Mii de oameni isi negociaza problemele financiare cu bancile prin intermediul Centrului de Solutionare Alternativa a Litigiilor în domeniul Bancar. Cererile continua și în perioada de criză generată de pandemie, mai ales că solicitările pot fi trimise online, direct de pe site-ul CSALB.
Deciziile în Noua Economie. Cum să repornim economia în „anul virusului”
Trăim anul virusului. Constatăm acum că dincolo de amenințarea stării noastre de sănătate, economia globală și economia națională s-au îmbolnăvit, suferă de un virus nou: amenințarea de faliment.
FMI previzionează că economia globală ar suferi o scădere de 3% în 2020, ceea ce înseamnă că ne vom regăsi probabil într-un abis economic de o mai mare amploare decât s-a prevăzut inițial. „Motiv bun pentru a discuta ce decizii trebuie luate la nivelul guvernului, companiilor și la nivelul indivizilor ca revenirea să se facă cu cât mai multă speranță pentru cât mai mulți dintre noi”, a spus, în cadrul webinarului „Deciziile în NOUA ECONOMIE”, Daniel Apostol, jurnalist economic, fondator România Durabilă și Director de relații externe al Federației Patronale de Petrol și Gaze (FPPG).
NOUA ECONOMIE este un demers inițiat de România Durabilă și EM360 care susține un dialog permanent între Executiv și mediul de afaceri. Invitații în noua dezbatere, atât din mediul privat, cât și din rândul autorităților, au pus pe tapet problemele generate de noua criză economică, dar și soluții recomandate.
„Provocarea cea mai mare va fi să protejăm locurile de muncă, pentru că așa îi vom proteja pe oameni”, a declarat Adi Măniuțiu, jurnalist și antreprenor EM360 Studio. Cristina Chiriac, Președinte CONAF, a atras atenția că, dacă în 2019 vorbeam despre un deficit de forță de muncă, astăzi cifrele arată că am avea un excedent de forță de muncă, din cauza numărului ridicat de persoane intrate în șomaj sau șomaj tehnic. În plus, datele arată că probabil vom înregistra cel mai mare deficit comercial din ultimii 20 de ani, din cauza prăbușirii exporturilor și creșterii semnificative a importurilor.
Victor Picu, Președinte ANOFM, a venit și cu o veste bună: Ieri au început plățile către angajatori pentru o parte din salariații aflați în șomaj tehnic, iar acestea vor continua în următoarele 2 luni. Următoarele măsuri vor viza flexibilizarea muncii, mai ales că mulți români se întorc în țară și nu au unde să lucreze. Astfel, instituția lucrează la o platformă electronică de mediere între angajatori și forța de muncă, dar și la o hartă a locurilor de muncă. El a spus și când crede că vor fi gata aceste instrumente.
Liviu Rogojinaru, Secretar de Stat în Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, a venit cu o altă veste bună: mâine FNGCIMM va lansa programul prin care toate firmele din România vor avea posibilitatea să se ducă la bănci să ia credite pentru continuarea activității, subvenționate de stat – cu zero dobândă și zero costuri de finanțare. El a spus și că mărimea fondurilor disponibile este acum de trei ori mai mare decât s-a prevăzut inițial.
Sebastian Burduja, Secretar de Stat în Ministerul Finanțelor Publice, a declarat că această criză este o oportunitate pentru MFP de a-și digitaliza serviciile și s-au făcut progrese substanțiale. În curând se vor lua măsuri și pentru conectarea la un server centralizat și urmărirea caselor de marcat. O nouă măsură pentru reducerea evaziunii fiscale va viza facturile.
Laurian Lungu, Macroeconomist, Doctor în economie, Co-fondator Consilium Policy Advisors Group (CPAG), afirmă că, din estimările proprii, impactul asupra economiei României în acest an va fi masiv, cu o scădere a PIB de cel puțin 8%, de patru ori mai mult decât previziunea Guvernului de -2%.
Ovidiu Gheorghe, Președinte al Asociației Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR), crede că în perioada ce urmează consumul de produse și servicii făcute în România trebuie să fie prioritar. În condițiile în care în statele europene s-au acumulat stocuri de mărfuri de care vor vrea să scape, trebuie să protejăm piața internă prin campania „Făcut în țara mea”.
Dragoș Anastasiu, Președinte AHK România, afirmă că e nevoie de un dialog real între decidenții politici și mediul de afaceri. Nu de un „cor de bocitoare” avem nevoie, ci de grupuri de lucru aplicate în care să participe cele mai luminate minți ale României, indiferent că sunt din Parlament, Guvern, BNR, companii etc. „Trebuie să uităm că există politică pentru o perioadă de timp și să ne întoarcem la competențe și echipe”.
