Top UE: România rămâne pe penultimul loc după salariul minim pe economie

0
La începutul anului, România se afla pe penultimul loc în Uniunea Europeană după salariul minim pe economie, 275 de euro pe lună, fiind urmată de Bulgaria cu 235 de euro pe lună, conform ultimelor date Eurostat. Cel mai mare salariu minim îl regăsim în Luxemburg, de 1.999 de euro pe lună, și este de nouă ori mai mare față de cel mai scăzut nivel înregistrat în Bulgaria. Eurostat precizează că în intervalul 2008-2017 a avut loc o creștere a salariilor minime în toate statele membre UE, cu excepția Greciei, unde a scăzut cu 14%. În România, în intervalul analizat, salariul minim s-a dublat. La 1 februarie 2017, acesta a crescut de la 1.250 de lei, la 1.450 de lei, iar aproximativ 2,1 milioane de angajați au beneficiat de această majorare. În funcție de nivelul salariului minim pe economie, statele membre UE se clasifică în trei categorii. În 10 state din est, printre care și România, salariul minim pe economie este mai mic de 500 de euro. În următoarea categorie regăsim cinci țări amplasate în sudul UE (Portugalia, Grecia, Malta, Slovenia și Spania), unde salariul minim variază între 500 și 1.000 de euro pe lună. Cea de-a treia categorie clasifică țările membre UE din vest și nord (Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Irlanda, și Luxemburg), unde salariul minim pe economie este de peste 1.000 de euro pe lună. Din totalul statelor membre ale UE, doar 22 din 28 au stabilite salarii minime pe economie, excepție facând Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia.

Isărescu: Prețurile de consum cresc cu 1,7% în 2017, însă leul va pierde teren în fața euro

0
Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a prezentat joi raportul trimestrial privind inflația, revizuind în scădere prognoza de inflație pentru finalul acestui an, cu 0,4 puncte procentuale, la 1,7%. În schimb, în raport se precizează că pentru sfârșitul anului viitor, rata inflației va fi de 3,4%, cu 0,2 puncte procentuale peste prognoza precedentă. „Scenariul de bază al prognozei reconfirmă perspectiva revenirii ratei anuale a inflației în teritoriu pozitiv în primul trimestru al anului 2017, pe fondul epuizării impactului reducerii la 20% a cotei standard a TVA. Palierul pe care rata anuală prognozată a inflației se poziționează este, însă, mai scăzut, iar creșterea ei ulterioară este relativ mai lentă, în principal ca urmare a noilor șocuri dezinflaționiste pe partea ofertei survenite în intervalul noiembrie 2016 — februarie 2017. Acestea constau în scăderea tarifelor polițelor RCA și eliminarea taxelor nefiscale, ale căror efecte se alătură celor exercitate de reducerea la 19% a cotei standard a TVA și de eliminarea supra-accizei la carburanți începând cu 1 ianuarie 2017″, se arată în comunicatului BNR. Deși BNR-ul nu comentează cursul de schimb al leului, Isărescu a specificat că firmele româneşti se confruntă cu o creştere a preţurilor de producţie simultan cu scăderea preţurilor de consum. Aceasta „nu lasă loc” pentru aprecierea monedei naționale. „Întreprinderile româneşti se confruntă cu o creştere a preţurilor de producţie pe fondul scăderii sau stagnării în unele cazuri ale preţurilor de consum, dar şi cu o acută lipsă de finanţare”, a explicat Isărescu, citat de Mediafax, după prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei, Tradus, aceasta înseamnă că moneda națională va avea în continuare o tendință de depreciere față de principalele valute, cursul de schimb pentru sfârșitul acestui an urmând să fie peste valoarea anticipată de Comisia Națională de Prognoză, de 4,46 lei/euro. Joi, 9 februarie, BNR a anunțat o cotație de 4,4956 lei/euro.

Periculozitatea anului 2017

0
Anul 2016 a avut evenimente ce au modificat dinamici mari (așa-numite „game-changers”): Brexit, alegerile din SUA, referendumul din Italia, succesiunea de atacuri teroriste, criza provocată de imigrație masivă; acordul între Rusia, Turcia și Iran privind Siria (fără implicare a puterilor occidentale!). Urmează în acest an alegeri parlamentare în Olanda, Franța, Germania, probabil scrutin anticipat în Italia, de care depinde soarta Uniunii. Este nevoie de o ieșire din impas ținând cont de realități sociale și politice. Uniunea trebuie salvată, fiind un bun public european care a ajutat refacerea economică postbelică și menținerea păcii pe Continent, revenirea la democrație în Europa Centrală și de Răsărit. Totodată, ranforsarea unor prerogative naționale înăuntrul UE pare inevitabilă fiindcă cetățenii cer, mai ales de la guvernele naționale, să fie apărați de amenințări. Ce se întâmplă cu NATO contează nu mai puțin având în vedere afirmații ale președintelui ales american, relația cu Rusia, situația foarte încordată din Turcia etc. Economia noastră este sub incidența situației foarte complicate din Europa. Zona Euro suferă în continuare, deși o revenire economică are loc, sprijinită fiind de măsurile non-standard ale BCE. Există tendințe protecționiste în extindere. Tensiunile geopolitice măresc incertitudinile. Ordinea geopolitică, într-o lume multipolară, este mai neclară. Intervine aici ascensiunea Chinei, care devine pentru America, în secolul XXI, ceea ce a fost URSS ca rival geopolitic în secolul XX. Dacă 2017 va lovi în plus coeziunea UE, efectele pentru economia noastră vor fi rele. Sunt pericole majore pentru economia autohtonă ce vin din exterior. Dar nu trebuie neglijată nevoia de a evita imprudențe în guvernarea internă, de a proteja echilibrele macro. Este de notat aici declarația ministrului de Finanțe că deficitul bugetar pentru acest an nu va depăși 3%; esențială este și construcția bugetului, care, între altele, trebuie să atenueze exodul de capital uman. Este nevoie de consolidare bugetară în anii următori și cadență în reformele structurale. Alegerile din SUA au adus un președinte cu abordări pentru mulți surprinzătoare: dincolo de numiri în poziții cheie unde apar militari de rang foarte înalt și oameni din business (care duc cu gândul la ceea ce președintele Dwight Eisenhower a numit complexul militaro-industrial) este bine să așteptăm măsuri concrete ale noii administrații. „Making America great again” poate fi interpretată în mai multe feluri. Într-o logică geopolitică, poate semnifica preocuparea de a menține supremația SUA în lume pe plan economic, militar, tehnologic – un statut erodat în ultimele decenii; preocuparea de a face față la pericole neconvenționale. Este de văzut ce mijloace și cum vor fi utilizate în acest scop. În măsura în care ar exprima continuarea unui angajament pentru un regim internațional deschis, este favorabil pentru Uniune. Acesta ar fi o apreciere a cadrului general de analiză, fiindcă totul este de nuanțat într-o lume atât de complicată și perturbată. Avem relația bilaterală, care înseamnă parteneriatul strategic, relații în cadrul NATO și alte instanțe internaționale de decizie. O nouă „doctrină” economică și militară a SUA, admițând că se va putea vorbi de așa ceva, dacă va fi îmbibată cu pragmatismul specific americanilor, ar trebui să țină cont de istoria secolului XX, de necesitatea ca Europa să nu redevină teren de rivalități „istorice”, să nu fie reînviați strigoi ai trecutului. În Europa avem nevoie de aranjamente de securitate clare în condițiile în care Rusia este în resurecție militară (geopolitică), iar rolul NATO este decisiv în acest sens. Este nerealist să credem că UE ar putea avea forța militară comună relevantă în viitorul prefigurabil. Pașii către o asemenea capacitate militară și de securitate depind de „doctrina” militară a administrației Trump. Un divorț de catifea între UE și Regatul Unit ar limita stricăciunile pentru toți în Europa și ar ajuta colaborarea în domeniul militar și de securitate. Vremurile pe care le trăim, care includ conflicte, războaie neconvenționale/hibride (cibernetice, informaționale/manipulare a opiniei publice), cer eforturi de creștere a robusteții economiei naționale, de apărare a centrilor nervoși autohtoni, a infrastructurilor de bază. Un stat cu instituții slabe își reduce șansele de a face față la asemenea pericole, care nu sunt ipotetice; unele se concretizează deja fățiș, altele sunt mai puțin vizibile. Dar consecințe se simt și se vor simți. n (Articol preluat de pe www.opiniibnr.ro)

