Ucraina 2017: un război tot mai uitat, dar tot mai dureros

0
Criza și războiul din Ucraina s-au îndreptat accentuat, din 2016, pe un parcurs straniu: pe măsură ce se cronicizează și agravează, expunerea internațională a țării intră într-o penumbră tot mai pronunțată, iar sprijinul și chiar interesul pentru conducerea de la Kiev, însă și pentru cauza ucraineană, se însoțesc cu o rezervă, precauție, stânjeneală și condiționare accentuate. Ucraina a părăsit poziția de vedetă – nedorită și deloc de invidiat de altfel – a mass media internaționale. Mereu alte evoluții din lume îi reduc vizibilitatea. Situația explozivă din Siria, cu prelungirea ei europeană – exodul de populație medio-orientală, Brexitul, alegerea ca președinte al Statelor Unite a lui Donald Trump, erodează, fiecare în felul său, imaginea dramatică a Ucrainei, care trece, de fapt, printr-o încercare existențială pentru statul său independent. Dar și cercurile influente internaționale, și opinia publică, par să fie tot mai puțin convinse de stringența unei acțiuni conjugate pentru soluționarea impasului. Un război fratricid și stupid Ca mai toate războaiele, și cel din Ucraina a izbucnit stupid, parcă din întâmplare. În noiembrie 2013, regimul Ianukovici de la Kiev a anunțat că amână să semneze Acordul de liber schimb cu UE, ceea ce a deschis seria unor demonstrații tot mai ample la Kiev și în alte orașe, urmate de ciocniri, răsturnarea guvernului și a președintelui, alt regim care și-a anunțat atașamentul ferm la Vest și instituțiile sale, anexarea promptă și fără vărsare de sânge a Crimeei de către Rusia, mișcări secesioniste transformate în război civil care au dus la dezmembrarea de facto a teritoriului țării prin desprinderea regiunii de sud-est, a Donbassului și, în sfârșit, conflictul înghețat (sau, mai potrivit spus, cronicizat) căruia deocamdată nu i se vede sfârșitul. Această criză din spațiul post-sovietic, cea mai gravă după puciul nereușit de la Moscova, are două componente: criza (internă) din Ucraina și ceea ce se poate numi criza ucraineană, care include o complexitate de aspecte ce implică într-un fel sau altul mai toate marile conexiuni la nivel global, de la relațiile dintre Rusia și Ucraina, statele post-sovietice, relațiile Rusiei cu Europa Unită, cu Statele Unite și cu Occidentul și instituțiile sale etc. Războiul și criza au răscolit și solicită toate aceste resorturi, obligând la confirmări și mai ales reevaluări și confruntări, revizuiri și repoziționări. De fapt, se consumă resurse finale (să sperăm) din uriașele energii și tensiuni acumulate decenii de-a rândul în perioada Războiului Rece și care nu s-au epuizat la încheierea marii confruntări Est-Vest, în 1989-1991, când nu s-au pus bazele unui nou echilibru global (prin vreun Tratat de pace sau ceva similar, căci documentele de acest tip, de la Helsinki și apoi Paris, lasă multe probleme în suspensie sau ambiguitate).

