Inadmisibilitatea contestației la raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului

0

Indiferent că avem în vedere dispozițiile Legii nr. 85/2006 [1] sau cele ale Legii nr. 85/2014, procedura reglementată de acestea, așa cum a fost definită în doctrina recentă, reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe plan de reorganizare sau prin faliment [2].

Fie că avem în vedere obținerea fondurilor menționate prin reorganizare judiciară bazată pe plan de reorganizare sau prin faliment, procedura insolvenței instituie două instrumente principale pentru corectarea dezechilibrului patrimonial al debitorului ajuns într-o asemenea situație. Pe lângă anularea actelor încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor anterior deschiderii procedurii, mijloc care permite lipsirea de efecte a operațiunilor frauduloase și readucerea în averea debitorului a unor sume de bani sau a altor bunuri, legea instituie o formă specială de răspundere în sarcina persoanelor care au contribuit la starea de insolvență a debitorului.

La baza formulării cererilor de anulare a actelor frauduloase sau a celor de angajare a răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitorului poate să se afle raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, dar acesta nu are valoare probatorie autonomă, nereprezentând decât un act prin care administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar face anumite constatări al căror rol este de a aduce la cunoștința creditorilor o anumită stare de fapt. În măsura în care se formulează acțiuni întemeiate pe dispozițiile legale menționate, acestea trebuie dovedite distinct și exhaustiv [3].

Invenţii ale ICPE-CA, premiate la Pro Invent 2018

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a obţinut noi recunoaşteri de top în domeniu, la Salonul Internaţional al Cercetării Ştiinţifice, Inovării şi Inventicii Pro Invent 2018, desfăşurat la Cluj-Napoca: – diplome de excelenţă şi medalii de aur cu menţiune specială – brevetele „Sistem de aerare a apei pentru turbine hidraulice” şi „Transformator planar cu nanofluid magnetic” – diplomă de excelenţă – brevetul “Ansamblu magnetic supraconductor pentru măsurarea momentelor magnetice”.

Cărbunele și oțelul ne-au unit; Acum aluminiul și oțelul riscă declanșarea unui război comercial global

0

Anunțul recent al administrației americane cu privire la creșterea tarifelor la oțel și aluminiu, cu argumentul justificativ de protecție a securității naționale, reprezintă o amenințare reală a unui război dăunător în comerțul internațional. Tot din argumente de securitate europeană, acum șapte decenii s-a creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, fundamentul pentru piața internă unică, complet liberalizată, și pentru viitorul proiect al Uniunii Europene. Comerțul internațional și-a definit în paralel propriile reguli de joc, guvernate de către OMC – în jurul celor mai mari două blocuri comerciale, european și american –, astăzi greu încercate de decizia SUA. Suntem în fața a două scenarii, ambele complicate pentru Organizația Mondială a Comerțului (OMC): Pe de o parte, dacă majorarea tarifelor pe baza argumentului invocat este contestată la OMC, decizia activării Articolului al XXI-lea al GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) privind „excepțiile de securitate” ar deschide supapa pentru ceilalți parteneri comerciali internaționali. Orice stat membru al OMC ar putea invoca argumente similare, de natura intereselor de securitate esențiale, pe baza precedentului creat de SUA. Pe de altă parte, o decizie sancționatorie a OMC împotriva SUA ar cauza nemulțumiri puternice la Washington și riscă chiar să se ajungă la retragerea SUA din OMC. Tranșeele săpate în sistemul de comerț internațional din ce în ce mai protecționist ar putea avea consecințe extrem de dăunătoare pentru economia globală. Din acest motiv, creșterea tarifelor a fost descrisă de unii comentatori ca fiind o „opțiune nucleară”. În pofida deciziilor G20 de liberalizare a economiei globale din ultimele decenii, sentimentele și atitudinile protecționiste escaladează. Această tendință de auto-apărare este, cu siguranță, detestată de susținătorii cooperării economice internaționale și de sistemul de comerț liber bazat pe reguli pe care îl reprezintă OMC. Dar este asta o amenințare existențială pentru OMC? Se întreabă Stuart Harbinson, Senior Fellow la ECIPE – Centrul European de Economie Politică Internațională.

coal-1626368

Eliminarea decalajului de gen – o problemă de interes global

0

Discursul ambasadorului Hans Klemm la Conferința „Women of Romania Press for Progress”

 

„Mulțumesc pentru ocazia de a fi aici în această dimineață. Este al doilea an când «Women of Romania» și Impact Hub au generozitatea să ne invite pe mine și pe soția mea Mari să fim alături de dumneavoastră.

