Companiile low-cost predomină pe piața din România
Piața românească este dominată de companiile low-cost. Wizz Air, Blue Air, Ryanair, Pegasus Airlines sau noua Laudamotion, sunt doar câteva dintre companiile care promit bilete la prețuri reduse din București și marile orașe din țară, conform Economica.net.
Companiile aeriene low-cost s-au extins în ultimii ani, iar Wizz Air a devenit cea mai mare companie de pe plan local, depășind chiar și operatorul național, Tarom. O analiză realizata de Anna.aero arată că operatorii low-cost vor avea o cotă de piață de 50% din totalul locurilor oferite la vânzare pe avioanele disponbile până în 2027. Însă, această țintă a fost deja atinsă pe nouă piețe europene, printre care și România.
Astfel, 2018 este primul an în care piața low-cost din Europa depășește pragul de o jumătate de miliard în ceea ce privește capacitatea. Iar dacă ne uităm cu zece ani în urmă, capacitatea a crescut cu 124%, de la 225 de milioane de locuri, potrivit sursei citate.
Belarus este țara cu cea mai mica penetrație a companiilor low-cost, cu o cotă de piață de doar 0,7% din totalul locurilor oferite anul acesta. Singura companie care oferă zboruri este Vueling, pe relația Barcelona – Minsk. După Belarus, cele mai puține zboruri low-cost sunt în Rusia, Azerbadjan ș65i Ucraina.
Modificarea legii offshore va avea loc în toamnă
Ministerul Finanțelor Publice va da cu siguranță o ordonanță de urgență pentru modificarea legii offshore, dar în toamnă, după ce președintele o va promulga și ea va fi publicată în Monitorul oficial, spun surse citate de Hotnews.ro. „Este prea devreme să lucrăm la acest tip de ordonanță până nu apare legea în Monitorul Oficial. Ea va exista, cu siguranță. Probabil, undeva prin septembrie vom pregăti documentul”, au spus acestea, potrivit sursei citate. Președintele PSD Liviu Dragnea a fost cel care a prezentat varianta finală a legii, care a fost adoptată de Parlament.
Companiile petroliere sunt mai sceptice să facă investiții pentru scoaterea gazelor din Marea Neagra, deoarece legea offshore adoptată recent le pune piedici precum prevederea de a vinde cel puțin jumătate de gaze pe bursele românești, potrivit Adevărul.
Totodată, decizia Parlamentului de a elimina din legea offshore creditul fiscal acordat companiilor petroliere pune anumite piedici în continuarea discuțiilor și luarea unei decizii pentru continuarea investițiilor în proiecte pentru exploatarea gazelor naturale din perimetre offshore, consideră Alex Milcev, liderul departamentului de asistență fiscală și juridică, EY Romania.
În plus față de modificările de mai sus, rămâne în continuare controversa referitoare la obligativitatea angajării cetățenilor români cu rezidență fiscală în România (după cum a fost și cea legată de obligația de a folosi subcontractori români), subiect al contestării de către Ministerul Energiei în adrese trimise către Camera Deputaților.
Ministerul Finanțelor s-a împrumutat cu 30 de milioane de lei de la bănci
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a atras, ieri, 30 de milioane de lei de la bănci, suplimentar la licitația de luni, când a împrumutat 209,8 milioane de lei de la bănci, printr-o emisiune de titluri de stat pe 158 de luni, la un randament mediu de 5,32% pe an, potrivit datelor transmise de Banca Națională a României (BNR), citate Agerpres.
De asemenea, valoarea nominală a emisiunii suplimentare a fost de 30 de milioane de lei, iar băncile au transmis oferte în suma de 57 de milioane de lei, conform datelor Bursa. Ministerul Finanțelor Publice (MFP) intenționează să împrumute 2,7 miliarde de lei de la bănci în luna iulie a acestui an, prin redeschiderea unor emisiuni de obligațiuni de tip benchmark, suma la care se pot adăuga 405 milioane de lei din alocarile sesiunilor suplimentare de oferte necompetitive organizate exclusiv pentru instrumentele de tip benchmark, potrivit prospectului de emisiuni publicat de Finanțe.
BERD va deține 19% din Piraeus Bank România
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a anunțat, ieri, preluarea unei participații de 19% din banca românească Piraeus Bank România, la două săptămâni după ce Piraeus Bank din Grecia a finalizat procesul de vânzare a sucursalei Piraeus Bank România către fondul de investiții J.C. Flowers & Co., informează un comunicat de presă al BERD, confrom Agerpres.
Fondul de investiții J.C. Flowers & Co. va deține 76,1% din acțiunile Piraeus Bank România, BERD va controla 19%, iar restul de 4,9% din acțiuni va fi achiziționat de conducerea băncii Piraeus Bank România, a precizat BERD. „Noii acționari vor furniza resursele financiare și expertiza de restructurare necesară pentru a extinde operațiunile și cota de piață a băncii. Schimbarea proprietarilor va ajuta, de asemenea, la consolidarea sectorului financiar fragmentat din România”, se arată în comunicatul BERD.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a fost înființată în 1991 pentru a investi în fostele state din blocul comunist și a le ajuta să facă tranziția la economia de piață, potrivit Bursa.