Horia Grigorescu, Director General Poșta Română, a declarat că au început 2020 cu dezideratul de a fi cel mai important an al investițiilor, pentru a ieși din starea de ruginire a unei companii publice mari. Astfel, compania nu va opri investițiile, care vor fi direcționate în informatizare și digitalizare, dar profită de această ocazie și pentru a testa noi zone de nișă.
Remus Ștefureac, Director Inscop și coordonator Proiect Strategic Thinking Group, spune că un studiu efectuat la finalul lunii martie arată că aproape 90% dintre români spun că statul ar trebui să încurajeze proiecte mari de investiții. În plus, mulți vor ca românii întorși din diaspora să fie încurajați prin politici specifice să rămână în țară pentru a fi integrați pe piața muncii.
FORȚA MAJORĂ – „CENUȘĂREASA” CLAUZELOR CONTRACTUALE
De multe ori ignorata sau tratata superficial, in contextul pandemiei COVID – 19 forta majora este astazi pe buzele tuturor si invocata deja ca si motiv pentru nexecutarea unor obligatii.
Desigur, in anumite cazuri aceasta este pe deplin aplicabila, in alte cazuri insa este exagerat invocata pentru a eluda obligatii pe care ai putea sa ti le indeplinesti chiar raportat la contextul social actual.
Nu mai putin important este faptul ca insusi legiuitorul a reglementat chiar situatii in care insasi partile in temeiul propriei vointe (sau chiar legea), pot inlatura aplicarea fortei majore – art. 1351 NCC Daca legea nu prevede atlfel sau partile nu convin contrariul, rapsunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauat de forta majora sau caz fortuit.
Forta majora, (fore majeure – fr; vis major – latin), este definitia pentru prima data in mod expres de legiuitor in Noul Cod Civil ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil – art. 1351 alin. 2.
Practic, la nivel teoretic, daca executarea contractului devine temporar sau definitiv imposibila, intra in scena conceptul de forta majora.
Mai nou, conform Decretului emis pe data de 16 martie a.c., la art. 12 se prevede ca, „Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri eliberează, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19, certificate de situație de urgență în baza documentelor justificative.”
Pentru a beneficia de scutiri in realizarea obligatiilor contractuale, firmele trebuie să îşi notifice in scris partenerul cu privire la evenimentul de forţă majoră, urmând să prezinte acestuia certificatul de forta majora, eliberat conform Legii 335/2007, art. 4, litera j), de catre Camera de Comert si Industrie: „Camerele judeţene au următoarele atribuţii principale:….j) avizează existenţa cazurilor de forţă majoră şi influenţa acestora asupra executării obligaţiilor comercianţilor;…”
Mentionam ca, atributul Camerelor județene de comerţ, este de a analiza, la cererea comercianților și a aviza sau nu, existența forței majore – privită exclusiv din perspectiva efectelor și influenței acesteia asupra executării obligațiilor rezultate dintr-un contract comercial.
Astfel, pentru a putea aviza existența forței majore, trebuie să existe un contract, ale cărui obligații nu pot fi îndeplinite din cauza obiectivă a intervenirii faptului definit ca forță majoră și care împiedică executarea obligațiilor contractuale.
Trecand de la nivelul teoretic la cel practic, se pot imagina o serie de situatii care pot justifica sa nu un caz de forta majora:
- Sustinerea unui angajator care ar incerca sa argumenteze cu privire la contracte de munca incheiate in aceste zile, ca nu putea sa prevada o potentiala epidemie de Covid-19, in situatia in care aceasta este o chestiune pe ordinea de zi / in media / la stiri, ar putea fi pusa la indoiala.
Cu toate acestea este considerat ca un angajator care invoca forta majora ar trebui sa poata sa o dovedeasca prin sustinerea testului previzibilitatii cu privire la evenimentul in cauza.