Permiteți-mi vă să explic de ce este acest eveniment important pentru Ambasada Statelor Unite ale Americii. De ce mă aflu eu aici? De ce suntem noi prezenți? De mulți, mulți ani, Guvernul Statelor Unite ale Americii este profund interesat de egalitatea de gen, valoare importantă pentru America. Este o valoare pe care nu am aplicat-o încă în întregime nici în Statele Unite; există multe cazuri de inegalitate de gen în Statele Unite, inclusiv din punct de vedere al situației economice, există încă o semnificativă discrepanță între salariile bărbaților și femeilor care lucrează în economia americană. Cu toate acestea, îmbrățișăm ferm această valoare și ne dedicăm ca societate, inclusiv în ce privește statul de drept, să asigurăm aceleași rezultate socio-economice și juridice pentru toți cetățenii, indiferent că sunt bărbați sau femei. Facem eforturi și în plan internațional. Repet, înțelegem importanța acestei valori, dar și a rolului pe care femeile pot și trebuie să îl aibă în economie și societate în țările din întreaga lume. Aceasta este de mulți ani una dintre liniile directoare ale politicii Guvernului Statelor Unite. A fost extrem de susținută și promovată, așa cum vă puteți imagina, în perioada în care Hillary Clinton a fost Secretar de Stat al SUA. În perioada mandatului său, am avut onoarea să fiu coordonatorul american pentru forumul APEC (Cooperarea Economică Asia-Pacific), și în acel cadru am făcut eforturi susținute, doamna secretar de stat Clinton, echipa sa și eu, să aducem subiectul rolului femeilor în economie în atenția APEC. Continuăm și în prezent, de aceea mă aflu astăzi aici, de aceea suntem norocosul co-sponsor al conferinței de astăzi.

Am un discurs pregătit și vă rog să îmi acordați atenția dumneavoastră. Însă doresc să contribui la discuția de astăzi menționând că acest subiect este important nu doar pentru Statele Unite sau pentru România; rolul femeilor în economie, rolul femeilor în societate este cu adevărat o problemă globală. Atât în Statele Unite, cât și în România, femeile încă se confruntă cu provocări și, în încercarea de a explica de ce emanciparea economică a femeilor trebuie să fie o prioritate atât pentru guvernele, cât și pentru societățile noastre, evenimente precum cel de astăzi sunt foarte importante pentru a ne asigura că aceste eforturi continuă.

Ceea ce doresc este să ofer câteva sugestii cu privire la modul în care ne putem organiza și concentra activitatea în special în două direcții. Emanciparea economică a femeilor și eliminarea decalajului de gen sunt importante nu doar pentru Statele Unite, ele sunt chestiuni de interes global. Creșterea participării femeilor în economie mărește perspectivele de creștere economică și aduce beneficii pentru familii, comunități și țări. Rezultatele cercetărilor sunt clare: femeile antreprenor propulsează creșterea și dezvoltarea economică, în special în economii în dezvoltare și emergente precum cea a României.

De exemplu, în 2016, conform estimărilor, 163 de milioane de femei au pus bazele unei noi companii sau conduceau una în 74 de țări din întreaga lume. În plus, circa 111 milioane de femei conduceau companii cu experiență. Femeile antreprenor asigură venituri pentru familiile lor, locuri de muncă pentru comunitățile lor și produse și servicii cu valoare adăugată pentru lumea din jurul lor.

Există însă și obstacole în calea progresului. La nivel global, există patru factori cheie care afectează capacitatea femeilor de a pune bazele propriilor afaceri, de a începe o activitate antreprenorială și de a-și dezvolta afacerea. Probabil acestea nu vă vor surprinde: accesul pe piețe, capacitatea de a intra pe piață; accesul la capital, la finanțe; dezvoltarea abilităților și capacităților necesare pentru a-și dezvolta companiile; lipsa independenței și lipsa unei voci puternice în politică și în societate. Din cauza acestor bariere care le limitează capacitatea de a obține succesul, la nivel global, numărul femeilor care se dedică activităților antreprenoriale este cu 31% mai mic decât numărul bărbaților.

Conform OCDE, în medie, companiile deținute de femei înregistrează profituri mai mici și o productivitate a muncii mai scăzută decât companiile deținute de bărbați, ca urmare a condițiilor adverse cu care se confruntă – repet, în principal capacitatea de a intra pe piețe sau capacitatea de a-și dezvolta și extinde afacerile. Dintre cei patru factori, accesul limitat la finanțare este probabil cel mai semnificativ obstacol. Banca Mondială a calculat că 70% dintre femeile antreprenor din economiile emergente au întâmpinat dificultăți în obținerea de finanțare corespunzătoare, ceea ce a dus la un deficit de 300 de miliarde de dolari pentru întreprinderile mici și mijlocii deținute de femei; cu alte cuvinte, în aceleași condiții, femeile nu au acces la finanțare în valoare de 300 de miliarde de dolari comparativ cu antreprenorii bărbați.