Două contribuții extraordinare mai puțin cunoscute pe care Wicksell le-a făcut pentru noi

0
Pe 20 decembrie 2016 s-au împlinit 165 de ani de la nașterea lui Johan Gustav Knut Wicksell, unul dintre cei mai mari economiști ai lumii. Mă număr printre aceia care spun despre Knut Wicksell că este, probabil, cel mai nedreptățit economist al lumii. Lucrările sale sunt importante atât pentru înțelegerea inflației și a problemelor monetare, cât și pentru înțelegerea problemelor finanțelor publice. Există însă două contribuții enorme pe care Wicksell le-a făcut la metoda de cercetare economică, pe care, după știința mea, nimeni nu le-a subliniat. Prima contribuție este legată de ceea ce Platon a numit „a doua navigare”, metodă de cunoaștere pe care Platon i-o atribuie lui Socrate, și la care se apelează atunci când simțurile și evidențele materiale nu mai pot asigura cunoașterea. În acest caz, inteligența postulează existența unor entități apartenente la o altă realitate decât cea fizică, și anume la o realitate epistemologic metafizică. Între cele două realități, legătura se face prin ipoteze și raționamente. „A doua navigare” înseamnă, în concluzie, „raționamente și realități ce pot fi atinse doar cu raționamente” (Reale, 2009, p. 89-90). În economie, această distincție între planul fizic și cel epistemologic metafizic a dus, printre altele, și la dihotomia observabil-neobservabil. Primul care a operat cu o variabilă neobservabilă în teoria economică, și care și-a bazat întreaga sa teorie monetară pe o astfel de variabilă, este, după știința mea, Knut Wicksell. În 1898, el a introdus conceptul de „rată naturală a dobânzii la capital” (Wicksell, p. 102) sau, pe scurt, așa cum precizează la nota de subsol 1 de la pagina 106, „rata naturală”, adică acea rată care asigură stabilitatea prețurilor. În acest fel, Wicksel i-a adus pe Platon și pe Socrate în teoria economică în cel mai subtil și legitim mod. Când rata actuală a dobânzii este peste cea naturală, inflația scade. Invers, când rata actuală a dobânzii este sub nivelul natural, inflația crește. „Că întotdeauna există o astfel de rată a fost presupunerea noastă implicită, susținând întregul nostru argument. În capitolul următor vom analiza dacă ea există cu adevărat, cum poate fi utilizată cu obiectivul atingerii scopului său și întrebări similare despre cauzele care determină rata dobânzii”, (Wicksell, 1898, p. 100). Sublinierile îmi aparțin și intenționează să atragă atenția asupra faptului că rata naturală este în realitatea epistemologic metafizică. Wicksell are și meritul deosebit de a fi subliniat că rata naturală nu este relativ constantă, cum s-a presupus în multe lucrări contemporane. Wicksell spune explicit că „rata naturală nu este fixă sau nealterabilă în magnitudine” (Wicksell, 1898, p. 106). Mai mult, el spune că este rezonabil să gândim că rata actuală a dobânzii „tinde să coincidă cu o permanent-schimbătoare rată naturală” (Wicksell, 1898, p. 117), schimbarea permanentă fiind evidențiată în studiile econometrice recente. În sfârșit, Wicksell admite că rata naturală a dobânzii poate avea scăderi abrupte. Analizând scăderea accentuată a prețurilor din perioada 1815-1832 în Anglia, el spune că „trebuie să fi fost o cădere rapidă în rata naturală a dobânzii. Rata actuală a dobânzii a scăzut numai încet și cu ezitare” (Wicksell, 1898, p. 172). Așa cum voi arăta imediat, această contribuție a fost asimilată în practica băncilor centrale și în praxisul teoretic relativ recent. Primul care s-a referit la această rată naturală în procesul de conducere a politicii monetare a fost Alan Greenspan (1993), iar primul care a introdus-o în ecuația cererii în modelul standard neo-keynesist a fost Michael Woodford (2003)1. De atunci, rata naturală și gap-ul ratei dobânzii au devenit ceva indispensabil în teoria și practica politicii monetare. Ne-a luat 95 de ani să folosim în practică această cunoaștere și 101 ani să o introducem în teoria ortodoxă curentă. În încheierea referirilor la această primă contribuție vreau să arăt că Wicksell a avut ca program de cercetare oferirea uni instrument, și anume, gap-ul ratei reale a dobânzii, pentru a asigura stabilizarea conștientă a prețurilor. „Băncile (centrale – nota mea) (…) și instituțiile de credit au exercitat până acum numai o influență involuntară asupra prețurilor”. Dar „dacă ea (teoria – nota mea) se va dovedi corectă”, băncile și instituțiile de credit „vor fi capabile în mod total conștient să-și urmărească obiectivele în beneficiul indiscutabil al economiei mondiale” . Astăzi știm că, în ipoteza că divina coincidență ține, pe un orizont de timp infinit, rata inflației se poate scrie ca o funcție al cărui singur argument este diferența dintre rata reală a dobânzii și rata naturală a dobânzii. În acest cadru simplificat, inflația este egală cu suma actualizată în prezent, luată cu semnul minus, a gap-urilor așteptate ale ratei dobânzii pe un orizont infinit. A doua mare contribuție a lui Knut Wicksell, dar nenotată de nimeni din câte știu eu, se leagă de modelele referitoare la formarea preferințelor. Pentru a înțelege această contribuție voi aminti aici teoria clasică a utilității anticipate și teoria prospectivă, elaborată de Kahneman și Tversky (1979). Prima teorie presupune că agenții economici au o funcție de utilitate și o restricție asociată, din care deduc valorile optime care le maximizează valoarea (utilitatea). Cu alte cuvinte, deciziile sunt modelate ca și când agenții optimizează permanent. În teoria prospectivă, deciziile sunt luate din compararea rezultatelor potențiale, ale căror probabilități sunt cunoscute. În teoria prospectivă, funcția de utilitate este o sumă a produselor dintre rezultatele potențiale, stabilite prin euristici, și probabilitățile asociate rezultatelor respective. Aceste calcule se fac după ce, într-o fază anterioară, s-a stabilit un nivel de referință și s-a acceptat că un rezultat sub acel nivel constituie o pierdere, iar un rezultat peste acel nivel constituie un câștig. Kahneman și Tversky spun că funcția care stabilește valoarea (utilitatea) are forma de S, concavă pentru câștiguri și convexă pentru pierderi (Kahneman și Tversky, 1979, p. 279). Funcția are proprietatea că „răspunsul la pierderi este mai extrem decât răspunsul la câștiguri”, adică „neplăcerea asociată cu pierderea unei sume de bani este în general mai mare decât plăcerea asociată cu câștigarea aceleiași sume”, (Tversky și Kahneman, 1982, p. 454). Cu alte cuvinte, deciziile sunt afectate de o anumită aversiune la pierderi. Având aceste lucruri clarificate, pot să afirm că Knut Wicksell a fost primul care a spus că o pierdere a unei sume date de bani doare mai tare decât bucură câștigarea aceleiași sume. Aceasta nu știrbește cu nimic meritele teoriei prospective, care are o demonstrație riguroasă oferită de Tversky și Kahneman, pentru care acesta din urmă a și primit Premiul Nobel. Iată textul din Wicksell care susține afirmația mea: „un câștig datorat unei creșteri norocoase și neașteptate a venitului unui om este extrem de rar (scarcely ever) așa semnificativ ca și pierderea (injury) cauzată de o scădere neanticipată de o magnitudine egală”, (Wicksell, p.3). Sublinierile îmi aparțin. Aici cuvântul „norocoase” indică aceeași abordare bazată pe risk, similară cu cea din teoria prospectivă și total diferită de cea din teoria utilității așteptate. Cuvântul „neașteptate” arată că în viziunea lui Wicksell există și un nivel așteptat, care, așa cum înțeleg eu lucrurile, este echivalentul nivelului de referință din teoria prospectivă a lui Kahneman și Tversky. 1Ecuația cererii din modelele de echilibru general conține rata naturală în lucrări ale lui Jordi Gali (2000) sau Edward Nelson și Katherine Neiss (2001), apărute înainte de publicarea de către Woodford a cărții sale fundamnetale Interest and Prices (care este și titlul cărții din 1898 a lui Wicksell), dar aceștia citează capitole din cartea lui Woodford, pe care au citat-o în manuscript. Woodford (1999b), comentând lucrarea lui Svensson (1999) spune că ecuația cererii din Woodford (1999a) este similară cu cea din Clarida et al. (1999), pe care o citează în manuscris, dar în forma publicată, lucrarea nu conține în ecuația ofertei rata naturală a dobânzii. Concluzia mea este că Woodford este primul economist care a introdus rata naturală în ecuația cererii din modelul neo-keynesist în comentariul său asupra lucrării lui Svensson. Bibliografie Clarida, Richard, Jordi Galí, and Mark Gertler (1999), “The Science of Monetary Policy: A New Keynesian Perspective”, Journal of Economic Literature Vol. XXXVII (December), pp. 1661–1707. Greenspan, Alan (1993), „Testimony Before the Subcommittee on Economic Growth and Credit Formation of the Committee on Banking, Finance and Urban Affairs, U S House of Representatives, July 20, p. 11. Kahneman, Daniel and Amos Tversky (1979), „Prospect Theory: An Analysis of Decision under Risk”, Econometrica, 47(2), pp. 263-291, March. Reale, Giovanni (2009), „Istoria filosofiei antice: Platon și academia antică (vol.3)”, Galaxia Gutenberg (Traducere din limba italiană de Mihai Sârbu). Wicksell, Knut (1936), “Interest and Prices: A Study of Causes Regulating the Value of Money” [Original publication date: 1898], translated by R.F. Kahn, Macmillan. Woodford, Michael (1999a), “Optimal Monetary Policy Inertia”, ?”, Seminar Paper No. 666, Institute for International Economic Studies, S-106 91 Stockholm, Sweden (April). Woodford, Michael (1999b), “Commentary: How Should Monetary Policy Be Conducted in an Era of Price Stability?” on Svensson (1999), (September 29). Woodford, Michael (2003), “Interest and Prices: Foundations of a Theory of Monetary Policy”, Princeton University Press, pp. 381-463. Woodford, Michael (1999b), “Commentary: How Should Monetary Policy Be Conducted in an Era of Price Stability?” on Svensson (1999), (September 29). Svensson, Lars, E.O. (1999), “How Should Monetary Policy Be Conducted in an Era of Price Stability?”, Seminar Paper No. 680, Institute for International Economic Studies, S-106 91 Stockholm, Sweden (November; first draft August, https://larseosvensson.se/files/papers/jh.pdf). Tversky, Amos; Kahneman, Daniel (1981), „Framing of Decisions and the Psychology of Choice”, Science, New Series, Vol. 211, No. 4481. (Jan. 30, 1981), pp. 453-458.