Planul Juncker își depășește obiectivul inițial de investiții, de 315 miliarde €
Din iulie 2015 și până acum, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) a mobilizat 335 miliarde euro în investiții suplimentare în întreaga UE. Planul Juncker a avut un impact evident asupra economiei UE și a revoluționat modul în care este finanțată inovarea în Europa.
18/07/2018
Comisia Europeană și Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI) și-au îndeplinit angajamentul de a mobiliza 315 miliarde euro în investiții suplimentare în cadrul Planului de investiții pentru Europa, așa-numitul „Plan Juncker”. Au fost aprobate 898 de operațiuni susținute printr-o garanție bugetară din partea Uniunii Europene și din resursele proprii ale Grupului BEI, operațiuni care se preconizează că vor genera investiții în valoare de 335 miliarde euro în cele 28 de state membre ale UE. Acest cuantum depășește obiectivul inițial de 315 miliarde euro prevăzut în 2015, când a fost lansat FEIS, ceea ce ajută la compensarea deficitului de investiții rezultat în urma crizei economice și financiare. Se preconizează că un număr de circa 700.000 de întreprinderi mici și mijlocii vor beneficia de ameliorarea accesului la finanțare. Dat fiind succesul FEIS, Consiliul European și Parlamentul European au convenit anul trecutCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• să îi prelungească durata și să îi extindă capacitatea la 500 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020.
Președintele Jean-Claude Juncker a declarat: „Planul Juncker s-a dovedit a fi un succes. Am depășit obiectivul inițial de 315 miliarde euro, iar Fondul european pentru investiții strategice se preconizează că va genera 1,4 milioane de locuri de muncă și că va duce la creșterea PIB-ului UE cu 1,3% până în 2020. Am finanțat proiecte care nu ar fi fost posibile fără sprijinul FEIS, și toate acestea fără a genera noi datorii: două treimi din investiții provin din sectorul privat. De la finanțarea formării profesionale pentru refugiați în Finlanda, și până la cea a energiei din surse regenerabile în Grecia și a agriculturii în Bulgaria, vom continua să utilizăm fondurile UE acolo unde pot ajuta cel mai mult: la catalizarea creșterii”.
Jyrki Katainen, vicepreședinte al Comisiei și responsabil pentru locuri de muncă, creștere economică, investiții și competitivitate, a declarat: „Etapa importantă de azi dovedește că UE are un rol de lider în utilizarea fondurilor private pentru binele public. Prin adoptarea unei abordări orientate către piață și prin utilizarea strategică a bugetului UE, am sprijinit sute de proiecte de investiții inovatoare și am ajutat la dezvoltarea a mii de întreprinderi mici. Ca rezultat, am îmbunătățit competitivitatea Europei și am sprijinit deja cel puțin 750.000 de locuri de muncă în întreaga UE. Mulțumită planului de investiții și eforturilor depuse de statele membre în aplicarea de reforme naționale structurale, perspectiva investițională a Europei este strălucită”.
Președintele Grupului Băncii Europene de Investiții, Werner Hoyer, a declarat: „Îmi place să spun că BEI este instituția veștilor bune, dar chiar și pentru standardele noastre, realizarea de astăzi este un motiv de deosebită mândrie. Am realizat ceva ce, cu trei ani în urmă, mulți spuneau că este imposibil. Generarea de fonduri în valoare de 315 miliarde euro în investiții noi, suplimentare – majoritatea provenind din sectorul privat – nu a fost o sarcină ușoară. Dar am demonstrat că a fost o sarcină realizabilă, grație excelentei colaborări dintre BEI și Comisia Europeană, grație ajutorului și susținerii Consiliului și Parlamentului European, precum și mulțumită experienței, versatilității și dăruirii Băncii UE. Ultimii trei ani au transformat modul în care Europa își finanțează prioritățile. Acum deținem cheia unei mai bune valorificări a resurselor publice limitate în favoarea economiei Europei și a cetățenilor săi, prin atragerea de investiții private. Mulți consideră acum că Planul Juncker este un model câștigător și că trebuie să-l folosim în continuare”.
Locuri de muncă și creștere economică
Departamentul economic al BEI și Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei estimează că operațiunile FEIS au sprijinit deja peste 750.000 de locuri de muncă, cifră care se preconizează că va crește la 1,4 milioane de locuri de muncă până în 2020 în raport cu scenariul de referință. În plus, calculele arată că Planul Juncker a condus deja la mărirea PIB-ului UE cu 0,6% și se estimează că va genera o creștere a PIB-ului UE cu 1,3% până în 2020. Două treimi din cele 335 miliarde euro mobilizate provin din resurse private, ceea ce înseamnă că FEIS și-a îndeplinit și obiectivul de a mobiliza investiții private.
În raport cu dimensiunile economiilor naționale, Planul a avut cel mai mare efect în țările cel mai puternic lovite de criză, adică în Cipru, Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia și Spania. Deși impactul investițiilor directe este deosebit de mare în aceste țări, calculele arată că regiunile care este cel mai probabil să beneficieze de efectele pe termen lung ale acestora sunt regiunile vizate de obiectivele de coeziune (în principal țările din Europa de Est).