Datele arată și că firmele conduse de femei au rezultate mai bune. Conform unui studiu, companiile în care cel puțin 30% dintre membrii echipei de conducere sunt femei înregistrează o creștere estimată a profitabilității de 15%. Cu toate acestea, numărul de femei în posturi de conducere este în continuare foarte mic; în Statele Unite, țara mea, deși femeile reprezintă 47% din forța de muncă, doar 6% dintre ele ocupă funcția de președinte sau alte funcții executive în cadrul corporațiilor.

OCDE estimează că eliminarea decalajului de gen în cazul prezenței pe piața muncii ar putea conduce la o creștere de 10% a PIB-ului SUA în următorii 10-12 ani. Rămân atât de multe lucruri de făcut în Statele Unite, însă, așa cum știți din experiență directă, și în România, pentru o mai mare paritate de gen și emancipare economică a femeilor. Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) al Uniunii Europene acordă punctaje tuturor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene și a elaborat un indice al egalității de gen, în funcție de activitatea profesională, banii, cunoștințele, timpul, puterea și sănătatea. Conform indicelui egalității de gen în 2017, România se clasa pe locul 25 din 28. Este un punctaj scăzut, însă el indică faptul că există și un foarte mare potențial de îmbunătățire.

Cum am putea îmbunătăți așadar egalitatea de gen în România? Permiteți-mi să discut două posibile modalități, conform unui studiu publicat în 2015 în Journal of Small Business Management, care a analizat efectul emancipării politice a femeilor și efectul statului de drept asupra antreprenoriatului feminin în 53 de țări.

Emanciparea politică a fost menționată drept procentul de locuri ocupate de femei în Parlament. Statul de drept s-a măsurat prin forța aplicării legilor și reglementărilor cu impact asupra sectorului privat, inclusiv a activității de înființare a afacerilor. Acest lucru include și gradul de încredere în instanțe și poliție și în aplicarea prevederilor contractelor și a drepturilor de proprietate. Rezultatele acestui studiu din 2015 au arătat că există o legătură pozitivă între activitatea de începere a unei afaceri de către femei și emanciparea politică și statul de drept. Așadar, atunci când femeile au un cuvânt de spus în politică și când cadrul juridic a fost egal pentru bărbați și femei, a existat mai mult antreprenoriat feminin.

Studiul a explicat că femeile care ocupă funcții politice, de la nivel local până la nivel național, pot elimina barierele culturale și instituționale aflate în calea antreprenoriatului și pot avansa politici care promovează participarea și realizările femeilor în economie. În același timp, statul de drept oferă o structură juridică și de reglementări pentru a proteja activitățile de afaceri ale femeilor, lucru cu atât mai important atunci când cultura informală – nu cadrul legal, ci cultura informală – poate afecta negativ aceste activități, dorința femeilor de a se implica în activități antreprenoriale. Statul de drept le oferă totodată femeilor curajul de a deveni antreprenoare și de a avea încredere că activitățile lor de afaceri vor fi promovate.

Ne-ați auzit pe mine și pe predecesorii mei vorbind adesea despre susținerea luptei anticorupție a României și despre consolidarea statului de drept în România. Acest studiu indică faptul că efectele pozitive ale unui stat de drept puternic nu se limitează la asigurarea că aceia care fură din banii publici ajung la închisoare, ci sprijină și protejarea drepturilor și oportunităților egale de a începe o afacere, asigurarea că prevederile contractelor se aplică și că în momentul încheierii unei afaceri sunt protejați. Statul de drept și aplicarea prevederilor contractelor sunt foarte importante inclusiv pentru femei care doresc să devină antreprenoare sau să își dezvolte afacerea.

Recent, am avut prima întâlnire cu doamna Viorica Dăncilă, noul prim-ministru al României. Au existat relatări de presă despre acea întâlnire, despre ce am discutat și ce nu am discutat eu și doamna premier. Un subiect pe care vi-l pot împărtăși, care s-a discutat și pe care l-a adus în discuție doamna premier, deloc surprinzător, este rolul femeilor în politica din România, în societatea și economia românească. Dumneaei m-a întrebat: domnule ambasador, ce putem face împreună pentru a promova aceste obiective, pentru a asigura un mai mare acces al femeilor în economie, un mai mare rol al femeilor în societate, un mai mare rol al femeilor în politică. Am fost foarte încântat că a menționat acest subiect. La Ambasadă avem un grup de lucru special dedicat acestui subiect. De aceea mă aflu astăzi aici, de aceea sponsorizează Ambasada SUA conferința de astăzi. M-aș bucura foarte mult ca data viitoare când mă voi întâlni cu doamna premier să îi pot propune câteva idei și o posibilă agendă a modalităților în care, în cadrul Parteneriatului Strategic, România și Statele Unite pot găsi soluții la chestiuni care vă interesează profund: asigurarea accesului deplin și egal la toate oportunitățile economice existente în România.