Donald Trump schimbă complet jocul geopolitic, lăsând UE în offside

0
Înainte de transferul oficial al puterii de la Casa Albă, viitorul președinte al SUA a vorbit despre politica și strategia pe care o va urma administrația de la Washington. Multe dintre afirmațiile sale, făcute cu prilejul unei serii de interviuri, nu au fost cu siguranță nici pe placul politicienilor liberali și nici al piețelor financiare. Declarațiile lui Trump șochează, pentru că par să indice o schimbare radicală a politicii externe a SUA, renegocierea tratatelor de liber schimb aflate în vigoare și suspendarea negocierilor pentru crearea altor două mari zone de liber schimb: cu Uniunea Europeană și Asia de Sud-Est. În interviul acordat cotidianului german Bild, Trump a caracterizat NATO ca fiind o organizație caducă. A declarat de asemenea că alte state membre se vor alătura Marii Britanii și vor părăsi Uniunea Europeană și a caracterizat politica în domeniul imigrației a cancelarului german Angela Merkel, ca fiind catastrofală pentru Europa. „UE este un instrument al dominației Germaniei” Și în interviul pentru the Times, Trump a reiterat că și alți membri UE vor urma calea Marii Britanii, argumentând că aceasta se datorează crizei imigranților. „Cred că situația este foarte gravă”, a spus el. „Oamenii, țările, vor să aibă propria identitate așa cum și Marea Britanie și-a dorit o identitate a ei”. El consideră că Brexit-ul va fi un succes și că Uniunea Europeană a ajuns să fie un instrument al dominației Germaniei cu scopul de a concura SUA în comerțul mondial. Din acest motiv, Trump a spus că îi este destul de indiferent dacă UE se sparge sau rămâne împreună, potrivit Bild. Declarațiile lui Trump demonstrează în opinia agenției Bloomberg că „nu mai sunt îndoieli că el își respectă pozițiile adoptate în timpul campaniei electorale și ar putea ca în multe situații să schimbe radical politica externă promovată de decenii de către Statele Unite, intrând în dezacord pe elemente fundamentale cu cancelarul german Angela Merkel precum comerțul liber, politica privind imigranții, securitatea și rolul Uniunii Europene în lume”.

SUA asediază China, ultima redută a globalizării

0
Una dintre cele mai controversate inițiative pe care președintele-ales Donald Trump pare că vrea să o demareze odată ajuns la conducerea Statelor Unite ale Americii este o aspră renegociere a acordurilor comerciale cu China. Acest lucru a indus panică în rândul analiștilor și experților economici din întreaga lume ce se așteptau ca retorica agresivă să se tempereze pe măsură ce data investirii în funcție se apropia. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Mai mult, în contextul actual, există temerea că politica comercială pe care o susține Donald Trump va genera un posibil război comercial cu statul chinez. Încă din timpul campaniei electorale, Donald Trump a vorbit dur despre relațiile comerciale cu China. I-a învinovățit pe chinezi pentru pierderea locurilor de muncă americane din cauza practicilor comerciale ostile ale acestora și manipularea yuan-ului și a amenințat că va majora tarifele vamale pentru bunurile importate din această țară chiar și cu 45% dacă va fi nevoie. „Priviți ce îi face China țării noastre”, a declarat Trump, în timpul unei dezbateri prezidențiale din luna septembrie. „Folosesc țara noastră ca pe o pușculiță pentru a reconstrui China”, a adăugat acesta. „Trebuie oprit acest furt al locurilor noastre de muncă”.

