Migrația către România –Monitorul Social
Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, lansează un nou infografic despre migrația spre România, un subiect aflat până acum în umbra altuia înrudit, și anume migrația dinspre România.
Numărul imigranților, adică al persoanelor care își stabilesc oficial reședința în țara noastră pentru cel puțin 12 luni, este în continuă creștere de la an la an. În 2017 el a ajuns la cota 216.000, adică la fel de mult cât populația Ploieștiului sau a Oradei, conform celui mai recent recensământ.
Aproximativ 60% din migranți, an după an, provin din Republica Moldova. Acest lucru explică parțial atractivitatea regiunii istorice cu același nume din România, spre ea îndreptându-se 60.000 de migranți anual. Destinații importante pentru imigranți sunt de asemenea centrele universitare de tradiție (București, Timișoara, Cluj), precum și județele cu o creștere economică constantă sau cu o bază industrială puternică (Argeș, Constanța, Dolj, Prahova).
Invazia giganților
CELE MAI MARI ȘI MAI FRUMOASE EXPONATE DIN PIESE LEGO® DIN EUROPA ȘI FUN PARK – ZONA DE JOACĂ
CEA MAI MARE EXPOZIȚIE DE CONSTRUCȚII DIN PIESE LEGO®
Grand Arena Shopping Mall București din 20.10.2018, până la 24.02.2019
INVAZIA GIGANȚILOR este tema centrală a Expoziției Internaționale de Construcții din Piese Lego®. Expoziția, fără precedent, impresionează prin anvergură și prin scara modelelor prezentate. „Unele modele sunt gigantice la propriu, prin dimensiune. Altele, sunt gigantice în sens simbolic. Cea mai mare construcție are 11 metri lungime și a presupus utilizarea unui milion de piese Lego®. Pe lângă modelele gigantice, în cadrul acestei expoziții, prezentăm figuri realizate la scară 1:1 ale unor personalități din lumea sportului, culturii, filmului, deci giganți în domeniul lor de activitate” – relatează organizatorul expoziției, Rafał Szymański. „Pentru că încă de la început ne-am gândit să creăm UN EVENIMENT FĂRĂ PRECEDENT cu piese Lego®, a fost necesar să aducem laolaltă cele mai bune exponate din multe țări europene” – adaugă acesta.12 zone tematice, aproape 3.000 de metri pătrați
Cel mai mare avion din lume, realizat dintr-un milion de piese Lego® Macheta avionului Boeing 747 special pregătit pentru călătoriile președintelui SUA este realizată dintr-un milion de piese Lego®, la scară 1:7. Avionul are o lungime de aproape 11 metri, o anvergură a aripilor de aproximativ 10 metri și o înălțime de aproape 3 metri. Vizitatorii vor putea arunca o privire în interiorul avionului și vor putea viziona scene istorice imortalizate în piese Lego®, având ca protagoniști unii dintre cei mai importanți oameni din Statele Unite.
Batmobilul, vehiculul eroului din seria de filme Batman™
Helicarrier
Human Body – o lecție atipică de biologie
Cel mai înalt om din istorie
Reconstrucția celui mai înalt om din istorie, care avea o înălțime de 2,72 m, Robert Wadlow. Pentru construirea acestei figuri la scară 1:1 nu a fost folosit un cadru de susținere la interior. Modelul este realizat exclusiv din 100.000 de piese Lego®.Martina Navrátilova
Figura tenismenei, una dintre cele mai strălucite reprezentante ale stelelor sportului, a fost confecționată din 50.000 de piese Lego®. Silueta remarcabilei cehoaice, care ocupă locul al doilea în clasamentul jucătorilor de tenis din toate timpurile, a fost realizată în cele mai mici detalii. Figura are o înălțime de 1,73 m și reprezintă sportiva într-un costum tipic de tenis, purtând ochelarii de aur caracteristici.Zona Uriașă Star Wars®
În București, organizatorii au pregătit o zonă dedicată Star Wars®. Fanii Star Wars® pot admira peste 100 de modele inspirate de cea mai faimoasă saga din lume. Star Wars® District este o colecție bogată de exponate originale, care ilustrează cele mai cunoscute scene, personaje, nave, arme, baze și bătălii din această serie iconică.Star Destroyer
Perla expoziției și cel mai important model al zonei Star Wars® este construcția inovatoare, cu drepturi de autor, care prezintă una dintre cele mai de temut nave spațiale din seria Star Wars®. Modelul original impresionează prin dimensiune și atenția acordată detaliilor. Dimensiuni: lungime: 202 cm, lățime: 125 cm, înălțime: 58 cm. Greutate: peste 50 kg.Zona basmelor
O zonă minunată, plină de culoare și bucurie, ca-n basme, îi așteaptă pe cei mai mici și pe cei mari, deopotrivă. Printre multe surprize, vizitatorii sunt invitați în tărâmul fermecat al poneilor, pe insula paradisiacă din filmul Angry Birds și în lumea misterioasă și magică a lui Alice în Țara Minunilor.