Ce anume a finanțat Planul Juncker?
Planul Juncker permite Grupului BEI să finanțeze operațiuni care sunt mai riscante decât media investițiilor sale. Proiectele susținute prin FEIS sunt adesea puternic inovatoare, fiind asumate de întreprinderi mici, fără istoric de creditare, sau grupează necesități de infrastructură mai mici în funcție de sector sau de geografie. Sprijinirea unor astfel de proiecte a obligat Grupul BEI să creeze noi produse de finanțare, de exemplu, împrumuturi riscante cu caracteristici de aport de capitaluri proprii sau platforme de investiții. Este, de asemenea, important și faptul că Planul Juncker i-a permis BEI să aprobe un număr mai mare de proiecte decât ar fi putut s-o facă fără sprijinul garanției bugetare a UE, precum și să ajungă la noi clienți: trei din patru beneficiari ai sprijinului FEIS sunt noi pentru bancă. Acest lucru dovedește că Planul Juncker are o valoare adăugată reală.
Grație sprijinului FEIS, BEI și Fondul european de investiții (FEI), filiala sa însărcinată cu finanțarea întreprinderilor mici, au investit în 898 de operațiuni și au furnizat finanțare de risc pentru 700.000 de IMM-uri dintr-o diversitate de sectoare și din toate cele 28 de țări ale UE. Principalele țări din topul investițiilor generate de FEIS în raportul cu PIB-ul sunt Grecia, Estonia, Lituania, Bulgaria și Finlanda. Operațiunile finanțate variază de la soluții inovatoare de asistență medicală(link is external) în Spania, la economia circulară în Republica Cehă și la producția de alimente(link is external) în Grecia. Fișele informativeCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• pe țări și pe sectoare oferă o vedere mai detaliată și mai multe exemple de proiecte.
Cum au beneficiat cetățenii și întreprinderile de pe urma Planului Juncker?
Pe lângă finanțarea de proiecte inovatoare și de tehnologii noi, Planul Juncker a sprijinit și alte obiective ale UE, cum ar fi politica digitală, politica socială și politica din domeniul transporturilor. Datorită FEIS:
- 15 milioane de noi gospodării au acces la bandă largă de mare viteză
- au fost construite sau renovate peste 500.000 de locuințe sociale abordabile
- 30 de milioane de europeni beneficiază de servicii de asistență medicală îmbunătățite
- 95 de milioane de pasageri pe an se bucură de o infrastructură feroviară și urbană mai bună
- au fost alimentate cu energie din surse regenerabile 7,4 milioane de gospodării.
De ce nu are România infrastructură și ce trebuie făcut pentru a ne uni cu Europa în următorii patru ani
În ultimii 28 de ani, România a înregistrat o serie de eșecuri semnificative în ceea ce privește proiectele de infrastructură de transport. Cauzele sunt multiple și ating toate nivelurile: de la planificarea strategică și coordonarea investițiilor (ce facem) până la finanțare (cu ce fonduri), achiziții publice (cu cine facem), proiectare și execuție (cum facem), operare și mentenanță (cum valorificăm și păstrăm ce am făcut) și evaluare (de ce am făcut). Pe fiecare palier, provocările cele mai importante țin de: capacitatea administrativă redusă de a gândi și executa proiecte de infrastructură, atât la nivel central, cât și la nivel local; neclarități sau lipsuri legislative și proceduri birocratice excesive; și, desigur, lipsa voinței politice și eșecul asumării unei liste transpartinice de proiecte prioritare pe termen mediu și lung.
Recent, editura Club România a lansat o lucrare de referință: caietul documentar Transport și Infrastructură. Am coordonat acest volum împreună cu Marius Stoian, reunind în 806 pagini 78 de experți de top (profesori, investitori, experți internaționali de calibru) care oferă, da capo al fine, soluții concrete pentru a umple țara de autostrăzi, căi ferate și canale navigabile. Vestea cea mai bună este: DA, SE POATE. România poate avea toate acestea și le poate avea în următorii patru ani. Totul stă sub un principiu de căpătâi: „mai multă Europă”. Asta înseamnă conectarea și integrarea efectivă în Uniunea Europeană. Asta înseamnă un trai mai bun aici, acasă, o țară prosperă și curată ca în Vest. Asta înseamnă o șansă în plus să îi convingem pe românii din străinătate să revină acasă, iar pe cei de acasă să rămână aici. Această colecție unică de oameni, principii de dezvoltare și idei devine „biblia transporturilor și infrastructurii din România”, în cuvintele unui cititor de seamă, deci lectură obligatorie pentru oricine își dorește să dezvolte această țară.
Pe baza materialului din volum, articolul de față oferă un diagnostic la rece al situației actuale și adaugă, pe scurt, o soluție inovatoare pentru deblocarea marilor proiecte de infrastructură din România de azi.