Angajatorii
care declara forta majora ar trebui sa tina cont si sa verifice daca:
Evenimentul
a fost constatat ca atare printr-un document public / Angajatorul poate dovedi
ca evenimentul era imprevizibil / Epidemia invocata reprezinta un pericol
specific pentru viata sau conditiile normale de viata pentru un grup de
salariati / contractul de munca contine
o clauza de forta majora detaliata si aceasta include si orice tip de epidemii
- O factură emisă privind o obligaţie la plată, care nu a fost efectuată ca urmare a existenţei cauzei de forţă majoră poate beneficia de acelaşi regim, legea nefăcând distincţie între tipul de obligaţii (în această ipoteză trebuie făcută dovada legăturii de cauzalitatea între imposibilitatea executării obligaţiei şi cazul de forţă majoră);
- Daca autoritatile vor decide inchiderea unor centre comerciale – cum de altfel se intampla deja, retailerii se vor vedea nevoiti sa invoce forta majora in relatia cu angajatii, posibil si in relatia cu proprietarul centrului comercial;
- Un operator de transport aerian nu ar putea invoca forta majora in relatia cu personalul care asigura zborurile catre Italia / China, daca ii poate reloca pe acestia pe alte zboruri;
- In masura in care executarea contractului ar deveni excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor avute in vedere la momentul incheierii sale, schimbare care ar face vadita injusta obligare a debitorului la executarea obligatiei, debitorii pot invoca impreviziunea iar nu forta majora, iar instanta poate sa dispuna adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile rezultate sau chiar incetarea contractului;
- Intr-o Hotarare de speta, instanta a apreciat de exemplu ca, Situatia de forta majora trebuie sa fie reprezentata de un eveniment, o imprejurare de fapt determinata si precis identificabila. Un context socio-economic general, cum este cel determinat de declansarea unei crize economice, nu poate fi calificat drept o imprejurare de forta majora, in conditiile in care un astfel de context poate afecta in mod diferit participantii la viata economica, fie ei si din acelasi domeniu de activitate, raportat si la diligenta, prudenta de care dau dovada in desfasurarea propriei activitati.
Intrebarea de pe buzele tuturor, Este pandemia de COVID – 19 caz de forta majora ?, trebuie sa treaca testul conditiilor existentei forte majore prevazute de legiutor, raportat si la faptul ca, conditiile curente in care se desfasora activitatile de comert impun o abordare mai relaxata in aprecierea cauzelor care presupun scutierea de la executarea chiar si temporara a obligatiilor, tocmai pentru a garanta un nivel decent de stabilite in raporturile contractuale.
Astfel:
- Evenimentul este cu certitudine unul extern de vointa partilor;
- Imprevizibilitatea trebuie verificata in raport de cazul concret invocat, astfel desi s-ar putea invoca faptul ca pericolul raspandirii virusului se prefigura deja la sfarsitul anului trecut, realitatea este ca in Europa acesta isi face simtite efectele abia de cateva saptamani, perioada care coincide si cu declararea de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a infectiei cu COVID – 19 ca fiind pandemie;
- Conditia ca pandemia sa fie de neinlaturat, ceea ce din pacate, pana in prezent se verifica, autoritatile facand deocamdata eforturi pentru limitarea raspandirii virusului, cu perspective mai mult decat vizibile ca cel putin in urmatoarele 30 de zile sa nu poata fi inlaturata.
Istoria ne-a aratat insa ca, in majoritatea situatiilor de criza majora, starea de panica a creat mai multe pagube decat criza in sine, teama de necunoscut avand natura de a ne determina sa exageram in mod nejustificat si irational efectele potentiale ale acelor situatii, astfel incat deciziile nu mai sunt dictate de ratiuni, ci de instinct si emotie.
20 martie 2020
Exercițiu de predicție
Articol de opinie de Andreea Șerban, Senior Managing Associate, și Dănuț Arion, Associate, Reff & Asociații
Guvernul României a adoptat recent anumite măsuri destinate sprijinirii debitorilor care întâmpină dificultăți financiare din cauza pandemiei de COVID-19, instituind un cadru normativ care oferă dreptul anumitor debitori de a solicita creditorilor (instituții de credit și IFN-uri) amânarea obligației de plată a ratelor scadente aferente anumitor tipuri de contracte (moratoriul public reglementat de OUG 37/2020 și normele de aplicare). În data de 8 aprilie, Senatul a aprobat Proiectul de lege privind aprobarea OUG 37/2020, care a fost trimis spre aprobare către Camera Deputaților. Acest proiect de lege aduce modificări și completări semnificative ordonanței, transformând-o într-un act cu conținut normativ aproape identic cu cel al Legii privind suspendarea rambursării creditelor, care a fost adoptată de Parlament și atacată pentru neconstituționalitate înainte de a fi trimisă spre promulgare (cu termen de soluționare 6 mai 2020).
Dincolo de provocările care țin de interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor în vigoare privind moratoriul public, subzistă în continuare o doză de incertitudine privind momentul până la care regulile moratoriului public se vor aplica în forma actuală și noul conținut normativ pe care ar putea să-l „îmbrace” moratoriul public, în funcție de soluția Curții Constituționale privind legea aprobată în Parlament și de destinul Legii privind suspendarea rambursării creditelor.
