Începută după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, competiția dintre URSS și SUA pentru cucerirea spațiului cosmic se derulează în ritm accelerat de peste o jumătate de secol, fără ca vreuna din părți să se poată considera câștigătoare.
Lansarea în spațiul circumterestru, la 12 aprilie 1961, a primului om, Valerii Gagarin, de către sovietici a provocat reacția promptă a americanilor. Programele, „Mercury”, „Gemini” și „Apolo” au dus la „alunizarea”, la plasarea primilor oameni pe Lună, la 20 iulie 1969 și tot așa, în continuare, cei doi participanți la competiție înscriind pagini memorabile în istoria realizărilor tehnico-științifice. SUA și Rusia preconizează proiecte grandioase, sperând să-și asigure supremația în domeniu. Vine, însă, din urmă, cu viteză, și un al treilea competitor – China. Ea construiește o stațiune interplanetară – „Tiangun” (Castelul Ceresc) – și își propune ca, până în 2020, să lanseze un echipaj uman pe Lună și până în 2050 să construiască acolo o bază permanentă.
Coordonatorul activităților rusești privind investigarea spațiului extraterestru este agenția de stat „Roskosmos”. În orașul Koroliov se află un centru de pregătire a astronauților, iar lansările în spațiu au loc de pe cosmodromurile Baikonur din Kazahstan, „Vostocinâi din estul Rusiei și Plesețk din nordul Rusiei. Creată în 1958, ca urmare a lansării, de către URSS, a primului satelit artificial al pământului („Sputnik”), la 4 octombrie 1957, agenția de stat americană NASA a primit misiunea de a depăși avansul sovieticilor. Creierul activităților de profil este la Houston, iar stațiile de lansare – Cape Canaveral și Vandenberg.
Ambiționați de intențiile SUA de a se acredita ca singura superputere în spațiul cosmic, rușii doresc să nu se lase mai prejos. În programul spațial întocmit de către „Roskosmos” pentru intervalul de până în 2025 se pune accent pe crearea de module perfecționate pentru asamblarea stațiunilor interplanetare, precum și pe construcția unor tipuri de rachete super-grele, capabile să propulseze în spațiu aceste module. Este vorba despre rachetele „Angara” și „Proton” care, ca și modelul american SLS, vor putea fi utilizate în asemenea operațiuni. Dacă președintele SUA, Donald Tramp, a declarat că agenția de stat NASA are sarcina să asigure SUA poziția fruntașă în cucerirea sistemului solar, rușii își propun și ei obiective vizând Luna, planetele Marte, Venus și altele. Asemenea proiecte necesită, însă, importante eforturi financiare. Autoritățile americane au aprobat bugetul NASA de 19,5 miliarde dolari și se consideră că și guvernul Rusiei trebuie să găsească modalitățile de susținere a proiectelor Roskosmos (vezi „Kommersant”, din 28 septembrie 2017).
În timp ce în SUA, pe lângă NASA, există și o corporație privată puternică („Space X”) care efectuează cercetări cosmice, „Roskosmos” trebuie să se bazeze doar pe forțele proprii. Totuși, în 2017, corporația rusă „Energhia” și-a propus ca, fără vreo colaborare cu „Roskosmos”, să construiască o rachetă de mare putere, „Soiuz-5”, în măsură să surclaseze racheta similară, „Falkon 9”, a corporației americane „Space X”, a cărei primă treaptă se recuperează, putând fi reutilizată. Compania americană S7 Sea Launch Limited negociază deja achiziționarea a 50 rachete „Soiuz-5”, urmând ca, ulterior, să cumpere încă 35. Până la apariția rachetei „Falkon 9”, rachetele „Roskosmos” realizau jumătate din lansările comerciale mondiale, dar, ulterior, la activul rachetei americane s-au înregistrat mai multe lansări de interes comercial decât cele realizate de rachetele rusești.
Concomitent, institutele de cercetări și întreprinderile din Rusia desfășoară o intensă activitate în vederea creării unei „constelații” de sateliți de telecomunicații de joasă altitudine (GMISS) care să poată oferi servicii similare sistemelor „OneWeb” și „Space X”. Funcționarea internetului, de pildă, prin intermediul sateliților geostaționari de la altitudinea de 36.000 km este costisitoare și încetinită, în timp ce amplasarea acestora la 400-1200 km ar fi mult mai avantajoasă.
La cât de repede se mișcă lumea, a nu avea bani la momentul potrivit este echivalent cu a nu avea idei.
Raționamentul care duce la această concluzie e simplu: degeaba ai idei bune și vezi oportunități, dacă nu ai suport financiar să le transformi în business; sau până faci rost de bani, constați că i-a venit și altuia aceeași idee, iar acum te uiți cum ideea ta a devenit afacere, numai că afacerea altcuiva.
Nevoia de suport financiar pentru o afacere, mai ales una la început de drum, este evidentă. Nu la fel de evidentă este și sursa finanțării, cel puțin nu în primă fază. Pentru că în multe cazuri impulsul este de a căuta bani la prieteni, la rude, la cunoscuți, uneori în mai multe părți odată, până la atingerea sumei dorite, cu calcule complicate, eșalonări împărțite în toate zările. Această metodă este mare consumatoare de energie și timp și, în plus, nu garantează rezultatul scontat.
O altă sursă de finanțare, care nu apare mereu atât de clar din cauza eternei frici față de bănci, este creditul bancar. Dacă dăm la o parte prejudecățile față de instituțiile de creditare, vedem că: au resurse practic nelimitate, au oferte dedicate start up-urilor (datorită cererii mari pe acest segment), oferă ghidare și consultanță, răspund prompt solicitărilor.
Puse în balanță, creditul „de la toți” și creditul bancar, al doilea câștigă la capitolul eficiență, prin prisma resursei financiare disponibile și a consumului mic de energie și timp necesar obținerii banilor.
Odată stabilite aceste lucruri, trebuie să știi ce vrei de la bancă. De exemplu, în ce valută vrei creditul. În linii generale, e bine să iei un credit în moneda în care îți desfășori afacerea, pentru a evita costuri suplimentare generate de evoluția cursului de schimb la returnarea creditului.
De asemenea, este necesar să decizi ce fel de dobândă vrei să aibă creditul, fixă sau variabilă (cea variabilă având fluctuații din cauza indicilor Robor sau Euribor, deci și ratele vor fi variabile).
Asigură-te că știi care sunt toate comisioanele atașate creditului, pentru a avea o imagine precisă a costurilor acestuia.
E nevoie de garanții pentru tipul de credit pe care vrei să-l accesezi? Poți plăti creditul anticipat? Cu ce cost? Sunt multe întrebări la care e bine să ceri răspuns ca să poți lua o decizie cât mai protectivă cu banii tăi, pentru că, în final, banii băncii devin banii tăi.