Rusia: Proiecte și speranțe pentru 2017

0
Odată cu începutul noului an, guvernanții de la Moscova au trecut la îndeplinirea planului de dezvoltare pe 2017, în perspectivă trienală, 2017- 2019, aprobat de către parlament (Duma de Stat), descifrarea corectă a oportunităților disponibile rămânând însă problematică, deoarece semnele debutului sunt contradictorii. Cotațiile internaționale pentru țițeiul Brent prezintă mare interes. În primele zile, ele au urcat, ajungând la 58 dolari/baril. Dacă această tendință se va menține pe termen lung, va compensa încasările mai mici pentru cantitățile reduse de țiței asupra cărora OPEC și Rusia au căzut de acord să le extragă și să le livreze pe piață. Ca efect direct al creșterii prețurilor la țiței, se revigorează și cursul rublei. La 3 ianuarie 2017, un euro era cotat cu 64 ruble, iar dolarul cu 61 ruble. În ce privește exporturile de gaze, este considerat de bun augur faptul că, într-o singură zi, la 1 ianuarie 2017, „Gazprom” a livrat în Europa, prin conducta „North Stream”, o cantitate de gaze record (161 milioane mc). Cu toate că exportul de hidrocarburi și alte materii prime nu sunt considerate de către guvernanți ca relevante pentru o creștere economică sănătoasă, este evident că, atâta timp cât nu vor putea fi valorificate pe plan extern și produse prelucrate industrial, înglobând plusvaloare, el va permite menținerea în echilibru a bugetului federal grevat de ambițioase proiecte de investiții. Economia își revine în ciuda sancțiunilor internaționale La ora actuală, Rusia se confruntă cu sechele extrem de rezistente ale crizei economice, care se fac simțite atât în ritmul firav al redresării activităților productive, cât și în modestele îmbunătățiri ale condițiilor de viață ale populației. Dar dacă, în 2015, PIB-ul Rusiei s-a contractat cu 3,7%, în 10 luni ale anului 2016 contracția a fost de numai 0,3%, sperându-se că, în 2017, lucrurile vor arăta și mai bine. În afara industriei auto (creștere de 14% la camioane și de 31% la autobuze), progrese demne de menționat a realizat industria constructoare de mașini (26% la vagoane de transport și 26,8% la mașini agricole), precum și agricultura. În 2015, s-au exportat cereale în valoare de 16,2 miliarde dolari, estimându-se că, în 2017, exporturile agricole vor atinge 17 miliarde dolari (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 2 decembrie 2016). Datorită intervențiilor Băncii Centrale, inflația este ținută sub control. Dacă, în 2015, nivelul ei a fost de 13%, în 2016 acesta nu a trecut de 6%, existând evaluări optimiste care, pentru 2017, fixează pragul la 4,5-5%. Pentru a putea finanța ritmic economia, în 2015-2016, sistemul bancar a beneficiat de infuzii de capital din partea statului, însumând 827 miliarde ruble (vezi „Komsomolskaia Pravda”, din 2 decembrie 2016). La finele anului 2016, rezervele valutare ale Băncii Centrale se ridicau la 400 miliarde dolari, putând garanta lejer eventuale necesități de împrumuturi externe, neagreate în principiu de către guvernanți.

El a plecat: „inegalitatea este corozivă pentru idealul democratic”