Zona fantasy
Supereroi
Figurile supereroilor oferă reprezentări de neuitat. Vizitatorii pot admira replici la scară 1:1 ale binecunoscutelor personaje din filmele de la Hollywood: Spiderman™, Iron Man™ și Hulk™, ultimul în varianta de 2,5 metri.
Cultură
Din piese Lego® am creat nu doar personaje fictive, ci și un artist celebru: compozitorul german Johann Sebastian Bach, unul dintre cei mai iluștri reprezentanți ai muzicii baroce, construit la scară reală.
Fun Park Loc de joacă cu piese LEGO
Expoziția Internațională de Construcții din Piese LEGO® oferă atât copiilor, cât și adulților posibilitatea de a se juca. În spațiul special amenajat de 500 mp al Fun Park se află zona Duplo®, mese destinate jocurilor cu piese LEGO®, un spațiu cu megapiese, destinat creării de structuri uriașe, și multe alte atracții. În București, puteți chiar să „pictați” și să „scrieți” cu piese, iar mașinile construite de copii pot fi testate pe toboganul auto sau pe piste special amenajate. Pentru mai multe detalii și vânzări de bilete online, vizitați site-ul http://InvaziaGigantilor.ro/ Vă așteptăm cu drag!Meserie cu sau fără diplomă
Ratarea unei diplome, chiar de bacalaureat, nu-i un capăt de ţară. Idei (dacă nu soluţii) de angajare în economie, de continuare a formării, cu sau fără certificări, ne oferă câţiva iniţiatori.
105 au fost selectaţi în vederea încadrării. Şi-au prezentat ofertele 30 de angajatori, în profesii, meserii, ocupații precum fizician, analist credite, inginer constructor, mecanic auto, brutar, zugrav, gestionar depozit, casier, lucrător comercial, electrician în construcţii, șofer, manipulant mărfuri, agent de securitate etc. Dominant, oferta a fost pentru studii medii şi muncitori calificaţi.
Compania G. Canale & C, cu profil tipografic, angajează inclusiv absolvenţi de numai opt clase. Vin din Pantelimon, din sate învecinate, compania le asigură transport. Andreea Oprea, director de resurse umane, le apreciază interesul în a se califica, a evolua: „Unii au ajuns tipăritori, sunt care lucrează la legătorie, la cusut…”. Perseverenţa lor contribuie la stabilitatea firmei.
La bursa AJOFM Ilfov, un element de atracţie peste rutina târgului de joburi s-a dovedit pentru elevi de la licee din Ilfov atelierul cu explicaţii şi demonstraţii despre cum se caută un loc de muncă (CV european, scrisoare de intenţie, prezentare la interviu). Inedită a fost prezenţa unor persoane private de libertate de la penitenciarul Jilava, care au primit îndrumări, sfaturi de la angajatori.
Numită „informală”, şcoala dezvoltă de fapt o activitate nonformală în toată regula, din moment ce a organizat până acum 27 de cursuri bazate pe curriculum, cu durata între o săptămână şi cinci luni, permanent cu ochii spre evoluţia ocupaţiilor, iar standardele de calitate i-au fost recunoscute prin câteva premii. Prin felul ei deschis, această activitate, apreciază Anca Rarău, consultant de brand, „poate fi considerată un act de pionierat cu valoare adăugată pentru cursanți, familiile acestora și pentru firmele din domeniu interesate să recruteze oameni cu adevărat pregătiți și pasionați de IT”.
Site manager al şcolii la București, Carmen Ciulacu e convinsă că „livrând programe de înaltă performanță, industria IT de la noi are capacitatea de a-și dubla contribuția la PIB-ul României”.
