprinderii (36,70%), îmbunătățirea comunicării instituționale (32,30%), identificarea unor noi oportunități de business (28,80%) și identificarea unor noi canale de vânzare (19,90%).

1...1.5671.5681.569...1.962Pagina 1.568 din 1.962