AGRIBUSINESS: Contribuția agriculturii la viitorul model economic românesc

0

Agribusiness

Vă invită la 

Logo AgriBusiness

 Contribuția agriculturii la viitorul model economic românesc

DATA: 7 Noiembrie 2017, Începând cu ora 08:30                                                    ADRESA: Academia de Studii Economice, Aula Magna
***

Care este contribuția agriculturii în PIB-ul României? Ușor de aflat, dacă ne uităm la datele statistice de care dispunem la nivel oficial.

Dar care este însă potențialul real al agriculturii de creștere a PIB-ului? Cum anume trebuie privită, gândită și mai ales derulată activitatea economică în sectorul agricol și în industriile și sectoarele conexe astfel încât să putem discuta de o reală dezvoltare a acestuia, de o contribuție semnificativă în realizarea produsului intern național, de o reală creștere economică bazată (și) pe acest sector și de o semnificativă dezvoltare a spațiului rural românesc? Cum anume trebuie să se regăsească agricultura și sectoarele și industriile direct relaționate cu aceasta în ceea ce ar trebui să fie MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC AL URMĂTORILOR 10 ANI? Marea provocare a României va fi să găsească mijlocul prin care majoritatea locuitorilor din spațiul rural să treacă de la economia (agricultura) de subzistență la statutul de antreprenori rurali, de fermieri sau de patroni ai unor entități profitabile cu activitate în mediul rural. Provocăm o dezbatere publică care să poată aduce un exemplu de gândire analitică și strategică cu privire la contribuția agriculturii românești la dezvoltarea în ansamblu a economiei naționale.

Agenda Evenimentului

08:30 – 09:00

Înregistrarea participanților

09:00 – 09:15

Moderator conferință – Conf. Dr. Andreea Paul – membru ASPES, Președinte INACO

Moderator România Durabilă: Daniel Apostol DIRECTOR, ECONOMISTUL

09:15 – 09:30

Discurs deschidere dezbatere: Prof. Univ. Dr. Nicolae Istudor – Rector ASE, Expert Economie Agrara

09:30 – 11:00

Panel 1Idei de dezvoltare strategică a agriculturii și a sectorului rural

Speaker PricewaterhouseCoopers PREZENTAREA STUDIU: POTENȚIALUL DEZVOLTĂRII SECTORULUI AGRICOL DIN ROMÂNIA

KEY-note speech: Petre Daea MINISTRUL AGRICULTURII

11:00 – 12:00

Panel 2Finanțarea Agribusiness – modele economice menite să dezvolte agricultura și industriile conexe. Experți care contribuie la finanțarea agriculturii.

Robert Rekkers DIRECTOR GENERAL AGRICOVER CREDIT IFN

Carmen Boteanu EXPERT FINANȚARE MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, FOST SECRETAR STAT MINISTERUL AGRICULTURII

Alexandru Petrescu DIRECTOR GENERAL FNGCIMM

Alina Mihaela Toma DIRECTOR GENERAL FGCR

Adrian Pintea DIRECTOR GENERAL APIA

Laurențiu Baciu PREȘEDINTE LAPAR

Gheorghe Vlad PREȘEDINTE CATAR

Finanțări și finanțatori: Banca Transilvania, CEC Bank, Patria Bank etc

Închiderea dezbaterii: Constantin Boștină PREȘEDINTE AL ASPES ȘI DIRECTOR GENERAL AL GRUPULUI DE PRESĂ ECONOMISTUL

Parteneri media:

agrotvclub economicAntreprenorLogo Economistul

 profit

     

Grupul Renault România oferă 300 de locuri de muncă în București, Titu și Mioveni