Ilfov: bursa Locurilor de muncă pentru absolvenţi
„Se face mereu confuzie între bacalaureat şi absolvire!”, atrage atenţia Iulian Gavrilescu, director adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ilfov, şi explică: „Absolvent de liceu devine cel care-şi termină anii de liceu; în ultima zi e absolvent. Că se duce, că nu se duce la bacalaureat, că îl promovează… aia e altceva. Noi le prezentăm tuturor soluţii, oferte, îi informăm, dacă nu au şcoala terminată, îi orientăm spre programe A doua şansă”. Chiar genericul contextului în care subliniază acest lucru este o dovadă a deschiderii: Bursa locurilor de muncă pentru absolvenţi, organizată de AJOFM Ilfov şi găzduită de Colegiul Economic „Viilor” din Bucureşti, e de fapt pentru toată lumea care caută loc de muncă. La ediţia din această toamnă, venită după încheierea tuturor sesiunilor de examene naţionale, corigenţe, înscrieri etc., au fost 357 de solicitanţi, dintre care 138 de absolvenţi.
105 au fost selectaţi în vederea încadrării. Şi-au prezentat ofertele 30 de angajatori, în profesii, meserii, ocupații precum fizician, analist credite, inginer constructor, mecanic auto, brutar, zugrav, gestionar depozit, casier, lucrător comercial, electrician în construcţii, șofer, manipulant mărfuri, agent de securitate etc. Dominant, oferta a fost pentru studii medii şi muncitori calificaţi.
Compania G. Canale & C, cu profil tipografic, angajează inclusiv absolvenţi de numai opt clase. Vin din Pantelimon, din sate învecinate, compania le asigură transport. Andreea Oprea, director de resurse umane, le apreciază interesul în a se califica, a evolua: „Unii au ajuns tipăritori, sunt care lucrează la legătorie, la cusut…”. Perseverenţa lor contribuie la stabilitatea firmei.
La bursa AJOFM Ilfov, un element de atracţie peste rutina târgului de joburi s-a dovedit pentru elevi de la licee din Ilfov atelierul cu explicaţii şi demonstraţii despre cum se caută un loc de muncă (CV european, scrisoare de intenţie, prezentare la interviu). Inedită a fost prezenţa unor persoane private de libertate de la penitenciarul Jilava, care au primit îndrumări, sfaturi de la angajatori.
Cluj-Napoca: Pionierat în pregătirea nonformală în IT
„Certificatul nu e în ADN-ul nostru!”, zice fără ezitare Răzvan Voica, CEO și cofondator al Școlii Informale de IT din Cluj-Napoca. De acolo a pornit, acum cinci ani. Azi are o comunitate activă în Cluj-Napoca, București, Iași, Timișoara, Brașov, Craiova – 100 de mentori practicieni în mari companii IT naționale și internaționale. Vin seara, după-amiaza, sâmbăta şi ţin cursuri (inițiere, pregătire, specializare în IT) unor grupe de 15 oameni, nu mai mulţi, „să nu se creeze feelingul de amfiteatru”, accentuează Răzvan, în ideea că învăţătura trebuie să fie foarte aplicată: „Cursanţii vin pentru modelul profesional. Când te apuci să înveţi online, te blochezi!”. Interacţiunea, odată cu adaptarea mereu la nevoile angajatorilor, s-a dovedit decisivă în succesul şcolii: în cinci ani, 3.000 de cursanți veniţi din activităţi dintre cele mai diverse (de la construcții, medicină, sistem bancar la actorie, filosofie, teologie) şi ajunşi la angajare de 80%, în 120 de companii. Nu există cineva care să fie declarat incompatibil cu domeniul IT: „Persoanele care vin din afara IT-ului sunt tot mai valoroase, aducând cu sine o expertiză complementară și o anumită disciplină a muncii”. Atât că şcoala cere la înscriere promovarea prealabilă a bacalaureatului, ştiind că mai departe omul va fi respins de la angajare, pentru că aşa funcţionează piaţa forţei de muncă.