0
Discursul de adio al fostului președinte american Barack Obama, la sfârșitul celui de-al doilea mandat „Dragi americani, Michelle și cu mine am fost mișcați de toate urările pe care le-am primit în ultimele săptămâni. Dar în această seară e rândul meu să adresez mulțumiri. Fie că am fost întru cu totul de acord, fie că rareori ne-am înțeles, conversațiile mele cu dumneavoastră, cetățenii americani, avute în sufragerii și școli, la ferme, în fabrici, la cine sau în avanposturi militare îndepărtate – acele conversații au reprezentat principalul motiv care m-a ajutat să rămân onest, m-au inspirat și m-au făcut să avansez. Și în fiecare zi am învățat de la dumneavoastră. Am devenit un președinte mai bun și un om mai bun datorită vouă. Așadar, am venit pentru prima dată în Chicago când aveam 20 de ani, și încercam să îmi dau seama cine eram, continuam să caut un scop în viață. Și a fost un cartier aflat nu foarte departe de aici în care am început să lucrez cu grupuri de credincioși în umbra morilor de oțel închise. Pe aceste străzi am fost martorul puterii credinței și a demnității tăcute a oamenilor muncitori în fața luptei și a înfrângerilor. Aici am învățat că schimbarea are loc atunci când oameni obișnuiți se implică și se angajează într-o acțiune, și se reunesc laolaltă pentru a cere acel ceva. După opt ani în care am fost Președintele vostru, încă mai cred acest lucru. Și nu este doar credința mea. Se află în inima ideii americane – experimentul nostru îndrăzneț de auto-guvernare. Este convingerea că suntem cu toții creați egali, suntem înzestrați de Creatorul nostru cu anumite drepturi inalienabile, precum viață, libertate și dreptul de a ne căuta fericirea. Reprezintă acea insistență că aceste drepturi, și este de la sine înțeles, nu s-au creat niciodată de la sine; că noi, oamenii, prin instrumentul democrației noastre, putem forma o uniune mai perfectă. Ce idee radicală. Un mare dar pe care Fondatorii noștri ni l-au dat: Libertatea de a ne urma visele noastre individuale prin sudoare și trudă și imaginație, și prin imperativul de a face eforturi împreună, precum și pentru a ajunge la un bine comun, la o lume mai bună. De 240 de ani, chemarea națiunii noastre către cetățenie a dat de lucru și a dat un scop fiecărei noi generații. Este ceea ce i-a făcut pe patrioți să aleagă republica în fața tiraniei, pe pionieri să cucerească Vestul, pe sclavi să fie curajoși și să-și creeze acea cale către libertate. Este ceea ce i-a atras pe imigranții și refugiații de peste oceane și Rio Grande. Este ceea ce le-a făcut pe femei să lupte pentru dreptul de a vota. Este ceea ce i-a făcut pe muncitori să se organizeze. De aceea soldații și-au dat viața la Omaha Beach și în Iwo Jima, Iraq și Afghanistan. Și este și motivul pentru care bărbații și femeile din Selma la Stonewall au fost pregătiți să moară la rândul lor. Așadar, la asta ne referim atunci când spunem că America este excepțională – și nu la faptul că națiunea noastră a fost perfectă de la bun început, ci mai degrabă faptul că am dovedit capacitatea noastră de a ne schimba și a face viața mai bună pentru cei care vin după noi. Da, progresul nostru n-a putut fi egalat. Lupta pentru democrație întotdeauna a fost grea. A fost dintotdeauna controversată. Uneori a fost sângeroasă. Pentru fiecare doi pași înainte, simțim de multe ori că facem un pas în spate. Dar lungul marș al Americii a fost definit printr-o mișcare înainte, o lărgire constantă a crezului nostru fondator de a îmbrățișa totul și nu doar o parte. Dacă v-aș fi spus acum opt ani că America va ieși dintr-o recesiune gravă, își va relansa industria auto și va avea mai multe locuri de muncă noi ca oricând în istorie; dacă v-aș fi spus că vom deschide un nou capitol în relațiile cu poporul cubanez, vom opri programul nuclear iranian fără să tragem un singur foc și îl vom elimina pe creierul atentatelor de la 11 septembrie; dacă v-aș fi spus că vom obține pentru toți dreptul la căsătorie, că vom obține asigurare medicală pentru încă 20 de milioane de cetățeni… dacă v-aș fi spus toată acestea, ați fi spus că țintim prea sus. Dar asta am făcut. Asta ați făcut voi. Voi ați fost schimbarea. Ați răspuns la speranțele oamenilor, și datorită vouă, aproape în fiecare măsură, America este un loc mai bun și mai puternic decât a fost atunci când am început. În 10 zile, lumea va asista la un semn distinctiv al democrației noastre. Transferarea pașnică a puterii de la un președinte ales prin vot liber către un alt președinte. M-am angajat în fața președintelui-ales Trump ca administrația mea să asigure cea mai fluidă tranziție posibilă, la fel cum a făcut președintele Bush pentru mine. Deoarece este datoria fiecăruia dintre noi să ne asigurăm că guvernul nostru ne poate ajuta să facem față numeroaselor provocări cu care încă ne confruntăm. Avem ceea ce ne trebuie pentru a face acest lucru. Avem tot ceea ce ne trebuie pentru a face față acelor provocări. La urma urmelor, rămânem cea mai bogată și mai puternică și mai respectată națiune de pe Pământ. Tinerețea noastră, voința noastră, diversitatea noastră și deschiderea, capacitatea noastră fără margini pentru a risca și a interveni, toate aceste lucruri înseamnă că viitorul ar trebui să fie al nostru. Dar acel potențial va putea fi atins numai dacă democrația noastră funcționează. Doar dacă politica noastră reflectă mai bine decența poporului nostru. Dacă noi, cu toții, indiferent de afilierea politică sau interesele particulare, vom ajuta la restabilirea ideii de scop comun de care avem atât de mare nevoie chiar acum. Pe asta vreau să mă axez în această seară: starea democrației noastre. Să înțelegem, democrația nu necesită uniformitate. Fondatorii noștri au avut polemici. S-au certat. În cele din urmă au făcut compromisuri. Și se așteptau ca noi să facem la fel. Dar știau că pentru democrație este nevoie de sentiment comun de solidaritate – ideea că deși avem diferențele noastre, suntem cu toții împreună; că ne ridicăm sau cădem precum unul singur. Au fost momente în decursul istoriei noastre care au amenințat acea solidaritate. Iar începutul acestui secol a reprezentat unul dintre acele momente. O lume ce devine tot mai mică, inegalitatea în creștere; schimbare demografică și spectrul terorismului – aceste forțe nu ne-au pus la încercare doar securitatea și prosperitatea noastră, dar ne testează democrația noastră, de asemenea. Și modul în care vom face față acestor provocări prin democrație va determina abilitatea noastră de a ne educa propriii copii și de a crea locuri de muncă bune și de a ne proteja patria. Cu alte cuvinte, acest lucru ne va determina viitorul. În primul rând, democrația noastră va funcționa doar dacă oricare dintre noi va avea o oportunitate economică. Și vestea bună este că astăzi economia este în creștere din nou. Salariile, veniturile, dotările gospodăriilor și pensiile sunt toate în creștere. Sărăcia scade din nou. Bogații achită o cotă mai echitabilă a taxelor, chiar și cu noile recorduri înregistrate pe bursă. Rata șomajului este aproape de cel mai redus nivel din ultimii 10 ani. Rata persoanelor neasigurate nu a fost niciodată mai mică. Costurile asistenței medicale au cel mai lent ritm de creștere din ultimii 50 de ani. Și am spus lucrul ăsta și în continuare cred – dacă cineva poate crea un plan care este demonstrabil mai bun decât toate îmbunătățirile pe care le-am făcut la sistemul nostru de sănătate și care acoperă același număr de persoane la un cost mai mic, eu îl voi sprijini în mod public. Pentru că, la urma urmei, acesta este motivul pentru care guvernăm. Nu pentru a câștiga puncte sau pentru a ne asuma tot succesul, ci pentru a face viața oamenilor mai bună. Dar, cu tot progresul pe care l-am obținut, știm că nu este îndeajuns. Economia noastră nu merge la fel de bine sau nu crește la fel de repede atunci când doar puțini prosperă pe seama unei clase de mijloc aflate în creștere și a celor care vor să acceadă la statutul de clasă de mijloc. Acesta este argumentul economic. Dar inegalitatea puternică este, de asemenea, corozivă pentru idealul nostru democratic. În timp ce un procent din populație a acumulat o pondere mai mare de avere și venit, prea multe familii, din orașe și regiuni rurale, au fost lăsate în urmă – muncitorul din fabrică disponibilizat, chelnărița sau angajatul din sistemul de sănătate care de-abia se descurcă și se luptă să-și plătească facturile – convinși că jocul este fixat împotriva lor, că guvernul lor nu servește decât interesele celor puternici – aceasta este o rețetă pentru mai mult cinism și polarizare în politica noastră. Dar nu există remedieri rapide la această tendință pe termen lung. Sunt de acord, comerțul nostru ar trebui să fie corect, nu doar liber. Dar următorul val de dislocări economice nu va veni din străinătate, de peste ocean. Acesta va proveni din ritmul neobosit de automatizare, care va face o mulțime de locuri de muncă bune, aparținând clasei de mijloc, să fie desființate. Așadar, va trebui să creăm un nou acord social pentru a garanta tuturor copiilor noștri educația de care au nevoie, pentru a da lucrătorilor puterea să formeze sindicate pentru salarii mai bune; pentru a actualiza plasa de siguranță socială ca să reflecte modul în care trăim acum, și de a face mai multe reforme la Codul fiscal astfel încât corporațiile și indivizii care câștigă cel mai mult de pe urma acestei noi economii să nu evite obligațiile lor în țara care a făcut posibil succesul lor. Putem să avem polemici cu privire la modul în care am atinge cel mai bine aceste obiective. Dar nu putem fi mulțumiți cu privire la scopuri în sine. Pentru că dacă nu creăm oportunități pentru toți oamenii, nemulțumirea și diviziunea, care a blocat progresul nostru, nu vor face decât să se accentueze în anii care vor veni. Există încă o amenințare pentru democrația noastră – iar aceasta este la fel de veche precum națiunea noastră. În perioada în care am fost ales, se vorbea despre o America post-rasială. Și o asemenea viziune, cu toate că bine intenționată, nu a fost niciodată realistă. Rasa rămâne o forță puternică de dezbinare în societatea noastră. Acum, am trăit destul de mult să știu că relațiile rasiale sunt mai bune decât acum 10, 20, sau 30 de ani, indiferent ce spun unii. Putem vedea asta nu doar în statistici, putem vedea asta în atitudinile tinerilor americani de-a lungul spectrului politic. Dar nu am ajuns unde avem nevoie să fim. Și fiecare dintre noi mai avem mult de muncit pentru a ajunge acolo. Dacă fiecare problemă economică își are rădăcina în lupta dintre un american alb harnic, muncitor din clasa de mijloc și o minoritate nevrednică, atunci muncitorii de toate culorile vor fi cei care vor rămâne să se lupte pentru resturi, în timp ce cei bogați se vor retrage și mai mult în enclavele lor private. Dacă nu suntem dispuși să investim în copiii imigranților, pur și simplu pentru că ei nu arată la fel ca noi, vom diminua perspectivele propriilor noștri copii – pentru că acei copii creoli vor reprezenta o pondere din ce în ce mai mare din forța de muncă a Americii. Și am arătat că economia noastră nu trebuie să fie un joc cu sumă nulă. Anul trecut, veniturile au crescut pentru toate rasele, toate grupele de vârstă, pentru bărbați și pentru femei. Așadar dacă vom lua în serios faptul ca rasa să meargă înainte, trebuie să încurajăm