0
Compania producătoare de automobile Renault Romania a anunţat vineri că are 300 de posturi disponibile în activităţi de cercetare și dezvoltare, servicii de business, fabricaţie, achiziţie şi în departamentul financiar. ”Timp de două zile (20, 21 octombrie), echipele de Resurse Umane ale Groupe Renault România invită pasionaţii domeniului auto la cel mai mare târg de carieră, Angajatori de Top, desfăşurat la Bucureşti. Candidaţii au şansa unui prim interviu chiar în stand cu specialişti ai companiei, în funcţie de postul vizat”, potrivit reprezentanților Renault. Pascal Candau, directorul centrului de inginerie al Renault Technologie Roumanie, a declarat că industria auto se transformă, de la an la an. ”Vehiculele viitorului vor fi hibride, electrice, conectate şi autonome. Ceea ce înseamnă noi provocări într-o industrie extrem de competitivă. În ultimii ani, compania noastră a atras sute de tineri, viitori ingineri, care au beneficiat de parcursuri de formare interne, sau specialişti în diverse domenii conexe domeniului auto. Continuăm să recrutăm şi să ne îmbogăţim echipele care să contribuie la succesul produselor noastre, atât în România, cât şi pe pieţele unde comercializăm vehiculele din gama Global Access”, spune Pascal Candau. Grupul Renault produce automobile pentru 127 de ţări şi a vândut aproape 3,2 milioane de vehicule în 2016. În 201același an, Groupe Renault România a depăşit 5 miliarde de euro cifră de afaceri şi are în prezent 16.700 de angajaţi.  

Educație financiară la ciclul primar

0

Interviu cu Ligia Goloșoiu (foto) – Președinte Asociația pentru promovarea Performanței în Educație

Dincolo de funcția de președinte pe care o dețineți la această asociație, sunteți de fapt inițiatorul unui program de educație financiară pentru copii, un program pionierat, care se întâmplă prin câteva școli din România. Care este structura acestui prim program de educație financiară pentru copii (pentru că vorbim de copii de curs primar)? Inițial, am pornit cu clasele a III-a și a IV-a un curs de educație financiară care explica ce sunt banii, unde sunt făcuți banii, puțin despre economisire (nu am tratat noțiunea de credit pentru că mi se pare mai important pentru cei mici să știe să economisească și mai puțin să intre debitori gata în economie), ceva noțiuni despre dobândă, dobânda care se poate calcula la depozitul pe care îl deții la o bancă și foarte multe elemente despre mijloacele electronice de plată, respectiv cardul, cum se face o plată cu cardul, unde îl folosim, lucruri care le plac lor, cu un mini dicționar sau un mini glosar de terminologie care să-i ajute: ce înseamnă o bancă, ce este Banca Centrală, ce înseamnă economisire, ce înseamnă card și tot așa. Pornind într-un limbaj simplu către complex, chiar explicând prin dialog, povestitorul invită cele două personaje din carte să îi plimbe prin lumea fabuloasă a banilor, prin bănci, fac vizite scurte și chiar așa am și purces la a face acest proiect, nu numai a se studia o oră pe săptămână la școală, ci al face puțin formal cu non-formal, adică vizita la o bancă, vizita la Muzeul Băncii Naționale, la o altă bancă comercială sau la un Muzeu de istorie. Ei trebuie să înțeleagă că nu de la început au fost banii, cum au apărut banii, cum au fost descoperite metalele și cum s-au bătut primele monede și tot așa. România, din nefericire, este împărțită cel puțin în două: România copiilor care au acasă părinți cu multe carduri la multe bănci, cu ceva mai multă viață economico-financiară, cu un vocabular permanent în casă de profil. Că îl înțeleg sau nu îl înțeleg e o altă discuție. Este România copilului care face 5 kilometri pe jos până la o școală unde se regăsește într-un spațiu în care se cumulează multiple clase și pentru care bancnota de un leu probabil că este o apariție rară. Cum facem ca, indiferent din ce Românie provine copilul căruia dorim să îi îndreptăm atenția către aceste minunate instrumente de educare, cum facem ca discursul să fie deopotrivă util și egal? În primul rând, vreau să vă spun că am bătut țara în lung și în lat, în trei ani am făcut treizeci de județe. Copiii nu știu, părinții nu știu, învățătorii, dascălii, foarte puțini știu că există un curs opțional de educație financiară. Ministerul educației a aprobat în anul 2013 programa școlară pentru disciplina opțională de educație financiară, a trimis o scrisoare către toate inspectoratele, deci nimeni nu se bate ca să facă educație financiară la școală. Primii care au răspuns nu au fost bucureștenii sau orașele mari, deci copii cu banii, părinții cu multe carduri, ci au fost cei săraci, adică toată Moldova, de la Brăila, Galați până la Botoșani, satele care nici nu au acces la internet, satele care au copii care fac kilometri până la școală. Ei au fost primii care au studiat educația financiară nu numai în clasa a III-a, cum prevedea programa școlară, ci și în clasa a IV-a, și atunci am dedus că tratând aceste noțiuni elementare prin joc și cu lingurița, încercând să introduci totuși terminologia, nu poți să îi lași să facă greșel. Înseamnă mai mult că au studiat doi ani decât dacă ar face un semestru sau un an într-un oraș al copiilor cu bani. Și am zis să facem un proiect după ce au studiat un semestru, proiect care m-a impresionat. Ce credeți că au făcut niște copii din Moldova? Au venit cu pahare de plastic colorate, roșii, galbene și au încercat să strângă acolo toți bănuții ca să îmi demonstreze ce înseamnă economisirea. La sfârșit au fost răsturnați și numărați bănuț cu bănuț, ajungând la suma de cinci sute și ceva de lei.