Numită „informală”, şcoala dezvoltă de fapt o activitate nonformală în toată regula, din moment ce a organizat până acum 27 de cursuri bazate pe curriculum, cu durata între o săptămână şi cinci luni, permanent cu ochii spre evoluţia ocupaţiilor, iar standardele de calitate i-au fost recunoscute prin câteva premii. Prin felul ei deschis, această activitate, apreciază Anca Rarău, consultant de brand, „poate fi considerată un act de pionierat cu valoare adăugată pentru cursanți, familiile acestora și pentru firmele din domeniu interesate să recruteze oameni cu adevărat pregătiți și pasionați de IT”.
Site manager al şcolii la București, Carmen Ciulacu e convinsă că „livrând programe de înaltă performanță, industria IT de la noi are capacitatea de a-și dubla contribuția la PIB-ul României”.
Bucureşti: Îl ajuţi, dar nu poţi să-l ajuţi până îmbătrâneşte
Interacţiunea cu tinerii care ies din şcoală şi caută loc de muncă (mai ales după ratarea vreuni examen) sau poate vor să înveţe mai departe, înţelegerea, îndrumarea lor cer o anume pricepere. Pentru pregătire în acest sens acţionează organizaţia neguvernamentală Armonia educativă printr-un proiect Erasmus+ care a adus la Bucureşti parteneri din Grecia, Spania, Portugalia, Lituania, Bulgaria. Toţi sunt, generic, „lucrători de tineret”: studenţi, învăţători, profesori etc., trimişi de organizaţiile lor să se sfătuiască, să înveţe unii de la alţii şi de la profesionişti cum să se apropie de tineri aflaţi în momente pur şi simplu de căutare, nu neapărat de dificultate ori de inferioritate. Programul a cuprins workshopuri la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Colegiul Naţional „Matei Basarab”, Colegiul UCECOM „Spiru Haret”, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. În calitate de iniţiator şi coordonator al proiectului, Silvia Şuiu ( de la Armonia educativă) observă că există tineri „foarte buni din punct de vedere şcolar, dar care nu au capacitatea de a lua o decizie pentru viitorul lor”. Cei care se formează ca să lucreze cu ei vor merge în comunităţile lor, îi vor îndemna să se strângă, să se înţeleagă ei între ei, să vadă care e cauza pentru care nu găsesc de lucru sau nu pot ori nu vor. Celor care vor dori le vor oferi noţiuni de antreprenoriat, ca să-şi iniţieze mici afaceri. Pentru ei, sub egida proiectului, este în curs de realizare un ghid de integrare profesională, Silvia Şuiu având experiență acumulată în acest sens. De asemenea, o revistă multilingvă şi diverse forme de comunicare online, inclusiv către şcoli, organizaţii etc., îi vor ajuta să schimbe informaţii despre locuri de muncă, oportunităţi, condiţii de angajare. Totul e pentru pornirea în viaţă pe drumul potrivit pentru orice tânăr care caută aşa ceva, pe care, cum spune iniţiatoarea proiectului, „îl ajuţi, dar nu poţi să-l ajuţi până îmbătrânește”.
VOCAȚIA MANAGERIALĂ (II)
II. Premisele obiective ale vocației manageriale
Vocația managerială este circumscrisă de ideologia puterii. În mod paradoxal, abilitățile, inteligența, creativitatea, vizionarismul și celelalte condiții ale vocației sunt din ce în ce mai puțin apreciate din cauza constrângerilor ideologice la care este supus managementul public. Fenomenul a fost calificat ca formă de dezideologizare (lat. idoneus = cum se cuvine, potrivit, și des = fără). Conceptul actual a fost introdus de R. Dahrendorf pentru a sublinia trecerea de la faptele politice la politica faptelor, ceea ce înseamnă, din perspectiva noastră, că vocația managerială îi caracterizează pe cei care acționează pentru realizarea obiectivelor, și nu pe cei care vorbesc despre ele (Dahrendorf Ralph, 1987, The modern social conflict; an essay ond the politics of liberty). Semnificația politicianistă a dezideologizării se regăsește la O.K. Flechtheim, care afirmă că aceasta reflectă o manifestare specifică politicienilor care soluționează doar probleme singulare, în mod oportunist, pragmatic. Vocația managerului este efectul unui proces de modelare; fiecare sistem economic are modele de conducere pe care mangerul le reproduce, nu pentru că ele ar fi eficiente, ci pentru că ele sunt stabilite de sistemul politic. Ca orice altă valoare socială, vocația depinde de felul în care managerii implementează un anumit model de decizie conform cu principiile sistemului economic-social. Potrivit