De ce nu avem infrastructură
La nivel strategic, nu a existat până la Master Planul General de Transport (MPGT) – aprobat de Guvernul României în februarie 2015 – o definire clară a nevoilor de infrastructură de nivel național și proiectelor aferente. Există voci care atrag atenția, pe bună dreptate, că MPGT nu a fost încă trecut prin Parlament (la nivelul lunii martie 2018), ceea ce înseamnă că prioritățile definite rămân, din păcate, la mâna schimbărilor politice viitoare. Acest lucru s-a întâmplat și în trecut cu fiecare nou guvern și aproape cu fiecare nou ministru al transporturilor, care a propus o viziune proprie despre dezvoltarea sectorului, fără o corelare cu măsurile anterioare. Pe același palier, România are evidente probleme privitoare la modul în care sunt selectate investițiile, mai ales cele finanțate de la buget: nu există criterii obiective și transparente de evaluare, nu există o competiție deschisă de proiecte, nu sunt încurajate proiectele integrate. Lipsa de coordonare a investițiilor este evidentă atât între niveluri (local-județean-național), cât și între tipuri de investiții (secvențialitatea deficitară a lucrărilor duce la situații dese în care se intervine pentru execuția sau modernizarea rețelelor tehnico-edilitare asupra unui drum recent finalizat) și între diverse surse de finanțare (binecunoscuta problemă a fondurilor de la bugetul de stat care „concurează” fondurile europene, fiind mult mai expuse politizării). Lipsa finanțării a fost mereu invocată de către factorii de decizie drept o provocare majoră în calea dezvoltării infrastructurii românești. E drept că România ar avea nevoie de fonduri substanțiale pentru a recupera distanța față de Vest și se poate discuta chiar de identificarea unor soluții pentru depășirea țintelor de deficit strict pentru astfel de investiții strategice și pentru o perioadă de timp bine definită. O analiză a Fundației CAESAR din 2015 estima necesarul de investiţii în infrastructură al României la aproximativ 120 de miliarde de euro, cu un deficit de finanțare de circa 74 de miliarde de euro (total nevoi – total disponibil fonduri UE și fonduri de la bugetul de stat). Câteva nevoi majore: autostrăzi – 13,2 miliarde euro şi deficit de 5,8; lucrări de apă-canal: 23,8 miliarde euro, deficit de 16,7; căi ferate – 14,3 miliarde euro, deficit de 9,8; metrou – 9,8 miliarde, deficit de 8,91. Totuși, cel puțin pentru anumite proiecte prioritare, lipsa fondurilor nu mai poate fi invocată, în contextul în care sprijinul UE prin fonduri nerambursabile acoperă cea mai mare parte din costurile investițiilor. În același timp, România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea privește procentul din PIB alocat investiţiilor în perioada 2003-2013 (intervalul include perioada crizei financiare), deși avem cea mai slab dezvoltată infrastructură din UE, conform World Competitiveness Report. Cum se explică acest paradox? Prin managementul foarte prost al investițiilor publice și prin lipsa unor surse de finanțare predictibile de la an la an, ceea ce înseamnă că există zeci de mii de șantiere în diverse stadii în toată țara, cu șanse minime de finalizare în viitorul apropiat. Soluția este bugetarea multianuală, care ar fi o garanție a continuării lucrărilor indiferent de alternanța la putere și, totodată, ar stopa începerea unor proiecte noi dacă anvelopa financiară nu ar fi suficientă pentru terminarea lucrărilor în continuare. Rapoartele Băncii Mondiale demonstrează că țările care adoptă bugetarea multianuală au indicatori economici mult mai buni: disciplină fiscală mai bună, volatilitate mai mică a cheltuielilor publice şi cheltuire mai eficientă a banului public[2]. Următorul pas în ciclul de proiect este atribuirea lucrărilor aferente proiectelor de investiții prin procedurile specifice achizițiilor publice. În decursul anilor, provocările au fost variate: de la incompetența autorităților contractante și calitatea foarte proastă a documentațiilor de atribuire (fișa de date, caietul de sarcini, formele de contract etc.) până la lipsa de asumare din partea autorităților a unor îndrumări și soluții clare (ANAP, CNSC, fostul UCVAP, Autoritatea de Audit etc.) și alți factori perturbatori (contestatarii „de profesie”, preferința autorităților contractante pentru atribuirea contractelor pe baza criteriului „prețul cel mai mic”, în detrimentul calității lucrărilor etc.). Doar anumite lipsuri au fost remediate prin modificările legislative recente, în timp ce altele – de exemplu, cele care țin de capacitatea administrativă a autorităților contractante – necesită în continuare soluționări urgente.Modificarea regimului TVA în tranzacțiile intracomunitare și impactul său asupra operatorilor economici din România
Abstract
Comisia europeană consideră actualul sistem al TVA care funcționează pe baza unui „regim tranzitoriu” vechi de 25 de ani, ca fiind fragmentat și extrem de complex pentru numărul tot mai mare de operatori economici care desfășoară activități intracomunitare, lăsând deschisă posibilitatea comiterii de fraude: tranzacțiile interne și intracomunitare sunt tratate diferit, iar bunurile și serviciile pot fi achiziționate fără TVA în cadrul pieței unice. Totalul pierderilor anuale de venituri datorate fraudelor intracomunitare în domeniul TVA este apreciat la aproximativ 50 miliarde euro pe an. Plecând de la aceste considerente, pe baza unui proiect de directivă și a altor două proiecte de regulamente publicate în 2017, Comisia Europeană intenționează reformarea regimului TVA al tranzacțiilor intracomunitare prin instituirea sistemului de TVA definitiv, vizând taxarea vânzărilor de bunuri și servicii în statul de consum, reformă care urmează să se aplice începând cu 1 ianuarie 2019. Ea va fi însoțită de alte măsuri și proiecte privind nivelul TVA, regimul IMM-urilor, cooperarea între statele membre și înlăturarea obstacolelor privind operațiunile transfrontaliere în domeniul comerțului electronic. Deocamdată, este dificil de apreciat în mod exact amploarea acestor reforme, mai ales că textele de proiecte sunt încă susceptibile de perfecționare îndeosebi în ce privește măsurile de aplicare. Prezentăm în continuare principalele aspecte ale acestor propuneri ca și impactul lor asupra operatorilor economici din România care efectuează tranzacții intracomunitare.