Ieșirea din labirint

0
Bazându-se pe evaluările experților săi, guvernanții moscoviți consideră că economia Rusiei a pus capăt perioadei de recesiune, ieșind din labirintul în care s-a aflat și marcând începutul unei creșteri. Anunțul a dat rușilor un sentiment de ușurare, predispunându-i la așteptări optimiste. Potrivit Agenției federale pentru statistică, „Rosstat”, după câteva semestre de regres, la începutul anului 2017, economia Rusiei începe să înregistreze anumite creșteri cantitative. Față de scăderea de -1,9 la sută a PIB, de la începutul anului 2015, la finele anului 2016 s-a înregistrat o majorare a lui de 0,3 la sută. Darea de seamă privind activitatea guvernului federal, în 2016, prezentată Dumei de Stat, de către premierul Dimitri Medvedev, releva că, în anul care a trecut, toate ramurile de bază, strategice, ale economiei au înregistrat un oarecare progres, reprezentând nu doar un succes al ramurei în cauză, ci și o îmbunătățire sistemică. Ar fi vorba, dacă nu de ieșirea din criză, măcar de un stadiu terminal al acesteia. În 2016, producția industrială a sporit cu 1,3 la sută și cea agricolă cu 5 la sută. În comparație cu 2015, industria grea a crescut cu 9,9 la sută, exportul de produse ale industriei grele cu 7,2 la sută, producția de utilaj petrolier cu 7,13 la sută. Companiile „Lukoil” și „Rosnefti” au proiecte de anvergură în vederea valorificării zăcămintelor de țiței și gaze din zonele arctice. Un ritm sporit înregistrează extracția de cărbune și producția de electricitate. S-au produs 119 milioane tone cereale reprezentând o creștere de 13,7 la sută față de 2015. Ministrul dezvoltării economice, Maksim Oreșkin, speră că, datorită condițiilor interne și externe, pentru perioada 2018-2025, poate fi realizat un ritm anual de creștere a PIB de 1-2, eventual, 3 la sută. Faptul că, în primul trimestru al anului 2017, valoarea PIB a crescut cu 0,5%, iar în trimestrul al II-lea cu 2,5%, că în acest interval investițiile au sporit cu 6,3% constituie o bază bună pentru dezvoltarea viitoare – apreciază președintele Vladimir Putin (vezi TASS, din 21 septembrie 2017).