UE, atacată de sărăcie, imigrație și terorism

Anul acesta Uniunea Europeană aniversează 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, certificatul de naștere al Uniunii Europene, iar România, 10 ani de la aderare. Semnat în martie 1957 de Italia, Franța, Germania de Vest, Belgia, Olanda și Luxemburg, Tratatul de la Roma a pus bazele atât ale Comunității Economice Europene – piață unică pentru bunuri, forță de muncă, servicii și capitaluri – cât și a viitoarei Comisii Europene. Pe 24 martie, liderii europeni, reuniți în capitala Italiei vor ciocni o cupă de șampanie, vor ține discursuri mobilizatoare, dar vor avea prea puține motive de sărbătoare. Crizele suprapuse cu care se confruntă UE pun în pericol însăși existența construcției europene, care are de înfruntat cele mai grele încercări de la formarea sa în urmă cu 60 de ani. În spatele ușilor închise, șefii de stat și de guverne nu vor pierde prilejul pentru a analiza stadiul negocierilor cu Marea Britanie privind condițiile de retragere din structurile Uniunii – Brexit. După care vor trece la un alt subiect fierbinte: criza provocată de imigrația masivă, scăpată de sub control. Se vor arată îngrijorați și de ascensiunea partidelor populiste, mai ales după aflarea rezultatului surprinzător al alegerilor parlamentare din Olanda soldate cu încă o victorie a populiștilor. Vor căuta soluții și pentru suplimentarea fondurilor destinate Greciei, dar și pentru salvarea sistemului bancar din Italia. Pentru creșterea inegalităților sociale, precum și majorarea ecartului dintre statele bogate și cele mai sărace din cadrul Uniunii, probabil că nu le va mai rămâne mult timp, pentru că vor fi nevoiți să se gândească la ce măsuri pot lua pentru a stopa valul de atentate teroriste din principalele orașe europene. Palatul în care se va desfășura evenimentul va fi ca o cetate asediată în vreme de război: înconjurat de mii de soldați înarmați până în dinți, sute de vehicule blindate care patrulează pe străzile dimprejur, elicoptere care încearcă să surprindă din aer orice mișcare suspectă, baraje pe principalele artere de circulație și puncte de control în tot orașul. Tabloul general arată o Uniune Europeană care trebuie să se transforme și să facă loc unor reforme profunde care să readucă bunăstare și securitate propriiilor cetățeni. Situația geopolitică este în schimbare, iar oficialii de la Bruxelles par a fi întotdeauna cu un pas în urma evenimentelor mondiale. Peste doi ani, în 2019, când România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene, nici numărul de state membre nu este sigur. Marea Britanie ar putea să fi încheiat procesul de ieșire din cadrul structurilor UE, dar termenul nu este sigur. Relațiile cu superputerile mondiale, SUA și Rusia, sunt și ele puse sub semnul întrebării, mai ales după alegerea ca președinte al SUA a lui Donald Trump, exponent al noului val de populism care câștigă tot mai mult teren și în Europa. Spunem că este aproape imposibil de anticipat modul cum va evolua Uniunea Europeană în următorii ani, pentru că schimbările vor fi determinate de alegerile care vor avea loc în state foarte importante: Olanda, Germania, Franța și posibil Italia, care s-ar putea solda cu venirea la conducere a unor partide euro-sceptice.

Vocea următorului deceniu european strigă: „România – țară dezvoltată și prosperă!”

0
În ultimele două decenii am exprimat de mai multe ori speranțele mele individuale și cetățenești în ceea ce privește calea de evoluție a României. Imediat după 1989 doream să fiu ocupat numai cu îndatoririle mele profesionale, fiind convins că societatea românească nu avea altă opțiune decât să urmeze modelul occidental, ceea ce credeam că se va realiza mai curând sau mai târziu. De la începutul anilor ‘90 am fost alarmat de „căutările” fără sens și direcție ale politicienilor români și m-am implicat în îndreptarea țării către Vest. Nu aveam în vedere, precum nu am nici astăzi, o transpunere mecanică la noi a modelului occidental, ci o mobilizare socială prin care însăși societatea românească să-și remodeleze conturul și esența pornind de la experiența Occidentului. Atunci se tot vorbea de „tranziție”, însă mi se părea de domeniul evidenței că „o tranziție spre nicăieri” însemna o „ieșire din istorie” (ca să-l parafrazez pe Lucian Blaga), fiind absolut necesară tranziția pornind de la un proiect propriu de societate pe care noi înșine să-l realizăm. Tot în aceste decenii am scris și despre cum vedeam proiectul aderării noastre la Uniunea Europeană și integrarea societății românești în construcția europeană. Pe cât mi-a stat în putință m-am și implicat direct în demersul post-1989 al redefinirii noastre naționale și statale, atât prin munca mea științifică și educațională, cât și prin activitate diplomatică, politică și chiar antreprenorială. Recent, am încheiat un serial de analize istorice și prospective despre etapa primului deceniu al României ca stat membru al Uniunii Europene (unele publicate chiar în revista ECONOMISTUL). Motiv pentru care mi-am propus să nu mai spun cum aș vedea eu, personal, viitoarea decadă românească, dar nici nu eram mulțumit doar să interpretez anumite sondaje de opinie. De aceea, am să vă relatez câteva opinii extrase din dialogul meu, ca dascăl, cu clasa studenților masteranzi de la cursul de „Negocieri europene avansate” (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, la sfârșitul anului 2016). Precizez că interlocutorii mei au fost tineri cu vârste între 22-30 de ani, proveniți din toate regiunile țării, cu profesii diferite, iar în următorul deceniu ar urma să fie în rândul grupurilor socio-profesionale cele mai productive ale țării. Spun, de la bun început, că starea lor generală de spirit este mai degrabă optimistă, majoritatea dorind și intenționând să se implice în programele naționale de dezvoltare europeană a României; câțiva dintre ei nu-și văd viitorul individual corelat cu viitorul țării, ci cu cel al societăților europene mai avansate; numai două persoane au susținut că nu mai cred în capacitatea României de a progresa, ceea ce le-a imprimat o atitudine defetistă și pe alocuri rebelă.