Cuvinte cheie: Comisia Europeană, TVA, persoană impozabilă atestată, operator economic autorizat, tranzacții transfrontaliere, sistem de TVA definitiv, plan de acțiune privind TVA.
Pentru ca tranziția la noul sistem să se facă fără sincope pentru administrațiile fiscale și pentru operatorii economici, modificarea sistemului TVA va fi efectuată, în două etape. Într-o primă etapă, la nivel legislativ, urmează să se stabilească regimul TVA aplicabil livrării de bunuri între operatorii economici (B2B) în interiorul UE. Implementarea acestei prime etape în domeniul legislativ se va efectua în perioada 2018-2019.
Într-o a doua etapă noul regim TVA va fi extins la toate operațiunile transfrontaliere, aplicându-se și prestărilor de servicii. Implementarea acestei a doua etape la nivel legislativ ar urma să fie propusă de Comisie după monitorizarea corespunzătoare a implementării primei etape, modul de funcționare al acesteia fiind evaluat de Comisie la cinci ani după intrarea sa în vigoare. În acel moment sistemul definitiv va fi implementat în întregime.
Ca regulă generală, după consultarea corespunzătoare a tuturor părților interesate și după analiza detaliată a diferitor opțiuni de implementare a principiului impozitării la destinație, Comisia a optat pentru norme de impozitare potrivit cărora, la livrarea intracomunitară de bunuri, vânzătorul va percepe TVA clientului său la cota din statul membru în care sosesc bunurile respective. TVA-ul va fi însă declarat și plătit în statul membru în care este stabilit vânzătorul, printr-un mecanism de ghișeu unic. Totuși, în prima etapă de implementare a sistemului de TVA definitiv, ca excepție de la aceste norme, dacă clientul său este o persoană impozabilă atestată, vânzătorul nu va putea să îi factureze TVA-ul datorat. Așa cum se procedează și în prezent, clientul își va autoevalua TVA datorată în declarația sa națională de TVA. Pentru a realiza aceste schimbări, se va introduce conceptul de „furnizări de bunuri în interiorul Uniunii”, iar noțiunea de „achiziție intracomunitară de bunuri” se va elimina.
Propunerile din cadrul pachetului legislativ privind sistemul definitiv de TVA ce urmează a fi adoptate de Comisie în cursul primei etape cuprind: propunerea de modificare a Directivei TVA, propunerea de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, propunerea de modificare a Regulamentului privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și alte măsuri de simplificare.
1) Propunerea de modificare a Directivei TVA în vigoare constă în:
A) Introducerea noțiunii de persoană impozabilă atestată, pe baza conceptului operatorului economic autorizat (AEO) existent în domeniul vamal. Conceptul de persoană impozabilă atestată permite ca un anumit operator economic să fie considerat contribuabil de încredere beneficiind de reguli simplificate și mai puțin cronofage (conform articolului 13 din proiectul de directivă). Statutul de persoană impozabilă atestată va fi acordat de autoritățile fiscale din statele membre declaranților fiscali care îndeplinesc cumulativ următoarele trei criterii:
a) Lipsa infracțiunilor grave și repetate în materie fiscală și vamală și a infracțiunilor penale grave legate de exercitarea activității economice a solicitantului;
b) Demonstrarea unui nivel ridicat al controalelor sale prin intermediul unui sistem de gestiune a înscrisurilor comerciale care să permită exercitarea controalelor fiscale necesare sau prin intermediul unei piste de audit intern fiabile sau certificate;
c) Atestarea solvabilității solicitantului. Aceste criterii se consideră îndeplinite dacă solicitantul a obținut statutul de AEO în domeniul vamal.
În stadiul actual al proiectelor legislative de modificare a regimului TVA intracomunitar, aceste criterii, cum ar fi, de exemplu sistemele de control fiabile nu au făcut încă obiectul unor comentarii detaliate, dar evocă anumite obligații existente. Astfel, dincolo de trimiterea la statutul AEO, citat în mod direct în proiectul de directivă, statutul de persoană impozabilă atestată trimite la actualele dispoziții din unele state membre vizând întărirea guvernanței TVA a întreprinderilor și lupta împotriva fraudei, cum sunt pista de audit fiabilă a facturilor în privința TVA și certificarea softului de contabilitate. Operatorii economici care nu au statutul de AEO ar trebui să beneficieze de statutul de persoană impozabilă atestată dacă răspund acestor obligații de guvernanță a TVA. Astfel, faptul de a dispune de o pistă de audit fiabilă a facturilor documentate constituie un atu incontestabil pentru a accede la acest statut. Trebuie totuși așteptat textul definitiv și interpretările date de autoritățile fiscale. Obținerea acestui statut poate constitui un avantaj pentru întreprinderi în măsura în care permite accesul la numeroase simplificări. Statutul de persoană impozabilă atestată intră în vigoare de la 1 ianuarie 2019. Persoanele stabilite în afara UE nu vor putea beneficia de acest statut.