legi împotriva discriminării – în angajare, în locuințe, și în educație, cât și în sistemul de justiție penală. Aceasta este ceea ce cer Constituția noastră și cele mai înalte idealuri ale noastre. Însă doar legile nu vor fi de ajuns. Inimile trebuie să se schimbe. Schimbarea nu va avea loc peste noapte. Adesea pentru a se schimba, atitudinile sociale au nevoie de generații întregi. Dar dacă democrația noastră va funcționa în această națiune din ce în ce mai diversă, atunci fiecare dintre noi trebuie să încercăm să ținem seama de sfatul unui mare personaj din ficțiunea americană – Atticus Finch – care a spus: „Niciodată nu înțelegi un om cu adevărat, până nu vezi lucrurile și din punctul său de vedere… până când nu te pui în pielea lui și faci câțiva pași”. Pentru afro-americani și alte grupuri minoritare, aceasta înseamnă a lega propriile noastre lupte reale pentru dreptate de provocările cu care o mulțime de oameni din această țară se confruntă – nu numai de refugiat sau imigrant, sau de cei săraci din mediul rural sau transsexualul american, dar, de asemenea, tipul alb de vârstă mijlocie care, din exterior, poate părea că el are avantaje, dar și-a văzut lumea întoarsă cu josul în sus de schimbările economice, culturale și tehnologice. Trebuie să acordăm atenție și să ascultăm. Pentru americanii albi, aceasta înseamnă a recunoaște că efectele sclaviei și a lui Jim Crow nu au dispărut dintr-o dată în anii ’60. Că, atunci când grupurile minoritare își fac auzită nemulțumirea, ei nu se angajează doar la rasism sau practică corectitudinea politică. Atunci când protestează pașnic, ei nu cer să fie tratați special, ci vor să fie tratați în mod egal, așa cum au promis Fondatorii noștri. Așa că, indiferent de funcția pe care o ocupăm, noi toți trebuie să încercăm mai mult. Toți trebuie să pornească de la premisa că fiecare dintre cetățenii noștri iubește această țară la fel de mult ca noi; că ei apreciază munca grea și familia la fel ca noi; că copiii lor sunt la fel de curioși și plini de speranță și demni de iubire precum ai noștri. Și asta nu e ușor de făcut. Pentru prea mulți dintre noi, a devenit mai sigur să ne retragem in turnurile noastre de fildeș, fie în cartierele noastre sau în campusurile universitare, sau în locurile de cult, sau în rețelele noastre sociale, înconjurați de oameni care arată ca noi și cu care împărțim aceeași perspectivă politică și care nu ne contestă niciodată presupunerile. Ascensiunea partizanatului evident, creșterea stratificării economice și regionale, divizarea mass mediei în canale pentru orice gust – toate acestea fac ca această mare triere să pară naturală, și chiar inevitabilă. Și din ce în ce mai mult, ne simțim tot mai în siguranță în propriile noastre microuniversuri încât începem să acceptăm doar informația care convine opiniilor noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, în loc să ne formăm opiniile pe baza lucrurilor evidente din lumea reală. Iar această tendință reprezintă cea de-a treia amenințare la adresa democrației noastre. Dar politica este un război al ideilor. Așa a fost proiectată democrația noastră. În decursul unei dezbateri sănătoase, avem obiective diferite, și mijloace diferite de a atinge aceste obiective. Dar fără o bază comună de fapte, fără dorința de a admite noi informații și de a recunoaște că adversarul tău ar putea avea dreptate, și că știința și rațiunea contează, atunci vom continua să vorbim unul peste celălalt, și nu vom ajunge la un numitor comun. Și nu este chiar această parte care face des politica să fie descurajatoare? Cum pot oficialii aleși să se înfurie din cauza deficitelor atunci când noi propunem să cheltuim bani pe grădinițe pentru copii, dar nu se înfurie și atunci când reducem taxele pentru corporații? Cum putem scuza scăpările de la etică în propriul partid, dar să năpustim atunci când celălalt partid face exact același lucru? Nu e doar necinstit, această sortare selectivă a faptelor este autodistructivă. Pentru că, așa cum obișnuia să-mi spună mama, întotdeauna realitatea te va ajunge din urmă. Acum, putem și ar trebui să discutăm care este cea mai bună abordare pentru a rezolva problema. Însă, doar să negăm pur și simplu problema, nu numai că trădează generațiile viitoare, trădează spiritul esențial al acestei țări – spiritul esențial al inovației și practica rezolvare a problemelor ce i-au ghidat pe Fondatorii noștri. Este acel spirit, născut din perioada Iluminării, care ne-a făcut o superputere – acel spirit care a apărut la Kitty Hawk și Cape Canaveral; spiritul care vindecă bolile și pune un computer în fiecare buzunar. Este acel spirit – o credință în rațiune și cutezanță, și întâietatea dreptului în fața forței – care ne-a permis să rezistăm în fața mirajului fascismului și tiraniei din timpul Marii Depresiuni; care ne-a permis să construim o altă ordine după Cel de-Al Doilea Război Mondial, cu alte democrații, o ordine bazată nu numai pe puterea militară sau afilieri naționale, dar construită pe baza principiilor – statul de drept, drepturile omului, libertatea religioasă și libertatea de exprimare și de asociere și o presă independentă. Această nouă ordine este acum contestată – în primul rând de fanatici violenți care pretind că vorbesc în numele Islamului; recent, de autocrați din capitale din străinătate care văd piețele libere și democrațiile deschise și societatea civilă în sine ca o amenințare la adresa puterii lor. Amenințarea pe care o aduce democrației noastre este mult mai vastă decât o mașină cu bombă sau o rachetă. Ea reprezintă frica de schimbare; frica de oameni care arată sau vorbesc sau se roagă diferit; un dispreț pentru supremația legii care îi trage la răspundere pe lideri; intoleranța față de opinii diferite și gândirea liberă; credința că sabia sau arma sau bomba sau mașina de propagandă este arbitrul suprem ce stabilește ce este adevărat și ce este corect. Și acesta este motivul pentru care, în ultimii opt ani, am lucrat la a lupta împotriva terorismului de pe o poziție legală mai strictă. De aceea am interzis torturile, am lucrat la a închide Gitmo, am reformat legile care reglementează supravegherea pentru protejarea vieții private și a libertăților civile. De aceea, resping discriminarea împotriva musulmanilor americani, care sunt la fel de patrioți precum noi. De aceea nu putem să ne retragem din marile războaie globale – pentru a extinde democrația, și drepturile omului, și drepturile femeilor, și drepturile comunității LGBT. Oricât de imperfecte ar fi eforturile noastre, oricât de oportun ar putea părea să ignorăm astfel de valori, asta face parte din apărarea Americii. Pentru că lupta împotriva extremismului, intoleranței, sectarismului și șovinismului fac parte din aceeași luptă împotriva autoritarismului și agresiunii naționale. Dacă întinderea unde funcționează libertatea și respectarea statului de drept se micșorează în jurul lumii, probabilitatea izbucnirii unui război în interiorul și între națiuni crește și propriile noastre libertăți vor fi în cele din urmă amenințate. Așadar, haideți să fim vigilenți, dar nu temători. ISIS o să încerce să omoare oameni nevinovați. Dar nu pot să învingă America dacă nu ne trădăm Constituția și principiile în această luptă. Rivali precum Rusia sau China nu ne pot egala influența noastră în lume – doar dacă renunțăm în ceea ce credem – și să ne transformăm doar într-o altă țară mare care agresează vecini mai mici. Ceea ce mă aduce la ultimul punct: Democrația noastră este amenințată de fiecare dată când o luăm de bună. Cu toții, indiferent de partid, ar trebui să ne îndreptăm atenția către restructurarea instituțiilor noastre democratice. Atunci când prezența electorală din America este una dintre cele mai mici printre democrațiile avansate, ar trebui să facem ca accesul la vot să fie mai ușor, nu mai greu. Când încrederea în instituțiile noastre este scăzută, ar trebui să reducem influența corozivă a banilor în politica noastră, și să insistăm pe principiile transparenței și a eticii în serviciul public. Când Congresul este disfuncțional, ar trebui să ne alegem propriile districte congresionale pentru a încuraja politicienii să răspundă la bunul simț și nu la extreme rigide. Dar țineți minte, niciunul dintre aceste lucruri nu se întâmplă de la sine. Toate acestea depind de participarea noastră; ca fiecare dintre noi să accepte responsabilitatea cetățeniei americane, indiferent de care parte se înclină balanța puterii. Constituția noastră este un cadou remarcabil și frumos. Dar este într-adevăr doar o bucată de pergament. Ea nu are nicio putere pe cont propriu. Noi, oamenii, îi dăm putere. Noi, oamenii, îi dăm înțeles. Cu participarea noastră, și cu alegerile pe care le facem, și cu alianțele pe care le realizăm. Indiferent dacă susținem sau nu libertățile noastre. Indiferent dacă respectăm și aplicăm litera legii sau nu. Lucrul acesta depinde de noi. America nu este un lucru fragil. Dar câștigurile noastre de pe parcursul lungului drum către libertate nu sunt asigurate. În discursul său de adio, George Washington a scris că autoguvernarea este fundamentală siguranței, prosperității și libertății noastre, dar „din cauze diferite și din locuri diferite vor veni multe dureri…pentru a slăbi în mințile voastre credința în acest adevăr”. Noi slăbim acele legături atunci când permitem ca dialogul nostru politic să devină atât de coroziv încât oamenii de caracter nici măcar nu mai sunt dispuși să intre în serviciul public; suntem aspri și ranchiunoși pe americanii cu care nu suntem de acord încât îi vedem pe aceștia nu doar ca induși în eroare, ci răuvoitori. Slăbim aceste legături atunci când ne definim unii dintre noi ca mai americani decât alții; când considerăm că tot sistemul este inevitabil corupt, și nu ne asumăm nimic, învinovățindu-i pe liderii pe care îi alegem, fără să ne examinăm propriul rol în alegerea acestora. Cade pe umerii fiecăruia dintre noi responsabilitatea de a fi niște apărători anxioși și geloși ai democrației noastre; de a ne asuma cu bucurie sarcina care ni s-a dat de a căuta continuu să îmbunătățim națiunea noastră. Deoarece, deși la exterior pare că suntem diferiți, noi deținem cu mândrie aceeași titulatură, cea mai importantă funcție în democrație: aceea de cetățean. Așadar, vedeți, aceasta este ceea ce are nevoie democrația. Are nevoie de voi. Nu doar atunci când este o alegere electorală, nu doar atunci când propriul vostru interes restrâns este în joc, ci pe toată durata unei vieți. Dacă v-ați săturat să vă certați cu străini pe internet, încercați să vorbiți cu unul dintre ei în viața reală. Dacă ceva are nevoie să fie reparat, luați-vă încălțările în picioare și începeți să organizați ceva. Dacă sunteți dezamăgiți de oficialii aleși, luați o pancartă, adunați niște semnături și candidați personal. Faceți-vă apariția. Faceți un salt către această direcție. Rămâneți pe ea. Uneori veți câștiga, alteori veți pierde. A presupune că există o rezervă de bunătate în alți oameni, asta presupune un risc, și vor fi dăți în care procesul vă va dezamăgi. Dar pentru aceia dintre noi care au fost îndeajuns de norocoși să facă parte din această muncă, și să o vedem îndeaproape, permiteți-mi să vă spun, poate să energizeze și să inspire. Și mult mai des se întâmplă însă, credința voastră în America – și în americani – va fi confirmată”.