teoriei modelării sociale, personalitatea conducătorului reflectă achiziția de comportamente în context social; acest proces de modelare vocațională se poate realiza în diverse moduri, spontan, dirijat, observațional sau participativ. În acest sens, A. Bandura afirmă că personalitatea se formează prin interacțiunea cu actorii sociali, în cadrul căreia rolul central revine imitației; altfel spus, învățarea unor comportamente se poate face prin observarea modelelor (Bandura Albert, 1977, Social Learning Theory). Vocația managerială se întemeiază pe modele de conducere (impuse cel mai adesea politic) nu pentru că acestea ar fi „bune”, ci pentru că ele au fost validate anterior de sistemul oficial (statal) de apreciere. În sens invers, sistemele politice realizează o funcție sociotelică, în sensul că integrează conducătorii instituțiilor publice într-o anumită ordine socială, asigurând astfel interesul general. Marea problemă a managementului public derivă din contradicția între modelele de conducere „teoretice” elaborate de puterea politică și modelele de conducere impuse de economia reală (Parlagi Anton, 2014, Fenomenologia politică a dreptului). Vocația mangerială depinde în mod paradoxal de oficialitatea numirii într-o funcție de conducere economic-socială, de către o autoritate publică. Acest paradox este evident prin faptul că o funcție de conducere este instituită prin acte simbolice; de pildă, numirea în funcție a unui manager, ca act simbolic, conferă autoritate unui manager pentru simplul motiv că se realizează de către un reprezentant (instituție) a statului, care actionează ex officio, ca deținător al unui officium publicum. Actele oficiale care atribuie valoarea socială unui manager confirmă vocația, deși ele nu confirmă calitățile lui, ci voința sistemului oficial de apreciere. O serie de acte oficiale, așa cum sunt deciziile instanțelor judecătorești, actele de constatare, actele de stare civilă, actele de moștenire, ca să nu mai amintim multitudinea de acte și contracte publice, sunt toate acte constitutive de valoare. După P. Bourdieu, aceste categorii de acte au capacitatea de a crea (sau de a institui) merite, prin magia numirii oficiale, fiind îndeplinite de agenți investiți în formele prevăzute de lege și consemnate în registre oficiale (Bourdieu Pierre, 2001, Langage et pouvoir symbolique). Prin intermediul actelor oficiale se creează identități personale garantate de stat (președinte de companie, director de instituție, inspector-șef, consilier de stat), identități colective (uniuni, asociații, sindicate) sau identități politice (partide, alianțe). Ca urmare, actul oficial nu stabilește doar statutul unei persoane (grup), ci conferă în subsidiar o anumită valoare pe care managerul nu o avea anterior: dreptul de a lua decizii la un anumit nivel, de a dobândi onoare ca urmare a funcției primite sau de a se bucura de o calitate care trebuie recunoscută de un grup (asociație, sindicat, patronat etc.)Trista soartă a orășelelor monoindustriale
Restructurările și reorganizările activităților de producție, în funcție de evoluția tehnologiei, dar și a relațiilor economice, provoacă, pretutindeni în lume, perturbări ale vieții oamenilor, necesitând un permanent efort de acomodare, de găsire de soluții pentru a merge mai departe. Exemplul dezindustrializării produse în unele foste state socialiste, printre care și România, în urma trecerii acestora la economia de piață ilustrează elocvent amplitudinea consecințelor social-economice ale unor asemenea restructurări.
În acest context, este semnificativă și soarta unui mare număr de orășele, foste centre monoindustriale, din fosta Uniune Sovietică, lăsate în voia sorții după abandonarea conducerii centralizate a economiei și intrarea țării în arena liberei competiții. Confruntate cu concurența unor produse importate, de mai bună calitate și mai ieftine, întreprinderile autohtone de profil au început să aibă dificultăți la desfacere, iar în momentul când au încetat să mai primească subvenții de la statul postsovietic, numeroase dintre acestea și-au încetat, treptat, activitatea, lăsând pe drumuri sute de mii de angajați. De pe urma acestui proces au avut de suferit, în mod deosebit, micile localități cu puține activități economice, situația celor cu profil monoindustrial fiind de neinvidiat.