B) Trei „soluții rapide” solicitate de Consiliul european și anume:
a) Simplificarea și armonizarea normelor referitoare la regimul stocurilor la dispoziția clientului (regimul de consignație). Stocul la dispoziția clientului se referă la situația în care un furnizor transferă un stoc într-un stat membru în care nu este stabilit pentru a-l vinde ulterior unui cumpărător deja cunoscut. În prezent, această practică dă naștere următorului regim complex:
– o operațiune asimilată unei livrări intracomunitare efectuată de entitatea care realizează transferul;
– o operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare în statul membru de sosire a bunurilor efectuată de entitatea care realizează transferul și care trebuie să se înregistreze în respectivul stat membru;
– o furnizare în interiorul țării.
b) Recunoașterea codului de identificare în scopuri de TVA al clientului drept condiție de fond
pentru scutirea de TVA a unei livrări intracomunitare de bunuri. În noile state membre ale UE, printre care și România această măsură este prevăzută în legislația fiscală.
c) Simplificarea normelor pentru asigurarea securității juridice în privința operațiunilor în lanț. Operațiunile în lanț înseamnă livrări succesive ale acelorași bunuri atunci când bunurile livrate fac obiectul unui transport intracomunitar unic între două state membre (cazul operațiunilor triunghiulare). În această situație, transportul trebuie atribuit unei singure furnizări din lanț, astfel încât să se determine căreia dintre operațiuni i s-ar aplica scutirea pentru livrările intracomunitare în conformitate cu articolul 138 din Directiva TVA. Statele membre au solicitat îmbunătățiri legislative în vederea sporirii gradului de securitate juridică pentru operatori la identificarea, în cadrul operațiunilor în lanț, a livrării căreia trebuie să i se atribuie transportul intracomunitar.
C) Fundamentele juridice ale sistemului definitiv de TVA. Printre acestea se numără introducerea principiului impozitării în statul membru de destinație și a răspunderii furnizorului ca regulă generală. De asemenea, introducerea conceptului de „furnizări de bunuri în interiorul UE”, ca și a ghișeului unic care va permite furnizorilor să plătească TVA-ul datorat pentru furnizările de bunuri către alte state membre în statul membru în care sunt stabiliți. Acest ghișeu unic ar permite compensarea TVA-ului datorat pentru furnizările efectuate cu TVA-ul aferent achizițiilor efectuate în cadrul UE.
2) Propunerea de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 pentru a introduce a patra „soluție rapidă”
Propunerea introduce cea de-a patra „soluție rapidă” solicitată de Consiliu, și anume armonizarea și simplificarea normelor privind dovada transportului intracomunitar de bunuri în vederea scutirii de TVA a unei furnizări intracomunitare de bunuri. Această simplificare ar urma să fie disponibilă numai în cazul în care este implicată o persoană impozabilă atestată.
3) Propunerea de modificare a Regulamentului privind cooperarea administrativă în domeniul TVA
Propunerea este necesară pentru a asigura includerea statutului persoanei impozabile atestate în
sistemul VIES (sistemul de schimb de informații privind TVA – VIES, este un mijloc electronic de validare a numerelor de identificare în scopuri de TVA ale operatorilor economici înregistrați în Uniunea Europeană pentru furnizări transfrontaliere de bunuri sau de servicii). Ea oferă temeiul
juridic pentru un instrument IT tehnic eficient care să permită statelor membre și operatorilor economici să verifice imediat, în format electronic, dacă unui operator i s-a acordat acest statut.
4) Alte măsuri de simplificare
Aplicarea sistemului definitiv de taxare a livrărilor intracomunitare de bunuri în statul membru de destinație va trebui însoțită de următoarele măsuri de simplificare a formalităților administrative:
– Simplificarea regulilor de facturare a livrărilor intra UE (taxabile în statul membru de destinație a bunurilor) prin aplicarea regulilor de facturare din țara de expediere a bunurilor;
– Eliminarea declarațiilor recapitulative pentru operațiunile intracomunitare. Aceste măsuri trebuie să intre în vigoare cel târziu până la 1 ianuarie 2022 odată cu aplicarea noilor reguli de taxare
Turismul continuă să își adâncească deficitele cu 82% în primele trei luni ale anului 2018 față de aceeași perioadă a anului trecut
Anul acesta riscăm serios să depășim soldul negativ al turismului cu mult peste 1 miliard de euro. Contextul general al datoriei externe este îngrijorător. În primele trei luni ale anului 2018, datoria externă a crescut deja cu peste 2 miliarde de euro.