Educația Financiară pentru Toți

0

Interviu cu Ion Stancu – director general ISF

  Cum se regăsește dascălul în structura Institutului de Studii Financiare în raport cu nevoia de educație financiară la nivelul întregii societăți? Profesor de finanțe la Academia de Studii Economice cu ștate mai vechi, decan al Facultății de Finanțe și prorector la această instituție. Sigur educația financiară am gândit-o pentru studenții noștri în prima mea misiune. Această ultimă misiune de la Institutul de Studii Financiare completează ceea ce am ca intenții, respectiv să dezvoltăm cu personalul destul de frumos calificat al Institutului de Studii Financiare acest proces mai larg de educație financiară. Este adevărat că ne regăsim aici cu instituții centrale cum este Autoritatea de Supraveghere Financiară, Banca Națională, Bursa de Valori. Sper să ne armonizăm aceste eforturi de educație financiară, însă profilul nostru este de formare profesională în domeniul piețelor nebancare. Să precizăm că este vorba de piața de capital, de piața de asigurări și piața pensiilor. Domeniul asigurărilor pare a fi un domeniu în care societatea românească merge mai mult cu forța, dacă ne gândim la genul de asigurări pe care publicul larg le practică. Ce este de făcut? În domeniul asigurărilor sigur că au prevalat asigurările obligatorii în natura lucrurilor și pe fondul unei lipse de educație financiară aș spune sau a unei educații precare în această zonă, pentru că asigurările facultative se dezvoltă destul de firav deocamdată. Sigur, este și un grad de economisire care se dispersează poate prin depozitele bancare, prin câteva investiții, dacă sunt, la bursa de valori și marginal să avem și o înclinare spre asigurările facultative, asigurări de viață, asigurări de locuințe. Sunt convins că asigurarea obligatorie de locuințe nu este realizată în proporție corespunzătoare în cadrul populației din România pentru că nu știu de ce nu este conștientă populația că se poate ajunge la evenimente neacoperite prin polițele respective. Pe piața de capital poate că înclinația populației care are o oarecare economisire de bani este spre depozite bancare. Mai curând decât o investiție cu ceva mai mult risc. Este adevărat, adică să se asume un risc, dar natural că la un risc mai mare și rentabilitatea așteptată este mai mare. Lucrul acesta trebuie să-l insuflăm tuturor celor interesați. De ce să ascundem, am avut pe fondul lipsei de educație financiară niște experiențe de investiții riscante sau să spunem scandaloase. Modelul Madoff l-am avut replicat și în piața românească. Pensiile private este un alt domeniu de mare nevoie a fi abordat din perspectiva educației financiare. Cred că chiar de la guvern în jos ar trebui să înțelegem cu toții ce înseamnă oportunitatea pilonului de pensii private, fie el facultativ, fie el obligatoriu.

Băncile cu capital străin: binecuvântare sau blestem?

Criza financiară care a debutat cu prăbușirea Lehmann Brothers a provocat pierderi uriașe sistemului financiar, obligându-l să se recalibreze și a fragilizat finanțele multor state. Statul român nu a scos nici un leu din vistierie pentru a-și susține sistemul bancar, o performanță datorată faptului că acesta era dominat de bănci cu acționariat străin. Atunci, în toiul crizei, băncile asigurau stabilitatea sistemului, acum aceste bănci fac obiectul acuzării din partea unei largi părți a publicului și a spectrului politic.  

Piața financiară dominată de capitalul străin

De ce au ajuns băncile cu capital străin să domine sectorul bancar românesc? Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să ne întoarcem în timp, în anii ’90 ai secolului trecut. Două bănci de importanță sistemică – Banca Agricolă și Bancorex – au fost salvate cu bani publici, de la buget, adică de la toți contribuabilii. Opțiunea lăsării lor să falimenteze nu era viabilă în condițiile în care milioane de cetățeni și sute de mii de firme își derulau operațiunile financiare prin intermediul acestor două bănci. Nota de plată a fost semnificativă – circa 8% din Produsul Intern Brut de atunci –, și asta fără a socoti dobânzile la obligațiunile de stat emise în acest scop. Alte zece bănci (opt cu capital majoritar privat românesc – Albina, Bankcoop, Credit Bank, Banca Internațională a Religiilor, Columna, Dacia Felix, Banca Română de Scont, Banca de Investiții și Dezvoltare – și două cu capital majoritar străin – Nova Bank și Banca Turco-Română) au fost lăsate să falimenteze, nefiind bănci de importanță sistemică. Chiar și în cazul lor, a existat o notă de plată, suportată însă de întregul sistem bancar, prin intermediul despăgubirilor acordate deponenților prin Fondul de Garantare a Depozitelor. Dat fiind că, în cele mai multe cazuri, aceste experiențe nefaste (bail-out-uri ale unor bănci de stat și falimente a opt bănci private cu capital autohton) au fost generate de un management inadecvat sau pur și simplu de fraudă din partea acționarilor sau a administratorilor de bănci, s-a recurs la soluția privatizării sistemului bancar cu acționari străini, în speranța că aceștia nu vor permite repetarea unor asemenea experiențe, iar în cazul puțin probabil că o vor face, vor suporta și costurile. Privind retrospectiv, decizia a fost justificată, deoarece în criza declanșată în anul 2008 statul nu a mai cheltuit nici măcar un leu pentru salvarea vreunei bănci cu capital străin sau autohton. În esență, în condițiile actuale, chiar și lăsarea unei bănci să falimenteze ar fi mult mai oneroasă decât în anii ’90: dacă atunci garanțiile acopereau doar persoanele fizice în limita a 5.000 de dolari pe persoană și bancă, acum acestea acoperă atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice, dar în limita a 100.000 de euro pe persoană și bancă(!). Și chiar dacă, inițial, costurile acestea sunt suportate de bănci, prin intermediul Fondului de Garantare, ulterior este aproape inevitabil ca respectivele costuri să fie trecute asupra consumatorilor, prin intermediul dobânzilor și comisioanelor.