2017. Semne bune!?

0
Anul economic 2017 debutează din start sub semnul unei noi guvernări. Activitatea economică se desenează pe o creștere de 5,2%, ceea ce ar urma să aibă ca rezultat un PIB estimat la 815 miliarde lei, adică o creștere nominală de 7,5% față de 758 miliarde lei PIB estimat în 2016. O asemenea construcție a dezvoltării economice în 2017, cu un ritm de creștere prognozat de 5,2% a dat temei guvernanților să vină și cu o serie de măsuri salariale, fiscale și sociale care să se simtă încă din debutul anului și „în buzunarul românului”. Creșterea salariului minim pe economie, reducerea și chiar dispariția unor taxe și impozite, facilitățile în domeniul educației (bursele studențești) și sănătății (prețul la medicamente), nu pot fi decât măsuri necesare, așteptate și apreciate de cetățean. Problema esențială este însă că încă din debutul construcției anului economic 2017, odată cu stimularea forței de muncă și promovarea unor măsuri sociale necesare și corecte, guvernanții trebuie să deseneze mai clar cum vor acționa pentru stimularea creșterii economice bazată pe noi investiții și, mai ales, pe creșterea productivității muncii. Altfel, există, în logica științei economice, riscul unor sincope. În opinia mea, în afara surselor de finanțare prevăzute în bugetul anului 2017 pentru susținerea măsurilor de stimulare a forței de muncă și îmbunătățire a condițiilor sociale, să se acționeze mai ferm pentru reducerea cheltuielilor bugetare nejustificate din actuala construcție bugetară și să crească investițiile productive din fondurile bugetare și din cele europene. Accelerarea terminării și punerii în funcțiune a investițiilor începute și nefinalizate din anii anteriori, generatoare de producție și mărfuri, inclusiv de noi locuri de muncă în plus, ar putea fi o resursă pentru a complementa nevoile bugetare, fără a se apela la eventuale împrumuturi sau eventuale alte noi taxe directe sau indirecte, necesare echilibrului bugetar. Eu cred că reprezentanții Ministerului Finanțelor s-au grăbit deja, anunțând la o conferință organizată la Viena (de ce la Viena?) că este posibil ca România să împrumute în acest an în jur de 50 miliarde lei pe piața internă și circa 30 miliarde euro de pe piața externă. Stimularea populației, dar și a societăților comerciale pentru a-și reorienta economiile pe care le au în depozite bancare și să le investească în activități de creștere a resurselor pentru finanțare: cumpărarea de acțiuni la societățile productive, investiții directe în activități productive de talie mică și mijlocie în industrie, agricultură, industria alimentară, activități agro-turistice sau alte servicii, poate fi o altă cale de creștere economică, fără angajarea de resurse bugetare, dar cu efecte de încasări bugetare suplimentare. Astfel, o parte din cele peste 100 miliarde lei aflate în depozitele populației și a celor circa 80 miliarde lei în depozitele companiilor în bănci, din care circa două treimi sunt depozite la termen, ar putea constitui o sursă complementară de investiții, fără eforturi bugetare, dar cu efecte majore pentru creșterea economică. Dar pentru aceasta este nevoie de o politică de stimulare și convingere, de acordare de facilități investiționale care să cointereseze deponenții să nu țină bani în bănci pe dobânzi nesemnificative și să-i investească în activități generatoare de profituri mai mari decât profiturile bancare. Mai sunt și alte soluții de atragere de surse financiare fără a se apela la noi taxe și impozite sau la împrumuturi guvernamentale, dar despre ele altădată.