Dacă ai aceste răspunsuri, mai trebuie să decizi, preferabil împreună cu ofițerul bancar, ce tip de credit să iei. Aici, sunt două tipuri de credit.
Creditul pentru investiții (pe termen mediu-lung)
Ca să pornești o afacere, trebuie să faci niște investiții, și pentru asta ai nevoie de bani. Practic, acesta e motivul pentru care ajungi la bancă.
Aici, e bine să iei în calcul doi parametri principali. În primul rand, durata creditului să nu depășească durata de viață a echipamentelor în care investești (vorbim despre o industrie în care rata de modernizare este mare).
În al doilea rând, echipamentele respective să contribuie substanțial la rambursarea creditului, adică veniturile obținute din folosirea lor să acopere măcar rata datorată băncii. Într-un cuvânt, echipamentul să-și plătească singur rata la bancă.
Creditul pentru activitatea curentă (pe termen scurt)
Când între încasări și plăți apar decalaje, ai nevoie de o rezervă. Exact asta face acest tip de credit, îți pune la dispoziție fonduri în cazul în care ai nevoie.
Este o rezervă de bani la care apelezi dacă tu nu poți acoperi cheltuielile. Avantajul acestui tip de credit este că pentru sumele nefolosite nu plătești dobândă.
În această categorie de credite se încadrează:
creditul overdraft, care poate acoperi orice datorie curentă (până la 1 an) a unei companii – plăți furnizori, plăți bugetare, salarii, utilități;
linia de credit, pentru finanțarea necesarului permanent de finanțare;
creditul pentru capital de lucru, pentru acoperirea deficitului de disponibilități temporare, cum ar fi constituirea de stocuri, deschiderea unor noi puncte de lucru sau alte necesități rezultate din activitatea firmei.
Indiferent de tipul de finanțare pe care o vei alege, trebuie să ții cont că banca este atât o „pușculiță” de bani, cât și un partener de business, având același interes ca și tine, și anume ca afacerea să se dezvolte pentru a putea genera resurse proprii. De aceea, în alegerea băncii trebuie să iei în considerare nu numai costurile scăzute ale finanțării (importante și ele), ci și calitatea serviciilor.
În luna mai am aniversat zece ani de când o instituție simbol pentru societatea românească, Casa de Economii și Consemnațiuni, a devenit CEC Bank. În 2008, demaram poate cel mai ambițios proiect din cariera mea profesională – un amplu proces de rebranding care a însemnat, pe lângă lansarea noului brand, și transformarea ghișeului CEC într-o unitate bancară modernă, oameni instruiți mai bine, sedii atrăgătoare și confortabile, un portofoliu nou de servicii și produse. Renașterea instituției nu s-a manifestat însă doar la nivel de imagine, ci și la nivelul rezultatelor financiare. Având ca prioritate strategică susținerea segmentului IMM, agriculturii și autorităților administrației publice locale, banca a continuat să înregistreze profit timp de 10 ani consecutiv. La finalul anului 2017, CEC Bank a înregistrat un profit brut de 222,7 mil. lei, cea mai bună performanță financiară din ultimul deceniu.
Drumul pe care l-am parcurs până acum nu a fost însă unul ușor. Imediat după căderea regimului comunist, odată cu spargerea monopolului de pe piața bancară, concurența dintre bănci devenea din ce în ce mai ascuțită. La acea vreme, CEC era o instituție deosebit de puternică, cu o cotă de piață de 33%, însă odată cu pătrunderea pe piața a băncilor străine, CEC a pierdut cota de piață, ajungând de la 32,90% la 4,03% în doar 17 ani. Băncile din anii ’90 – Banca Română de Comerț Exterior (BRCE), BCR, Banca Agricolă, Banca de Investiții și CEC – se aflau într-o competiție permanentă. În plan legislativ, situația era destul de confuză, neexistând norme clare în domeniul bancar. Odată cu decretul lege 54 din 1990, în România a devenit posibilă crearea de societăți comerciale cu răspundere limitată, așa numitele SRL-uri. În schimb, modul de înregistrare a operațiunilor pentru astfel de companii nu a fost clar definit din punct de vedere legislativ, motiv pentru care băncile au acționat așa cum au putut. Prin anii ’93-’94 au intrat pe piață băncile cu capital străin, îndeosebi turcesc și grecesc. În 1996, a luat naștere Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB). Un alt moment semnificativ a fost crearea sistemului electronic de plăți, în 2005, care a beneficiat, ca și FGDSB, de susținerea activă a Asociației Române a Băncilor. În 2001 s-a emis legea creditului ipotecar, care a permis extinderea creditării persoanelor fizice. Ceva mai târziu, efectele crizei financiare mondiale au impus o altă abordare a activității bancare. Cu toate acestea, surprinzător pentru mulți, sistemul bancar românesc nu s-a confruntat cu problemele pe care le-a avut, de exemplu, sistemul bancar olandez sau englez. Iar aici trebuie apreciat în primul rând rolul jucat de Banca Națională a României, care a reușit să ia măsuri din timp, astfel încât să nu se ajungă la falimente bancare.
România, de aproape trei decenii, funcționează într-un sistem democratic corelat cu economia de piață. Puțin, dacă luăm în considerare țările democratice dezvoltate, însă suficient pentru a putea pune bazele unui sistem economic funcțional și performant. Există exemple relevante în Cehia, Slovacia sau Polonia, țări care au suferit de pe urma regimului comunist, dar au reușit să găsească metode cu ajutorul cărora să elimine lipsurile create și să se apropie de performanțele din vest. Cu toate acestea, senzația este că în anul 2018, la 29 de ani după îmbrățișarea economiei de piață și la 11 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, economia românească nu a reușit să identifice niciun pilon solid pe care să construiască sustenabil.
Oscilăm între recorduri negative și recorduri pozitive (de la creștere economică de +8,5% din PIB, în 2008, la -7.1% în 2009 și din nou la +7% în 2017, conform INS) cu o rapiditate care nu se întâlnește la niciunul dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce alți indicatori (inflație, dobândă, curs valutar) urmăresc tendințe inconstante. Rezultatul acestor dezechilibre este instaurarea unei economii haotice, fără direcție și cu evoluții lipsite de previzibilitate, care începe să fie numită economie browniană. În acest context, situația economiei, ca rezultate, este îndelung discutată atât în spațiul public, cât și în cercuri de specialitate, însă nu identificăm niciunde dezbateri care să abordeze ideea necesității creării unei fundații solide pe care pot fi construite sau stimulate motoarele de dezvoltare ale economiei românești.