În primele trei luni ale anului 2018 românii au cheltuit cu 126 de milioane de euro mai mult în străinătate pentru turism-călătorii decât anul trecut, ajungând la sume de 752 de milioane de euro. În schimb, turiștii străini au cheltuit mai puțin cu 8 milioane de euro în România, ajungând la încasări de 455 de milioane de euro în aceeași perioadă. Această realitate duce la adâncirea cu 82% a deficitului turismului în contul curent, la absurdul cronic economic românesc incapabil să capitalizeze atuurile turismului românesc. Dinamica negativă accentuată o continuă pe cea de anul trecut. În ultimul an, turismul și-a înrăutățit de două ori și jumătate soldul negativ care alimentează deficitul balanței de plăți externe a României. Turismul rămâne și în acest an veriga slabă a serviciilor românești și cred că ministerul de resort ar trebui să se trezească din eterna sa inacțiune.
De acest sector economic depind aproape 200 de mii de salariați și 1,3% din PIB-ul țării. Promovarea turismului este inexistentă. Forța de muncă este insuficientă. Acest domeniu figurează pe hârtie între cele 10 sectoare economice prioritare în „Strategia Națională de Competitivitate a României 2015-2020”, dar performanțele reale ale acestui sector economic vital pentru calitatea vieții românilor ne-a retrogradat două poziții în clasamentul global al competitivității turismului, abia pe locul 68 în lume.
Cum este posibil ca atuurile noastre competitive naturale să fie atât de slab valorificate de către români? Am mai răspuns la această întrebare și se simte nevoia reluării celor trei argumente cheie.
Think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate cheamă Guvernul României să se aplece urgent asupra trei teme principale ce țin de dezvoltarea turismului:
1. Deficitul balanței de plăți în turism
2. Forța de muncă
3. Promovarea inexistentă
Programul de lucru flexibil devine beneficiu relevant la angajare
Flexibilitatea programului de lucru și posibilitatea de a lucra de acasă au urcat rapid în topul beneficiilor solicitate de angajați în 2018, mai ales a celor din generația Millenials, arată datele unui sondaj realizat de Frames Media Network și Train Your Brain, în luna mai, în rândul a peste 150 de oameni de afaceri și specialiști în resursele umane.
S-au săturat să lucreze în „acvarii”, în centrele de afaceri aglomerate, în care senzația de claustrofobie este predominantă, iar problemele cu aerul condiționat, aglomerația, mobilierul înghesuit și traficul de coșmar le fac viața tot mai dificilă. Vorbim în special de angajații marilor companii care lucrează în Pipera (București) și în alte zone aglomerate, acolo unde s-a construit în neștire, fără să se țină cont de regulile urbane, de la infrastructura de transport la asigurarea unui mediu ambiant prietenos, cu spații verzi și zone de relaxare. Potrivit sondajului realizat de Frames & Train Your Brain, peste 22% dintre respondenți au trecut flexibilitatea programului de lucru în topul celor mai importante beneficii la angajare. Pe primul loc, cu 64%, s-a situat pachetul salarial, urmat de soliditatea firmei (43%) și programul flexibil (22%). Pe locurile următoare, în topul beneficiilor, apar mașina de serviciu, decontarea transportului, laptopul și telefonul mobil și, în creștere semnificativă, suportul financiar pentru traininguri și asigurările medicale private. Respondenții au mai menționat, printre altele, abonamentul la sala de sport, decontarea mesei de prânz și reducerile la diverși parteneri comerciali. ,,Pachetul salarial, care include salariul lunar, tichetele de masă, primele de sărbători și cele de concediu, continuă să facă diferența în piață, indiferent de domeniul de activitate. Însă, spre deosebire de anii trecuți, angajații sunt mai atenți la timpul lor, astfel că programul de lucru flexibil a devenit tot mai relevant. Cum tehnologia actuală permite multora să lucreze online, este de așteptat ca acest criteriu să devină tot mai relevant, iar firmele trebuie să fie pregătite pentru această tendință”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.