Permiteți-mi să închei încurajându-vă ca pe măsură ce vă dezvoltați companiile, pe măsură ce ajungeți în posturi de conducere, să fiți cele mai bune modele cu putință pentru tinerele care v-ar putea urma; alegeți-le pentru posturi de conducere, fiți-le mentori și încurajați-le. Vă doresc o zi și o conferință plină de succes, și dacă la sfârșitul ei aveți idei referitoare la modul în care pot contura discuția mea cu doamna premier, la modul în care putem aborda aceste chestiuni, m-aș bucura să ni le transmiteți. Permiteți-mi de asemenea ca în final să vă încurajez să fiți ambițioase. Fiți ambițioase, alegeți-vă cel mai înalt obiectiv posibil și mult succes! Vă mulțumesc pentru atenție”.

Discurs din data de 3 martie 2018

Vreți doar o pensie publică? Iată cine v-o va plăti…

Primim din nou vești despre viitorul pensiilor private ale românilor. Conform ultimelor declarații ale oficialilor, planul care pare să se contureze acum este acela conform căruia românii vor avea posibilitatea să opteze între a continua să își direcționeze contribuțiile la asigurări sociale atât către pilonul 1 (de stat), cât și către pilonul 2 (administrat privat) sau să își direcționeze toate contribuțiile doar către pilonul de stat.

Un investitor profesionist v-ar spune: „nu puneți niciodată toate ouăle în același coș, diversificați-vă sursele de venit”. Și asta ar sugera o contribuție la ambii piloni. De altfel, vreau să reamintesc faptul că sistemul de pensii bazat pe trei piloni a fost gândit de la bun început, prin consens politic (NB), ca un sistem complementar, în care pensiile private reprezintă o completare a pensiei de stat. Din acest motiv, prezentarea lor acum în opoziție contrazice principiul fundamental de la care au plecat fondatorii actualului sistem. Ca să nu mai vorbim de faptul că o comparație este imposibilă atâta vreme cât pilonul public și cel privat au modalități de funcționare fundamental diferite.

Cea mai mare diferență este legată de faptul că pilonul public nu presupune o acumulare de fonduri, ci doar un transfer al banilor de la plătitorii de impozite către cei care în acel moment sunt pensionari. Ceea ce mă duce cu gândul la o consecință poate nu atât de evidentă. Presupunând că începând de mâine cresc CAS-urile pentru toată lumea în activitate, pensiile publice viitoare ale acestor persoane nu vor crește mai deloc. Vor putea eventual crește doar pensiile plătite astăzi.

Un singur obiectiv s-a realizat din cele 27 pe care le propune Strategia Națională de Competitivitate 2015-2020 la jumătatea perioadei de implementare

Strategia Națională de Competitivitate 2015-2020 (SNC) este un proiect important, macroeconomic de importanță strategică, așa cum îi spune și titlul, la care s-au angajat guvernanții României acum trei ani. SNC este un reper pentru îmbunătățirea punctelor slabe ale economiei românești, pentru rezolvarea unor probleme cronice de sistem, pentru conectarea țării noastre la economia internațională.

Trecută fiind mai mult de jumătate din perioada angajată, credem că este momentul pentru un bilanț necesar al realizărilor indicatorilor semnificativi care ne descriu competitivitatea de țară din SNC, realizată independent de către think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.

O monitorizare a celor 27 de obiective din strategie realizată de INACO nu arată însă deloc bine prin ochiul rece al rezultatelor. Un singur obiectiv este realizat: infrastructura digitală. 7 obiective sunt parțial realizate. 19 obiective sunt nerealizate. Procentual, așadar, SNC 2015-2020 este până acum 4% realizată, 26% parțial realizată și 70% nerealizată.

Relicva barbară care ferește țările de relaxarea cantitativă

Statele Unite – 8.134 tone de aur, Germania – 3.374, Fondul Monetar Internațional – 2.814… oare de ce nu renunță cei mari la această relicvă barbară, după cum a definit-o John Maynard Keynes?! Nu abandonează ceea ce a fost un răstimp îndelungat baza sistemului monetar internațional, o perioadă alături de argint, apoi singur, ba mai mult, SUA îi găsește chiar utilitate pentru a ieși din criză. Mai ia o cantitate de metal galben în leasing și emite în contrapartidă monedă, ceea ce se numește quantitative easing (QE). Până se ajunge la aberația ca aurul să fie mai scump decât platina, un metal mai nobil și mai rar! Da, numai că relaxarea cantitativă se face cu aur, nu cu fostul coleg de bimetalism, nici cu platină ori platinice  (paladiu, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu şi reniu) și de aceea el se scumpește împotriva „fundamentelor” legate de economia reală.