Vă spune ceva numele de SpaceX? Firma care produce rachetele care, după ce lansează sateliți, se întorc pe Pământ, aterizând cuminți în poziție pentru o nouă decolare. Sau Tesla? Firma care produce una dintre cele mai cunoscute (și scumpe!) mașini electrice. Sau PayPal? Sistemul de plăți online care a fost achiziționat de eBay în 2002 pentru 1,5 miliarde de dolari (și la care a renunțat în 2015). Toate au un tată comun. Un guru al antreprenoriatului și inovației, pe nume Elon Musk, care, cu o avere de peste 20 de miliarde de dolari, este al 52-lea cel mai bogat om al planetei.
Însă investitorii penalizează aroganța, suficiența și impredictibilitatea, indiferent de numele celui care le generează. Ultima comunicare a lui Elon Musk cu investitorii a fost considerată de mulți analiști și ziariști ca fiind bizară, iar de către alții – dezamăgitoare. Într-o abatere de la modul său tradițional de adresare către investitori, Musk i-a tratat pe câțiva dintre analiștii participanți cu aroganță, catalogându-le întrebările ca fiind plictisitoare, refuzând să răspundă sau oferind răspunsuri în doi peri. Culmea declarațiilor sale a fost atinsă în momentul în care a sfătuit investitorii să nu cumpere acțiuni Tesla dacă nu sunt capabili să tolereze volatilitatea lor. Cu alte cuvinte riscul, impredictibilitatea.
Efectul acestor declarații asupra prețului acțiunilor Tesla a fost imediat: minus 8%. Deci să ne înțelegem: nici bubulii, nici Guvernul Mondial, nici Grupul Bilderberg și nici Soros nu au prăbușit acțiunile Tesla. Ci modul catastrofal în care Musk a tratat investitorii și decizia acestora de a ajusta prețul astfel încât să reflecte în mod corect noul profil de risc al firmei Tesla: unul mai ridicat, care presupune o reducere adecvată a prețului. Cu cât riscul este mai ridicat, cu atât ajustarea prețului oferit este mai mare. Și viceversa.
Peste 1.000 de oportunități de investiții în România!
În articolele anterioare am evidențiat o serie de provocări ale antreprenorilor care dezvoltă afaceri în România: creșterea costului de finanțare, spirala contagioasă a creditului comercial, interdependența dintre companii, volatilitatea veniturilor, deteriorarea comportamentului de plată, impredictibilitatea fiscală, dificultatea de a găsi forță de muncă, decelerarea creșterii economice din cauza temperării consumului, amplitudinea ciclurilor economice (trecerea de la o extremă la cealaltă de la perioada de expansiune la cea de recesiune etc.). Pe lângă acestea, unii dintre antreprenorii români se mai confruntă cu o mare problemă: cui lasă afacerile construite în peste două decenii de muncă?Timpul a trecut implacabil și nu mai are răbdare cu oamenii! Prima generație de capitaliști români a ajuns la vârsta la care nu mai au energia și motivația să-și dezvolte mai departe afacerile construite în peste două decenii de muncă. Cei care au construit afaceri înainte de anul 2005 au trecut prin foarte multe: perioada brutală de tranziție din anii ’90 (marcată de hiperinflație, explozia dobanzilor, deprecierea accelerată a monedei naționale, accesul dificil la finanțare, cadrul juridic nepregătit pentru capitalismul competitiv), creșterea brutală a concurenței imediat după liberalizarea contului de capital și aderarea la Uniunea Europeană, impactul crizei financiare pe plan local (blocarea creditării, explozia dobânzilor, prăbușirea consumului și insolvențele clienților), programul foarte dur de austeritate din anul 2010 (reducerea veniturilor în sectorul public cu 25% și majorarea TVA la 24%), accesul din ce în ce mai dificil la resursa umană (din cauza efectelor emigrării, îmbătrânirii populației și sporului demografic negativ), concurenței dure din partea multinaționalelor active pe plan local și a importurilor (care au determina accentuarea fenomenului polarizării și concentrării veniturilor la vârf), dar, mai ales în ultimii ani, revoluții fiscale care au șubrezit încrederea într-un cadru predictibil și prietenos mediului de afaceri.
Mulți dintre antreprenorii români nu au rezistat acestor șocuri și au intrat în insolvență. Cei care s-au reinventat au devenit mai puternici. Totuși, în lipsa unei pasiuni efervescente și nebune, precum și a unui scop pentru un viitor al generațiilor viitoare, este foarte greu pentru mulți dintre acești antreprenori să continue să ducă această luptă. Cei aproape 30 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viața nu stă pe loc. Antreprenorii care au construit o companie și au ajuns la vârsta pensionării, se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine va moșteni afacerea de familie. Personal, mă întâlnesc deseori cu antreprenori seniori care nu au cui să lase afacerea, fie pentru că nu au moșteniori, sau aceștia există, dar nu doresc (ori nu sunt capabili) să preia responsabilitatea afacerii respective. În acest articol încerc să cuantific acest fenomen, care sunt provocările unui exit din aceste afaceri, precum și care ar fi impactul în economia națională dacă asistăm la un transfer cu succes al acestor afaceri!
Analizând situația financiară a tuturor companiilor active în Romania, constat următoarele:1. 27.577 companii active în România au înregistrat o cifră de afaceri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, acestea generând venituri totale de 1.067 mld RON și concentrând aproape 85% din venitul tuturor companiilor active în România. Dintre acestea, 1330 nu mai sunt în activitate astăzi (DA, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiilor nucleu active în România – voi analiza cauzele acestui fenomen în articolul următor
2. Din cele 26.247 companii active cu venituri peste 1 mil EUR, 15.709 înregistrează cel puțin un deceniu de activitate, respectiv 9.934 sunt înființate înainte de anul 2000, în timp ce 5.775 sunt înființate între 2000-2005;
3. Din cele 15.709 companii, 10.431sunt deținute de acționari persoane fizice cu domiciliul în România, aceștia fiind antreprenori români sau persoane din străinătate care au devenit rezidenți (din punct de vedere fiscal) în România;
4. Din cele 10.431 companii dezvoltate de antreprenori români, 5.102 sunt deținute de un singur acționar, în timp ce 3.620 sunt deținute de doi acționari (majoritatea fiind soț și soție), însumând astfel 8.722 firme;
5. Din cele 8.722 companii, 1.425 sunt deținute de unul sau doi acționari care au vârsta minimă de peste 60 ani, aceștia înregistrând o vârstă medie de 65 de ani.
Astfel, am identificat 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care astazi au vârsta peste 60 de ani. Aceste companii înregistrează venituri totale de 32 mld RON, un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, și valoareaza aproximativ 21,1 mld RON (găsești la finalul acestui articol detalii despre modalitatea de evaluare a acestor companii), aproape cât nivelul tuturor investițiilor străine direct în România în anul 2016 ! Tabelele și graficele următoare (de la 1 la 5) redau această analiză cascadată expusă anterior.