CE SPUN ANGAJATORII
Într-o piață a muncii în care recrutarea unor angajați valoroși a devenit o misiune tot mai dificilă, mare parte dintre angajatori par să fi înțeles, cel puțin la nivel declarativ, că angajații își doresc mai mult decât un loc de muncă bine plătit. Potrivit sondajului, 73% dintre angajatori sunt dispuși să ofere mai multe beneficii angajaților, în timp ce 20% spun că au deja un sistem de bonificație care își arată efectele. 7% au declarat că vor menține actualul sistem de plată. „Căutăm în permanență alternative pentru motivarea colegilor. Beneficiile sunt acordate de la data angajării, dar pentru motivare și fidelizare acordăm sporuri de fidelitate și prime pentru rezultatele obținute”, afirmă Gabriela Tudorache, HR manager Rentrop & Straton. „Numărul angajaților care primesc beneficii este în creștere, ajungând în acest an la 80%”, spune Silvia Măinescu, director general BOIRON România. „Beneficiile oferite de firmă sunt și atuuri directe la angajare, adică au o mare importanță alături de salariu. Însă, și cele care sunt oferite treptat în timp sunt motivante și posibil fidelizante pentru angajați”, afirmă aceasta. „Din experiența noastră, candidații iau în considerare pachetul de beneficii. În cazul Băncii Transilvania, beneficiile sunt acordate încă de la angajare, în funcție de îndeplinirea criteriilor pentru fiecare tip de beneficiu”, afirmă Nevenca Doca, director executiv resurse umane Banca Transilvania. Bonusurile de performanță, primele de vacanță, tichetele de masă, abonamentele de servicii medicale, team building-urile, cursurile de formare și dezvoltare profesională, participarea la Stock Option Plan sunt printre cele mai importante beneficii acordate de angajați. Eugen Vernea, manager dezvoltare Fratelli Group, spune că beneficiile acordate angajaților cresc de la an la an. „Toți angajații au beneficii în creștere în acest an, în afară de cele salariale. Mediul de lucru, locația în care își desfășoară activitatea, posibilitatea reală de avansare și de schimbare a jobului în cadrul companiei se adaugă acestui pachet”, a explicat acesta.De la recomandări la profesionalism în beneficiul pădurii
Agenţia pentru Investigaţii de Mediu (EIA – Environmental Investigation Agency, americană) a realizat o investigaţie de 18 luni în Parcul Naţional Munţii Rodnei şi în Parcul Naţional Călimani, precum şi la câteva fabrici de prelucrare a lemnului, investigaţie coroborată cu urmărirea informaţiilor oferite de site-ul „Inspectorul pădurii”, iar la final a elaborat un raport pe care l-a prezentat public împreună cu organizaţia Declic. Investigaţia a vizat cu precădere lemnul folosit de compania Holzindustrie Schweighofer, considerată ca relevantă în domeniu. Potrivit investigaţiei, „compania Schweighofer nu deține niciun control privind traseul lemnului de la pădurea de origine și nu poate, astfel, să excludă lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naționale ori alte zone protejate”. Un mijloc de contracarare a tăierilor ilegale şi a transporturilor aferente este site-ul www.inspectorulpadurii.ro şi aplicaţia lui mobilă, apreciate de autorii investigaţiei EIA pentru că „au creat un exemplu unic de informare publică transparentă în timp real cu privire la transporturile de lemn şi au avut un impact semnificativ în reducerea transporturilor ilegale”. În acelaşi timp, făcând mai multe aprecieri proprii asupra pădurilor din România, inclusiv a celor virgine şi a celor din rezervaţii, investigaţia conţine şi o serie de recomandări către o diversitate de adresanţi, considerate benefice pentru patrimoniul silvic autohton. Recomandările lansate către Guvernul României sunt: „Continuarea instrumentării cazului Schweighofer; extinderea acestuia (sic!) către alţi jucători care nu respect regulile, atât locali, cât şi străini; Extinderea site-ului www.inspectorulpadurii.ro pentru a pune mai multe date-cheie la dispoziţia publicului; Consolidarea semnificativă a aplicării legii împotriva tăierilor ilegale şi corupţiei; Oprirea tăierilor comerciale în parcurile naţionale”.
Romsilva: Lucrările silvice sunt în concordanţă cu
legislaţia privind ariile naturale protejate
Cu autoritate profesională în domeniu, în urma celor prezentate, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva precizează: „Lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale sau naturale are o provenienţă legală, lucrările silvice fiind în concordanţă cu legislaţia privind ariile naturale protejate, planurile de management şi amenajamentele silvice, toate elaborate de specialişti în arii protejate şi silvicultură, aprobate de autorităţi. Solicitarea organizaţiei respective de a stopa lucrările silvice în zonele de conservare durabilă a parcurilor naţionale nu are nicio bază legală şi nu se bazează pe niciun studiu. Toate parcurile naţionale şi naturale au o zonare internă, zone de protecţie strictă şi integrală, unde intervenţia umană este interzisă şi zone de conservare durabilă «tampon», unde legislaţia prevede foarte clar anumite lucrări silvice. Spre exemplu, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva administrează 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă cumulată de 307.406 hectare, din care 115.319 hectare se află în zone de protecţie strictă sau integrală, restul aflându-se în zone de conservare durabilă, unde lucrările silvice sunt efectuate cu respectarea legislaţiei şi a tuturor normelor silvice, în conformitate cu planurile de management ale parcurilor. Aşadar, lemnul rezultat din lucrări silvice din zonele de conservare durabilă ale Parcului Naţional Călimani şi Parcului Naţional Munţii Rodnei nu provine din tăieri ilegale, ci din lucrări silvice legale şi autorizate. De asemenea, «investigaţia» conţine numeroase date neclare privind pădurile virgine din România, precum «Carpaţii României adăposteau odinioară», fără a se preciza intervalul de timp sau faptul că două treimi din pădurile virgine ale României ar fi dispărut în ultimul deceniu, citând «experţi în silvicultură» anonimi sau «studii in derulare»”. Romsilva conchide că „autorii nu stăpânesc legislaţia din România şi nici cunoştinţe privind silvicultura şi normele silvice” şi accentuează: „Ne exprimăm regretul că unele organizaţii lansează în spaţiul public informaţii care nu corespund realităţii, fără a cunoaşte legislaţia şi normele silvice din România”.