Continuând să ne uităm la cantitatea de relicvă barbară deținută de instituțiile financiare internaționale și regionale, vedem că Banca Centrală Europeană (BCE) are 504 tone, iar 103 apar trecute în dreptul Băncii Reglementelor Internaționale (Bank for International Settlements – BIS). 103 tone la BIS? Păi atât are și România, ba chiar un pic mai mult: 103,7 t. Nu sunt 242 de tone ca în 1944, chiar și fără tezaurul de 93,5 pe care au uitat să ni-l înapoieze rușii, dar nici 45,8 precum în 1955 după plata daunelor de război, ori 42,4 ca în 1987 după achitarea datoriei externe.

În România există două state paralele

Am petrecut ceva timp oscilând îndelung între două variante de titluri. Cealaltă variantă ar fi putut întreba „Este România un stat sfâșiat?”. Noțiunea de „stat sfâșiat” a fost introdusă de Samuel P. Huntington în faimoasa sa carte „Ciocnirea civilizațiilor”, volum în care explica faptul că, odată cu dispariția liniilor de demarcație ideologică ce au alimentat războiul rece, conflictele vor fi alimentate de liniile de demarcație ale marilor civilizații, printre ele fiind amintite cea vestică, cea ortodoxă, cea islamică sau cea sinică (chineză), pentru a mă limita la câteva.

Chiar dacă a curs multă cerneală cu privire la faptul ca Huntigton vedea linia de separație dintre civilizația vestică și cea ortodoxă pe arcul carpatic, cred că problema de identitate cu care pare să se confrunte România nu are legătură cu granițe interne geografice sau istorice. Asta pentru că liniile de demarcație există mai degrabă în interiorul statului român, între diferite instituții românești. Înseamnă aceasta că România este un „stat sfâșiat”?

Huntington ajunsese la concluzia că tabloul civilizațional nu poate fi zugrăvit doar în nuanțe de alb și negru, el identificând și așa numitele „țări sfâșiate”. Țări identificate de autor ca având o omogenitate culturală rezonabilă, dar divizate în ce privește apartenența lor la o civilizație sau alta. El considera că, pentru a se încadra în această categorie, o țară trebuie să îndeplinească următoarele condiții: liderii, elitele lor să încerce să integreze propriile țări într-o civilizație care nu le este proprie, în care cea mai mare parte a populației să nu se recunoască și pe care să nu și-o dorească. Încercarea de integrare a Turciei în civilizația occidentală începând cu mijlocul secolului XX a fost un exemplu tipic în acest sens.

Cred că e important să remarcăm faptul că, într-un „stat sfâșiat”, liniile de demarcație, de divergență a societății sunt mai degrabă orizontale în interiorul piramidei sociale: elite versus marea masă a populației. Nu este cazul României. Analiza societății românești nu ne arată linii de separație orizontală. Nu vedem o elită politică și intelectuală care, în marea ei majoritate, să vrea să ducă masele într-o direcție căreia acestea să se opună.

Cred că vedem mai degrabă forțe divergente, relativ egale, însă structurate pe liniile de separație mai degrabă verticale. Structuri ale statului care se bucură de sprijinul unei părți semnificative a populației, dar care promovează modele de societate diferite. Din acest motiv, nu cred că România este o „țară sfâșiată”, ci este mai degrabă, da, o țară cu două state paralele, state cu orientări diametral opuse.

Un prim stat care promovează civilizația pe care Huntington a numit-o „ortodoxă”, dar pe care eu prefer să o numesc post-sovietică. Adică modele economice, sociale și politice care pot fi întâlnite în țări precum Belarus, Ucraina, Rusia, Kazahstan și alte republici foste sovietice. Modele mai degrabă autocratice, în care separația puterilor în stat nu există, în care polarizarea socială este extremă, avuția fiind concentrată în mâinile un grup restrâns de oameni. Țări în care clasa de mijloc este puțin numeroasă, iar granițele dintre economic și politic sunt extrem de difuze. Țări care au discursuri și politici mai degrabă naționaliste, în care liderii politici încearcă să strângă masele în jurul lor perorând pe tema unei veșnice amenințări externe. Și da, există o parte din români care încă își doresc lider-ul forte, „tătucul” pe care îl creează astfel de societăți. După cum există și instituții locale dornice să ofere așa ceva.