Care este profilul celor 1.425 de companii:
– Distribuția regională este dispersată echilibrat în funcție de zona geografică unde este înregistrat sediul social, cu o ușoară concentrare în București, unde 20% dintre aceste companii au sediul social;
– 1.131 dintre aceste companii înregistrează venituri între 1-5 mil EUR pe parcursul anului 2016, în timp ce doar 13 au venituri peste 50 de mil EUR;
– 1.328 dintre acestea înregistrează un profit net pozitiv, pentru majoritatea (985) profitul fiind sub 10%
– Primele zece sectoare de activitate concentrează 1.195 dintre aceste companii, jumătate dintre acestea fiind active în comerțul cu amănuntul, distribuție sau construcții (conform CAEN principal declarat).
–
Impactul acestor companii în economie – dublarea ISD (Investițiilor Străine Directe)
Cele 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care au vârsta peste 60 de ani, înregistrează:
– venituri totale de 32 mld RON și o margine de profitabilitate netă consolidată de 4,5%, în condițiile în care doar 7% dintre acestea înregistrează piederi;
– un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, reprezentând o aproximare fidelă a marginii de profitabilitate monetară din activitatea operațională (activitatea de bază desfășurată de companiile respective);
– un număr total de 104.461 salariați la finalul anului 2016, în condițiile în care 86% dintre acestea raportează peste 10 salariați (a se vedea deosebirea comparativ cu majoritatea IMM-urilor active în România, unde 94% dintre companii înregistrează mai puțin de 10 locuri de muncă). Distribuția acestor companii în funcție de numărul locurilor de muncă este ilustrată în tabelul următor.
Numar Salariați
Număr companii
Total Salariați
Zero salariați
40
–
1 Salariat
9
9
2-5 salariați
44
165
6-10 salariați
112
909
11-50 salariați
686
18.635
+50 salariați
534
84.743
Total
1425
104.461
Sursa: ONRC, MFP, date prelucrate autorAceste companii valoarează aproximativ 21,1 mld RON, aplicând următoarea metodologie:
– calcularea fluxului de numerar disponibil companiei (FCFF, eng. „Free Cash Flow to the Firm” pentru perioada 2017-2022) și valoarea terminală estimată în anul 2022 cu o rată perpetuă de creștere (SGR, eng. „Sustainable Growth Rate” de 3,5%)
– actualizarea acestor fluxuri de numerar în prezent cu un cost mediu ponderat al capitalului de 15% (WACC, eng „Weighted Average Cost of Capital”)
– scăderea datoriilor financiare către instituții de credit în valoare de aproape 3 mld RON
– astfel, pentru eșantionul celor 1.425 de companii, rezultă o valoare medie a companiei de 14,8 mil RON, la o evaluare medie de 7 X EBITDA
Acționarii celor 1.425 de companii au acum peste 60 de ani și o vârstă medie de 65 de ani, aceștia fiind crescuți și educați într-un alt secol, obișnuit cu un mod diferit de a face afaceri. Pentru majoritatea dintre aceștia este foarte greu să facă trecerea de la un anumit model de business la unul nou, ceea ce creează probleme proprietarilor care nu știu să se replieze. Generațiile viitoare nu există, sau copii nu vor să preia afacerea părinților pentru a fi clonă acestora, existând deseori certuri și probleme în familie. Problema forței de muncă devine din ce în ce mai acută, iar acționarii acestor companii ar trebui să se gândească foarte serios la vânzarea afacerii în condițiile în care perioada aceasta (2018-2019) poate fi ultima ocazie, în condițiile în care viitorul business-ului devine mult mai incert din cauza apropierii cu pași repezi a unui nou moment de recesiune!
Dacă ar fi preluate, aceste companii valorează 21,1 mld RON, respectiv 4,5 mld EUR, aproape cât nivelul ISD (Investițiilor Străine Directe) în România pe parcursul anului 2017. 21,1 mld RON care se pot duce în economie (consum, investiții pentru retehnologizarea acestor companii, creșterea competitivității și a locurilor de muncă, dezvoltarea afacerilor prin creșterea veniturilor și a profiturilor, implicit taxe mai mari plătite către stat). Bani care, ulterior, se pot multiplica în economie și contribui la creșterea nivelului de trai al populației (salarii majorate în linie cu avansul productivității, nu pe credit și împovărarea generațiilor viitoare)!
Companiile românești, marile firme multinaționale, fondurile de investiții sinergetice sau financiare și diverși antreprenori ar trebuie să fie interesați de aceste companii. Motivul este simplu: extinderea afacerilor existente prin preluarea companiilor concurente duce la economii de scală (prețuri mai bune obținute de la furnizori) sau diferite sinergii (complementaritatea produselor și echipamentelor de producție, dedublicarea costurilor fixe și administrative, extinderea portofoliului de clienți către care se poate vinde o gamă extinsă de produse complementare). Finanțarea acestor achiziții s-ar putea realiza cu sprijinul lichidităților disponibile sau finanțărilor acordate de bănci!
Care sunt cauzele care îngreunează vânzarea acestor companii?
Cred că provocările care blochează preluarea acestor companii se referă atât la actualii antreprenori, posibilii investitori cât și contextul economic general din România. Astfel:
– antreprenorii actuali au o vârstă înaintată, cu o mentalitate foarte bine formată și greu de schimbat, deseori rezistenți la schimbare și nu percept viteza de schimbare a lucrurilor (progresul tehnologic, viteza de circulație a informației, agresivitatea concurenței). De asemenea, cele două decenii petrecute în dezvoltarea afacerii, au format un bias emoțional foarte periculos de atașament emoțional (deseori, am auzit acești antreprenori vorbind despre afacerea lor precum propriul lor copil). Atașamentul emoțional alimentează o percepție greșită de supraevaluare a afacerii respective de către acționarii afectați de acest bias, așteptările antreprenorilor respectivi fiind mult peste valoarea fundamentală. Nu în ultimul rând, faptul că aceste persoane au reușit să conducă afacerea prin perioade foarte tulburi enunțate anterior (tranziția din anii ’90, criza financiară din 2008-2009, austeritatea din 2010-2011 și revoluția fiscală din ultimii ani), alimentează un efect de supraîncredere foarte periculos. Acești antreprenori au ajuns acum la o vârstă înaintată, și, din păcate pentru ei, și pentru orice om, timpul trece implacabil și nu mai are răbdare cu noi. Dacă nu încearcă să vândă afacerea în următorii doi ani la un preț corect, s-ar putea să vadă cum „le moare în brate” (intrarea în insolvență) „propriul copil” (compania lor mult iubită);
– reticența investitorilor de a plăti foarte mult pentru o companie activă într-o țara precum România, unde nu au autostrari, forță de muncă este mai scumpă și mai greu de găsit (deși, paradoxal, aceasta este mai puțin educată!), predictibilitatea fiscală și juridică este foarte redusă, birocrația, corupția și economia subterană sunt la un nivel foarte ridicat, piața financiară nu este dezvoltată și intermedierea financiară este modestă și, nu în ultimul rând, amplitudinea ciclurilor economice este foarte mare (trecerea abruptă de la perioada de expansiune la cea de recesiune). Nu avem nevoie decât de stabilitate fiscală și reforme structurale în educație, sănătate, infrastructură și debirocratizarea structurilor fiscale și autorităților statului! Miza este foarte mare: dublarea investițiile străine directe în România și creșterea semnificativă a nivelul de trăi pentru noi și generațiile viitoare!