Gala excelenţei la Universitatea Tehnică de Construcții București

0
Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), cu sprijinul Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), a organizat Gala premiilor de excelență în educație și cercetare la UTCB. “Industria de construcții este principalul beneficiar al proceselor educaționale și de cercetare ale UTCB și de aceea legătura cu mediul de afaceri — acolo unde majoritatea absolvenților Universității își vor pune în aplicare cunoștințele dobândite, iar cercetarea își va arăta roadele — este extrem de importantă pentru pregătirea specialiștilor, respectând cerințele de inserție pe piața muncii”, argumentează iniţiatorii necesitatea evenimentului, aflat la prima ediţie. La nivelul fiecărei facultăţi a UTCB a fost stabilit şi premiat câte un laureat pentru domeniul educaţiei şi pentru cel al cercetării, pe baza unui algoritm care a luat în calcul, între altele, prezenţa în publicaţii cotate internaţional, particparea la proiecte, eficienţa economică a acesteia, aprecierea studenţilor. Dintre câştigătorii pe facultăţi, Consiliul de administraţie al UTCB a desemnat Profesorul anului 2016 la UTCB și Cercetătorul anului 2016 la UTCB. Marele premiu a fost obţinut, la categoria educaţie, de conf. univ. dr. ing. Mihai Iancovici, de la Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole; la categoria cercetare, de conf. univ. dr. ing.Ilinca Năstase, de la facultatea de Inginerie a Instalaţiilor. Prof. univ. dr. ing. Radu Sorin Văcăreanu, rectorul UTCB, a semnalat intensificarea preocupărilor instituţiei pe care o conduce pentru “deschidere către economie şi către tot ce înseamnă mediu universitar”, subliniind că este nevoie mai mult ca oricând de “o reinventare a profesiei de inginer constructor şi de o remodelare a imaginii consturctorului”. La rândul său, dr. ing. Cristian Romeo Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții, a susţinut cerinţa apropierii dintre pregătirea profesională asigurată de universitate şi mediul economic. Aprecierea sa a fost că ne găsim “într-un moment în care, cu toate că nu sunt multe construcţii pe piaţă, foarte greu găseşti un constructor”, ceea ce necesită creşterea eforturilor pentru atragerea tinerilor către studii superioare de profil şi, în acelaşi timp, pentru deschiderea UTCB spre mediul economic, social, cultural. Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, prof. univ. dr. ing. Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti (USAMV), a apreciat caracterul obiectiv şi comprehensiv al desemnării premianţilor în construcţii, prin îmbinarea criteriilor academice şi a celor de impact economic. Ca urmare, a anunţat lansarea invitaţiei de organizare a unor asemenea evaluări, cu premierile aferente, şi în alte instituţii de învăţământ superior. În ideea deschiderilor interdisciplinare şi în spiritul colaborării interuniversitare şi economice, la gala de la UTCB au participat rectori şi alţi profesori de top de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Universitatea din Bucureşti, USAMV.        

CNIPMMR solicită simplificarea formularului 088

0
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) reia solicitarea de simplificare a documentului „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA”, cunoscut în mod uzual ca „formularul 088”. „CNIPMMR a solicitat în repetate rânduri simplificarea procedurii și conținutului formularului 088 „Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA” și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere privind intenţia contribuabilului de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, care să se completeze electronic şi să se depună online, deoarece societăţile care depăşesc plafonul de scutire a plăţii T.V.A. de 220.000 lei, stabilit prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sunt de drept plătitoare de TVA, parcurgerea unei proceduri de evaluare a intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA nefiind justificată. Reluând demersurile sale anterioare și având în vedere că potrivit Cartei Albe a IMM-urilor din România 2016 birocraţia se clasează pe primul loc între dificultăţile cu care se confruntă IMM-urile, fiind menţionată de 61,41% dintre acestea, CNIPMMR solicită simplificarea majoră a formularului (088) și înlocuirea lui cu o declaraţie pe propria răspundere, care să se completeze electronic şi să se depună online. Simplificarea formularului (088) va asigura reducerea birocrației care afectează semnificativ IMM-urile, implementarea principiului “Only once” (astfel ca întreprinderile să nu fie supuse de mai multe ori la declaraţii şi proceduri administrative pentru aceleasi date şi acelasi subiect) și va susține mediul de afaceri”.  