Circa 70 la sută din cele 1.100 de orașe rusești sunt orașe mici, cu mai puțin de 50.000 de locuitori, majoritatea fiind grav afectate de restrângerea activităților economice locale. Lipsa locurilor de muncă, privarea multor cetățeni de venituri constante determină și restrângerea unor activități economice subsidiare, cu precădere a serviciilor de tot felul. Situația se răsfrânge implicit asupra bugetelor administrațiilor locale, care se văd lipsite de resursele financiare necesare pentru gestionarea corespunzătoare a problemelor aflate în competența lor: construirea de locuințe sociale, buna întreținere a drumurilor, furnizarea de apă, electricitate, gaze sau lemne pentru populație, contribuția la funcționarea instituțiilor de învățământ și a rețelei sanitare, organizarea de activități cultural-educative, amenajări de spații pentru odihnă și divertisment. S-a creat o discrepanță crescândă între situația orașelor mici și a celor mari, mai ales a celor cu peste 1.000.000 de locuitori, unde, chiar dacă se închide o întreprindere sau alta, rămân alternative de supraviețuire.
Din cauzele menționate, tot mai mulți tineri, dar și cadre cu calificare medie sau superioară, se îndreaptă spre marile orașe, de regulă centre regionale, unde își pot găsi de lucru în domeniul preferat sau cu remunerație convenabilă. Vizitatorii multor orășele rămân impresionați de numărul mare al clădirilor abandonate sau dărâmate, de starea deplorabilă a drumurilor, de lipsa unor facilități publice. În multe locuri au rămas doar bătrâni, femei și copii, restul locuitorilor fiind plecați, fie temporar, fie definitiv. Pe ansamblu, după 1989, totalul populației micilor orașe a scăzut cu 10.000.000 de locuitori.
Forum Național pentru un proiect unic de țară Ziua economiștilor și Ziua universitarului economist
Ziua Economiștilor și Ziua Universitarului Economist au fost marcate anul acesta într-un context cu o încărcătură istorică și de perspectivă deosebită. Cele două zile profesionale simbolice s-au aflat sub semnul centenarului Marii Uniri și s-au concretizat prin Forumul Național al Economiștilor din România cu tema „Unicitatea proiectului de țară – condiție a eficienței și sustenabilității dezvoltării economice și sociale a României”, prin Gala Excelenței în ASE, prin dezbateri și deschideri de perspectivă. Auspiciile asigurate de organizatori – Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER) și Societatea Română de Statistică (SRS), cu sprijinul Academiei de Studii Economice din București – au făcut să se reunească elita domeniului economic, parteneri din mediul de business, exponenți ai lumii culturale, universitare și de cercetare.
„Nu ne vine să credem, dar românii s-au unit cândva și merită toată cinstea noastră”
În Aula Magna a ASE, președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a susținut o expunere asupra necesității justei receptări a Marii Uniri din 1918. Punctul de pornire l-a constituit sublinierea că națiunea română nu s-a născut în urmă cu 100 de ani și că, în niciun caz, nu sărbătorim „100 de ani de România” sau că „acum 100 de ani a venit pe lume o națiune”, cum se aude public, în totală ignorare a specialiștilor. „Afirmația este falsă din toate punctele de vedere”, a accentuat președintele Academiei Române, inclusiv ca referire la națiunea-stat, întrucât România modernă s-a format la 1859. Vechimea națiunii române este arătată de faptul că „la 1700 exista o conștiință de sine, care a condus o luptă de emancipare națională”. Astăzi, a observat acad. Ioan-Aurel Pop ca element grav pentru orizontul spre care se îndreaptă România, „opunem identitățile noastre regionale identității naționale” și „nu ne vine să credem că românii s-au unit vreodată; vă asigur că s-au unit și merită toată cinstea noastră”.
Activitatea de lobby în România – între nehotărârea decidenților și nevoia reglementării
În ultima perioadă, termenul de lobby a fost prezent din ce în ce mai des în spațiul public, fiind întâmpinat de un val de neîncredere din partea specialiștilor, de absența motivării temeinice din rândul decidenților și, totodată, de slaba reacție a societății civile. Deși propunerile de reglementare privind organizarea activității de lobby în România, înainte de guvern și parlament, clamează dialog deschis, transparent și sistematic în favoarea interesului public general, o bună parte din români consideră că țara noastră este deficitară la capitolul consultare publică.