Silvicultorii, în luptă cu fenomenele extreme

0
Silvicultorii se trezesc uneori în fața unor situații dramatice provocate de natură sau de iresponsabilitate umană. Afectată este pădurea, al cărei potențial economic ajunge să fie diminuat. Așa s-a întâmplat în acest an, cu ritmicitate și în salturi devastatoare: de la arșiță și incendii la furtuni. Pentru înlăturarea consecințelor, decisive sunt competența profesională și rigoarea științifică în intervenție. Specialiștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva le dovedesc permanent.

199 de incendii în pădure, într-o jumătate de an

Potrivit informațiilor oferite de RNP – Romsilva, în prima jumătate a anului în curs, numărul incendiilor produse în pădurile de stat pe care le administrează Regia a crescut, „depășind numărul total al incendiilor de pădure înregistrate pe parcursul anului trecut”. Cu precădere, „condițiile climatice din lunile martie și aprilie au favorizat producerea incendiilor în suprafețele de fond forestier, numărul incendiilor produse în primul semestru al anului depășind astfel media perioadei similare a ultimilor ani”. Cu totul, „în primul semestru din acest an s-au înregistrat 199 de incendii în pădurile de stat administrate de Romsilva, în timp ce anul trecut au fost înregistrate în fondul forestier proprietatea statului 135 de incendii, care au afectat 452,9 hectare”. În prima jumătate a acestui an, a fost afectată de incendii o suprafață de 1.048,8 hectare în pădurile de stat, „inclusiv 73,7 hectare regenerate recent, fiind distruși 28.720 de puieți forestieri plantați în cursul recentelor campanii de împăduriri”. De la începutul anului, cele mai multe incendii au fost înregistrate în județele: Gorj – 56, Mehedinți – 30, Alba – 23; cele mai întinse suprafețe afectate, cumulate, s-au înregistrat în județele: Gorj – 443,5 hectare, Mehedinți – 177,7 hectare, Hunedoara – 150,6 hectare.

7 din 10 firme se autofinanțează

0

Interviu cu Alexandru Petrescu (foto), director general al Fondului Național de Garantare a Creditelor destinate IMM-urilor, despre nevoia de finanțare a companiilor mici și mijlocii din postura nouă de management al acestui fond

Alexandru Petrescu

Care este radiografia proprie a stării de creditare a IMM-urilor?

Mai întâi aș vrea să dimensionez puțin spațiul în care ne mișcăm. În România avem 608 000 de firme care și-au depus bilanțul – ceea ce numim firme active –; din acestea, 98% sunt IMM-uri, din care 90% IMM-uri cu 0 până la 9 angajați. Deci pentru noi sustenabilitatea IMM-urilor, așa cum este ea mult blamată în multe programe guvernamentale, este esențială pentru sustenabilitatea economică a țării. Un IMM exponențial, ca și concept de succes, înseamnă o economie de succes. Dacă e să facem o radiografie a IMM-urilor din România vom vedea o serie de provocări cu care IMM-urile se confruntă, provocări care țin de birocratizarea excesivă, de predictibilitate, și totdeauna vom vedea în top 3 fie că e 1 fie că e 3 nevoia de finanțare. Aici intră rolul Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, fiindcă acest fond este expresia cea mai pragmatică a sprijinului guvernamental pentru IMM-uri. În termeni foarte simpliști: dacă un IMM are un tip de activitate, vinde covrigi să spunem, și vrea să achiziționeze o linie automatizată pentru biscuiți, se duce la un producător – e 100.000 de euro, așa de dragul matematicii –, se duce la bancă, îi cere colateral care poate să fie 120-130, poate și mai mult, în funcție de indicatorul de risc din valoarea perspectivei de achiziție a respectivului utilaj și primește o ușă trântită în nas. Multe dintre IMM-urile românești au ca problemă un activ minimal, nu dispun de colaterale care să acopere ca și garanție un astfel de împrumut, și aici banca introduce fondul, pentru că ei sunt partenerii noștri, și putem asigura până la 80% din valoarea împrumutului, dar nu mai mult de 2,4 milioane euro. Cam acesta este modelul în modul cel mai simplist prezentat.