Al doilea stat este cel care se simte atras și dorește să fie integrat în civilizația vestică. Este un stat care a înflorit prin aderarea la UE și la NATO, dar care acum pare să fie într-o pierdere de viteză. Este și el susținut de o parte a populației care percepe integrarea în civilizația vestică ca oferind șansa unei modernizări mai rapide a României, care să aducă mai multă prosperitate. State care cultivă meritocrația, separația puterilor în stat, diversitatea politică și mediatică, concurența în economie. State care, în ultimă instanță, îi avantajează în primul rând pe cei mai educați, pe cei cu spirit antreprenorial, pe cei mai calificați, pentru că se bazează în primul rând pe o clasă de mijloc puternică. De aici și o clasă de perdanți. Țări în care, ce e drept, lipsește liniștea și predictibilitatea politică din țările post-sovietice, spațiul public fiind mult mai animat, mai zgomotos și mai impredictibil. Nu toți românii agreează asta, dar mulți consideră că beneficiile exced dezavantajele.

Care sunt instituțiile care fac parte din cele două state? Nu am de gând să le numesc. Dar ele sunt relativ ușor de identificat de către oricine. Este suficient să urmărim declarațiile conducătorilor lor, care sunt politicienii străini pe care îi au ca model, care sunt conducătorii de instituții pe care îi frecventează sau de care sunt frecventați sau pe cine etichetează ca „neprieteni”. Evident că cele două state sunt incompatibile unul cu altul și, coincidență sau nu, creșterea tensiunilor geopolitice din regiune a dus și la exacerbarea tensiunilor dintre cele două state paralele românești. Până la urmă miza nu este una mică, iar alegerea românilor extrem de importantă pentru foarte multă lume.

Este România singura țară în această situație? Nu. Clivaje similare pot fi văzut și în Ungaria și chiar în Polonia, unde modelele mai degrabă autocrate, amintind de regimuri post-sovietice, par să se fi instaurat la putere. Ceea ce ne spune că, în ziua de azi, liniile de demarcație ale lui Huntigton dintre civilizația vestică și cea ortodoxă par caduce. Eșecul parțial al elitelor pro-occidentale pare să fie ridicat o minge la fileu politicienilor de altă orientare, de care profită din plin, potentați fiind de revoluția din spațiul informațional. Și nu doar în România.

Este unul dintre cele două state mai legitim decât celălalt? La o absență de vot atât de mare precum cea de la ultimele alegeri, cu greu cred că cineva poate clama legitimitate sau reprezentativitate. Absența la vot facilitează, dar nu legitimează… Din acest motiv, doar alegerile următoare vor legitima sau nu, post factum, una dintre cele două direcții cu care cele două state încearcă să ni le propună acum. Să sperăm că nu va fi prea târziu…

Mutații radicale pe piața asigurărilor

0

Interviu cu Călin Rangu, director Supraveghere Intermediari și Reguli de Conduită în cadrul ASF