Lato sensu, lobby este despre democrație și pentru exercitarea actului democratic liberal. În aceeași ordine de idei, amintim faptul că grupurile de interese reprezintă nucleul procesului politic – un mecanism funcțional de reprezentare a intereselor cetățenilor, urmând ca, prin activitatea întreprinsă, să devină o modalitate de evaluare a ponderii în care politicile publice satisfac nevoile celor care alcătuiesc societatea. Transparentizarea procesului de luare a deciziilor este un imperativ al democrației, iar lobbyul, realizat în climatul liberei competiții, poate deveni chiar un valoros instrument de informare corectă a opiniei publice.
În încercarea de a defini activitatea de lobby, putem afirma că aceasta constă în susținerea și promovarea drepturilor, opiniilor și intereselor colective ale unori grupuri de interese de către anumiți intermediari specializați pe care îi vom numi în continuare lobbyiști. Având o bază contractuală ce trebuie să respecte o anumită formă și procedură de înregistrare, prestarea activității de lobby se va face exclusiv de către o societate de lobby în beneficiul unui client. Proiectele de lege nu aduc, însă, claritate în această privință și nici nu propun o delimitare clară între viitorii profesioniști acreditați în domeniu și restul persoanelor care se pot implica în influențarea deciziilor oficialilor publici.
Piețe regionale emergente
Recent, nemulțumit de deficitul comercial uriaș al SUA în relațiile cu China, președintele Donald Trump a amenințat cu taxe vamale unilaterale pentru produse chinezești importate, în valoare de 200 miliarde dolari, urmând ca, dacă partea chineză nu acceptă schimburi în condițiile stabilite de către SUA, de la 1 ianuarie 2019 taxele să fie majorate până la 25 la sută. China a anunțat, și ea, măsuri „în oglindă”, dar mai puțin impresionante, deoarece, datorită dezechilibrului balanței comerciale cu SUA, adică faptului că importă mai puține produse americane, nu va putea taxa decât mărfuri în valoare de 60 miliarde dolari, eventual, de 100 miliarde dolari. SUA au avertizat, însă, că, în acest caz, vor trece la aplicarea de taxe coercitive pentru alte produse chinezești în valoare de 267 miliarde dolari, urmând, astfel, să se aplice taxe pentru aproape toate mărfurile chinezești importate. În anul 2017, totalul lor a fost de 505 miliarde dolari („Vedomosti”, din 18 septembrie 2018).
La 20 septembrie 2018, administrația SUA a decis aplicarea de sancțiuni speciale ministerului aprovizionării armatei chineze pentru că acesta a cumpărat din Rusia avioane de vânătoare Suhoi și sisteme de rachete antirachetă C-400, fapt care a provocat, și el, puternice reacții de protest din partea autorităților chineze. Subliniind că relațiile de colaborare chino-ruse nu sunt îndreptate nicidecum împotriva unor terți, ministerul chinez al afacerilor externe a cerut anularea fără întârziere a acestor sancțiuni nejustificate („Kommersant”, din 21 septembrie 2018).
Ca urmare a unor măsuri unilaterale, contrare Cartei Organizației Mondiale a Comerțului, a instituirii, de către SUA, a unor taxe vamale abuzive (10 la sută pentru importurile de oțel și 25 la sută pentru cele de aluminiu rusesc), Rusia s-a adresat conducerii OMC, solicitând respectarea normelor comerciale unanim convenite de către statele membre. La rândul lor, SUA au reclamat înaltului for comercial adoptarea de către Rusia a unor taxe suplimentare pentru buldozere și alte produse americane importate. Plângeri împotriva SUA au făcut, de asemenea, China, India, UE, Canada, Mexic și Norvegia.
2018 – un an internațional al căutărilor
Anul internațional 2018 se încheie cumva prea devreme, și parcă incomplet, în coadă de pește, cu multe probleme noi și prea puține, din cele vechi, rezolvate sau măcar luate în discuție, cu crize în suspensie și bilanțuri rămase deschise. Lumea politică-diplomatică-economică-militară a lui 2019 se prefigurează ca un fel de șantier global. Unul însă lipsit de un proiect convenit, dar cu schițe contradictorii și, mai ales, care nu pot oferi o imagine cât de cât clară a constructului final. Dacă am accepta un concept care se rostogolește tot mai insistent prin articolele, studiile și chiar în discursurile politice americane, am putea spune că tabloul de ansamblu aduce mai degrabă cu un haos întrucâtva premeditat, căci își are teoreticienii și artizanii săi, strategiile și politicile sale, care funcționează și în Europa Unită și spațiul postsovietic, și în Orientul Mijlociu, lumea musulmană, Africa și mai nou în America Latină, prinde consistență în Arctica și Asia-Pacific, dar nu ocolește nici spațiul euroatlantic și chiar Statele Unite. Iar dacă imaginea pare prea sumbră, prăpăstioasă, nu ne rămâne decât să acceptăm formula, mai comodă, a unei lumi în mișcare și prefacere, în căutare perpetuă a propriei stabilități sau măcar normalități.