Perspectiva politicii fiscale și a celei de venituri rămâne incertă până la cunoașterea construcției bugetului public pentru anul 2017

0
Minuta ședinței CA al BNR din ianuarie 2017 În cadrul ședinței, Consiliul de administrație a discutat și adoptat decizia de politică monetară, pe baza datelor și analizelor privind evoluțiile macroeconomice, financiare și monetare curente și de perspectivă prezentate de direcțiile de specialitate și a altor informații interne și externe disponibile. În debutul discuțiilor, membrii Consiliului s-au referit la evoluția recentă a inflației. S-a arătat că rata anuală a inflației a coborât în noiembrie la -0,6%, ușor sub nivelul prognozat, după ce în luna precedentă crescuse, în linie cu previziunile, la -0,43%, de la -0,57%, în septembrie. S-a observat că scăderea poate fi atribuită integral factorilor de natura ofertei, cele mai importante contribuții aparținând declinului dinamicii anuale a prețului produselor din tutun și reducerii tarifelor polițelor RCA. Membrii Consiliului au remarcat că aceasta din urmă afectează tranzitoriu și componenta de bază a inflației, fiind principala cauză a scăderii ratei anuale a inflației CORE2 ajustat ușor sub nivelul lunii septembrie, implicit sub cel anticipat, în condițiile în care presiunile inflaționiste ale cererii agregate se prezumă a fi rămas constante în trimestrul III, iar cursul de schimb al leului a consemnat o relativă creștere în trimestrul IV. În discuțiile referitoare la activitatea economică recentă, membrii Consiliului au evidențiat decelerarea mai pronunțată decât cea previzionată a creșterii economice în trimestrul III – a cărei dinamică anuală s-a redus la 4,4%, de la 6% în trimestrul II – implicând o probabilă întrerupere a creșterii excedentului de cerere agregată în acest interval, contrar previziunilor. S-a observat că ambele componente majore ale cererii interne au contribuit la încetinirea de ritm a activității economice, evoluția investițiilor corelându-se cu restrângerea lucrărilor de construcții în sectorul public, ulterior puternicei dinamizări din trimestrul II. Un aspect relevant în acest context s-a considerat a fi reducerea considerabilă a aportului negativ al exportului net la dinamica anuală a PIB, pe fondul unei scăderi mult mai ample a dinamicii importurilor în raport cu cea a exporturilor de bunuri și servicii. Unii membri ai Consiliului au remarcat că balanța bunurilor și-a atenuat în trimestrul III viteza de deteriorare comparativ cu prima jumătate a anului, iar deficitul ei a continuat să fie în mare parte compensat de surplusul de pe segmentul serviciilor. S-a observat că, din perspectiva formării PIB, decelerarea creșterii economice s-a datorat tuturor ramurilor majore ale economiei, precum și impozitelor nete pe produs, dar și faptului că serviciile au redevenit cel mai dinamic sector în trimestrul III, continuând să dețină cea mai mare contribuție la dinamica anuală a PIB. Unii membri ai Consiliului au arătat că deși creșterea economică din anii 2015 și 2016 a fost relativ înaltă și determinată preponderent de consum, aceasta nu a condus la o creștere îngrijorătoare a deficitului de cont curent. O explicație în acest sens s-a referit la faptul că, în structură, creșterea cererii interne a fost acoperită parțial din producția internă. Membrii Consiliului au remarcat că efectivul salariaților din economie a continuat să se mărească în ritmul relativ robust înregistrat în trimestrul anterior, iar rata șomajului s-a redus cu încă 0,2 puncte procentuale, atingând un nou minim post-criză. Totodată, au fost menționate rezultatele unor recente sondaje de specialitate, indicând creșteri semnificative ale intențiilor de angajare în primul trimestru al anului 2017. În acest context, membrii Consiliului s-au arătat preocupați de accentuarea tendinței de tensionare a pieței muncii sub influența factorilor ciclici, amplificată de rigiditățile ei structurale. S-a observat că dinamica anuală a câștigului salarial mediu net pe economie a cunoscut doar o foarte ușoară temperare în intervalul septembrie-octombrie, rămânând la valori de două cifre, iar ritmul anual de creștere a costurilor salariale unitare din industrie s-a reaccelerat în octombrie, după relativa încetinire consemnată în precedentele două luni. În ceea ce privește condițiile monetare reale, membrii Consiliului au apreciat că acestea și-au păstrat caracterul stimulativ în trimestrul IV, în condițiile continuării scăderii ratelor dobânzilor la creditele noi și la depozitele noi la termen, precum și ale plasării raportului leu/euro și al cursului leu/dolar la valori relativ mai înalte – exercitând efecte în dublu sens, dar de intensități variabile, asupra dinamicii activității economice. În acest context, membrii Consiliului au remarcat că, în primele două luni ale trimestrului al IV-lea, creditul acordat sectorului privat a continuat să crească, de această dată în principal pe seama creditului acordat societăților nefinanciare. Totodată, s-a arătat că, pe fondul creșterii creditului în lei și al declinului celui în valută, ponderea în total a primei componente a continuat să urce, până la 56,9% în noiembrie – evoluție de natură să certifice îmbunătățirea transmisiei politicii monetare și să contribuie la atenuarea riscurilor la adresa stabilității financiare și, în general, la creșterea robusteții economiei. În cadrul discuției privind evoluția viitoare a inflației, membrii Consiliului au remarcat că actuala proiecție pe termen scurt reconfirmă perspectiva revenirii ratei anuale a inflației în teritoriul pozitiv în trimestrul I 2017, simultan cu reluarea creșterii ei, pe fondul epuizării impactului tranzitoriu al reducerii la 20% a cotei standard a TVA și al manifestării presiunilor inflaționiste ale cererii agregate și ale costurilor unitare salariale. Palierul pe care aceasta este așteptată să se poziționeze este totuși inferior celui evidențiat în cea mai recentă prognoză pe termen mediu, publicată în Raportul asupra inflației din noiembrie 2016, în condițiile nemodificării dimensiunii prognozate a efectelor exercitate începând cu 1 ianuarie 2017 de noua tăiere a cotei standard a TVA și de eliminarea supraaccizei la carburanți. S-a menționat că cea mai recentă prognoză pe termen mediu anticipează reintrarea ratei anuale a inflației în interiorul intervalului de variație al țintei staționare la mijlocul anului 2017 și urcarea ei în jumătatea superioară a acestuia începând cu primul trimestru al anului 2018. S-a observat că toate componentele exogene ale IPC, cu excepția prețului combustibililor, contribuie la revizuirea în sens descendent a prognozei pe termen scurt a inflației, dinamicile lor mai joase reflectând inclusiv măsura de reducere la 1 ianuarie 2017 a tarifului pentru energia electrică, anunțată spre finalul anului trecut. În același timp, s-a remarcat că un aport important aparține inflației de bază, a cărei perspectivă cunoaște o semnificativă ajustare descendentă pe orizontul apropiat de timp, doar parțial atribuibilă acțiunii factorilor fundamentali. În acest context, membrii Consiliului au arătat că noua proiecție pe termen scurt indică o ușoară accelerare a creșterii în termeni trimestriali a PIB în trimestrul IV 2016, inclusiv în raport cu cea mai recentă prognoză pe termen mediu, urmată de o oarecare încetinire, implicând, în condițiile unei decelerări mai pronunțate decât cea anticipată a creșterii economice în trimestrul III 2016, o expansiune relativ mai lentă a gap-ului pozitiv al PIB și a presiunilor sale inflaționiste pe orizontul scurt de timp. S-a remarcat că evoluțiile recente ale indicatorilor cu frecvență ridicată, incluzând-o pe cea a deficitului bugetului general consolidat, sugerează contribuții importante la creșterea economică din trimestrul IV atât din partea cererii de consum, cât și din partea investițiilor. Evaluarea făcută de membrii Consiliului a evidențiat însă și prevalența riscurilor în sens ascendent la adresa prognozei pe termen scurt, legate de evoluțiile postelectorale, cu implicații asupra perspectivei mai îndepărtate a inflației. S-a apreciat că riscurile la adresa perspectivei inflației ar putea fi amplificate pe termen mediu de eventuala trenare în continuare a realizării investițiilor publice și a reformelor structurale, de natură să afecteze potențialul de creștere a economiei românești, și să conducă, în asociere cu stimularea prioritară a consumului, la o mai amplă deschidere în perspectivă a gap-ului pozitiv al PIB, dar și a deficitului de cont curent. Unii membri ai Consiliului au semnalat totodată o relativă ameliorare recentă a balanței riscurilor la adresa creșterii economice din zona euro/UE, cel puțin parțial atribuibilă deciziilor adoptate de BCE și Banca Angliei, precum și deprecierii suferite de euro și de lira sterlină. S-au făcut referiri și la recenta evoluție mai favorabilă a economiei Chinei și la ușoara îmbunătățire a perspectivei economiilor emergente, mai ales a celor exportatoare de materii prime, pe fondul reluării creșterii cererii și/sau a cotațiilor internaționale ale acestora, potențată de anticipatul stimul fiscal al SUA. Pe de altă parte, s-a subliniat că există mari incertitudini de ordin politic în UE, care pot afecta mersul economiilor. A fost menționat, de asemenea, riscul începerii manifestării efectelor inflaționiste indirecte ale tendinței de creștere a prețurilor internaționale ale materiilor prime energetice, mai ales pe fondul costurilor salariale ridicate, un posibil indiciu fiind considerat trendul ascendent al dinamicii prețurilor producției industriale pe piața internă; au fost evidențiate și incertitudinile legate de evoluția viitoare a prețului internațional al petrolului – inclusiv în contextul deciziei adoptate în mod coordonat de statele membre OPEC și unele state nemembre ale organizației de a reduce producția în prima jumătate a anului curent. Membrii Consiliului au remarcat însă și persistența unor riscuri în sens descendent la adresa creșterii economice a zonei euro, date fiind incertitudinile asociate calendarului electoral al anului și negocierilor pentru Brexit, precum și problemele sistemului bancar european, apreciindu-se că, din perspectiva evoluțiilor interne, acestea sunt mai relevante pe orizontul mediu de timp. S-a exprimat, de asemenea, preocuparea pentru ritmul potențial al absorbției fondurilor europene aferente noului cadru financiar multianual, inducând la rândul său riscuri în sens descendent la adresa perspectivei creșterii economice pe plan intern. Totodată, s-a apreciat unanim că perspectiva politicii fiscale și a celei de venituri rămâne incertă până la cunoașterea caracteristicilor execuției bugetare aferente anului 2016, dar mai ales a construcției bugetului public pentru anul 2017, care să jaloneze conduita viitoare a acestor politici; unii membri ai Consiliului au reiterat în acest context cerințele Pactului de Stabilitate și Creștere și angajamentele României privind respectarea lor, precum și alte prevederi legale interne, considerate reale constrângeri la adresa unei mai accentuate relaxări a politicii fiscale. Totodată, s-a evocat declarația ministrului de finanțe potrivit căreia nu va fi depășit pragul de 3% pentru deficitul bugetului consolidat în 2017. În aprecierea membrilor Consiliului, contextul analizat justifică menținerea conduitei actuale a politicii monetare, în vederea asigurării stabilității prețurilor pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile. Astfel, Consiliul de administrație al BNR a decis în unanimitate menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75%; totodată Consiliul de administrație a decis în unanimitate menținerea la +/- 1,50 puncte procentuale a coridorului simetric format de ratele dobânzilor la facilitățile permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară, continuarea gestionării adecvate a lichidității din sistemul bancar, precum și menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei și, respectiv, în valută ale instituțiilor de credit.