Așa cum am remarcat în această analiză, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiile care înregistrează venituri peste 1 mil EUR. În articolul următor, voi analiza cauzele acestui fenomen, de ce au eșuat aceste companii. Până atunci, nu uita: Timpul are răbdare cu oamenii care îl respectă și știu cum să-l folosească cu înțelepciune. Pe curând!
ARTICOLUL EXPUNE OPINIA PREȘEDINTELUI AAFBR, IANCU GUDA ȘI ESTE PRELUAT DE PE http://iancuguda.ro.
Iată-ne la jumătate de an. Un an care se presupune a fi unul „de glorie”. Pe de o parte, pentru că trebuia să sărbătorim Centenarul României. Pe de altă parte, pentru că, după 3 ani de creștere continuă, record european, România trebuia să fi acumulat destulă energie pentru a-și transforma creșterea în dezvoltare economică.
Ne uităm în jur și nu înțelegem: sărbătorirea Centenarului e mai mult decât timidă, deși noi românii nu am spune că nu ne pricepem să petrecem. Stângăcia instituțională în a celebra suta de ani de unitate românească se manifestă în ansamblu, de la vârful Președinției și Guvernului, coborând în adâncul societății până la primari de comune, directori de școli sătești, consilieri locali din orașe pitice, oameni simpli de pe stradă. Modestia proiectelor propuse a fi scenele Centenarului arată de fapt modestia spirituală a societății în întregimea ei.
Ne uităm în jur și nu înțelegem nici de ce, după ani de creștere economică record, nu se vede nimic: aceleași drumuri învechite, aceleași autostrăzi absente, aceleași spitale mucegăite, aceleași școli nezugrăvite, aceleași gospodării cu haznaua pitită în spatele casei, prin vie, prin porumb sau printre pomi. Aceeași sărăcie a trupului, dar și a minții. Unele centre urbane, pline de viață „occidentală” și împinse din spate de tehnologie, cercetare, inovare, antreprenoriat și ambiție de vârstă crudă – puține la număr – se îndepărtează din ce în ce mai mult de satele țării, care rămân și mai mult în urmă, domicilii „forțate” ale bătrânilor care sprijină fantomatic ulucile ulițelor, privind cu disperare spre telefonul ce nu mai sună aducându-le vești de la tinerii pribegi prin economia globală.
De aproape 30 de ani România speră să se emancipeze european. Politicienii ce se perindă prin scaunele puterii ne promit de aproape 3 decade o viață mai bună. Spre ce ne conduc ei? Care este obiectivul național? Ce vrem să fim și unde vrem să ajungem? Prognozele pesimiste arată că peste 10 ani vom fi cam 16 milioane din cele 20 ce ne pretindem a fi azi, din care cam 8 milioane se vor regăsi între granițele Uniunii Europene fără a se mai regăsi și între granițele românești. Vom fi, așadar, doar 8-10 milioane de localnici? Cam ca o Bulgarie care va locui în România? În ce condiții vom trăi, oare? Debandada managerială și gâlceava politică de azi prevestesc haosul de mâine. Spre ce ne conduc ei? Pot oare să ne răspundă? Avem nevoie să știm!
Peste 4 milioane de români sunt plecați în afara țării. De-a lungul istoriei recente a țării, multe momente au determinat migrarea unui număr mare de români: începând din perioada comunistă, continuând cu perioada de deschidere a granițelor României, după Revoluția din 1989, apoi mineriadele. Și, mai recent, perioada de criză economică, dar și dezamăgirile și neîncrederea în direcția în care merge țara.
Milioanele de români plecați au devenit veritabili ambasadori ai României, împrăștiați în toate colțurile lumii, povestind cu pasiune străinilor despre locurile și lucrurile frumoase care pot fi văzute în România, ori îmbiindu-i să încerce produsele românești.
98% dintre românii plecați peste graniță le
recomandă prietenilor lor să viziteze România
Mulți dintre românii plecați peste hotare se întorc în țară de sărbători. O mare parte dintre aceștia aduc cu ei și noii prieteni sau familiile formate în țările de adopție, pentru a petrece românește și a vizita cele mai frumoase locuri din țară.
98% dintre românii din diaspora își îndeamnă noile cunoștințe din țările de adopție să viziteze România, conform unui studiu realizat de MKOR Consulting în comunitățile de români din peste 60 de țări.
Întrebați ce destinații le recomandă prietenilor lor străini să viziteze, respondenților studiului MKOR le-a fost dificil să se oprească la un singur loc. Așa au ajuns să menționeze peste 70 de destinații și obiective, de la orașe, la stațiuni, trasee montane și plajele litoralului românesc, până la obiective turistice naturale, culturale și istorice.
„Sunt atât de multe! Le-aș propune un tur al țării care să acopere atât orașele, precum Cluj, Sibiu, Sighișoara, Brașov, Timișoara, Oradea, dar și munții (pe jos sau cu mijloc de transport). În plus, i-aș mai trimite în Maramureș, unde datinile ies foarte bine în evidență. Aș mai ieși cu ei la un grătar de 1 mai pentru aroma unică a mititeilor cu muștar” — Edgar, Canada.
Zonele de munte sunt destinațiile pe care cea mai mare parte a românilor din diaspora le recomandă cunoștințelor din străinătate. 39% dintre ambasadorii turismului românesc îi îndrumă pe aceștia să viziteze stațiunile și traseele montane, cele mai frecvent menționate fiind obiectivele de pe Valea Prahovei.
Aproape un sfert (23%) dintre cei ce trăiesc în afara țării le povestesc prietenilor lor despre frumusețile Transilvaniei, îmbiindu-i astfel să o viziteze.
Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Banca Naţională a României (BNR), Asiciaţia Generală a Economiştilor din România (AGER), Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE) şi România Durabilă, a organizat a doua ediție a Forumului Financiar “Piețele Financiare din România: Supraveghere, Dezvoltare și Finanțare Eficientă a Economiei”. În Aula Magna a ASE şi ulterior, ca parte pronunţat aplicativă a evenimentului, în workshop-ul găzduit de sala „Virgil Madgearu”, s-au reunit şi s-au exprimat voci cu autoritate într-un ansamblu de domenii ale temei analizate: reglementare, supraveghere, bănci, investitori în piața de capital, antreprenori, societăți de investiții financiare, de asigurări și fonduri de pensii din România.
Dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, moderatorul reuniunii plenare, a reamintit că „dezbaterea actuală este o continuare a celei organizate în anul 2014 și își propune, și de această dată, să faciliteze deschiderea și promovarea unor discuții interactive între factorii de decizie, jucătorii din piața financiară și mediul de afaceri ca principal beneficiar al unei finanțări eficiente, generatoare de dezvoltare economică”. Totodată, a încadrat această reuniune în ansamblul dezbaterilor derulate de ASPES, în parteneriat cu Economistul, AGER, AFER – Asociaţia Facultăţilor de Economie din România, România Durabilă, în principalele zone economice şi academice ale ţării pentru definirea unui model românesc de dezvoltare economico-socială la trecerea în al doilea deceniu de la aderarea la Uniunea Europeană, cu deschidere către orizontul 2030. „România a înregistrat creşteri în această perioadă, însă nu se dezvoltă. Este momentul trecerii de la dezbateri generale la concentrarea ideilor şi la găsirea de soluţii, în cazul tematicii de faţă, pentru a asigura o mai bună finanţare a economiei”, a subliniat dr. ec. Constantin Boștină. Prof. univ. dr. Dalina Dumitrescu, prorector al ASE, a transmis mesajul rectorului ASE, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, reliefând valoarea de „eveniment deosebit a forumului, prin reunirea unor profesionişti de prim rang ai domeniului financiar, care îşi prezintă punctele de vedere pe teme cheie de un deosebit interes”.Constantin Bostina, Dalina Dumitrescu, Mugur Isarescu, Leonardo Badea
Acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, a evidenţiat la rândul său responsabilitatea profesioniştilor în economie pentru analize economice şi financiare şi pentru transmiterea de mesaje bazate pe realitate.
În plenul forumului au susţinut expuneri Leonardo Badea – președintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Florin Dănescu – preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Grațian Ghețea – președintele CEC Bank, Alexandru Petrescu – director general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM. Au fost abordate subiecte precum finanțarea economiei românești prin mobilizarea mai bună a resurselor interne; consolidarea încrederii în instituțiile de finanțare a economiei; beneficiile pentru mediul de afaceri din partea unei finanțări eficiente; supravegherea bancară, banca centrală și băncile comerciale; soliditatea și eficiența sistemului bancar cu provocările și perspectivele aferente; piețele de capital din România și din UE.
Alexandru Petrescu, directorul general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM
În opinia lui Alexandru Petrescu, directorul general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, pentru reuşită în finanţarea economiei este nevoie de „echilibru şi omogenitate”. Fondul însuşi se află într-un moment al revenirii la scopul pentru care a fost creat, acela de a ajuta întreprinderile mici şi mijlocii, îndeplinind „un rol între cei care vor finanţare şi cei care finanţează”. Ca tendinţă în această direcţie la nivel european, a enunţat „tranziţia de la scrisoarea de garanţie la adresabilitatea sectorială, context în care pot să se creeze programe speciale pentru creşterea efervescenţei dezvoltării în anumite sectoare”. În acelaşi timp, directorul general al fondului destinat IMM-urilor a reamintit dezideratul nominalizării României la statutul de membru deplin al OECD, cu „beneficii multiple pentru sectorul financiar-bancar”.
Forumul a continuat cu un workshop având între provocările de idei supuse dialogului „piața de capital, fondurile de investiții, asigurările și fondurile de pensii: cum pot ele să contribuie la finanțarea economiei românești?Supravegherea prudențială, între noile reglementări ale Uniunii Europene și nevoile de finanțare a economiei”. Dezbaterea a fost moderată de Mircea Ursache, vicepreședintele ASF. Şi-au susţinut punctele de vedere Cornel Coca Constantinescu – vicepreședinte al ASF pentru sectorul Asigurări-Reasigurări,Radu Crăciun – președinte și director general al BCR Pensii Private,Lucian Anghel – președintele Bursei de Valori București, CEO BCR Pensii,Radu Hanga – președintele Asociației Administratorilor de Fonduri,Septimiu Stoica – Președintele BRM – Bursa Română de Mărfuri.Fotografii de Cornel Constantin
Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti a obţinut două premii I la marea întrecere mondială a firmelor de exerciţiu Virtual Enterprise International Trade Show, 2018, New York, SUA.
Conceptul didactic „Firma de exerciţiu“ se bazează pe învăţarea prin practică, prin faptul că este un model de simulare a proceselor interne desfăşurate într-o firmă reală şi a relaţiilor sale cu alte firme şi instituţii. „Firma de exerciţiu“ reprezintă, pe de o parte, o metodă interactivă de învăţare ce asigură premisele dezvoltării spiritului antreprenorial al elevilor, iar pe de alta parte, este o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a cunoştinţelor, o abordare a procesului de predare-învăţare care asigură condiţii optime pentru probarea şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi în pregătirea profesională. Rolul firmelor de exerciţiu este acela de a dezvolta competenţele de antreprenoriat dinamic elevilor asemănător unui mediu concurenţial real, în plină formare.
Implementarea conceptului de „Firmă de exerciţiu” in demesul educational asigură premisele creării tipului de întreprinzător dinamic, capabil să dezvolte un nou proces de producţie, să aducă pe piaţă un nou produs sau serviciu, să descopere o nouă cale de distribuţie.
Obiectivul general al învăţării prin „Firma de exerciţiu” urmăreşte dezvoltarea spiritului antreprenorial prin simularea operaţiunilor şi proceselor economice specifice mediului real de afaceri și dezvoltarea de competenţe şi aptitudini necesare unui întreprinzător dinamic: creativitate, gândire critică, rezolvare de probleme, luare de decizii, asumare de responsabilităţi, lucru în echipă, iniţiativă, perseverenţă, autoorganizarea şi autoevaluarea resurselor individuale, flexibilitate.
Activităţile desfăşurate în firmele de exerciţiu sunt identice cu cele din firmele reale, utilizând aceleaşi proceduri economice ca într-o firmă reală, dar cu bani şi mărfuri virtuale, în conformitate cu practica şi legile specifice economiei naţionale. Fiecare firmă de exerciţiu se concentrează pe situaţii reale sau pe baza unui cadru antreprenorial, într-un domeniu economic bine precizat. Participanţii îşi desfăşoară activitatea într-o atmosferă productivă reală şi învaţă să îndeplinească sarcinile primite, fiecare decizie luată oferind situaţii de învăţare. „Firma de exerciţiu” devine astfel o „firmă de învăţare” pe baza principiului învăţării după un model.