COMUNICAT ASPES

0
ASPES, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale, ia notă cu surpriză de decizia Guvernului de a elimina –  fără nicio consultare publică! –  plafonarea la 5 salarii medii lunare a bazei de calcul a CAS și CASS individuale, pentru angajații bine plătiți, baza de calcul fiind acum salariul brut.   Este o măsură care contrazice flagrant atât programul electoral al PSD care a promis măsuri pentru întărirea clasei mijlocii, cât și motivul enunțat în Nota de fundamentare a OUG 3/2017 ca justificare a emiterii acestei norme: „încurajarea investițiilor în sectoare cu valoare adăugată mare”. În plus, adoptarea pe 6 ianuarie, fără nicio consultare publică, a unei norme cu impact atât de semnificativ afectează grav stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri.  Despre ce fel de predictibilitate își imaginează Guvernul că se poate discuta când, la început de an, cu bugetele anuale sau multianuale deja aprobate în forurile interne, companiile se văd nevoite să se adapteze unei realități adverse și în continuă schimbare? Atragem de asemenea atenția cu privire la efectul nociv pe care creșterea salariului minim o poate avea asupra capacității de angajare a companiilor private, mai ales în contextul în care nivelul salariului minim a crescut accelerat în ultimii ani (de la 700 lei în 2012 la 1.450 lei în 2017, adică peste 100% în 5 ani), iar sectoarele care plătesc salariul minim sunt în general, din păcate, sectoare cu valoare adăugată mică, care angajează forță de muncă slab calificată (curățenie, pază, retail). Guvernul trebuie să înțeleagă că mediul de afaceri este cel care produce impozitele și taxele din care sunt plătite cheltuielile publice, iar mediul de afaceri are nevoie de un cadru predictibil, inclusiv fiscal.

Elon Musk: mintea din spatele Tesla, Space X, SolarCity

0
(Continuare din numărul trecut) Deci, ați reușit, cumva, să reduceți costurile pentru construirea unei rachete cu 75%, depinzând desigur de cum calculezi. Cum ați reușit o asemenea performanță? NASA a încercat acest lucru de ani de zile. Cum ați făcut? Ei bine, am reușit să facem pași mari în ceea ce privește tehnologiile structurii externe a rachetei, în ceea ce privește motoarele, componentele electronice și operațiunile de lansare. Există o lungă listă de inovații pe care le-am realizat, care însă mi-e un pic mai greu să le prezint aici, dar… Nu în ultimul rând pentru că încă pot fi copiate, e adevărat? Nu ați obținut încă patentele pentru aceste inovații. Asta chiar este interesant, cel puțin pentru mine. Nu, noi nu facem patente. Voi nu ați înregistrat patentele, deoarece credeți că e mai periculos să o faceți decât să nu le aveți. Din moment ce principalii noștri competitori sunt guverne naționale, aplicarea dreptului de proprietate intelectuală asupra inovațiilor noastre ar fi cel puțin discutabilă. (Râsete, aplauze). Interesant, chiar foarte interesant. Dar înțeleg că inovația cea mare abia urmează și lucrați la ea chiar acum. Ce ne puteți spune despre ea? Da, adevărat… deci, marea inovație. Principala problemă a rachetelor este că ele sunt de unică folosință. Toate rachetele care zboară astăzi nu pot fi refolosite. Naveta spațială a fost o încercare de a obține o rachetă reutilizabilă, dar chiar și acolo rezervorul principal se aruncă după fiecare lansare, iar pentru părțile reutilizabile era nevoie de un grup de 10.000 de oameni și de nouă luni de zile pentru a le reface în vederea reutilizării. Ca urmare, naveta spațială costă 1 miliard de dolari pe lansare. E evident că nu prea e convenabil. Deci este foarte important ca treptele rachetelor să poată fi aduse înapoi la rampa de lansare și să fie pregătite pentru o nouă lansare peste doar câteva ore. Fantastic. Rachete reutilizabile! Da, așadar, ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că, de fapt, costul combustibilului pentru propulsie este foarte mic. E mai degrabă ca la avion. Mai exact, costul combustibilului este doar 0,3% din costul rachetei. Devine astfel posibil să obții o reducere cu 100%, în mare, a costului unui zbor cu racheta dacă o poți refolosi. Din acest motiv este atât de important. Fiecare mijloc de transport pe care îl folosim noi oamenii, fie el avion, tren, automobil, bicicletă sau cal, este reutilizabil. Rachetele până acum nu erau. Deci trebuie să rezolvăm această problemă dacă vrem să devenim o civilizație care să călătorească în spațiu. Mă întrebai mai devreme cât de populare ar mai fi croazierele pe mare dacă ar trebui să arzi navele după fiecare utilizare… Anumite croaziere sunt, aparent, foarte problematice. În mod cert, mult mai scumpe. Deci aceasta este, potențial, o tehnologie revoluționară și care, cred, deschide drumul către visul tău de a duce, la un anumit moment, civilizația umană pe Marte, pe scară largă. Ți-ar plăcea să vezi o colonie pe Marte. Da, exact. SpaceX, sau o combinație de companii și guverne, trebuie să progreseze către ideea de a face viața multi-planetară, de a stabili o bază pe o altă planetă, pe Marte – care este singura opțiune realistă – și apoi de a dezvolta acea bază până când vom deveni o specie cu adevărat multi-planetară. Și cum avansează lucrul la această „hai să o facem reutilizabilă” rachetă? Cum stau lucrurile? Am reușit în fapt să obținem progrese mari recent cu ceva ce noi numim „Proiectul Test Greierele”, în care verificăm porțiunea de aterizare verticală, genul de porțiune terminală care este cu adevărat o problemă. Și am avut câteva încercări bune Este extraordinar dacă stai să te gândești… Nu am văzut încă așa ceva. O rachetă care este lansată și apoi… Da, racheta are înălțimea unei clădiri de 12 etaje. După lansare și desprindere, plutește la circa 40 de metri înălțime și își ajustează unghiul, puterea și intensitatea motorului, menținându-și poziția cu motorașe cu gaz rece. (continuare în numărul viitor)