Sursa foto: Transylvania Insurance Days
Sursa foto: Transylvania Insurance Days
Vă propunem o întâlnire cu Călin Rangu, director Supraveghere Intermediari și Reguli de Conduită în cadrul ASF. Pornim de la sintagma conduită, pentru că îți revine domeniul acesta de reglementare, reguli de conduită la nivelul intermediarilor, adică la nivelul brokerilor din asigurări. Regulile de conduită de aplică la nivelul întregii piețe de fapt. Noua legislație europeană se referă foarte mult la distribuție și a apărut directiva de distribuție în asigurări care acoperă în primul rând brokerii, dar și asiguratorii, iar conduita se referă la tot ce poate fi în detrimentul consumatorului. Acesta este conceptul nou cu care vine directiva europeană. Trebuie să prevenim orice fenomen, orice practică incorectă care ar afecta consumatorul. Deci regulile de conduită business-contact în engleză, de fapt este o versiune superioară a protecției consumatorului. Dacă înainte protecția consumatorului se făcea punctual, în momentul acesta trebuie să se facă structurat plecând de la cum sunt organizate firmele de asigurări, cum sunt organizați brokerii, cum se evită conflictele de interese, cum sunt create produsele. Ai făcut trimitere la protecția consumatorului unde există o autoritate publică de resort. Nu există o diminuare a rolului acesteia? Unde vă completați și unde vine ASF să ridice problema la un nivel superior? ASF-ul întotdeauna a avut atribuții în protecția consumatorilor, protecția asiguraților, a păgubiților, a celor din piața de capital, a investitorilor sau a beneficiarilor de pensii private. Cooperarea cu ANPC-ul este foarte bună, avem un protocol de colaborare. Orice se întâmplă pe domeniul pieței financiare nebancare automat este în sarcina ASF-ului să rezolve aceste probleme. Noi aplicăm și principiile generale și legislația generală la nivelul României privind protecția consumatorului, legea consumului, practicile incorecte, publicitatea înșelătoare. Deci, într-o analiză pe care o facem pe conduită inclusiv analizăm aceste elemente, dar mai ales intrăm pe zona specifică sectorului financiar nebancar. De exemplu, în zona asigurărilor, în momentul în care un constatator constată în trei zile sau în mai multe zile este o problemă de conformitate a legii, dar modul, calitatea cum se realizează această constatare. Dacă drepturile consumatorului sunt respectate prin coroborarea legislației generale cu cea specifică, aici intră ASF-ul pe zona de conduită în mod anume. Care este obligația ASF în momentul în care constată un anume comportament, o anumită conduită în businessul pe care-l reglementează? Practic legislația română se înlocuiește cu legislația europeană. Deci directiva aceasta de distribuție în asigurări urmează acum să ajungă la Parlament pentru a fi votată. Din fericire, într-un fel, aplicarea s-a amânat pentru octombrie 2018, deci avem timp să treacă prin Parlament, să fie aprobată, astfel încât din octombrie 2018 să fie în vigoare. Legea de bază a asigurărilor în România nr. 237/2015 transpune o altă directivă europeană, Directiva Solvency 2 – solvabilitate 2 –, care stabilește cadrul general de reglementare. În momentul în care, de exemplu, Legea IDD va fi aprobată de către Parlament, se va anula legea privind brokerajul în România. Legea 32/2000, care este o lege veche, a fost bună, dar este înlocuită. Au apărut niște regulamente delegate în aplicarea IDD-ului care se aplică automat, practic nu se mai transpun. Deci noi acum suntem în faza de migrare de la legislația națională la legislația europeană, cu provocările aferente. De exemplu, conceptul de freedom of services, freedom of establishment în care toată lumea poate circula în Europa, se pot cumpăra asigurări vândute din altă țară, brokerii accesează și distribuie pe teritoriul României produse ale altor asiguratori sau asiguratorii români se duc în străinătate, brokerii români se duc în străinătate. Ridică un alt nivel de competență al autorităților pentru a putea să prevină până la urmă iarăși acest consumer detriment, problemele la nivelul consumatorilor. În ce măsură această migrație legislativă, de la cadrul de reglementare autohton la cadrul de reglementare european, va produce mutații și impact semnificativ în piața autohtonă? Mutațiile vor fi radicale pentru că vor putea să intre noi jucători, inclusiv jucători inovativi. În cadrul autorității europene în care activez, în două grupuri noile produse vor fi lansate de către cei care se vor denumi manufacturieri în viitor. IDD-ul vine cu acest concept în care nu mai este neapărat asiguratorul sau brokerul, ci fiecare dintre ei pot să se suplinească și să vină cu produse noi inovative. Un broker care vine cu un produs, normal trebuie să aibă un asigurator în spate pentru a gestiona riscurile aferente, riscurile mai mari peste anumite limite. Dar piața se schimbă. Cum și în domeniul bancar lucrurile tranzitează către centre de servicii, la fel și asigurările. Tendința este să se treacă din ce în ce mai mult de la asigurarea ca produs la asigurarea ca un serviciu și acest serviciu să fie apelat de cetățeni în momente de viață când au nevoie de asigurări. Nu-ți mai iei un CASCO un an de zile chiar dacă mergi, chiar dacă nu mergi cu mașina. Poate îți iei un CASCO numai două-trei ore cât ești cu mașina în oraș la un anumit moment. Deci acesta este un exemplu de adaptare la tendințele internaționale. În ce măsură consideri că această migrare către legislația europeană, cu mutațiile radicale pe care ai anunțat că le va suferi piața românească de asigurări, va aduce cu sine o transformare și din altă perspectivă? Cum se vor împăca aceste mutații și această migrare cu nivelul de educație al consumatorului, generic vorbind? Educația este un proces continuu care trebuie să se realizeze la toate vârstele. Din acest motiv, ASF-ul a demarat încă de acum trei ani campanii efective de amploare pe zona de educație financiară. Dar este un mix de factori. Nu numai educația în sine poate să rezolve problemele sistemului. Trebuie să vină și toți participanții sistemului, dinspre consumatori, companii, brokeri. Până la urmă, conform ultimelor rapoarte și a tendințelor, brokerii sunt cei care vor face jocul într-un fel pe piața asigurărilor, pentru că ei sunt interfața cu consumatorul. Ei nu vor mai vinde doar RCA, ci îi vor face pe oameni să înțeleagă de fapt care este rolul asigurării, faptul că pot să-și protejeze binele familial până la urmă luând o asigurare de casă, de sănătate, de viață. Educația generală are rolul ei, dar practic nu poate să înlocuiască interacțiunea între om și client. Mașina, calculatorul vor înlocui această interacțiune într-o proporție mare pentru produsele de bază. Este foarte clar, RCA-ul poate să-l vândă oricine, poate să-l cumpere oricine, nu trebuie să ai o interfață. Este până la urmă un produs pe care trebuie să-l iei, are un caracter social, este obligatoriu, poți să-l iei de pe internet fără nici o problemă. Nu-ți trebuie un dialog prea elaborat cu o persoană, dar restul asigurărilor au nevoie de consultanță. Și legislația aceasta europeană pune accent foarte mult pe zona de calitate a consultanței, ca aceasta să fie eficientă. În Occident, legislația a fost generată de statele din vestul Europei datorită produselor de asigurări cu componentă investițională în care lumea a pierdut bani într-un moment sau altul al existenței ciclului de viață al acelui produs, tocmai pentru că nu porneau bine de la început. Va veni și momentul în care și România se va dezvolta. Din fericire se va dezvolta deja pe o legislație care-i va proteja pe oameni, iar vânzătorii nu vor mai fi doar vânzători, vor fi mai mult consultanți. Când vom trăi acest moment? Momentele acestea sunt disruptive în general. Deci trebuie să se întâmple un click, să se întâmple ceva care să ducă piața într-o direcție sau alta. Un fenomen economic, un manifest care să fie lansat și să fie pe limbajul oamenilor. De exemplu, noi avem acum reacții favorabile de câteva luni de zile. Vorbim de asigurările acestea la cerere în momentul în care omul nu ar mai trebui să-și ia o asigurare, inclusiv de RCA, într-un fel la aceeași valoare, indiferent dacă merge mult sau puțin cu mașina. Teoretic, se individualizează riscul și se individualizează pe profilul omului. Iar reacția este foarte pozitivă. Oamenii își dau seama că în momentul acela asigurarea este în beneficiul lor. Trebuie să mutăm într-un fel focusul de la asigurare ca ceva de care ai nevoie – dar dacă nu te împinge cineva nu o iei – la a avea nevoie și a simți nevoia asigurării. Și aici intervin oamenii și intervin brokerii foarte mult.