Metoda didactică „Firma de exerciţiu” reprezintă un mijloc de predare multidisciplinar în care cunoştinţele de cultură generală se îmbină cu cele de management, contabilitate şi marketing, făcând posibilă dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale ale elevilor prin experimentare (Learning by doing). Fiind o metodă practică de integrare a cunoştinţelor acumulate de elevi la diverse discipline de specialitate şi de cultură generală, procesul de invăţare prin „Firma de exerciţiu” asigură dobândirea de abilităţi antreprenoriale, perfecţionarea comportamentelor personale şi identificarea potenţialului propriu. Instruirea elevilor în firma de exerciţiu oferă competenţe în ceea ce înseamnă comportamentul profesional, determinând o verificare practică şi o aprofundare a cunoştinţelor dobândite în anii de studiu. Dimensiunea extracurriculară a „Firmei de exercițiu” se realizează prin activitățile de învățare, desfășurate în afara curriculum-ului național, prin participarea la târgurile firmelor de exercițiu, organizate la nivel național și internațional.
Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din București a participat, şi în acest an, la competițiile organizate în cadrul prestigiosului eveniment Virtual Enterprise International Trade Show, 2018, New York, SUA, cu o delegație formată din 12 elevi şi 3 cadre didactice, coordonatori de „Firme de exerciţiu“. Din delegaţie au mai făcut parte elevi şi cadre didactice de la Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuţă”. Pe întreaga perioadă a deplasării s-a urmărit punerea în aplicare a obiectivelor propuse în cadrul proiectului educaţional „Din şcoală în viaţă prin Firma de exerciţiu”, al cărui coordonator este prof. Roxana Carmen Ionescu, director al Colegiului Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti. Principalele obiective ale proiectului au fost: dezvoltarea spiritului antreprenorial, familiarizarea elevilor cu activitățile specifice derulării afacerilor cu partenerii „Firmelor de exercițiu” străine în cadrul manifestărilor expoziționale, formarea de priceperi și deprinderi în domeniul afacerilor, perfecţionarea limbajului de afaceri în limbi străine, stimularea creativităţii elevilor, responsabilizarea, motivarea celor cu rezultate deosebite în practica firmelor de exerciţiu, stabilirea de parteneriate cu şcoli similare din SUA şi din alte ţări participante la manifestarea expoziţională.
Cea de a XXII-a ediţie a Târgului Internaţional al Firmelor de Exerciţiu, intitulată „Youth Business Summit New York 2018”, a avut sloganul “Join future business leaders and entrepreneurs for a one-of-a-kind global business convention” şi s-a desfăşurat sub patronajul U.S. Network of Virtual Entreprises & Merrill Lynch, în colaborare cu Working in Support of Education (W!SE) şi New York City Department of Education (DOE). Acest eveniment a reunit 105 firme de exerciţiu din 8 ţări şi 13 state din SUA, fapt ce denotă notorietatea şi anvergura la care se desfăşoară an de an. România a fost prezentă cu o firmă de exerciţiu de la Colegiul Economic „Virgil Madgearu”. De-a lungul unei săptămâni dinamice, s-au desfăşurat două competiții: „Global Business Challenge” şi „International Trade Show”, în cadrul cărora elevi din întreaga lume şi-au demonstrat cunoștințele, priceperile şi deprinderile acumulate şi formate în cadrul firmelor de exerciţiu pe parcursul anului şcolar. La eveniment au participat personalităţi marcante din lumea afacerilor: Charlotte Frank, director McGraw-Hill Financial şi Ben Kassoy, redactor-şef al DoSomething.org, Organizarea evenimentului a fost susţinută de 20 de sponsori de renume, dintre care amintim Fed EX, HSBC, Dale Carnegie, New York Life Fundation, Capital One.
Colegiul Economic Virgil Madgearu
Unul dintre evenimentele cele mai importante din lume pentru elevii care doresc să lucreze în domeniul afacerilor este „Global Business Challenge”, care a ajuns la a XII-a ediţie, desfăşurată pe 16 aprilie 2018. Anul acesta, competiţia s-a axat pe analizarea unui studiu de caz de afaceri referitor la compania producătoare de jocuri virtuale “Pokemon GO”. Echipele au avut rolul de consultant pentru managerul departamentului de marketing al firmei producătoare de jocuri virtuale „Niantic Inc” şi sarcina de a realiza o strategie menită să asigure promovarea produsului Pokemon Go pe pieţele mondiale. “Global Business Challenge” a reunit 269 de elevi din Austria, Belgia, Brazilia, Indonezia, Republica Bermuda, Germania, Bulgaria, România, SUA şi s-a desfăşurat în două runde: runda preliminară cu 36 de echipe din care au fost selectate 26 de echipe pentru runda finală, soldată cu 4 echipe de top. Competiţia le-a oferit elevilor oportunitatea să lucreze într-o echipă multinaţională, pentru a se pregăti şi a acumula experienţă în analizarea economiei globale, să evalueze oportunităţile şi riscurile unei afaceri, să-şi formeze şi să-şi exerseze competenţe de întelegere a operaţiunilor comerciale şi de negociere în afaceri şi mai ales să-şi consolideze deprinderile muncii în echipă.
La această competiţie, Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti a participat cu 12 elevi: Drăghici Diana Elena, Antonescu Carol Mihai, Jianu Andrei, Petre Denisa Andreea, Dima Luiza Denisa,Vasilescu Mihnea, Gonţilă Andreea, Haţăgan Alexandru, Datcu Melissa Cristina, Dirinea Ioana Denisa, Norocel Andrei Dragoş, Dumitraşcu Silviu Albert şi cu 2 profesori coordonatori: prof. Mariana Georgeta Ciobanu, prof. Florina Voicu. Eleva Datcu Melissa Cristina s-a calificat în finala concursului şi după evaluare a ocupat locul I.
Competiţia „International Trade Show” a avut secţiunile Best Booth, Best Sales Pitch, Best Catalog, Best Website. În cadrul acesteia, elevii Colegiului Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti au participat cu firma de exercţiu FE „Traveling Around The World” SRL – agenţie de turism. Firma a fost reprezentată de elevii: Drăghici Diana Elena, Antonescu Carol MihaiI, Jianu Andrei, Petre Denisa Andreea, Dima Luiza Denisa,Vasilescu Mihnea, Gonţilă Andreea, Haţăgan Alexandru, Datcu Melissa Cristina, Dirinea Ioana Denisa, Norocel Andrei Dragoş, Dumitraşcu Silviu Albert, coordonaţi de prof. Mariana Georgeta Ciobanu, prof. Roxana Carmen Ionescu, prof. Florina Voicu. Echipa a obţinut premiul I – Gold la secţiunea “Best Booth”.
Pe perioada competiţiilor, au avut loc întâlniri de lucru cu organizatorii Târgului: Iris Blanc, director executiv, fondator al Virtual Enterprises International SUA, Nick Chapman, director al programului naţional, Tyler Fugazzie, manager în marketing şi comunicare, Susan Chan, manager în organizarea de evenimente naţionale şi cu numeroase cadre didactice din SUA şi din ţările participante.