Romsilva a intrat în perioada de licitare a lemnului pentru 2017

0
Până la bilanțul general pe 2016 prezentat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, directorul general ing. Dragoș Ciprian Pahonțu ne oferă o imagine preliminară a ceea ce s-a realizat în acest an, cu deschidere spre anul care vine. Domnule director general, cum caracterizați anul 2016? 2016 a fost un an dificil, care a început cu multe probleme create de aplicarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase. Ca urmare, în primele luni ale anului s-au produs perturbări în activitatea Regiei. Pe parcurs, am reușit să gestionăm această problemă. La ora actuală, premisele sunt că la sfârșitul anului Regia Națională a Pădurilor – Romsilva își va îndeplini toți indicatorii programați, atât indicatorii fizici, cât și cei economici, inclusiv profitul. 2017 cum se prefigurează? Anul viitor sperăm să fie unul mai bun decât actualul. De fapt, noi pregătim de pe acum producția anului 2017. Conform unui nou regulament de valorificare a masei lemnoase adoptat de guvern la sfârșitul lunii august („Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică” din 31.08.2016, HG 617/ 2016, în vigoare de la 02.09.2016), noi deja ne aflăm în perioada de licitație a acestei mase lemnoase. Sperăm ca licitația să se desfășoare cu succes și, față de cea pentru 2016, să decurgă fără incidente. În rest, ce altceva vă face să anticipați un an mai bun pentru silvicultură? În 2017 apreciem că o să fie mai bine pentru silvicultură din multe puncte de vedere. Conform planului de administrare, avem foarte multe acțiuni propuse, nu numai de natură economică, ci și de natură ecologică, educativă și de îmbunătățire a imaginii Regiei, a activității silvicultorilor. Cu siguranță ne vom ține de ele, iar rezultatele se vor vedea.

Prețul mediu de referință rămâne neschimbat

„Prețul mediu de referință pentru vânzarea masei lemnoase în 2017 este similar celui din anul în curs și a fost stabilit prin Decizia 383/28.09.2016, care este disponibilă detaliat pe pagina online a Romsilva (www.rosilva.ro), în secțiunea Comunicate de Interes Public”, anunță Regia Națională a Pădurilor, în urma consultărilor reprezentanților acesteia cu cei ai Asociației Forestierilor din România – ASFOR, ca organizație patronală și profesională de profil, consultări privind modelul contractului de vânzare-cumpărare. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,15 milioane de hectare fond forestier de stat, adică aproape jumătate din pădurile României. De asemenea, asigură servicii silvice pe baze contractuale pentru încă un milion de hectare de păduri.