Ce modificări și completări aduce Senatul OUG 37/2020?
În varianta modificată, regulile moratoriului public ar urma să fie aceleași indiferent de tipul de contracte cu privire la care se va solicita. Durata maximă a amânării rămâne 31 decembrie 2020, însă debitorul ar avea dreptul să solicite amânarea la plată oricânddupă intrarea în vigoare a legii (eliminându-se termenul limită prevăzut actualmente în OUG 37/2020) și, important, ar urma să poată face aceasta inclusiv față de entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe, precum și cu privire la obligații de plată aferente contractelor de leasing operațional.
În varianta modificată, persoanele fizice ar putea să solicite amânarea la plată indiferent dacă veniturile le-au fost afectate sau nu din cauza situației generate de pandemia de COVID-19. În schimb, ceilalți debitori ar trebui să dețină un certificat pentru situații de urgență care să constate diminuarea veniturilor cu minimum 15%în luna solicitării față de media lunilor ianuarie și februarie 2020 (în contradicție cu normele în vigoare, conform cărora CSU se acordă pentru diminuarea veniturilor cu minimum 25%).
Moratoriul public poate fi solicitat indiferent câte zile de întârziere la plată înregistrează debitorul (nefiind necesară achitarea restanțelor până la data formulării cererii), inclusiv de către debitorii care se află în proceduri judiciare sau extrajudiciare (de exemplu, executare silită sau dare în plată). Orice proceduri de executare silită începute până la data intrării în vigoare a legii ar urma să intre sub incidența moratoriului și să se suspende până la 31 decembrie 2020.
Observăm și faptul că se elimină toate trimiterile din ordonanță la normele de aplicare, precum și că sunt aduse modificări care contravin dispozițiilor în vigoare ale acestor norme și se abrogă expres articolul 7 din OUG 37/2020, care reglementa adoptarea acestora.
Care ar putea fi soarta conținutului normativ al OUG 37/2020, după finalizarea dezbaterilor în Parlament? De când s-ar putea aplica noi reguli privind moratoriul legal?
Având în vedere rolul decizional al Camerei Deputaților, precum și faptul că, până în prezent, numai Senatul s-a pronunțat cu privire la OUG 37/2020, potrivit normelor constituționale, Parlamentul poate adopta o lege de aprobare (fie în forma iniţială, fie cu modificări şi completări) sau de respingere a ordonanței. Această lege ar intra în vigoare în termen de trei zile de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial sau la o altă dată ulterioară specificată în cuprinsul său, iar, prin intermediul său, Parlamentul ar putea sa reglementeze măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a OUG 37/2020.
Dacă Parlamentul adoptă o lege de aprobare a OUG 37/2020 cu completări și modificări, efectele juridice ale OUG 37/2020 sunt valabil produse până la data intrării în vigoare a legii de aprobare, când OUG 37/2020 îşi încetează aplicarea. Dacă însă Parlamentul respinge OUG 37/2020, ordonanța îşi încetează efectele juridice de la momentul intrării în vigoare a legii de respingere, în timp ce, în cazul în care Parlamentul ar aproba OUG 37/2020 în forma în prezent în vigoare, efectele sale juridice ar continua să se producă neschimbate de la intrarea sa în vigoare şi până la o eventuală modificare sau abrogare a legii de aprobare.
Ce efecte ar putea avea asupra unei ordonanțe declararea neconstituționalității legii de aprobare a acesteia?
Dacă Parlamentul ar adopta o lege de aprobare a OUG 37/2020 cu același conținut normativ ca Legea privind suspendarea rambursării creditelor, devine probabilă formularea unei sesizări de neconstituționalitate având ca obiect legea de aprobare a ordonanței. Merită semnalat că declararea neconstituționalității unei legi privind aprobarea cu modificări a unei ordonanțe de urgență nu atrage automat și neconstituționalitatea ordonanței în forma adoptată de Guvern, iar respectiva ordonanță va continua să producă efecte până la data intrării în vigoare a legii de aprobare sau, după caz, de respingere.
În cazul în care doar anumite dispoziții din legea privind aprobarea cu modificări a unei anumite ordonanțe sunt declarate neconstituționale, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, Parlamentul este obligat să reexamineze legea de aprobare, în linie cu cele statuate de către Curte. În cazul în care o asemenea lege este declarată neconstituțională în ansamblul său, procesul legislativ încetează de drept la data publicării deciziei Curții Constituționale, iar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, Parlamentul va trebui să reia etapele procesului legislativ, de la momentul în care acesta a fost sesizat de către Guvern cu proiectul de lege privind aprobarea ordonanței.