Africa – un adevărat „magnet” pentru investiții străine de capital

Pentru un observator neavizat, care se limitează la a judeca lucrurile la suprafață, faptul că Africa – în ciuda nivelului redus de dezvoltare, a sărăciei endemice și a instabilității politice din majoritatea statelor care o alcătuiesc – a devenit în ultimii ani terenul unei acerbe competiții între importanți investitori internaționali poate apărea drept un paradox. În fapt, însă, tocmai gradul redus de industrializare, nivelul scăzut de calificare a forței de muncă (și, deci, costurile joase ale acesteia), precum și „foamea” de capitaluri – care fac ca imensele resurse de materii prime existente în țările africane (de la diamante, aur și argint, țiței, diverse metale neferoase rare, până la cărbune și lemn tropical) să fie practic foarte slab exploatate – constituie principalii factori de atracție a investițiilor străine directe (ISD). În condițiile în care resursele proprii de materii prime ale statelor și grupărilor de state industrializate se vădesc a fi tot mai insuficiente în raport cu necesitățile, abundența acestor resurse constituie stimulentul esențial pentru cursa ISD din Africa. Acest stimulent compensează de departe riscurile derivând din instabilitatea politică și socială din numeroase țări africane.

Cifre edificatoare

Pe parcursul ultimului deceniu Africa s-a dovedit a fi regiunea care a înregistrat cel mai înalt ritm de creștere a ISD. Astfel, de exemplu, într-un an – 2014 – când ISD globale la nivel mondial abia au afișat un ușor spor, de 1%, continentul african a cunoscut o creștere fulminantă, de 65%, a influxurilor de capital străin, care s-au cifrat la circa 87 miliarde USD! Este de remarcat și faptul că, în timp ce ISD în nordul Africii s-au cifrat în anul respectiv la 26 miliarde USD, nivelul ISD în Africa sub-sahariană a atins 61 miliarde USD[1].

Chiar dacă în ultimii 2-3 ani, drept urmare a incertitudinilor privitoare la creșterea economică din unele state africane în condițiile unei instabilități politice semnificative, ISD au stagnat sau au scăzut (-3% în 2016), macro-tendința pe termen lung a ISD în Africa se menține accentuat pozitivă. Ceea ce însă trebuie semnalat este distribuția dezechilibrată a ISD. Astfel, cinci state (Egipt, Angola, Nigeria, Ghana și Etiopia) concentrează circa 80% din totalul influxurilor de capital în Africa (vezi tabelul 1 de mai jos).