O lume răvășită, care nu și-a revenit după bipolaritatea postbelică și așa-zisa încheiere a războiului rece, cu un echilibru precar, cu zone de influență incert conturate, cu protagoniști care acționează fie ca să-și mențină poziția hegemonică, fie ca să acceadă la un asemenea statut și cu o puzderie de peste două sute de state care, multe dintre ele, nu știu dacă sunt subiect sau obiect în marea dezordine mondială. E greu de exprimat într-o formulă sintetizatoare starea lumii în acest moment, dar, la cei 95 de ani ai săi, Henry Kissinger a încercat să o facă atunci când a spus la modul general: „Cred că suntem într-o perioadă foarte, foarte gravă”, dar a ținut să avanseze și o cale pentru ieșirea din această stare intolerabilă: „Trebuie să revenim la ideea că lumea tinde spre o evoluție constructivă, în care nicio țară nu-și va direcționa eforturile spre subminarea funcționării altui stat sau pentru obținerea unei superiorități, ci, dimpotrivă, își va îndrepta toate eforturile spre realizarea unor rezultate ale cooperării”.
În tradiționalele bilanțuri ale anului, omenirea încearcă să găsească sloganul, mantra, emblema sau măcar cuvântul-valiză care să fixeze chipul de moment al lumii. Pentru 2018, dar de fapt pentru cele câteva decenii de după anul 2000, formula cea mai potrivită pare a fi Căutarea. Căutarea normalității, iar după unii, chiar a propriei supraviețuiri rezonabile.
De la marile răsturnări geopolitice ale deceniilor 1990-2000, lumea își caută un pattern nou, restructurat și cu un echilibru mai sigur, după ce tiparele echilibrului terorii bazate pe distrugerea nucleară reciproc asigurată au ieșit din scenă.
Romgaz, cifră de afaceri în creștere pe primele nouă luni din 2018 față de perioada similară de anul trecut
Grupul Romgaz și-a prezentat rezultatele operaționale și financiare pe nouă luni din 2018. Față de perioada similară a anului trecut, compania a extras acum cu 4,6% mai mult gaz metan, adică 3922 milioane mc, a livrat din producția proprie 3501 milioane mc, însemnând un plus de 2,1%, și a înregistrat un consum tehnologic de 63 milioane mc, cu 20,1% mai mare decât în perioada echivalentă de anul trecut. Cifra de afaceri a atins 3.445 milioane lei, în creștere cu 6,3% față de primele nouă luni din 2017. Cheltuielile au crescut cu 26%, ridicându-se la 2299,9 milioane lei. Indicatorul EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization câștigul înainte de dobânzi, rate, depreciere și amortizare) arată o scădere de 11,9%, cifrat la 1.566 mii lei. Profitul pe acțiune a înregistrat -12,9%, la 2,7 lei.
+54,75% investiții față de perioada similară din 2017
Romgaz a implementat investiții cu 54,75% mai mult comparativ cu perioada similară din 2017: 109.392 mii lei – retehnologizarea și modernizarea instalațiilor și echipamentelor din dotare, 25.162 mii lei – dotări și utilaje independente, 258 mii lei – cheltuieli pentru studii și proiecte, 1.123 mii lei – lucrări de protecția mediului.Din punctul de vedere al rezultatelor operaționale, Romgaz a înregistrat o activitate marcată de echilibru cantitativ prin compararea cantităților extrase lunar, cu sublinierea lunilor de maxim (martie – 486 milioane mc) și de minim (parțial februarie – 172 milioane mc). Cu totul, a extras 3.922 milioane mc, cu 4,56% mai mult față de primele nouă luni din 2017 sau, altfel zis, cu 1,5% peste program.