Idei de finanțare pentru întreprinzătorii români

0
Sub genericul „Consultanță și soluții de finanțare și investiții pentru IMM”, programul România Durabilă și-a desfășurat ultima dezbatere din 2016, având ca partener statornic Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES. Semnificația sintetizată de moderatorul reuniunii, Daniel Apostol, a fost aceea a unui bilanț asupra relației mediului de afaceri cu un mecanism fiscal reînnoit și, în același timp, a unei deschideri din perspectiva așteptărilor față de un nou Executiv. Pe linia bine-cunoscută a dialogurilor aplicate, consultanții de profil au lansat soluții sau cel puțin idei valorificabile de către întreprinzători. Ramona Ivan, director în domeniul relațiilor externe și al finanțărilor structurale la CEC Bank, a adus câteva exemple de abordare a finanțării, subliniind că nu este vorba atât despre consultanță în sensul clasic al termenului, cât despre sfaturi, de cele mai multe ori eficiente în ceea ce privește folosirea timpului, simplificarea formalităților, scurtarea căilor de a ajunge la resurse. Totodată, a oferit sugestii de orientare către instrumente financiare cu adevărat utile IMM-urilor, fără a reprezenta neapărat cofinanțări din fonduri europene. Un sprijin pentru acces în această direcție a semnalat că poate veni din apartenența CEC Bank la Rețeaua Europeană a IMM-urilor, pe această cale, deschiderea fiind către prezentare, cunoaștere, interacțiune și parteneriate. Într-un sens de continuitate pe linia informațiilor valorificabile efectiv, dr. ec. Constantin Boștină, președinte al ASPES, a lansat întrebarea „cum este organizată activitatea CEC Bank, astfel încât să încurajeze capitalul privat românesc, mai ales IMM-urile, ca să găsească la această instituție bancară cu capital integral românesc un partener în tratarea cu celeritate a problemelor de finanțare? Cum poate CEC Bank să încurajeze capitalul privat autohton să se consolideze, să ajungă la o anume întărire, în condițiile în care capitalismul românesc nu provine din multinaționale, așa că nu se poate dezvolta decât prin IMM-uri?”. Răspunsul a fost că la CEC Bank există direcții specializate pentru întreprinderi mici și mijlocii, funcționând în toată țara 48 de birouri teritoriale pentru consultanță în acest sens. Dr. ec. Constantin Boștină și-a accentuat pledoaria sub aspect cuprinzător, pentru determinarea unei regândiri a poziției față de IMM-uri, reiterând ideea creării unei bănci dedicate acestora sau, în orice caz, a unui fond de finanțare. O incursiune în „universul administrării banilor” au deschis Eduard Inizian, manager pentru clienți instituționali și Mihnea Bărbulescu, director de vânzări la Erste Asset Management, societate care administrează fonduri de investiții, obligațiuni, acțiuni etc. La rândul său, Gabriel Biriș, casa de avocatură „Biriș Goran”, a oferit o expunere asupra plusurilor și minusurilor demne de semnalat după un an de aplicare a Codului fiscal. În sens pozitiv, au fost apreciate, între altele, amânarea (nu scutirea!) aplicării impozitului pe profitul reinvestit, reducerea impozitului pe dividende, măsurile din domeniul TVA. În sens negativ se pot înscrie „ratarea consolidării fiscale și o reformă reală în ceea ce privește contribuțiile sociale”. Inevitabil au revenit în discuție probleme ridicate de cerințele actului intrat în uzul comun drept „formularul 088”, exact spus, „declarația pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA”. Aprecierea de ansamblu a fost că nu atât Codul fiscal, în forma lui nouă, a generat veritabile provocări, cât normele și ordinele de aplicare, cele care formează legislația subsecventă. Problema prețurilor de transfer în orizontul anului 2017 a fost abordată cu ajutorul unor exemple practice de către Viorel Sbora, Transfer Pricing Manager la BDO România. Odată cu crearea condițiilor ca afacerile să se deruleze cât mai ușor (în sensul cursivității), a semnalat Corneliu-Teofil Teaha, fondator și general manager al societății Teaha Management Consulting, este necesară și îndeplinirea îndatoririlor fiscale: „A plăti impozitele este o activitate de responsabilitate socială”. Aprecierea sa cu valoarea unei concluzii a fost că „este mult loc pentru îmbunătățiri în relația dintre Fisc și investitori”.