Membri ai Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României prezenți la ședință:

Mugur Isărescu, președinte al Consiliului de administrație și guvernator al Băncii Naționale a României; Florin Georgescu, vicepreședinte al Consiliului de administrație și prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României; Liviu Voinea, membru al Consiliului de administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Marin Dinu, membru al Consiliului de administrație; Daniel Dăianu, membru al Consiliului de administrație; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administrație; Ágnes Nagy, membru al Consiliului de administrație; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administrație.

 

El a venit : „Niciun vis nu este prea mare, nicio provocare nu este prea dificilă”

0
„Acum este timpul ca America să-și vindece rănile cauzate de dezbinare, trebuie să ne unim. Tuturor republicanilor și democraților și independenților din întreaga națiune, le spun că este timpul să ne strângem împreună precum un singur popor unit. A venit timpul. Mă angajez în fața fiecărui cetățean de pe tărâmul american că voi deveni un președinte pentru toți americanii, și acest lucru este atât de important pentru mine. Celor care au ales să nu mă susțină în trecut, și aceștia au fost destui, le solicit ajutorul și îndrumarea, astfel încât să putem lucra împreună și să unificăm marea noastră țară. Așa cum am spus încă de la început, nu am avut o campanie, ci mai degrabă o mare mișcare incredibilă a milioane de bărbați și femei muncitori, care își iubesc țara și își doresc un viitor mai bun și mai luminos pentru ei și familiile lor. Este o mișcare compusă din americani, indiferent de rasă, religie, educație și opinii, care doresc și se așteaptă ca guvernul nostru să servească poporul – și asta vor primi. Lucrând împreună, vom începe dificila sarcină de a reconstrui națiunea noastră și de a reînnoi visul american. Mi-am petrecut toată viața, și la fel și în business, căutând potențialul nevalorificat în proiecte și în oameni de pretutindeni. Asta este acum ceea ce vreau să fac pentru țara noastră. Un potențial enorm. Am ajuns să cunosc atât de bine țara noastră, potențialul enorm. Va fi un lucru frumos. Fiecare american va avea oportunitatea să se realizeze până la potențialul său maxim. Bărbații și femeile din țara noastră care au fost uitați, pe viitor, nu vor mai fi uitați. Ne vom repara orașele, ne vom reconstrui autostrăzile, podurile, tunelurile, aeroporturile, școlile și spitalele. Ne vom reconstrui întreaga infrastructură, care, apropo, dacă nu o vom reconstrui, se va duce pe copcă. Și vom pune la treabă milioane de americani (…) Ne vom înhăma la un proiect de creștere și reînnoire națională. Voi căuta cele mai creative talente ale națiunii și voi chema alături pe cei mai buni, pe cei mai strălucitori dintre ei să-și pună talentul la contribuție spre beneficiul tuturor. Se va întâmpla asta! Avem un plan economic măreț. Ne vom dubla ritmul și nivelul de creștere și vom fi cea mai puternică economie de oriunde din lume. În același timp, primim alături de noi orice altă națiune vrea să ni se alăture pe acest traseu. Vom avea strălucite relații externe. Ne așteptăm să construim excelente relații pentru că nici un vis nu este prea mare, nicio o provocare nu este prea dificilă.