CE și mai ales CÂT ne bagă agricultura în pungă?

Care este contribuția agriculturii în PIB-ul României? Ușor de aflat, dacă ne uităm la datele statistice de care dispunem la nivel oficial. Dar care este însă potențialul real al agriculturii de creștere a PIB-ului? Cum anume trebuie privită, gândită și mai ales derulată activitatea economică în sectorul agricol și în industriile și sectoarele conexe astfel încât să putem discuta de o reală dezvoltare a acestuia, de o contribuție semnificativă în realizarea produsului intern național, de o reală creștere economică bazată (și) pe acest sector și de o semnificativă dezvoltare a spațiului rural românesc? Cum anume trebuie să se regăsească agricultura și sectoarele și industriile direct relaționate cu aceasta în ceea ce ar trebui să fie MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC AL URMĂTORILOR 10 ANI? Personal, cred că marea provocare a României va fi să găsească mijlocul prin care majoritatea locuitorilor din spațiul rural să treacă de la economia (agricultura) de subzistență la statutul de antreprenori rurali, de fermieri sau de patroni ai unor entități profitabile cu activitate în mediul rural. Prezentăm în susținerea acestui punct de vedere un studiu complex realizat și prezentat public în acest an de către PriceWaterhouseCooper (PWC), în speranța că va fi doar un exemplu de gândire analitică și strategică cu privire la contribuția agriculturii românești la dezvoltarea în ansamblu a economiei naționale.

România trebuie să respire cu ambii plămâni, nu doar cu unul

Prospețime, dinamism, curaj, inovație, seriozitate, responsabilitate socială, iată atributele femeilor prezente în mediul de afaceri. Anul trecut 163 de milioane de femei și-au deschis propriul business în 74 de economii ale lumii, alături de alte 111 milioane de femei care conduceau afaceri existente în anul 2016. O arată proaspătul Raport global al antreprenoriatului feminin (GEM Women’s Entrepreneurship Report 2016/2017), lansat acum două săptămâni. Asta înseamnă o creștere cu 10% a ratei antreprenoriale feminine globale față de raportul anterior din anul 2015 și o diminuare a decalajului de gen antreprenorial cu 5%. În cinci economii ale lumii analizate în acest raport, contribuția femeilor la antreprenoriat este mai mare sau egal cu cel al bărbaților. E vorba de Indonezia, Filipine, Vietnam, Mexic și Brazilia. La polul opus, țara cu cea mai mică pondere a antreprenoriatului feminin o găsim în Iordania. În țările cele mai dezvoltate ale lumii, femeile reprezintă circa 60% din antreprenoriatul masculin, iar la fiecare 10 afaceri noi deschise de femei avem și 2 ieșiri de pe piață. Surpriza plăcută a fost să găsesc în acest raport dovada că înclinația antreprenoarelor spre afaceri inovative este cu 5% mai mare decât în cazul domnilor antreprenori. Tot în categoria țărilor dezvoltate doar o cincime dintre antreprenoare vând peste 25% clienților internaționali. Înclinația spre internaționalizare a antreprenoarelor variază fenomenal în lume, de la sub 1% în Brazilia sau Vietnam, la peste trei sferturi din antreprenoriatul feminin din Emiratele Arabe Unite sau peste jumătate în Arabia Saudită. În fine, sunt multe detalii extrem de interesante de parcurs în acest raport legate de progresele, problemele și paradoxurile antreprenoriatului feminin, dar mai ales de acțiunile de politică publică care se impun. Cel mai vizibil paradox este că participarea antreprenorială a femeilor scade pe măsura nivelului de dezvoltare economică mai mare a țărilor lumii. Femeile din mediul economic românesc, atât în mediul antreprenorial, cât și corporatist, sunt de fapt un motor nou de creștere economică. O forță economică. Din ce în ce mai vizibilă și mai responsabilă. Muncă. Poveste de anduranță. Succes. Șansa la reducerea sărăciei. Peste o treime din antreprenoriatul românesc este de genul feminin. Dacă ne raportăm la totalul populației feminine din România, atunci putem spune că rata antreprenoriatului feminin se ridică la 7,5% (peste media Europei și Asiei Centrale de 6,3%), jumătate însă din rata antreprenoriatului masculin.