Domunul ministru consilier Călin Radu Ancuţa a discutat cu delegaţia de elevi şi cadre didactice despre proiectele virtuale de promovare comercială. Întrevederea a avut loc pe 18 aprilie 2018 la sediul Consulatului General al României din New York, prilej cu care delgaţia noastră s-a bucurat de o deosebită atenţie din partea oficialităţilor române.
Complexitatea fenomenului educaţional şi diversitatea competenţelor şi provocărilor cărora elevii trebuie să le facă faţă, problema raportului cultură generală-cultură de specialitate la nivelul învăţământului şi problema asigurării unei apropieri a şcolii de viaţa reală determină necesitatea consolidării caracterului interdisciplinar al conţinutului invăţământului şi prin aplicarea metodelor didactice novative precum „Firma de exerciţiu”.
Prin rezultatele obţinute, elevii Colegiului Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti au dovedit că deţin reale calităţi de manageri în domeniile marketing, negociere, comercial, financiar-contabil şi resurse umane, dobândite în cadrul orelor de “Firmă de exerciţiu”, că au abilităţile şi competenţele de comunicare în mai multe limbi străine, precum şi aptitudini de negociere şi realizare a tranzacţiilor comerciale. Spiritul antreprenorial, creativitatea şi promovarea unei idei sau a unui produs românesc sunt dovezi certe ale dimensiunii formative a învăţământului economic de la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” București.
Roxana Carmen Ionescu
Prof. Roxana Carmen Ionescu
Director, Colegiul Economic „Virgil Madgearu” București
Dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, moderatorul reuniunii plenare, a reamintit că „dezbaterea actuală este o continuare a celei organizate în anul 2014 și își propune, și de această dată, să faciliteze deschiderea și promovarea unor discuții interactive între factorii de decizie, jucătorii din piața financiară și mediul de afaceri ca principal beneficiar al unei finanțări eficiente, generatoare de dezvoltare economică”. Totodată, a încadrat această reuniune în ansamblul dezbaterilor derulate de ASPES, în parteneriat cu Economistul, AGER, AFER – Asociaţia Facultăţilor de Economie din România, România Durabilă, în principalele zone economice şi academice ale ţării pentru definirea unui model românesc de dezvoltare economico-socială la trecerea în al doilea deceniu de la aderarea la Uniunea Europeană, cu deschidere către orizontul 2030. „România a înregistrat creşteri în această perioadă, însă nu se dezvoltă. Este momentul trecerii de la dezbateri generale la concentrarea ideilor şi la găsirea de soluţii, în cazul tematicii de faţă, pentru a asigura o mai bună finanţare a economiei”, a subliniat dr. ec. Constantin Boștină. Prof. univ. dr. Dalina Dumitrescu, prorector al ASE, a transmis mesajul rectorului ASE, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, reliefând valoarea de „eveniment deosebit a forumului, prin reunirea unor profesionişti de prim rang ai domeniului financiar, care îşi prezintă punctele de vedere pe teme cheie de un deosebit interes”.
Acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, a evidenţiat la rândul său responsabilitatea profesioniştilor în economie pentru analize economice şi financiare şi pentru transmiterea de mesaje bazate pe realitate.
În plenul forumului au susţinut expuneri Leonardo Badea – președintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Florin Dănescu – preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Grațian Ghețea – președintele CEC Bank, Alexandru Petrescu – director general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM. Au fost abordate subiecte precum finanțarea economiei românești prin mobilizarea mai bună a resurselor interne; consolidarea încrederii în instituțiile de finanțare a economiei; beneficiile pentru mediul de afaceri din partea unei finanțări eficiente; supravegherea bancară, banca centrală și băncile comerciale; soliditatea și eficiența sistemului bancar cu provocările și perspectivele aferente; piețele de capital din România și din UE.
Dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, moderatorul reuniunii plenare, a reamintit că „dezbaterea actuală este o continuare a celei organizate în anul 2014 și își propune, și de această dată, să faciliteze deschiderea și promovarea unor discuții interactive între factorii de decizie, jucătorii din piața financiară și mediul de afaceri ca principal beneficiar al unei finanțări eficiente, generatoare de dezvoltare economică”. Totodată, a încadrat această reuniune în ansamblul dezbaterilor derulate de ASPES, în parteneriat cu Economistul, AGER, AFER – Asociaţia Facultăţilor de Economie din România, România Durabilă, în principalele zone economice şi academice ale ţării pentru definirea unui model românesc de dezvoltare economico-socială la trecerea în al doilea deceniu de la aderarea la Uniunea Europeană, cu deschidere către orizontul 2030. „România a înregistrat creşteri în această perioadă, însă nu se dezvoltă. Este momentul trecerii de la dezbateri generale la concentrarea ideilor şi la găsirea de soluţii, în cazul tematicii de faţă, pentru a asigura o mai bună finanţare a economiei”, a subliniat dr. ec. Constantin Boștină. Prof. univ. dr. Dalina Dumitrescu, prorector al ASE, a transmis mesajul rectorului ASE, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, reliefând valoarea de „eveniment deosebit a forumului, prin reunirea unor profesionişti de prim rang ai domeniului financiar, care îşi prezintă punctele de vedere pe teme cheie de un deosebit interes”.
Acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, a evidenţiat la rândul său responsabilitatea profesioniştilor în economie pentru analize economice şi financiare şi pentru transmiterea de mesaje bazate pe realitate.
În plenul forumului au susţinut expuneri Leonardo Badea – președintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Florin Dănescu – preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Grațian Ghețea – președintele CEC Bank, Alexandru Petrescu – director general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM. Au fost abordate subiecte precum finanțarea economiei românești prin mobilizarea mai bună a resurselor interne; consolidarea încrederii în instituțiile de finanțare a economiei; beneficiile pentru mediul de afaceri din partea unei finanțări eficiente; supravegherea bancară, banca centrală și băncile comerciale; soliditatea și eficiența sistemului bancar cu provocările și perspectivele aferente; piețele de capital din România și din UE.
Forumul a continuat cu un workshop având între provocările de idei supuse dialogului „piața de capital, fondurile de investiții, asigurările și fondurile de pensii: cum pot ele să contribuie la finanțarea economiei românești? Supravegherea prudențială, între noile reglementări ale Uniunii Europene și nevoile de finanțare a economiei”. Dezbaterea a fost moderată de Mircea Ursache, vicepreședintele ASF. Şi-au susţinut punctele de vedere Cornel Coca Constantinescu – vicepreședinte al ASF pentru sectorul Asigurări-Reasigurări, Radu Crăciun – președinte și director general al BCR Pensii Private, Lucian Anghel – președintele Bursei de Valori București, CEO BCR Pensii, Radu Hanga – președintele Asociației Administratorilor de Fonduri, Septimiu Stoica – Președintele BRM – Bursa Română de Mărfuri.
Fotografii de Cornel Constantin 
